An 13, vol. 13 nr. 4/2016

În loc de cuvântul președintelui

Anul acesta (16 octombrie) domnul Prof. dr. Ostin C. Mungiu, Președintele Asociației de Algeziologie din România (AAR) a împlinit 75 de ani. Cu aceasta ocazie a luat fiinta un comitet de initiativa al AAR care și-a propus editarea unui numar omagial al Buletinului Informativ al AAR (nr. 4/2016), publicatia trimestriala a asociatiei noastre, dedicat activitatii domnului profesor Ostin Mungiu, care sa conțină impresii semnate de personalitati cu care D-sa a interactionat in decursul anilor. Redam mai jos textele sosite pe adresa asociatiei. Suntem recunoscători tuturor celor care au participat la acest plăcut demers!

Președintele comitelui de inițiativă, Conf. dr. Andrei Neamtu

Secretar Stiintific AAR

Silviu Brill M.D. Director, Institute for Pain Medicine Sourasky Medical Center, Tel Aviv, Israel President Israel Pain Association

Am fost foarte onorat cand am fost invitat sa scriu despre aniversarea Profesorului Mungiu.

Deodata m-am trezit din nou cu multi ani in urma, in anul trei de facultate, student tanar si entuziast in pragul examenului crucial de farmacologie. Pentru toti colegii era vorba de pragul cel mai important in drumul spre titlul de medic. Marele meu noroc a fost, in aceasta etapa de importanta capitala in procesul de a deveni medic, ca l-am intalnit pe seful de lucrari din vremea aceea, Ostin Mungiu. Competenta, atentia si bunatatea sufleteasca a acestuia m-au ajutat pe mine si pe colegii mei nu numai sa trecem cu succes examenul de farmacologie, dar si sa urmam calea profesorului Mungiu de studiu continuu si dezvoltare in meseria de medic. Nu a fost o surpriza pentru mine sa aflu, dupa cativa ani de la terminarea facultatii, ca profesorul Mungiu este intemeietorul domeniului de algeziologie in Romania. El este cel care a introdus termenul de „algeziologie” în terapia durerii in limba română, iar apoi a infiintat si disciplina de studiu la Facultatea de Medicină din Iaşi, punand astfel bazele educatiei pentru noua generatie. Algeziologia este o disciplina dificila, care inseamna "alinarea durerii". Noi tratam suferinta, nu numai durerea. Cartile pe care le-a scris si legea opioizilor au creat cadrul pentru dezvoltarea terapiei durerii in Romania.

Mungiu a devenit un model prin felul in care a descoperit si promovat un nou domeniu, punand bazele si educand o noua generatie. El a fost si este un vizionar, inaintand vremea in Romania si nu numai, prin faptul ca a "descoperit " si a “influentat" terapia durerii cu multi ani inaintea altor tari. A actionat intotdeauna pentru a-i face pe doctori să conştientizeze cât de important este să trateze durerea.

Drumurile noastre s-au incrucisat din nou de-a lungul anilor. Am fost foarte onorat sa ma reintorc la Iasi la Conferintele medicale organizate la nivelul stiintific cel mai inalt de Prof. Mungiu. El este iniţiatorul şi moderatorul întâlnirilor anuale româno-israeliene pe

tematică de algeziologie, care au inceput în 2003 la Iaşi. Aceste conferinte au reprezentat poarta de intrare in disciplina tratamentului durerii in clinica si in cercetare pentru studenti si medici.

Ca peste tot, cand esti primit cu poarta deschisa si te simti bine venit, dorinta de a inainta in domeniu creste foarte mult si realizarile sunt si ele mult mai mari.

Au trecut anii, acum sunt in Israel si sunt presedintele asociatiei Israeliene pentru terapia durerii. De ce scriu aceste randuri? Pentru ca Prof. Ostin Mungiu merita! Merita din toate punctele de vedere: uman, profesional, familial. Daca as vrea sa folosesc “sclipiri de inteligenta” as spune: poti sa iei multe din viata dar aprecierea este data celor care dau! Profesorul Mungiu a fost, este si va fi apreciat.

Cu ocazia aniversarii de 75 de ani vreau sa il felicit pe domnul Profesor Ostin

Mungiu si sa-i multumesc in numele meu si al colegilor din generatia mea pentru poarta deschisa spre stiinta si lumea medicala pe care ne-a acordat-o.

Nu imi ramane decat sa-i urez sa continue multi ani pe aceeasi cale de deschizator de drumuri. Voi concluziona cu o urare biblica ce i se potriveste foarte mult: “Viata lunga pana la 120 de ani”.

Acad. Prof. Dr. Aurelia-Nicoleta Cristea,

Disciplina de Farmacologie şi Farmacie Clinică,

Univ. de Medicină şi Farmacie „Carol Davila”, Bucureşti.

