UNIVERSITATEA BABES - BOLYAI

ŞCOALA DOCTORALĂ ECUMENICĂ

SECŢIA DE TEOLOGIE REFORMATĂ DIDACTICĂ

PROBLEME ACTUALE ALE MANAGEMENTULUI

DIACONIC ÎN CADRUL ORGANIZAŢIILOR SOCIALE

ŞI DIACONICE

- rezumatul tezei de doctorat -

Profesor coordonator

Prof. DR. MOLNÁR JÁNOS

Profesor universitar şef de catedră

Doctorand

Dr. FRUTTUS ISTVÁN LEVENTE

- 2010. -

2

CUPRINS

1. INTRODUCERE

2. ALEGEREA TEMEI – MOTIVARE; PREZENTAREA TEMEI

3. FUNDAMENTE TEORETICE: CONCEPTUL DE DIACONIE 3.1 Observa ţ i i ş i luare de poziţ ie p rivind conceptul ş i definiţ ia conceptului de diaconie 3.2 Problemat ica sensulu i termenului diaconie 3.3 O istorie neob işnuită a d iaco niei … Cum s-a modificat managementul diaconie i pe parcursul secolelor? 3.3.1 Mişcarea beghinelor 3.3.2 Care pot fi constatările în cazul în care analizăm istoria diaconiei din acest punct de vedere? 3.3.3 Secolele declinului 3.4 Reforma şi diaconia 3.4.1 Diaconi ş i diaconia în epoca lu i Calvin - precedente 3.4.2 Idei privind d iaconia lui Calvin 4 . MANAGEMENT DIACONIC; FUNDAMENTELE TEORETICE ALE MANAGEMENTULUI DIACONIEI COMUNITĂŢILOR 4.1 Rolul managementu lui diaconic în renaşterea diaconiei – posibilităţ i de renaştere? Drum înfundat? Dezinformare vo ită? 4.2 Managementu l diaconic – comunitate * sp iritualitate * management 4.3 Tipuri fundamenta le ale activităţ i i diaconice din perspect ivă istorică 4 .3.1 Activitatea diaconică ca serviciu 4.3.2 Activitatea diaconică ca muncă socială 4 .3.3 Diaconia ca ş i co laborare antreprenoria lă / formă de organizare 5 . FUNDAMENTELE TEORETICE ALE ABORDĂRII MODELELOR DE MANAGEMENT DIACONIC. MODELELE MANAGEMENTULUI DIACONIC 5.1 Criteriile de se lecţ ie ale modelelor selectate 5.2 Modelele selectate 5.3 Tipuri de modele 5.4 Comunitatea diaconică – abordăr i teologice p ract ie 6 . UN MODEL EVIDENŢIAT: MODELUL DE LA FREIBURG A MANAGEMENTULUI NONPROFIT 6.1 Modelul de la Freiburg a Managementulu i Nonprofit 6 .2 Premise le modelu lui 6 .3 Concep ţia şi p ract ica de bază a NP

3

6.4 Aplicarea marketingulu i NP 7. REFLEXII OCCIDENTALE PRIVIND MODELUL NP ST.GALLEN 7.1 Management, management diaconic în percep ţ ia lui Alfred Jäger 7.2 Management eclez iastic – şt iinţa uitată 7 .3 NP – management d iaconic ş i concep ţ ie teo logică 7 .4 Concep ţ ia de management diaconic a lui D. Lohmann 7.5 Diaconia bazată pe teologia lui Lohmann Tillich 8 . PROFESIONALISM ŞI/SAU SPIRITUALITATE ÎN MANAGEMENTUL DIACONIC 8.1 Despre ce este vorba mai exact? 8.2. Criza pro fesionişt i lor din diaconie 8.3 Activitate de ajutorare şi spir itualitate 8.4. Diaconia ca mod de participare la „Suferinţa lu i Dumnezeu în această lume” 9. SITUAŢIA DIN UNGARIA: ACTIVITĂŢI DIACONICE ÎN PRACTICA DE ZI DE ZI ÎN COMUNITĂŢILE REFORMATE DIN UNGARIA 10. ANALIZĂ EMPIRICĂ PENTRU REVELAREA ACTIVITĂŢ II DIACONICE A COMUNITĂŢILOR REFORMATE DIN UNGARIA 10.1 Idei introductive 10.2 Colectare de date, cadrul metodologic 10.2.1 Analiza documentaţ ie i 10.2.2 Interviuri 10.2.3 . Abordarea unor focus grupuri 11. REZULTATELE CONCRETE ALE CERCETĂRII INTITULATE SITUAŢIA DIACONIEI ÎN COMUNITĂŢILE BISERICII REFROMATE DIN UNGARIA 11.1 Preliminariile act ivităţ i i d iaconice 11.2 Conceptul de diaconie; ce se înţe lege prin act ivitate diaconică în comunitate? 11.2.1 Diaconia este Cuvânt act iv, forma de manifestare a iubirii divine prin fapte. 11.3 Structura procesului de aju to rare a d iaconiei 11.4 Clasif icarea act ivişt i lo r în comunitate 11.5 Solu ţ ii / idei diaconice 11.6 Finanţarea act ivităţ i i diaconice în comunitate 11.7 Inst itu ţ i i în cadrul comunităţ i i 11.8 Comisia Diaconică 11.9 Contacte; sp rijinu l diaconic a l inst itu ţ i i lor

4

11.10 Relaţ i i profesionale cu Servic iul de Ajutor al Biser icii Reformate din Ungaria 11.11 Probleme diaconice vizibile 11.12 Evidenţ ierea probelemlor legate de formarea d iaco nilor, a activişi lor şi a voluntar ilor în diaconie prin focus grupuri 11.12 .1 Focus grup 1. 11.12 .2 Focus grup 2. 11.12 . 3 Focus grup 3. 12. SINTEZĂ ŞI CONCLUZII 13. ANEXE 14. BIBLIOGRAFIE

5

2. INTRODUCERE: TEMA TEZEI (A CERCETĂRII); MOTIVAREA

ALEGERII TEMEI

Î i mulţumesc lui Dumnezeu că am putut participa în 1990 la

reînfiinţarea foste i Şcoli normale teo logice re formate din

Nagykőrösi şi de pe lângă Dunăre [Nagykőrösi és Dunamelléki

Református Hitoktató és Tanítóképző] . Această reînfiin ţare

sat isfăcea necesităţ i le d in >prezent<, u rmată f iind în 1992 de

înfiinţarea şcolii superioare de diaconi. Primii ani ne-au arătat că

diaconia Domnului este mesaj, ia r con ţ inutul este etern şi

imuabil: să- i a jutăm pe ce i la nevo ie în diaconie d in recunoşt inţă

faţă de mântuirea adusă de Isus, trebu ind însă ca forma să se

adapteze condiţ i i lor sociale schimbate ( la noua sărăc ie şi la no ile

posibilităţ i, de exemplu d in domeniu l as is tenţei sociale) .