Prof. univ. Dr. Ostin C. Mungiu, şef şi apoi profesor consultant, la disciplina de Farmacologie-Toxicologie-Algeziologie din cadrul UMF Iaşi, este o mare personalitate a învăţământului universitar medical românesc, fiind cunoscut nu numai în ţară, ci şi mai mult în străinătate, având un CV impresionant, care nu poate fi redus la câteva rânduri. De aceea, cu această frumoasă ocazie, eu îmi rezerv bucuria de a creiona această personalitate puternică, aşa cum am perceput-o eu, de-a-lungul anilor. Mai mare cu o lună decât mine, născut în zodia Balanţei, a echilibrului, şi în anul Şarpelui, simbolul înţelepciunii, după zodiacul asiatic. O fire optimistă, care „gândeşte pozitiv” şi nu renunţă atunci când apar piedici (după cum obişnuieşte să spună). Profesor înzestrat nu numai cu o cunoaştere la zi, complexă şi profundă, în domeniul inepuizabil al farmacologiei, ci şi cu darul pedagogic al predării vii, antrenante, a învăţat generaţii de studenţi şi a clădit caractere. Un spirit mereu tânăr şi activ. O minte nu numai cu abilităţi teoretice, ci şi practice, a înfiinţat Laboratorul de Testare a Medicamentului şi a iniţiat şi condus o multitudine de contracte de cercetare, aducând astfel în universitate, fonduri substanţiale, pentru dotare cu aparatură ultramodernă. Paralel a iniţiat la UMF Iaşi, „Zilele Medicamentului”, o importantă manifestare ştiinţifică anuală, cu participare internaţională. Să fii un profesor universitar apreciat, stimat şi iubit, este un dar, să fii un cercetător prolific şi un iniţator în cercetare, este un har. Dar, să creiezi şi să laşi o şcoală pentru posteritate, este cu adevărat, rar. Profesorul O.C.Mungiu a creiat în învăţământul medical universitar, românesc, o şcoală. Şi nu orice şcoală, ci Şcoala de Algeziologie, de mare actualitate, în prezent şi pentru viitor, într-o lume şi o ţară plină de durere. „În România există durere – foarte multă durere – prost tratată, din păcate” (după cum semnala O.C. Mungiu, într-un interviu). Astfel că a introdus Disciplina de Algeziologie, la UMF, Iaşi, din 1998. A deschis un Centru de Studiu şi Terapie a Durerii, cu o secţiune experimentală şi una clinică, cu fonduri de la Banca Mondială, in 2002. A înfiinţat şi conduce Asociaţia de Algeziologie din România (AAR), căreia i-a insuflat o dinamică constant activă. A organizat şi prezidat Congrese Naţionale de Algeziologie. Cel de la 3-lea Congres naţional de durere, din 7–9 mai 2015, la Cluj-Napoca, a avut un bine-meritat răsunet, pentru problematica teoretică şi practică abordată. Dar consider că, cea mai semnificativă realizare practică pentru pacient, a Prof. Dr. O.C. Mungiu este introducerea în România, a noii Legi a opioidelor. A scris foarte multe cărţi în domeniul algeziologiei, între care trebuie obligator menţionate: „Tratatul de Algeziologie” şi „Farmacoterapia

durerii viscerale” pentru care a primit premiul "Daniel Danielopolu” al Academiei Romane, în 2006. Şi nu în ultimul rând, Prof. Dr. O.C. Mungiu este şi un foarte bun şi atent coleg. Dar cum word count mă semnalează agitat, trebuie să închei, fără a fi derulat tot ce ar mai fi de expus. O urare doar: „La mulţi ani, în deplină sănătate şi continuă activitate, Distins Domn al Farmacologiei Româneşti.”

Prof. Dr. Ion Fulga Disciplina de Farmacologie, Prorector, UMF „Carol Davila” București

Profesorul Mungiu, o personalitate cu a cărui

prietenie mă mândresc

Încep prin a muțumi revistei că îmi oferă posibilitatea să scriu și eu câteva cuvinte despre părintele algeziologiei românești, despre părintele legii toxicelor și stupefiantelor din România, despre cel care a introdus algeziologia în învățământul unor facultăți de medicină din România, despre farmacologul și, mai ales, despre cel pe care îl simt atât de aproape de mine, distinsul profesor Mungiu. Fiindu-mi atât de apropiat o să mă rezum la a prezenta numai câteva amintiri. Când profesorul Mungiu a publicat cartea sa Opioizii de la clasic la modern, am întocmit și eu o recenzie pe care o atașez la prezentul material. Recenzia nu a văzut niciodată lunina tiparului până acum, deoarece redactorii revistelor la care a fost trimisă au considerat-o excesiv de elogioasă. Nu este elogioasă. Prezintă numai adevăruri obiective. Dar așa arată adevărurile în cazul profesorului Mungiu. Nu este deloc singura piedică pe care a întâlnit-o profesorul Mungiu în activitatea sa profesională. Îmi amintesc de o perioadă în care, în urma alegerilor parlamentare, avusese loc o schimbare de orientare politică în România. Am primit un telefon de la o televiziune care mi-a solicitat sa particip la o dezbatere televizată pe probleme de medicament. Am acceptat. Pe atunci încă mai acceptam să particip la emisiuni televizate. Astăzi accept, cel mult, intervențiile telefonice. Am fost întrebat dacă nu mai propun și pe altcineva care să participe la această dezbatere. L-am propus pe profesorul Mungiu. Am spus că este nu

numai un strălucit farmacolog, dar și un domn cu un simț al umorului particular, astfel încât, dacă vom fi împreună, emisiunea va fi cu siguranță atrăgătoare. Am fost întrebat dacă există vre-o legătură între profesorul Mungiu și Doamna Alina Mungiu Pipidi. Am răspuns că Doamna Alina Mungiu Pipidi este fiica profesorului. Emisiunea nu a mai avut loc. Poate se va întreba cineva cum o fi reușit profesorul Mungiu să aibă asemenea realizări remarcabile dacă a întâlnit atâtea piedici nejustificate. Voi răspunde tot printr-o amintire de acum cca. 15 ani. Eram președintele Agenției Naționale a Medicamentului. Profesorul Mungiu era membru în Consiliul Științific al Agenției. Era o iarnă record. Nămeții erau cât casa. Nu circulau nici trenurile nici avioanele. Profesorul Mungiu venea cu profesorul Pavelescu cu un Tico printre nămeți, de la Iași la București, pentru că era programată o ședință a Consiului Științific al Ageniei. Așa a reușit profesorul Mungiu. Pur și simplu ignorând obstacolele. Sun mândru să vă relatez o discuție cu profesorul Mungiu (sper să nu îl deranjeze pentru că nu i-am cerut permisiunea). Mi-a spus: Ioane, nu pot să spun că țin la tine ca la fiul meu, pentru că diferența de vârstă dintre noi nu este chiar atât de mare, dar țin la tine ca la fratele meu mai mic. Nu întâmplător îmi place mie să glumesc pe seama adresei sale de mail ocmungiu@.... și să îi spun O! Ce Mungiu !

De aceea îmi face o mare plăcere să îi urez și eu La Mulți Ani distinsului profesor Mungiu, cel pe care îmi place să îl numesc cel mai iubit profesor de farmacologie din România.

Opioizii de la clasic la modern de Ostin C. Mungiu Recenzie de Prof. Dr. Ion Fulga

Există evenimente care nu suportă calea de mijloc, nu suportă mediocritatea. Pur şi simpu nu pot fi plasate decât la una sau la alta dintre extreme. Un astfel de eveniment este cartea „Opioizii de la clasic la modern” a Profesorului Ostin C. Mungiu. În fond despre ce putea să scrie Profesorul Mungiu, creatorul algeziologiei româneşti, dacă nu despre opioizi. Că doar opioizii nu sunt nici antiulceroase, nici antimaniacale... Opioizii sunt analgezice. Dar dacă Profesorul Mungiu nu ar fi scris despre opioizi ar fi trebuit obligat să o facă. Pentru că el este creatorul algeziologiei româneşti şi el are indiscutabil datoria să vorbească despre astfel de medicamente. Punctul său de vedere asupra unor asemenea medicamente trebuie considerat indiscutabil un reper. Pentru că în ştiinţă nu se supune la vot. În ştiinţă se ascultă de părerea specialistului. Despre ce vorbeşte Profesorul Mungiu în această carte ? Cam despre de toate, trecând de la clasica utilizate a opioizilor ca analgezice către metodele moderne de eficientizare a raportului risc/beneficiu printr-o judicioasă utilizare clinică a acestor medicamente, pentru că în mod evident aceste medicamente sunt făcute să se dea bolnavilor nu să se evite, apoi de la interpretări care au avut mare succes la publicul larg precum dependenţa de pâine şi de lapte posibil generată de etorfine, substanţe cu efecte asemănătoare anumitor opioizi, şi până la noua lege privind regimul juridic al stupefiantelor. Nu este nici o ciudăţenie în faptul că Profesorul Mungiu vorbeşte despre o lege adoptată de Parlamentul României deşi nu este cunoscut ca un om politic. Profesorul Mungiu este farmacolog, iar medicamentul este un domeniu hiperreglementat până la nivel de legi adoptate de parlamentele ţărilor dezvoltate. Nu este singurul farmacolog din România care s-a implicat în legislaţia medicamentului din ţara noastră, dar ca algeziolog a pus foarte mult suflet în elaborarea proiectului legii opioizilor în Romînia. Şi nu i-a fost uşor. Este o lege care figura în planul de activităţi al Ministerului Sănătăţii încă din anul 1998, când cel care scrie aceste rânduri era directorul direcţiei farmaceutice a acestui minister. Profesorul Mungiu a fost însă destul de tenace astfel încât până la urmă avem acum o asemenea lege, adoptată de Parlamentul României în anul 2005, şi în mod firesc ea trebuia să figureze în cartea sa despre opioizi.

Cum s-o fi hotărât Profesorul Mungiu să scrie o asemenea carte ? Eu cred sincer că de fapt nici nu a scris-o, că este o carte care pur şi simplu s-a scris singură. În calitatea sa de creator al algeziologiei româneşti a abordat împreună cu colaboratorii săi atâtea subiecte despre opiozi încât pur şi simplu a constatat la un moment dat că subiectul este abordat sub toate aspectele, practic complet, astfel încât să constituie o carte. Eu cred că este o carte scrisă, nu din dorinţa de a scrie o carte, ci din dorinţa nestăvilită de a aborda cu pasiune acest amplu subiect al opioizilor, sub toate aspectele. Dar este foarte bine că lucrurile s-au întâmplat aşa, în fapt aşa cum trebuiau să se întâmple. Acum avem în România punctul de vedere a creatorului algeziologiei româneşti asupra celor mai puternice analgezice de care dispune medicina. Oare mai trebuie spus că este o lucrare de referinţă ? Prof. Dr. Sandor Vlaicu UMF „Iuliu Hațieganu” Cluj Un an rotund pentru profesorul OC Mungiu în aritmetica timpului şi în repetabilitatea lui astronomică. An de împliniri, ca şi cei care l-au precedat, pentru d-l profesor, dar care aduce în mintea multora dintre prietenii şi colegii D-sale mult prea lunga perioadă în care n-au avut prilejul să-l întâlnească. Şi aceasta în condiţiile în care an de an nu prea numeroşii farmacologi şi alţi profesionişti apropiaţi îşi împărtăşeau realizările şi planurile de cercetare, la Iaşi, în cadrul tradiţionalelor şi cvasi-instituţionalizatelor ”Zile ale Medicamentului”. Însoţite de cele mai multe ori de simpozioanele ştiinţifice satelit româno-israeliene. Însoţite de fructuoasele întâlniri ale membrilor ”Asociaţiei Române pentru Studiul Durerii”, al cărei fondator a fost profesorul OC Mungiu. Toate aceste manifestări au completat cadrul limitat al comunicării dintre farmacologi oferit de Congresele Naţionale de Farmacologie şi Toxicologie. Şi, în acelaşi context, se cuvine a fi prezentată culegerea ”Farmacologi şi Toxicologi din România” sub redacţia prof. Mungiu, în două ediţii, singura sursă informaţională în acest domeniu. Şi în care cititorii găsesc substanţiale date ale activităţii Prof. Dr. OC Mungiu, a cărei întindere nu poate fi cuprinsă în acest succint material. Deoarece aceasta reprezintă peste 500 lucrări ştiinţifice, câteva zeci de manuale, tratate, monografii, conferinţe la congrese de specialitate şi numeroase alte realizări. Incluse în dotările bibliotecilor unităţilor de învăţământ, în dotarea personală a studenţilor, în colecţiile de carte ale colegilor (cu sau fără dedicaţii), toată această zestre de carte are un important aport ştiinţific şi educaţional.

Sunt texte de farmacologie generală clasică, lucrări introductive în farmacologia clinică, farmacologie biochimică, farmacologia specială a unor clase de medicamente, reguli de prescriere a medicamentelor. Un loc aparte în bibliografia legată de numele prof. Mungiu îl au tratatele de algeziologie. ”Algeziologia specială” ar trebui să stea la îndemâna oricărui specialist implicat în studiul experimental şi clinic al durerii. Nu pot fi discutate îndeajuns, atunci când vorbim despre profesorul Mungiu, harul didactic ca profesor de farmacologie la UMF “Gr. T. Popa”-Iaşi, capacitatea organizatorică, spiritul ştiinţific vizionar, activitatea redacţională, implicarea în problemele globale ale sănătăţii pe plan naţional. Contribuţia D-lui Prof. Dr. OC Mungiu la elaborarea Legii opiaceelor (Legea 339/2005) este esenţială, rezultând un act juridic remarcabil la nivel naţional, flexibil, depăşind rigurozitatea excesivă a unor reglementări anterioare în domeniu. Prietenii şi colegii D-lui Prof. Dr. OC Mungiu aşteaptă cele mai bune veşti în ceea ce-l priveşte şi speră în viitoare colaborări şi întâlniri profesionale. Prof. Univ. Dr. Florica Popescu Medic primar Farmacologie clinică UMF Craiova