Pe parcursul acestei act ivităţ i a devenit clar că cele două

probleme: stângăcia fundamentelo r teo retice ale temei, respect iv

cunoaşterea superficială a act ivităţ i i diaconice din comunitate

reprezintă obstacolul activităţ i i de management ecleziast ic

fundamentat din punct de vedere profesional şi a act ivităţ i i

practice de dezvoltare a educaţ iei.

Despre tema aleasa: Prob leme actuale ale managementulu i

diaconic în cadrul organizaţ i i lor soc iale ş i diaconice – din

lucrăr ile noastre empir ice anterioare am presimţ it că acest subiect

necesită o abordare interprofesională destul de complexă . Acest

lucru s-a adeverit pe parcursul cercetăr ii: abordarea problemat icii

impune un s istem de cuno şt inţe teologice, sociologice (mai exact

sociale), economice (de management) , respect iv de psiholo gie a

muncii şi organiza ţ iona lă , f ie ele chiar ş i minimale. Ba mai mult,

(şi) în abordarea teologică p revalează cuno şt inţe le aplicate:

cunoşt inţe diaconice ş i de management ecleziast ic.

Lucrarea noastră îşi propune să prezinte abordăr ile moderne a le

managementului activităţ i i diaconice, şi să le analizăm din

6

perspectivă istorică . Cealaltă problemat ică centrală a teze i este să

ana lizăm modul în care se manifestă act ivitatea diaconică în

Biserica Reformată din Ungaria, în spec ial modul de abordare a

managementului acesteia.

3. DESCRIEREA GENERALĂ A TEZEI ŞI A CAPITOLELOR

După ideile introductive (capitolul al II- lea), am analizat

premisele teoretice şi conceptul de diaconie, inclusiv pr in prisma

faptului că prin această teză nu avem drep t scop ana lizarea

defini ţ iei d iaco niei. Am acceptat definiţ ia generalizată în pract ică

în mod aproape exclusiv prin care d iaconia este serviciu de

ajutor , practicat de creşt ini din credinţă şi din recunoşt in ţă fa ţă

de mântuirea adusă de Isus, prin care îş i aju tă semenii afla ţ i în

nevoie; î i serveşte (Nagy, I.) . To todată , suntem în asent imentul

lui J . Collins, susţinând că cel care serveşte transmite mesaju l

ce lui care l-a tr imis, adică Dumnezeu .

Am trecu t în revistă transfo rmăr ile survenite în managementul

activităţ i i diaconice începând de la b iserica primară. Am

descoperit că începând din sec. al IV- lea şi a l V- lea, diaconia a

început să-şi piardă fondu l original, d iaconii (cleric ii) începând

să f ie exc luşi de la conducerea aşezămintelor ospita liere ş i a le

institu ţ i i lor diaconic. Rectoru l este numit de către susţ inători

(b resle, organiza ţ i i r eligioase), iar laicii încep să joace un rol mai

important în activitatea pro fesio nală p restată de acestea (Pásztor,

L.) vezi de exemplu mişcarea beghinelor. Astfel, d iaco nii îşi

pierd rolul, iar în jurul secolulu i al IX- lea >dispare< practic şi

func ţ ia în s ine din o rganizarea biser icii. (G. Langgärtner)

Diaconia, fu ncţ ia de diacon, cu ceea ce implica la origini, a fost

readusă de refo rmă şi de J . Calvin (K. Fekete; Ch. Tapernaux)

În capitolul al patrulea am prezentat conceput de management

diaconic, definind bazele teoretice ale managementului în

7

comunităţ i le b isericeş t i. Făcând referire şa lucrăr ile lu i A Jäger

(pe motivu l precedente lor istorice na ţ ionale, în cadrul d iaconiei

germane) am ară tat că managementu l d iaconic se poate manifesta

pe de o parte în funcţ ie de validarea socia lă a princ ipiu lui

subsid iar ităţ i i iar pe de cea la ltă parte în funcţ ie de existenţa

finanţăr ilor (reglementate) de stat. Modelul organizaţ ional al

institu ţ i i lor diaconice s-a dezvo ltat născându-se din forma

patriarha lă de conducere, trecând prin modelu l funcţ ional,

dezvoltându-se până la managementu l creşt in, at ingându-şi forma

de management inst itu ţ iona l integrat care- i este cea mai

caracterist ică în prezent. Suntem în asentimentu l lui H.-J.

Abroment, care susţ ine că managementul d iaconiei este o

activitate p reo ţească/diaconică necesară , iar pentru practicarea

fructuoasă a acesteia este nevoie de at ingerea armonie i în ceea ce

priveşte definirea celor trei concepte de:

„spiritualitate – comunitate – management”. (Teza noastră

prezintă standardele de management sp iritua l în comunitate,

formulate de acesta.)

De asemenea, am rezumat t ipurile fundamenta le a le act ivităţ i i

diaconice după A. Jäger. În d iaconia piet ismului, act ivitatea

diaconică implică serviciul : fondul acesteia rep rezenta

comuniunea cotidiană, profesio nală şi de credinţă (familia

diaconică) . Începând cu anii ’70 ai seco lu lui a l XX- lea, această

ideea a începu t să f ie înlocuită de concep ţ ia activităţ i i diaconice

ca activitate de asisten ţă socială, având două caracterist ici

definitorii: prob lemat ica de bază a profesionalismulu i şi a

specia lizăr ii: cum se po t asigura servic ii de înaltă calitate în

contextu l diminuăr ii constante a f inanţăr ilor? Mesaju l o riginal al

diaconie i se manifestă din ce în ce mai pu ţ in, iar diaconia şi

as istenţa socia lă devin aproape sinonime. În sfârş it, cel de-al

treilea t ip fundamenta l î l reprez intă forma organiza ţ ională / de

colaborare antreprenorială . Perspectiva economică reprez intă

8

condiţ ia fundamenta lă cadru; însă interesul fundamenta l al

managementului este definirea u nui co rporate ident it y. În

definirea misiunii nu se mai poate evita defini ţ ia et ico -teologică

a esenţei intr insece a act ivităţ i i diaconice.

În capitolul a l cincilea ne-am ocupat de fundamente le teoret ice

ale modelelor de management diaconic.

Am urmărit perspectivele istor ice şi de fond ca şi criterii de

alegere. A fost important ca modelul să influenţeze în mod

esenţ ia l diaconia ş i să aibă o abordare globală asupra subiectului.

După H. Ullr ich, ne-am familiar izat cu aşa-numitu l model St.

Galleni, care în prezent a ajuns la aşa-numita a treia genera ţ ie.

(K. Bleidert; G. Müller – Stewens şi Ch. Lechner; mai târz iu după

J. Rüegg Sturm).

În vederea înţelegerii bazelor teoretice, am considerat esenţ ia lă

trecerea în revistă a teoriilo r de creare a comunităţ i lor , relevante

în contextu l conceptului de comunita te diaconică : Biserica de

jos, ca diaconie socia lă (U. Bach); „Însuşir ea diaconie i” în

comunitate (Rufus, M.); Diaconia – semnalmentele unei

comunităţ i (H. Ste inkamp); Cu ltu ra înt rajutorăr ii– pe loc (J.

Degen); Biser ica fa ţă de stră ini (V. Kleinhercz); Or izontu l

uniunii – dimensiunea diaconică a pract icii comunităţ ilo r creşt ine

(G. K. Schäfer); Biser ica pentru alţ i i (H. Pompey – P. St. Riss);

Comunitatea diaconică din Mainz (P. Hermann / Zellder fel –

Held); Pastoraţ ie socio -evanghelică (Ane Götzelmann).

Aceste teo rii au luat f iinţă cu scopul de a răspunde la problemele

su rvenite în practică . Toate abordăr ile pornesc de la ideea că

biser ica creşt ină a Domnului Î i u rmează paşi i unici şi evidenţ i.

Depăş indu-se pe sine, îş i depăşeşte propriile limite, ş i întrucât

acest lucru este misiunea sa, f iind cea aleasă „tinde spre o

diaconie mai intensă ş i mai autent ică”. (G. Ruddat – G. K. Safer)

9

În capitolul al şaselea prezentăm modelu l de la Freiburg al

managementului nonprofit , ca fiind – după părerea noastră –

modelul cu cea mai mare influenţă asupra diaconiei.

După cum susţ ine H. Haas, act ivităţ i le NP a început să intre în

atenţ ia diaconiei germane p rin anii op tzeci, pe motiv că venitul

din domeniul nonprofit rep rezenta 2,5% din produsul brut al

sectorului soc ial; în această perioadă , asistenţa soc ială şi

medica lă , ca posibilitate antreprenor ială , a influenţat inclusiv

activitatea diaconică; însă cel mai important punct de vedere a

fost reprezentat de criza din ce în ce mai evidentă în statul cu

bunăstare (resurse diminuate), respect iv prob lemele economice

su rvenite ca o consec inţă a acestei cr ize.

PREMIZE:

* Modelele ap licab ile în secto ru l nonprofit (NP) sunt difer ite

de modelele economice orientate pe profit (OP);

so lu ţ ionarea prob lemelor implică, de exemplu, abordarea

unui a lt t ip de instrumentar.(Este sufic ient să ne gând im la

activităţ i le de voluntar iat.)

* În ace laşi t imp, există ş i numeroase domenii în care

instrumentarul este ident ic, de ex. existenţa unor cunoşt inţe

de specia litate; angajamentul ş i dăru irea angajaţ i lor ş i a

manager ilor.

* H-S. Haas consideră că există tre i domenii în care pract ica

din sectorul NP trebu ie modelată pentru a deveni ident ică

cu p ractica act ivităţ i lor OP

1. numeroase servicii no nprofit (conform definiţ iei

acestora din perspect iva diaconiei) se caracterizează

prin aşa-numita „orientare spre inter ior” (concentrându-

se asupra lumii interioare a organiza ţ iei) , cu toate că

organizaţ ia poate reacţ iona la schimbăr i doar dacă

aceasta se transformă în orientare spre marketing ;

10

2. în locul au toconducerii ocazionale /ad-hoc aplică un

management şi un contro lling orientat spre planurile de

viitor;

3 . în locu l comportamentu lui egocentr ic sau mai bine z is

îngust şi „egoist”, act ivitatea ş i func ţ ionarea adecvată

misiun ii (şi strategia, respect iv sarc inile derivate din

aceasta) pot deveni instrumente ale at ingerii e ficiente a

scopului.

În f igura u rmătoare, au torul (H.-S. Haas) ilustrează foarte

plast ic esenţa abordăr ii orientate sp re management. (Fig. 1) După

părerea noastră, există t rei condi ţ i i marcante ale abordăr ii

orientate spre management, ale rezultatului şi ale abordăr ii

ca litat ive.

Orientare managerială

presupunând

realizarea managementului NP orientat spre rezultat şi calitate

presupunând

ORIENTARE MARKETING

Trebuie să satisfacem consecvent nevoile clienţilor: • Aceasta este direcţia

de dezvoltare şi realizare a serviciilor

trebuind să fie • Orientată „spre

exterior” • Şi utilă. Necesită planificare consecventă integrată; împărţirea contactelor externe în clase de performanţă şi comunicare.

ORIENTARE SPRE VIITOR ŞI OBIECTIVE

Soluţionarea prevăzătoare şi activă a problemelor, realizată prin analiză (externă şi internă). Se poate realiza prin management complet de planificare, control şi calitate.

ORIENTARE SPRE EFICIENŢĂ ŞI EFICACITATE

Să ne adapta la procesele externe prin reînnoire constantă. Adaptarea se referă şi la domeniul organizaţional şi al resurselor. Condiţionată de realizarea proceselor bazate pe eficienţa costurilor.

CONCEPŢIA DE BAZĂ NP

CARACTERISTICILE SISTEMULUI NP:

• orientată spre obiectiv • depinde de mediu • este socială (umană) asigurând performanţele

REALIZAREA ACESTUIA PRIN MODELUL SISTEMULUI MANAGERIAL (utilizând NP în mod global)

SISTEM-MANAGEMENT (paşii practici)

• Punerea bazelor filosofiei manageriale • Realizarea structurilor – proceselor • Realizarea instrumentelor

Funcţia NP: CONTRIBUŢIA LA REALIZAREA SCOPURILOR ORGANIZAŢIONALE • Sprijinirea tuturor celor interesaţi • Sprijinirea membrilor externi • Susţinerea intereselor organizaţiei spre exterior • Îndeplinirea sarcinilor oficiale

MANAGEMENT DE MARKETING

Obiectivul NP: • Eficienţă faţă de anumiţi parteneri (utilitate şi

eficienţă) • Interes şi contribuţie faţă de toţi cei interesaţi:

motivarea tuturor pentru autoperformanţă maximă

Logică orientată spre marketing

Logică orientată spre resurse

Logică orientată spre marketing

Logică orientată spre resurse

ATINGEREA OBIECTIVULUI PRIN PERFORMANŢĂ:

• Servicii individuale pentru cei interesaţi

• Performanţă colectivă în interesul grupului

ANTINGEREA OBIECTIVELOR NP: • Formularea şi realizarea performanţelor din anumite obiective (formulate) • Realizarea, păstrarea comunicării şi atingerea scopurilor aferente performanţelor interne şi externe

Logică orientată spre marketing Logică orientată

spre marketing

Logică orientată spre resurse Logică orientată

spre resurse PERFORMANŢE PRIN INTERMEDIUL ANUMITOR INSTRUMENTE, DESCOPERIREA RESURSELOR, ÎNGRIJIREA ŞI DEZVOLTAREA ACESTORA • Găsirea ajutoarelor (colaboratori, voluntari)

• Finanţare (donaţii, cotizaţii etc.) • Obţinerea instrumentelor, asigurarea cooperării

MANAGEMENTUL RESURSELOR • Obţinerea instrumentelor, reformularea acestora conform scopurilor, păstrarea acestora • Realizarea unor dispoziţii avantajoase; îngrijirea competenţelor şi a capacităţilor dezvoltare şi motivare)

Direcţiile de realizare ale orientării intense spre management: orientarea spre

marketing, orientarea spre viitor (misiune → strategie ⇒ sarcini) respectiv

eficacitatea şi orientarea spre eficienţă.