Managementul durerii – viitorul medicinei

Managementul durerii este o condiţie terapeutică care poate creea un maxim posibil de confort fizic şi psihic omului bolnav. In decursul multor ani care s-au scurs, de strânsă colaborare cu un colectiv de oameni pasionaţi pentru ştiinţă şi dornici de alinare a durerii am cunoscut un om de aleasă cultură medicală, dar şi cu o profundă cunoaşterea a ştiinţei universale, distinsul profesor universitar emerit doctor Ostin C. Mungiu. Un vizionar asupra noului în terapia durerii introduce în pregătirea studenţilor, rezidenţilor, dar şi a specialiştilor Algeziologia, iar din 2002 înfiinţează Centrul de studiu şi terapie a durerii la Iaşi. Pentru a menţine standarul managementului durerii la nivel mondial a pus bazele şi a condus ca preşedinte Asociaţia de algeziologie din România reuşind să reunească un nucleu de de oameni sufletişti, cadre didactice şi medici, care să fie formatori în terapia durerii. A luptat pe mai multe fronturi pentru ideile sale editând primul Tratat de Algeziologie din România, elaborând în 2005 Legea opioizilor în scopuri medicale, reglementând folosirea morfinei pentru a modifica traiectoria durerii spre analgezie adică

spre starea clinică fără durere. Am participat alături de distinsul profesor la interesantele conferinţe naţionale cu participare internaţională ale Societăţii, în care s-au dezbătut probleme arzătoare asupra tratamentului acestei stări ce modifică mult calitatea vieţii bolnavului. Astăzi, la aniversarea a 75 de ani de viaţă şi a multor ani de trudă pe tărâmul ştiinţei îi urez de pe plaiurile oltene multă sănătate, putere de muncă pentru a continua opera sa ştiinţifică. Prof. dr. Doina Azoicai Prorector UMF „Gr. T. Popa” Iași

În căutare de modele Poate mai mult decat oricand suntem intr-o efervescenta cautare de modele. Pentru ca

lumea academica medicala a suferit si ea in ultimile decenii multiple transformari, simtim tot mai mult nevoia sa ne raportam la un Model de descal, cercetator si nu in ultimul rand de OM.

Cautarile sunt anevoioase si de multe ori incheiate cu un regretabil insucces dar, eu, si cei din generatia mea, ma pot considera norocoasa, pentru ca acest model complex il gasesc si regasesc atunci cand ma gandesc la Domnul Prof.univ.dr. Costel Ostin Mungiu.

Dupa finalizarea studiilor liceale la o institutie de elita cum este Liceul « Costache Negruzzi » din Iasi, si a celor medicale la nu mai putin renumita Universitate de Medicina ieseana, parcurge o cariera in specialitati care par a fi legate numai de stiintele fundamentale dar care se armonizeaza, in mod fericit, cu practica clinica cum ar fi : explorari functionale, farmacologie clinica, farmacologie si terapeutica, terapia durerii.

Cadru didactic tanar in universitatea care l-a format ne-a insuflat noua, studentilor dragostea de farmacologie printr-un inascut talent didactic, fiind un bun pedagog dar si prieten al celor care paseau in tainele medicinei. Inzestrat cu multa energie creatoare si o dezinvoltura greu de inchipuit in anii rigizi si de contrangeri ne-a incantat la cursurile la care nu numai stiinta de carte ne facea sa fim vrajiti dar si spiritul deschis, flexibil si plin de imaginatie. Revenit din lumea libera de peste ocean, unde in anii 1971-1972 a fost Visiting Scholar si Cancer Research Scientist la Roswell Park Memorial Institute, Buffalo,New York, USA, crea la cursurile de farmacologie acea stare de fascinatie cand explica complicatele si novatoarele mecanisme de actiune a medicamentelor la nivelul receptorilor. Nu pot sa nu-mi amintesc ca pe tabla neagra si rudimentara din amfiteatrul

putin prietenos, un coleg, dealtfel talentat, inainte de cursul profesorului, a desenat cu creta colorata un autoturism, pe atunci de vis. Profesorul intrat in sala, cu palaria sa cu boruri largi care-l facea inconfundabil, a privit un moment mirat iar inimile noastre au incetat parca sa bata un minut. Cu un zambet pe care nu-l pot uita, cu calm si o extraordinara dezinvoltura, timp de doua ore ne-a facut sa nu uitam niciodata cum complicatele molecule medicamentoase se atatseaza si actioneaza asupra structurilor, pe atunci complicate moleculare ale organismului, pornind de la rotile, farurile si alte componente ale autoturismului desenat cu indrazneala de colegul care-si gresise cariera venind la facultatea de medicina. Pentru prima data la un curs profesorul si-a incheiat fascinata prezentare intr-un ropot de aplauze din partea studentilor care-l venerau.

In decursul timpului Profesorul Ostin Costel Mungiu a ramas pentru studenti un model de pedagog care cu dragoste transmite tinerilor generatii complicate si dificile adevaruri stiintifice ce nu trebuie uitate, intr-o maniera miraculoasa, de adevarat vrajitor.

Dragostea lui pentru student a fost ulterior materializata prin faptul ca a creat o Scoala medicala, infiintant pentru prima data in Romania, o disciplina novatoare de Farmacologie si Algeziologie. Au incercat si alte universitati sa introduca aceasta noua disciplina dar le-a lipsit “dirijorul” care a facut ca sub bageta lui sa se nasca o armonioasa partitura stiintifica care sa aline durerea romanilor care a fost si a ramas, din pacate, inacceptabil de acuta. Incununarea eforturilor sale a fost ca in anul 2005 sa elaboreze Legea opioizilor în scopuri medicale, prima si unica din Romania, care a reglementat folosirea morfinei ca un ajutor nepretuit pentru bolnavii in suferinta.