Figura 2. prezintă concepţia de bază a orientării şi practicilor NP: pe stânga se

vede premizele de bază ale modelului managementului nonprofit (NPO), în

timp ce pe dreapta sunt prezentaţi paşii practici necesari realizării scopurilor.

După cum am mai arătat, modelul nonprofit de la Freiburg a renăscut şi s-a

reînnoit de trei ori începând din anii ’80, fiind cel mai determinant sistem de

viziune şi filosofie managerială în diaconie până în prezent.

Este evident că atât situaţia socioeconomică actuală, cât şi schimbările (interne)

din mediul ecleziastic au influenţat abordarea managerială, generând schimbări

în abordarea aplicată. Având în vedere situaţia din Ungaria, în contextul

diaconiei Bisericii Reformate din Ungaria am considerat ca fiind cea mai utilă

adaptarea modelului recomandat de A. Jäger. Esenţa concepţiei o reprezintă

faptul că managerul trebuie să păstreze echilibrul teologic şi economic în mod

sintetic.

Instituţia / organizaţia diaconiei trebuie să funcţie conform unei viziuni de

viitor, conform unei concepţii directoare, din care fac parte atât scopurile

organizaţionale şi strategiile, cât şi structura sau chiar cultura organizaţională.

Această concepţie este prezentată de fig. 3 şi 4.

Direcţie teologică

Ax Direcţie economică

Efecte exercitate asupra axului activităţii diaconice

Motivare biblico-teologică şi orientare spre obiective

Nivelul reflexiilor de etică economică

Politică antreprenorială

Condiţia şi mediul angajamentului diaconic

Analiza de valoare a condiţiei şi a mediului

Definirea conţinutului de valoare a activităţii antreprenoriale

VIITOR

CONCEPŢIE DIRECTOARE

• OBIECTIVE • STRATEGII • STRUCTURĂ

• CULTURĂ • ETICĂ • STIL • DESIGN

POLITICA INSTITUŢIILOR DIACONICE

CONDIŢII EXTERNE

TRECUT

În capitolul al şaptelea, am prezentat câteva reflexii occidentale relevante în ceea ce priveşte

modelul NP St. Gallen. Tot aici am prezentat mai pe larg, în opt teze, abordarea managementului

diaconic dezvoltat de A. Jäger. Am evidenţiat acea schimbare care, în opinia autorului, trebuie să

aibă loc în managementul ecleziastic: este nevoie de deplasarea emfazei, de la coordonare spre

modelare şi adaptare formatoare. În ştiinţa managementului ecleziastic, gândirea anticipativă şi

consilierea profesională şi managerială trebuie să-şi dobândească propriul rol.

D. Lohmann diferenţiază patru faze în dezvoltarea diaconiei (personală, carismatică,

profesională, complexă), formulând teza fundamentală după cum urmează: „aspectele

fundamentale teologice (trebuie) puse în practică cu ajutorul modelelor manageriale moderne, ca

acţiuni diaconice …” „în instituţiilor socio-confesionale teologia reprezintă factorul decisiv”.

Suntem de acord, întrucât El consideră importantă manifestarea spiritualităţii (nu) doar în cadrul

serviciilor divine, ci şi în motivaţia angajaţilor, în activităţi, în modalităţile de lucru, în condiţiile

instituţionale fundamentale etc. (În lucrarea noastră prezentăm şi modul în care Lohmann îşi

construieşte concepţia de diaconie şi management diaconic pe teologia „realismului religios” al

lui Tillich.)

Capitolul al optulea al teze noastre este intitulat profesionalism şi/sau spiritualitate în

managementul diaconic. În acest capitol am dorit să analizăm bazele teoretice ale problemei

practice, reale situate între obligativitatea de profesionalism / profesionalizare (de exemplu,

normele finanţărilor de stat) şi nevoia intrinsecă de spiritualitate. Această contradicţie este

vizibilă în mod marcant şi la noi, iar pentru a o ilustra, am prezentat un studiu german, efectuat

în 700 de instituţii şi 12000 de angajaţi, fiind relevant şi decisiv în ceea ce priveşte retragerea

angajaţilor. Punerea faţă în faţă a celor două caracteristici este o greşeală gravă. Am considerat

(făcând referire la Bonhofferre şi acceptând argumentele lui H. H. Brandhorst) că abordarea

managementului diaconic prezentată anterior poate fi unul din instrumentele de anihilare a

acestei contradicţii.

În capitolul a l nouă lea am trecut în revistă contacte le noastre empir ice din

Ungar ia, cu ajutorul capito le lor teoretice ş i a a ltor no ţ iuni ş i co rela ţ i i din

literatura de management.

Am constatat că definiţ ia conceptu lui de „management” a lui Fayo li poate fi

interpretată în mod adecvat ş i prin concep te teo logice („a p revedea, a

planifica”→a profe ţ i; a organiza→a păsto ri; a comanda→ puterea cheilor; a

coordona→comuniune; a controla→ a exercita disciplina ecleziast ică); dar

15

totodată , diaconu l poate fi definit cu aju torul no ţ iu nilor din teoria ro lurilo r,

inc lusiv ap licând no ţ iu nile de roluri/act ivităţ i manageriale ale lu i Mintzberg

(roluri interpersonale, de prelucrare a info rmaţ i i lor , respectiv deciz ionale). Am

interpretat sfera de activitate a diaconului într-o comunitate pe baza interviurile

detaliate realizate cu diaconii (D. Gál – I .L. Fruttus) , elaborându-i f işa postului

(poziţ ia sa în organiza ţ ie; sarcini; atr ibu ţi i; responsabilităţ i; informa ţ i i

suplimentare). Am analizat evolu ţ ia rolu lui de diacon în cazul celor 15 diaconi

efect ivi intervieva ţ i, constatând că dintre cele 36 de tipuri de activităţ i soc iale

pe care aceşt ia le pract ică , există doar 5 -7 care sunt mai marcante ş i se

evidenţ iază în mod clar , în urmă toarea ordine : vizitele familiale; îngr ijirea

persoanelor vârstnice; as istenţă spir ituală; îndrumare spirituală ; act ivităţ i cu

caracter de as istenţă medica lă; asistenţă fiz ică/ în gospodăr ie; act ivităţ i socio -

administrat ive. Am ob ţ inut informa ţ i i importante cu privire la educaţ ia

diaconilor (mai mult de jumătate au studii superioare). Relaţ ia d intre diacon ş i

preot, respectiv consiliu l biser icesc este destu l de contradicto rie; am constata o

s ituaţ ie absolut neclară cu privire la funcţ ionarea Comisie i Diaconice,

constatând, de asemenea, ş i so lu ţ i i extrem de variate în ceea ce priveşte poziţ ia

diaconilor în organiza ţ ie şi modul de în care aceşt ia acţ ionează.

Pu tem constata per ansamblu că nu deţinem informa ţi i fiabile cu privire la

diaconia din comunităţ i şi condiţ ia diaconilor care activează în comunitate.

Pe baza acesto r p remize am ales ca temă de cercetare p rezentarea s ituaţ iei

diaconiei comunităţ i lo r din Ungaria, care reprezintă partea a doua a teze

noastre.

4. ANALIZĂ EMPIRICĂ PENTRU REVELAREA ACTIVITĂŢII DIACONICE A COMUNITĂŢILOR REFORMATE DIN UNGARIA

Pe baza observa ţ ii lo r empir ice susţ inute de Comisia Diaconică şi de Sănă tate a

Sinodului Biser icii Reformate din Ungaria şi de Birou l de Întraju to rare al

Sinodului, respectiv pe baza informa ţ ii lor ob ţ inute cu ocaz ia unor ateliere şi

anchete, ne-am format o opinie consistentă , poate chiar subiect ivă, cu privire la

s ituaţ ie, la măsurile de adoptat, nefiind însă suficientă pentru formularea unor

ipo teze fundamentate. În consecinţă, pent ru ana liza noastră am ales strategia de

16

cercetare inductivă , iar în cadrul aceste ia am ales abordarea descriptivă pentru

că nu de ţ inem informa ţ i i f iab ile cu privire la situa ţ ia diaconiei din Ungaria .

Analiza , metodele de cercetare şi sursele noastre

În ceea ce priveşte baza teoret ică, din păcate sursele utilizate au fost destul de

unilatera le. Pentru prezentarea bazelor teo retice am găs it surse bib liografice

aproape exclusiv în limba germană, pe lângă anumite mater iale bibliografice

modeste în limba engleză sau limba maghiară .

Considerăm ca surse fără echivoc documentele rezultate din anchete le empir ice

ale inst itu ţ iei noastre ( Inst itu tul de Asistenţă Socia lă ş i Diaconie din cadrul

Facultăţ i i Refo rmate Karoli Gaspar – Colegiul de Inst itutori: KRE-TFK): lucrăr i

de specia litate, publicaţ i i şt i inţ if ice (de exemplu, materia lele din 4 vo lume de

studii; pub licaţ i i) , preleger ile, referatele, materia lele de ate liere etc. ale cele i de

12-ea ediţ i i a Conferinţe i Interna ţ ionale de Rusalii pe probleme de Diaconie.

Deci, informa ţ i i le au fost colectate prin mai multe fo rme metodologice

armonizate.

Am mai arătat că ne-am putut baza pe rezultatele cercetăr ii empir ice

ob ţ inute de Departamentul de Diaconie din cadru l Facultăţ i i Reformate Karoli

Gaspar – Colegiu l de Inst itutori (KRE-TFK), şi de Inst itutul de Asistenţă

Socială şi Diaconie pe parcursu l a zece ani.

Ne stau la dispoziţ ie documente.

Am reu şit :

- să efectuăm anchete şi prelucrăr i pe baza lucrăr ilor absolvenţ i lor secţ iei de

diaconie, a rapoartelor inst itu ţ ionale şi a rapoartelo r fina le de proiecte etc.

- să stud iem lucrăr ile, rapoartele dezbater ilor şi sinteze le Atelierului

Internaţ iona l de Rusalii pe probleme de Diaconie, o rganizat anual;

- să apelăm la re laţ i i le interna ţ iona le ale Institu tului; să studiem documentaţ ia

aferentă d in ateliere le organizate cu specialişt i germani (Bethel-Bie lefeld ),

danezi (Federaţ ia Filadelfia ; colegiu l din Älhus – Danemarca) ş i ita lieni

(Biserica Valdens), care conlucrează la rea lizarea scopurilor profesionale

comune.

17

Intervievatorilo r care au condus anchete le li s-a ivit adesea ocazia să ut ilizeze

materia le din mass-media locală sau regio nală .

Interviuri Interviurile au reprezentat princ ipala noastră metodă de cercetare. Mai

exact : interviuri parţ ial structurate , care s-au transformat uneori în interviuri

în profunzime datorită caracterului temei. (Utilizând un alt termen, ca informaţ ie

suplimentară : interviu ţ intit) .

După întocmirea raportului de cercetare, s-a putut constata fără echivoc că

alegerea metodei interviu lui a fost mai bună decât dacă am fi a les metoda

chest ionarulu i (chest ionarul împărţ it de intervievatori ne-ar f i fu rnizat

informaţ i i optime, însă ne-ar fi adus mai pu ţ ine informaţ i i suplimentare!)

Elementul cheie al interviurilor a fost câşt igarea şi conso lidarea

raportului de încredere. Intervievatorii s-au confruntat cu numeroase refuzuri. . .

Pe de altă parte, interviul s-a impus întrucât sarc ina noastră a fost să prezentăm

o situa ţ ie complexă şi foarte variată , necesitând ş i experien ţă în munca de teren

(exper ienţa în munca de teren a studenţ ilo r no ştr i d in învăţământul la distanţă,

care lucrează ca asistenţ i socia li ne-a a jutat enorm în acest sens!)

În f inal, pe baza strategie i noastre de cercetare am realizat interviuri î n

114 comunităţ i , având în to tal 251 preo ţi , curatori, diaconi (diaconi angaja ţ i

sau voluntari) şi /sau preşedin ţ i ai comisiilor de diaconie .

Intervievatorii au ceru t de fiecare dată permisiunea ca interviul să f ie

înreg istrat cu reportofonul ; iar preo ţ i i ş i ast fe l ş i restul persoanelo r au fost de

acord cu această metodă în 84 de comunităţ i (doi din trei. . . nic i nu este o

propor ţ ie de neglijat) . Interviurile au fost consemnate într-un proces-verbal

detaliat, iar pe baza logicii întrebăr ilor esenţ ia le acestea au în med ie 7-12 pagini

(extremele sunt de 6 şi 35). Un rezultat interesant este şi faptu l că în majo ritatea

comunităţ i lor , pe lângă preo t, ne-a acordat interviu şi func ţ ionarul laic, aflat

într-o rela ţ ie, ce l pu ţ in formal, cu d iaconia.

Pe baza ce lor ară tate anter ior, probele nu au avut caracter aleatoriu / p robabil :

pot fi caracter izate ca o combina ţ ie între ancheta profesională şi cea au toritară.

Ca număr , acestea reprez intă peste 10% din totalu l comunităţ i lor din Biserica

Reformată d in Ungaria (nu am inclus în ca lcul comunităţ i le d in d iasporă).