Modelul nostru de profesor a continuat sa-si reverse priceperea si dragostea pentru studenti nu numai prin cursurile fascinante dar si prin munca pe care a desfasurat-o ca Prodecan al Facultatii de Medicina, in perioada 1983-1989, extrem de dificila pentru invatamantul medical romanesc. Ajunsa la randul meu in onoranta functie de Prodecan si Decan a facultatii am regasit in nenumerate randuri, printre documente, insemnarile profesorului si modelului meu care, nu aveau alt scop decat sa vina in ajutorul studentilor si cadrelor didactice, in pofida unor reglementari rigide si austere ale acelor vermuri.

In ultimile decenii s-a dedicate frenetic activitatilor de cercetare, punand bazele unei clasificari originale a substantelor cu actiune asupra sistemului nervos vegetativ, contrabuind esential la elaborarea unei clasificari personale a substantelor cu actiune analgezica si introducerea termenului de paraanalgezic, elaborarea unei clasificari originale a canabinoidelor, introducerea termenului algeziologie în limba româna si a conceptului de farmacologie sociala.

Cunostintele sale si competentele in cercetare nu au ramas neimpartasite si celor din jur. A scris numeroase Tratate, monografii, ghiduri, protocoale si un numar impresionant

de lucrari stiintifice apreciate la nivel international, care stau la baza formarii si practicii medicilor din diverse specialitati.

A initiat si coordonat Centrul de Studiu si Terapie a Durerii de la UMF „Grigore. T. Popa”, Iasi, al Centrului de excelenta pentru cercetari fiziofarmacologice celulare si integrative, cat si a noului Centru de Cercetari avansate CEMEX care reprezinta cea mai moderna platforma de cercetare din universitatile din domeniul medical din Romania.

Faptul ca a construit la proriu numeroase stucturi in care cercetarea sa fie ridicata la

rang de arta este un merit care trebuie apreciat, dar cea mai pregnanta calitate a Profesorului a fost ca a creat o Scoala unde s-au format tinerii cercetatori, pornind de pe bancile facultatii si continuand in etapa de doctoranzi si sprecialisti in diverse domenii ale practicii medicale.

Modelul de profesor – dascal si cercetator este intregit de pasiunea sa pentru frumos la nivel de arta, fiind cunoscut ca un impatimit colectionar de ceramica autentica romaneasca. Prin camerele laboratorului pline de carti si distinctii de la cele mai importante manifestari stiintifice in domeniu la care a participat activ, de pe toate continentele lumii, pasesti cu atentie si interes dar prin camerele casei sale, atat de speciala, pline de urmele civilizatiei de Cucuteni, pasesti insa cu sfiala si evlavie.

In cautarile noastra, cei ce am avut privilegiu sa-l gasim si regasim pe Domnul Profesor Ostin Costel Mungiu, ne putem considera niste oameni fericiti pentru ca putini dintre cei de astazi au bucuria de a spune ca s-au format si au crescut avant ca reper, un Model.

Prof. dr. Stela Goția Vice-președinte AAR UMF „Gr. T. Popa” Iași

URARE LA 75 DE ANI

Eram în anul I când l-am întâlnit pe doctorul O.C.Mungiu în Catedra de Biochimie unde efectua stagiul de intern. Era un tânăr plăcut la înfățișare, prietenos, apreciat de șefii săi și cu carmă de profesor. Numeroasele comentarii favorabile Domniei Sale (din camera 3 pavilionul 3 al Căminului ”M.Kogălniceanu” ocupată de 9 studente) au diminuat când o olteancă ne-a potolit: ”nu văzurăți că este însurat?”. Curând l-am văzut cu frumoasa lui soție și cu Alina în landou.

Ne-am reîntâlnit, în colectivul Catedrei de Fiziologie, în anul 1973 când intrasem prin concurs ca asistent la Disciplina de Fiziopatologie. Era deja cadru didactic de predare, cercetător științific, autor de publicații în reviste recunoscute CNSIS și B+, autor de curs și coautor la cărți.

Existența lui acolo, în preclinic, pentru mine a fost un noroc. M-a asimilat în cercul lui de prieteni, m-a sfătuit, m-a îndrumat, m-a învățat cercetare științifică, mi-a întins mâna la nevoie.

Prietenia noastră, a familiilor noastre, este curată și adevărată, împărtășim frățește bucurii sau neîmpliniri și dureri. Îl admirăm pentru puterea de muncă, mintea limpede și eficiența în multele sale activități.

În biblioteca noastră se află o mare parte din cele 47 volume care s-au născut sub bagheta sa și cu contribuția sa importantă ca autor.

Numărul mare de articole (5 X numărul anilor de viață) publicate in extenso în reviste de prestigiu sau în volumele unor congrese a fost realizat concomitent cu cercetări științifice finalizate cu brevete și invenții, organizarea și participarea la numeroase manifestări științifice în țară și străinătate.

Prestigiul profesional i-a fost recunoscut prin numeroase premii și distincții, prin numirea în funcții de conducere a unor instituții și a unor colective de cercetare din UMF Iași sau la nivel național, internațional.

Dar, Dl.Prof.Dr.O.C.Mungiu a fost și este PROFESOR. Tot ce a acumulat a împărtășit cu dăruire și pricepere studenților, doctoranzilor, membrilor colectivului său de

lucru, medicilor și farmaciștilor la numeroasele întâlniri; unde vorbește Domnia Sa sălile devin neîncăpătoare.

Îi sunt recunoscătoare și în același timp mă mândresc pentru că m-a cooptat în inițierea și dezvoltarea algeziologiei în UMF Iași. încurajată și susținută am ținut cursuri, am scris și am format în premieră națională un colectiv de pediatri preocupați de durerea copilului. Introducerea algeziologiei ca disciplină în învățământul superior la Universitatea de Medicină Iași (1997) a fost o încununare a eforturilor de câțiva ani.

Cu ”inimă bună” treci prin viață respectat și cu fruntea sus. La împlinirea vârstei de 75 de ani îi urăm să fie sănătos, să se bucure de familie și

prieteni, să fie în continuare valoros. La mulți ani! Prof. dr. Traian Mihăescu

UMF „Gr. T. Popa”, Iași

Mi-l amintesc pe Profesorul OC (“o ce!”) Mungiu cum venea la lucrarile practice de

“farmaco” cu un trandafir pus intr-o eprubeta ( de fiecare data, la fiecare stagiu!) …era spumos, interesant, novator - tocmai ce sosise de la New York, sau cam asa ceva, oricum din Statele Unite! si .. ne ametea!

Curios, e acum mai cunoscut prin copii lui, fata “analist poLitic” si baiatul “regizor de film”, dar eu tot de Profesorul Mungiu sunt mai legat chiar si cind e vorba de copii lui: sapaca lui de marinar sau felul cum parcheaza masina in fata la UMF. Pe Alina o stiu, dar pe regizor nu prea (vreau sa spun in relatie directa) si totusi cand ma intilnesc cu Domnul Profesor Mungiu apar amandoi!! ... parca ii tine de mana si le spune ce sa faca.. ma rog, asa se vade in iluzia “farmacologica” create de OC si in diafana atmosfera iradiata de persoanalitatea sa.

Ce mai am de spus: ..din colegiii mei de an, cei mai cu mot (e.g. Ginu V. de la Boston, Iulian D. de la

Parhon, etc), au colaborat cu OC și îl adulează.

Cand am avut o intilnire omagiala a seriei noastre (1978), cursul festiv l-a facut OC Mungiu si a fost un spectacol ... cel putin pentru noi. Pacat ca fiul nu l-a filmat si fiica nu l-a comentat.

Cand intri la UMF Iasi si intrebi portarul: “ Profesorul Mungiu este?” afli intotdeauna adevarul!

Cam asta am de spus despre Profesorul Ostin C Mungiu, care va ramine o mare figura a UMF “Grigore T Popa Iasi”!

Prof. dr. Corneliu Neamțu Prim-vicepreședinte AAR UMF „Gr. T. Popa” Iași

Este un moment deosebit de plăcut și onorant, acum când Profesorul Ostin Costel

Mungiu, Președintele Asociației de Algeziologie din România împlinește o frumoasă vârstă, prilej de a rememora imagini fugare „pe pânza vremii”, din trecutul și prezentul comun.

Anii s-au furișat pe tăcute după bunul lor obicei și deja din momentul închegării unor preocupări constante la Iași dedicate cercetărilor legate de Durere, cu tot ce înseamnă ele, persoane, idei, aparatură, documentare, biobază etc, s-au scurs aproape patru decenii.

În anii 1978-1979, profesorul Ion Haulică a fost cel care a propus pentru prima dată la Fiziologie începerea și orientarea unor studii spre acest domeniu extrem de dificil, dar și deosebit de incitant, și mai ales important pentru pacienți. Rapid a aderat și viitorul profesor Mungiu împreună cu „tânărul” doctorand Lucian Sandu, medic anestezist la Spitalul universitar București, care înființase și prima Asociație pentru Studiul Durerii din țara noastră (ARSD). Treptat, numărul entuziaștilor de la Iași a crescut printr-un proces continuu de aderare și dezvoltare, proces de aglutinare care i se datorează în cea mai mare măsură profesorului Costel Mungiu. Prin organizarea echipelor de cercetare, prin munca științifică și lucrările elaborate la Laboratorul de Control și Testare a Medicamentului (LCTM), la Catedrele de Farmacologie și Fiziologie de la medicină generală și medicină dentară, la Facultatea de Farmacie (Profesor Mircea Pavelescu, Conferențiar Veronica Bild, asist. Monica Neamțu), la Spitalul de pediatrie (profesor Stela Goția, șef lucr. Alina Murgu), Spitalul Parhon (dr.Victor Diaconescu), Spitalul de Recuperare (profesor Rodica Chiriac, Conferențiar Elena Rezuș, dr. Mariana Mutică), Policlinica municipală (profesor Lucian Miron), s-a conturat la Iași un adevărat pol al studiilor de Algeziologie. El s-a

concretizat și organizatoric, când la propunerea profesorului Mungiu și a altor membri fondatori a luat ființă Asociația de Algeziologie din România (AAR) cu sediul la Iași, afiliată la Societatea Internațională pentru Studiul Durerii (IASP) și având cei mai mulți membri IASP din țară. In timp, AAR a devenit tot mai reprezentativă prin organizarea de Simpozioane, Mese Rotunde, Conferințe și Congrese dedicate Durerii devenite tradiție. A fost introdusă pentru prima dată în țara noastră în curricula învățământului superior medical studiul Algeziologiei, au fost fost susținute teze de Doctorat cu tematică din durere, au fost publicate monografii pe același domeniu, iar unii membri AAR au primit burse și premii acordate de IASP.

Profesorul Mungiu a avut capacitatea de a strânge în jurul nostru colegi mai tineri care au crescut și s-au remarcat asigurând, după opinia mea, cel puțin trei caracteristici acestei Asociații: faptul că a devenit cunoscută și recunoscută, continuitatea și păstrarea unui onorabil nivel științific.

Sigur că în atâția ani în care am fost „umăr la umăr” cu Profesorul Mungiu, s-au

adunat multe amintiri legate de activitatea Asociației și nu numai, care nu încap înghesuite în cutia celor „300 de cuvinte” acordate de editorii Buletinului AAR. Nu realizam atunci la început, că Timpul, ca percepție, își crește Viteza pe măsura „scurtării” Spațiului (vieții), știam numai că nu poate fi oprit sau întors, dar la această problemă fără importanță preferam să mă gândesc mereu altădată.

Și iată-ne acum, la vreme de Toamnă „cand degetele ude ale ploii bat în geam”, la frumoasa vârstă a profesorului Mungiu, ne bucurăm să-i spunem din toată inima un puternic și sincer „La Mulți Ani” , sănătate și zile frumoase în continuare.