18

Deţ inem suficiente argumente pentru a p resupune că pe baza liste i probele sunt

aproape reprezentative în cazu l Eparhie i Reformate de pe lângă Dunăre şi de

peste Tisa.

Punctele de vedere ale prelucrării:

În cadru l ac tivităţ i i noastre de ana liză am interpretat procese le-verba le

întocmite pe baza interviur ilor din 12 puncte de vedere, luând în considerare

puncte le cheie ale întrebăr ilor prezentate pe larg anter ior.

* Precedentele act ivităţ i i d iaconice în comunitatea dată

* No ţ iunea de d iaconie; ce înţe lege sub iectu l prin act ivitate diaconică î n

comunitate?

* Structura p rocesulu i d iaconic de aju to r

* Categoriile de angajaţ i din comunitate

* Solu ţ i i / idei de diaconie

* Finan ţarea diaconiei în comunitate

* Inst itu ţ i i le d in cadrul comunităţ ii ( în special, cele d iaco nice)

* Comisia de Diaconie în comunitate

* Relaţ i i; sp rijinirea diaconică a difer itelor inst itu ţ ii

* Rela ţ i i profesionale cu Servic iul de Ajutor al Biser icii Reformate din

Ungaria

* Probleme evidente în diaconie –Pe parcursul p relucrării începea să

devină din ce în ce mai evidente că există anumite probleme

p reponderente din multitud inea de informa ţ i i ob ţ inu te; recunoscând

importanţa acesto ra, am organizat patru focus grupuri pentru o mai bună

înţe legere a răspunsurilor primite; dintre acestea am considerat-o ca f iind

cea mai importantă :

* Evidenţ ierea problemelor legate de formarea diaconilor împreună cu

focus grupurile.

Procesele-verbale însumând aproape 2700 de pagini (completate cu 74 de benzi

audio) au fost prelucrate p rin analiza conţ inutului, pe baza ce lor 12 puncte de

vedere p rezentate anter ior. Subcapitole le respectă , în genera l, o structură

19

ident ică : informa ţ i ile cant itat ive ob ţinute din răspunsuri au fost introduse în

tabele ş i au fost reprezentate grafic; info rma ţi i le de importanţă majo ră au fost

citate în capito l, iar cele omise din motive de spa ţ iu au fost p rezentate în anexă

(sub punctul de vedere a ferent) . Prelucrarea a fost urmată de ana liza privind

problemat ica dată .

Din mot ive de spaţ iu, concluziile ş i constatăr ile determinante nu au fost

prezentate aici, c i în cap itolul concluzii .

4. Mulţumiri

Aş dori să- i mulţumesc coordonatorului meu, domnului decan, prof. univ. János

Molnár pentru sp rijinul pre ţ ios, răbdător şi amabil. Sfa turile utile ale domnie i

sale m-au a jutat de fiecare dată să depăşesc obstacole le de pe parcurs.

Î i mulţumesc domnului pro f. univ. teo l. Gábor Hézser (Bethe l-Bie lefeld,

Teologische Hochschule), în calita te de profesor invitat a l şcolii doctorale, m-a

ajutat să mă orientez în vasta bibliografie d in domeniul managementulu i

diaconic.

Totodată , aş dori să- i mulţumesc domnulu i p ro fesor István Nagy, decanul

Facultăţ i i Refo rmate Karoli Gaspar – Colegiul de Inst itutori (KRE-TFK), a căru i

viz iune teo logică lucidă a fost decis ivă în fo rmarea perspect ive i mele asupra

diaconiei. Îşi au locul aic i şi mulţumirile pe care le adresez pro fesorilo r

Inst itutului de Asistenţă Socială ş i Diaconie pe care l-am condus, respect iv

studenţ i lor din promo ţ ia 2006/2007 şi 2007/2008, întrucât aceş t ia au rea lizat

peste 250 interviuri, completându-le cu procese-verba le, respect iv au sp rijinit

munca studenţ i lor.

5. CONCLUZII

1. Pe parcursul act ivităţ i i de ana liză ( în special în urma lucrărilor lui L. Pászto r

ş i G. Langgärtner) am constatat că d iviziunea muncii d iaconice se manifestă

prin acţ iuni bazate pe convingeri r eligioase, motivaţ ia de bază f iind

religiozitatea profundă a ind ividului în oraşele în curs de consolidare/civilizare

vertiginoasă .

20

2. Totodată, am constatat că în spec ial în structurile ec leziast ice, diaconia îşi

pierde treptat misiunea sa origina lă începând d in secolele a l IV- lea ş i a l V- lea

(vezi de exemplu, p ractica indulgenţelor), se distorsionează . Începând cu

sfârşitu l secolu lui al V-lea, diaconatul decade, fapt care a dus la încetarea

existenţei diaconatulu i ş i a func ţ iei de d iacon în ult ima tre ime a ace lu iaş i seco l.

Acest proces a fost acce lerat considerabil şi de activitatea socială/economică şi

religioasă ş i de mişcăr ile civile de înt raju to rare. Mişcarea beghine lor ne-a

furnizat un exemplu foarte concludent în acest sens (I. Szabó).

3. Ia f iinţă o diviz iune spec ială a muncii, având d rept cauză necesitatea de

creare a unui resort care să depăşească cuno şt inţe le şi competenţa

conducă to ru lui spir itual (a preo tu lui) , respectiv, din păcate ş i cadru l moral dat

(abuzurile mater iale). Consec inţa a fost că de exemplu în cazul aşezămintelo r

ospitaliere îndeplinind roluri diaconice esenţ iale, atr ibu ţ ii le profesionale

(vindecare, îngr ijire, întreţ inere), respect iv cele de conducere, mai exact cele

manageriale erau îndep linite de laic i, printr-o procedură electorală , pe baza

deciz iilor adop tate de organiza ţ i i le re ligioase ş i breslele care le susţ ineau.

Conducerea spir ituală a devenit sarc ina p reotului, fap t care i-a as igurat un ro l de

conducere celui care deţ inea func ţ ia, b ineînţe les în cazu l existenţei unu i cadru

ş i a unui nive l de p restanţă adecvat.

4 . Din păcate, diaconilo r, cel pu ţ in din punctul de vedere al dialect ici i

număru lui for ţei de muncă necesare îndeplinirii sarc inilor, le era d in ce în ce

mai greu să-şi ident if ice p ropriu l lor , fiind >exclu şi< din b iserică. Este vorba

despre o problemat ică gravă , foarte palpabilă d in punctul de vedere a l poziţ ie i

organizaţ iona le: în t imp ce în biser ica primară diaconul era colaboratorul

episcopu lui , în prezent acesta a devenit redundant în organizaţ ia b isericii, din

lipsă de func ţ ionalitate.

5. Diaconii au rămas treptat fără rol … punând aproape baze le schimbărilo r

rad icale ale re formei.

K. Fekete prezintă în mod elocvent tripla importan ţă de perspectivei lui Calvin:

Calvin

- a redat sensul bib lic a l termenu lui de diacon

- consideră funcţ ia de diacon ca funcţ ie ecleziast ică

21

- consideră diaconia ca obliga ţ ie în comunitate. Biser ica, respect iv

comunitatea este mama care trebuie să poarte, să dea naştere ş i să- i

hrănească pe copiii Domnulu i. (Inst. IV. 1.)

Reforma susţ ine a jutorarea ş i îngr ijirea nevo iaşi lo r, creând un cadru nou în

acest scop, respectiv găsindu-i o bază legală. Nu este adevărat că sărăc ia es te o

stare ideală . Înainte, individu l spera în mântuire după dona ţ i i le pe care le făcea.

Pract ica diaconie i s-a schimbat: îngrijir ea ce lor nevo iaş i i lustra solidaritatea

comunităţ i i prin credinţa act ivă , care este totodată, şi serviciu d ivin .

6 . Cunoscând concep ţ i i le şi modelele managementu lui diaconic, luând în

considerare s ituaţ ia comunităţ ilo r reformate din Ungaria, adoptăm următoarea

poziţ ie:

∗ este nevo ie de publicarea constatărilor teologice ale abordării diaconice

p rivind consolidarea unor comunităţ i (cap. 5.4 d in teză) sub forma unor

recomandăr i, incluzându-le în programele de formare ş i mai ales de

perfec ţ ionare a le preo ţ i lor;

Fig. 5 p rezintă modelul de conţ inut, respectiv o rganizare/ func ţ ionare al unu i

asemenea curs de perfecţ ionare.

∗ având în vedere situa ţ ia din Ungar ia, bazându-ne pe adaptarea germană,

considerăm că ar fi de urmat concep ţ ia de management diaconic a lui A.

Jäger (din experienţa noastră, competenţa poate fi extinsă în acest caz şi

asupra tuturor comunităţ i lor maghiare din Bazinu l Carpatic) .

22

István Levente Fruttus –Gábor Hézser (2008)

MODEL DE FUNCŢIONARE INSTITUŢIONAL

VIZIUNE DE VIITOR

MISIUNE

- mission statement - misiune teologică

STRATEGIE

SARCINI

- îndeplinirea sarcinilor constante - acţiuni de dezvoltare

A conduce înseamnă a: - prevede rol profetic - planifica - organiza -- a păstori - ordona -- puterea cheilor - coordona -- comuniune - verifica -- disciplina ecleziastică

adică a pune în funcţiune: utilizarea

- umane talentelor -informaţionale -pénzügyi - financiare/materiale resurselor

Cine-mi spune că aceasta este vocaţia mea? - cineva care a fost important pentru mine? - cineva care mi s-a părut foarte de încredere? - cineva cu care am vrut să seamăn? - cineva care m-a recunoscut, m-a lăudat? - cineva de la care am putut obţine astfel beneficii?

REALIZARE GREŞELI, PROBLEME

ORGANIZAŢIE

FUNCŢIONARE

management

(R. Stuart grupuri de referinţă) Preotul/diaconul ca manager …

Dacă nu funcţionează, trebuie să analizez dacă: - concepţia mea privind managementul

teologic este corectă pentru realizarea scopurilor?

- îmi îndeplinesc corect atribuţiile de conducere?

- să cer sprijin?

- ar trebui să colaborez cu cineva? - poate trebuie să suport consecinţele?

- oare este într-adevăr vocaţia mea?

- am ales strategia

corectă? - oare sunt într-

adevăr atribuţiile mele?

- priorităţile mele sunt corecte?

- îmi utilizez corect resursele?

- îmi gestionez corespunzător timpul? etc?

23

Concluziile activităţii de cercetare privind situaţia activităţii diaconice din comunităţi

7. Am constatat că punctul stra tegic de pornire în activitatea diaconică din

zilele noastre reprezintă o posibilitate de misiune în creşt in ism.

Este adevărat că în momentul pre lucrării interviurilor, imaginea ob ţ inută î n

acest sens a fost destul de nec lară, nefiind deloc exp lic ită : majoritatea

subiecţ i lor au răspuns cu un fe l de >da verbal <; însă răspunsurile privind

caracter ist icile concrete a le activităţ i i d iaconice au rămas la acest nive l verbal.

Este încurajator că aproximat iv jumătate d in răspunsurile rămase conţ in

răspunsuri a firmative marcante , fiind argumentate p rin refer inţe care

demonstrează act ivitatea diaconică concretă . Desigur, şi răspunsurile negat ive

sunt la fe l de explicite, răspunsul cel mai frecvent afirma ţ ia: >propovăduirea

este mai importantă<.

În p relucrare şi în ana liză am căutat răspunsul la întrebarea dacă se

schiţează vreo corela ţ ie între s itua ţ ia diaconiei şi principa lele caracteristici ale

comunită ţi i , de ex. măr imea comunităţ i i, caracter ist icile microsociale (sat, o raş,

regiune etc.) . Am consta ta t, fără echivoc, cu două excep ţ i i , că nu poate fi

demonstrată vreo corela ţ ie; cele două excep ţ i i:

* În loca lităţ i le mai mic i (în special, acolo unde tradiţ i i le sunt încă

puternice) nu există , respect iv abia dacă se impune angajarea unui diacon

(func ţ ia de d iacon a fost fo losită aici conform definiţ iei din legea Serviciu lui de

Ajutor al Biser icii Reformate din Ungar ia) . Dacă facem abstrac ţ ie de criter iile

menţ ionate, se poate vedea că nu există impedimente, în spec ial în ceea ce

priveşte ac t ivitatea binecuvânta tă a vreunui voluntar ze los, antrenat în

act ivitatea d iaconică (cu spectru profesional mai redus) menită să atenueze

nevoile cot idiene!

* Principalul aspect determinant al activităţ i i diaconice î l reprez intă

atitudinea p reotului fa ţă de d iaconie (concep ţ ia sa despre diaconie, imaginea

despre divinitate ş i om, pregă t irea ş i motivaţ ia sa spre diaconie), respectiv

cultura organizaţ iona lă din comunitate (în special tradiţ i ile şi cuvioşenia).

8 . Pe baza cercetă rii am consta tat fără echivoc că diaconia actuală din

comunităţ i le din Ungaria se caracterizează prin tranzi ţ ia dintre faza

24

carismatică şi în mică măsură de cea pro fesională din toate cele patru faze de

dezvoltare, descrise de D. Lohmann: personală , carismatică , profesională şi

complexă . Arareori poate fi identificată şi faza persona lă .

9 . Cum evoluează situa ţia sprijinu lui profesional în diaconia din

comunităţ i?

Diaconia comunităţ i lor este destul de „abandonată” din perspectiva conducerii

bisericii . Ul timii 2-3 reprezintă o b ine-venită excep ţ ie, observabilă p rin crearea

funcţ iei de referent la biroul diaconic, ca urmare a în fiin ţării Serviciu l de

Ajutor Reformat Maghiar, pornind o binecuvân tată dezvoltare. Acest lucru a

condus la consolidarea importan tă a fazei de dezvoltare profesională descrise

de Lohmann, după câ ţ iva ani.