Dr. Irina M. Jaba Universitatea Yale, USA Acum, dupa toti acesti ani de cand am trecut pentru intaia data pragul disciplinei de farmacologie, gandindu-ma la domnul Prof. Dr. Ostin C. Mungiu, primul cuvant care imi vine in minte este, simplu, Profesorul. Cu majuscula. Scriu astazi, amintindu-mi bucuria de a-l fi avut profesor ca student la Medicina si mandria de a ma forma ca specialist la scoala de farmacologie si algeziologie creata de domnul profesor. Totalul realizarilor unei cariere si vieti de exceptie este in mod definitiv prea complex pentru a fi sumarizat intr-un paragraf. Insa, pentru a mentiona numai cateva elemente, ma gandesc la modul in care domnul profesor a dezvoltat farmacologia ieseana si a creat un centru de studiul durerii la Iasi care, si pana astazi, ramane unic in estul Europei. A introdus o metoda stiintifica si academica care, alaturi de stiinta riguroasa, are ca element intrinsec bucuria cercetarii si un entuziasm de neoprit in fata oricaror dificultati. Domnul profesor ne-a aratat ca farmacologia, una dintre cele mai complexe stiinte medicale, este, de asemenea, "fun"; ne-a demonstrat ca axioma "publish or perish" este o latura esentiala a vietii universitare si a transmis la generatii intregi de tineri doctori ceva din initiativa dumnealui de a deschide oportunitati noi in cercetarea stiintifica. Fantastic profesor pentru studentii dumnealui si om extraordinar in general. Pentru toate aceste motive, oriunde m-a condus cariera, si oricat timp a trecut, dumnealui ramane neabatut, simplu, Profesorul.

Prof. dr. Anca Zbranca Toporaş UMF „Gr. T. Popa” Iași

În viaţa oricărui om, mai devreme sau mai târziu, calea este arătată de îngeri sau de trimişii lor pe pământ. Păşind în a doua parte a vieţii, ştiu numele îngerilor mei. Încă din copilărie am avut şansa să fiu în preajma unuia. El, Omul sculptor de personalităţi, cizelator de suflet şi înţelepciune... L-am cunoscut în grădină, printre florile atent răsfăţate de soţia Domniei sale, în casă, printre vasele ceramice de colecţie care trăiesc o viaţă seculară ducând cu ele sufletul meşterilor creatori, printre tablouri de maeştri,fotografii de familie şi cărţi. M-am simţit copilul familiei Mungiu, sora fraţilor mei Alina şi Cristian, pentru că „nenea Costel” niciodată n-a dat semn ca n-aş fi de-ai casei. Dacă n-aş fi fost educată în familia lui, n-aş fi omul de azi. M-am simţit dusă de mână în realitatea vieţii, ajutată să urc

treaptă cu treaptă, de la băncile şcolii până aici, unde eu însămi ajung să dau altora din dragostea şi cultura sădite în mine de profesorul Mungiu. Mă întreb şi astăzi de unde găsea răbdarea să explice ore în şir aceleaşi secvenţe anoste din cartea de anatomie şi fiziologie sau din cea de chimie, unde găsea timpul şi sufletul să asculte ore în şir fraze memorate în mintea neştiutoare de copil, unde găsea dragostea cu care a făcut din rebela dornică de carieră artistică adolescenta ascultătoare, studenta la medicină şi apoi medicul cu carieră universitară, profesor la patruzeci de ani. Mi-a cultivat mintea, mi-a deschis pofta de lectură, de teatru, de artă, de visare. A îndreptat fiecare răscruce a vieţii mele profesionale, fiecare greutate a sufletului meu. N-am să pot niciodată să-i mulţumesc îndeajuns pentru ceea ce a făcut şi face pentru mine şi prin mine, pentru copilul meu sau pentru studenţii sau rezidenţii mei. Îl respect ca pe un mentor, îl iubesc ca pe un tată şi aş vrea ca Dumnezeu să îi dea putere să dăruiască încă mulţi ani din dragostea şi înţelepciunea altor copii, adolescenţi şi adulţi în căutarea absolutului. Prof. dr. Radu Iliescu UMF „Gr. T. Popa” Iași

La multi ani ! Bucuria de a-i ura “La multi ani!” Domnului Profesor Mungiu revine în fiecare an în

circumstanțe personale întotdeauna influențate de activitatea sa. Dincolo de onoarea de a îmi felicita Profesorul, Mentorul și Prietenul, am ocazia, în fiecare toamnă, să revizitez evenimentele, etapele și planurile realizate ale anului anterior, care poartă mereu amprenta Domnului Profesor Mungiu. La sfârșitul anilor ’90 îi uram “La mulți ani!” Profesorului meu de Farmacologie, iar câțiva ani mai târziu, coordonatorului lucrării de licența în medicină, care mă susținuse în demersurile de a înțelege controlul hormonal a presiunii arteriale. Pe parcursul următorilor ani aveam ocazia să îl îmbrățișez când reveneam periodic în Iași să discutăm rezultatele experimentelor de la Berlin care aveau să se concretizeze în teza de doctorat în farmacologie, realizată sub îndrumarea sa. Pentru încă opt ani, în fiecare octombrie, am avut doar bucuria de a-i auzi vocea de la distanța

care separa Statele Unite de Iași și doar rar, dar cu atât mai memorabil, de a povesti întâmplările de peste an, în doar câteva ore speciale petrecute în casa muzeu de pe dealul Sărăriei. În 2010 am revenit la Iași și l-am regăsit pe Profesorul Mungiu într-un mediu familiar de obicei pe alte meleaguri, pe care între timp îl construise și care mi-a întărit încrederea că vom face cercetare de calitate în Romania. Profesorul Mungiu a creat o școală și un centru de cercetare productiv și echipat pentru performanță. De atunci mă bucur constant de viziunea, exuberanța și pasiunea sa, împreună cu grupul de cercetători cărora a reușit să le ofere șansa de a căuta cu încredere răspunsuri la întrebările științifice, “astronauții navei spațiale” pe care a început să o construiască. Sunt mândru și onorat să îi urez din nou “La mulți ani!” marelui meu Prieten, Prof. Dr. Ostin. C. Mungiu! Prof. dr. Dragomir Nicolae Șerban UMF „Gr. T. Popa” Iași

L-am cunoscut pe Prof. Mungiu în 1987, eu fiind student în anul III la Medicină şi

dumnealui fiind titularul cursului de Farmacologie pentru seria noastră de studenţi. La curs era o atmosferă deschisă, calmă şi caldă, dar suficient de concentrată pe subiectele în discuţie, cu o doză optimă de înflorituri stilistice, corelative, umoristice, etc. Examenul a fost o plăcere, ca şi cursul. Cam cu un an înainte începusem propriile studii experimentale, sub îndrumarea Prof. Brănişteanu de la Disciplina de Fiziologie, astfel că eram deja complet subjugat de preocupările respective şi nu am colaborat cu Prof. Mungiu în anii de început ai carierei mele. Totuşi, de la începutul anilor 2000 şi până azi am avut cu Prof. Mungiu câteva colaborări ştiinţifice şi mai ales am conlucrat intens cu dumnealui în plan organizatoric. Un exemplu special în acest sens este Centrul pentru Studiul şi Terapia Durerii (CSTD), înfiinţat şi dotat prin grant, obţinut în cadrul unei competiţii naţionale de către un grup de mai multe echipe de lucru, reunit şi condus de către dumnealui în acest scop. Ani la rând în această perioadă grupul nostru de la Disciplina de Fiziologie a contribuit cu deosebită plăcere şi la activităţi în cadrul Laboratorului Central de Testare a Medicamentului (LCTM) şi la buna desfăşurare a manifestării anuale "Zilele Medicamentului", ambele înfiinţate şi conduse cu succes de mult timp de acelaşi neobosit Prof. Mungiu. Dumnealui a avut permanent o reală vocaţie aparte a orientării blânde şi ferme a celor care-şi doresc să fie îndrumaţi sau ajutaţi, dublată de succesele sale permanente privind asigurarea de condiţii de lucru din ce în ce mai bune pentru colaboratorii săi. Peste toate, nu pot decât să-i mulţumesc din suflet că a sprijinit diversele posibilităţi de colaborare şi de dezvoltare a activităţii grupurilor noastre de lucru, uneori în pofida unor factori care ar fi determinat chiar contrariul.

Dr. Victor Diaconescu Vice-președinte AAR Institutul de Cardiologie „G. Georgescu” Iași

Sunt întâlniri în viaţă care îţi schimbă traiectoria gândirii/modul de a planifica

acţiunile altfel decât o făceai până atunci. Acest lucru l-am aflat mai târziu din ceea ce spuneau oameni cu o experienţă vastă şi bogată de viaţă: domnii Pleşu şiLiiceanu ca să dau exemple ilustre. Eu am trăit aceasta înainte de a citi că se poate.

Era în anul 1975 la amfiteatrul Săulescu al Facultăţii de Medicină şi Farmacie Iaşi unde anul nostru era pregătit pentru cursul de biochimie. O materie plictisitoare prin nenumăratele formule şi reacţii chimice dar adevarat, necesară. Dar nu a fost sa fie. A venit reprezentantul catedrei cu un tovarăş(eram în anul ‘75) tânăr, cu barbă - ce chestie. A fost introdus ca dr. Mungiu asistent la Farmacologie care ne va ţine cursul şi în plus venea de curând de la o specializare din SUA. Totul devenea insolit.

Pe măsură ce vorbea la obiect despre reacţii chimice, enzime, mecanisme de reglare, legând teoreticul de clinic şi de importanţa proceselor, totul suna altfel; am devenit din plictisit foarte interesat. La sfârşitul cursului, mi-am făcut curaj(eu fiind o persoană timidă) sâ-l rog dacă mă poate ajuta să aflu mai multe despre ce vorbise. M-a invitat să trec să văd Cercul de Enzimologie. Aşa am luat primul contact cu cel care a devenit Profesorul Dr. Ostin Costel Mungiu cel care m-a ajutat să iau o traiectorie în care ştiinţa să aibă un loc central şi să nu fie plictisitoare.

La Enzimologie am învăţat să prezint o lucrare ştiinţifică, să lucrez cu mâna mea în cercetarea pe fragmente de organ şi aici am lucrat Lucrarea de Diplomă la terminarea facultăţii.

Peste ani îl simţeam în continuare pe domnul profesor ca un mentor; atracţia pentru sfaturi mă chema la dânsul, uneori, charisma, alteori capacitatea de a cuprinde şi înţelege capacităţile şi mai ales limitele celor apropiaţi m-au făcut să păstrez comunicarea peste ani.

În 2008 proaspăt întors de la specializarea de la Spitalul Universitar Hadassah en Karem de la Ierusalim, domnul profesor mi-a propus să studiez pentru teza de doctorat. Deşi nu-mi propusesem niciodată să fac asta m-am lăsat încă o dată condus de domnia sa şi nu regret, pentru că am citit mult, am trecut iar prin “şlefuirea” normelor domnului profesor ceea ce m-a ajutat încontinuare foarte mult.

Pregătirea mea a continuat cu invitaţia onorantă de a participa la proiectul Asociaţiei de Algeziologie incluzând cursuri şi abordări pertinente unice în România. Aici am avut cinstea să devin colaborator la articole, la capitole din Tratatul de Algeziologie şi la cărţi de clinica durerii.

Ar mai fi multe de spus dar spaţiul nu permite. Vreau să-i mulţumesc şi pe această cale Domnului Profesor că m-a ales să profit de toată îndrumarea şi de ambianţa extraordinară a casei şi familiei de care, s-au bucurat si mulţi invitaţi români şi străini ai Zilelor Medicamentului(altă întrunire naţională de succes iniţiată de domnia sa).

Multă sănătate, putere şi ani mulţi Domnule Profesor O K Mungiu ! Să ne bucurăm de sfaturile şi ambianţa unui spirit veşnic tânăr care ne “impinge” tot mai sus! Conf. dr. Bogdan Hagiu Universitatea „Al.I. Cuza” Iași

Cu modestie și generozitate unice, Domnul Profesor Emerit Ostin Costel Mungiu

călăuzește cu răbdare gândirea discipolilor. Cărțile, lucrările științifice, cursurile, conferințele, articolele, chiar și discuțiile, au drept caracteristică o utilizare artistică a limbii române, astfel încât valoroasele noțiuni și concepte expuse sunt bine înțelese și nu pot fi uitate. Puterea de muncă, erudiția și creativitatea au ca motivație o profundă dragoste față de om. Dealtfel Domnul Profesor și-a dedicat viața luptei cu durerea, reușind deja să schimbe lumea în bine. Pentru că, parafrazând-o pe Emily Dickinson, cine combate suferința nu trăiește în van.

ANUNȚ

Vă informăm că în urma propunerii conducerii AAR, d-na Conf. dr. Elena Rezuș, șefa clinicii de reumatologie de la UMF Iași „Gr. T. Popa” a acceptat să preia sarcina de Vicepreședinte a Asociației, având ca sarcină coordonarea activității din domeniul managementului durerii cronice în afecțiunile non-oncologice.