După cum am arătat, interviu rile au fost realizate în cadrul programulu i

taberelo r de cu ltură socială, organizate pe perioada de vară în doi ani şcolari

consecutivi. Informaţ i i le care f igurează la punctu l 10.11 d in analiză , citate le din

interviuri privind familiar itatea cu Biroul/Serviciul de Ajutor sunt foarte

variate: act ivitatea de susţ inere a fost mai prezentă în răspunsurile date de

subiecţ i i din a doua tabără! Acesta este un semn pozit iv, cu p rivire la sprijinu l

oferite de Biroul Serviciului de Ajutor după 1 an.

S-a constatat fără echivoc că direcţ ia programului de dezvoltare din cadrul

Serviciului de Aju tor al Biser ic ii Reformate d in Ungaria este bună , şi că cei

care doresc îmbună tăţ irea activităţ i i d iacon ice d in comunităţ i au nevoie de mai

mult sprijin . O parte a acestui sprijin este reprezen tată de

- nevoia de sprijin p ro fesional, în forme concrete, informa ţ i i de

spec ialitate, posibilităţ i de proiecte, sprijin metodo logic privind

asistenţa socială de stat;

- caracteru l colect iv: grupuri de sprijin, grupuri de dezbatere a cazurilo r,

posibilitate de supervizare etc. ( f inanţate, pentru că cei interesa ţ i nu

pot suporta şi cheltu ie lile pe lângă vocaţ ia lor , t impul acordat ş i munca

depusă; din păcate nici comunităţ i le din care vin nu au această

posibilitate);

- şi act ivită ţ i de coaching care să cuprindă ş i întâlnir i personale, de

exemplu în cazul câte unui p ro iect sau ac ţ iune locală de dezvoltare a

25

diaconie i (aprobate şi controlate de Serviciu l de Ajutor şi de Serviciul

de Ajutor Reformat Maghiar);

- nevoia unui consultant regional pentru comunită ţ i es te p rezentă

puternic în comunită ţ i le progresive, acest lucru implică însă resu rse

f inanciare ş i umane considerabile; d intre acestea, ne stau la d ispoziţ ie

resurse le umane d in rândul d iaconilor abso lvenţ i; cercetăr ile noastre

efectuate în Diaconat, în încercarea de a ob ţine informa ţ i i privind

cariera dorită de diaconi, ne-au confirmat această idee pe de-a întregu l.

- s-a constatat în mod special şi nevoia de fo rmare a vo luntar ilo r din

comunităţ i ;

- ac ţiunile diaconice cen trale , calif ica te ca f iind utile şi adecvate

reprezintă o posibilitate de exercitare a diaconiei în multe comunităţ i

(actualităţ i, obiect ive de sprijinit , mobilizare, act ivitatea de PR

aferentă etc.) . Observăm că susţ inerea acestora ne ind ică faptul că

există cerinţă ş i resurse pentru exerc itarea diaconiei, însă în numeroase

comunităţ i l ipsesc cunoşt inţe le relevante, resursele umane şi

coordonarea.

10. Con ţinutul, caracteristicile şi cadrul activităţ i i diaconice în lumina

cercetărilor

Prin cercetarea noastră am ob ţ inut o imagine concludentă asupra no ţ iunii

de diaconie, mai exact, cu privire la con ţ inutul acesteia; totodată, în

această clar itate îş i au locul inclusiv interpretăr ile foarte particulare ale

diaconiei.

Vom rezuma în cele ce u rmează esenţa acestor interpretăr i:

- Subiecţ i i înţe leg prin d iaconie o ac ţ iune profesională de credinţă î n

cadrul biser icii, manifestată p rin fapte/acţ iuni. Este o act ivitate pe care

o voluntarii cu voca ţ ie o exerc ită în mod altruist, d in recunoşt inţă

pentru mântuirea adusă de Isus; după spusele multora, to ţ i membrii

comunităţ i i ar trebu i să o exercite; aceasta se manifestă în p ract ica de

zi cu zi. (Aceasta este op inia dominantă. )

26

- Subiecţ i au păreri foarte împăr ţ ite atunci când vine vorba de întrebarea

dacă diaconia trebuie să rămână în cadrul biser icii, sau trebuie să se

extindă în întreaga societate.

- Diaconia/ ş i d iaconul, ca ş i co laborato r al p reotului, apare în

răspunsuri doar acolo unde într-adevăr există ; respect iv există nevo ia

angajăr ii acestuia, respectiv acolo unde subiecţ i i semnalează că nu

există posibilităţ i (în spec ial, materia le) de angajare a acestora.

Angajarea acestora este considerată necesară.

- Diaconia are efec te de misiune ş i de consolidare a comunităţ i lor .

- Este un proces al cărui prim element definitor iu este recunoaşterea

necesităţ i lor (să- l observăm pe seamănul nostru în nevoie).

- Imaginea este contrad ictorie în ceea ce priveşte rolu rile ş i d iviziunea

muncii. În cazul păr ţi lo r d in interviuri refer itoare la definirea

diaconie i, este mai dominant ro lul preotulu i: act ivitatea diaconică este

parte integrantă a act ivităţ i i cot idiene a preotu lui, ind iferent de

posibilitatea acestuia de a o duce la bun sfârşit .

Formulă ri concrete

a. Diaconia este Cuvânt activ, forma de manifestare a iubir ii divine prin

fapte. Sursa acesteia este recuno şt inţa fa ţă de mântu irea adusă de Isus, trebuind

să se bazeze pe credinţă şi profesionalism. Poate f i un instrument de conducere

a omului secularizat spre Cr istos.

b. În răspunsuri a fost p rezentă opinia dominantă conform căreia act ivitatea

diaconică trebuie să depăşească limitele comunităţ i i : nu doar spre membri

necredincio şi ai microsocietăţ i i, ci şi spre alte confesiuni, în specia l spre

catolic i (familii, dar şi inst itu ţ i i, vezi orfelinatele că lugărulu i franciscan pt.

Böjte. (În acest context, există contrad icţ i i care îngreunează interpretarea

răspunsurilor)

c. „Naturale ţea” acţ iun ilor colective este demnă de atenţ ie (sfera c ivilă,

administraţ i i locale) şi pragmat ismul frecvent a ferent : aparatul pro fesional de

stat conferă eforturile necesare satisfacerii nevoilor fiz ice, socia le, şi chiar ş i

27

speciale psihice (ex. psihiatr ie) , acceptând/solicitând serviciile spirituale.

Aceasta însă

- este, în specia l >darul< sate lor şi a comunităţ i lor mic i sau medii din p rovincie;

- respectiv, se bazează , în specia l, pe rela ţ i i le personale, informale în

comunităţ i le (urbane) mai mari.

Menţ ionăm că informalitatea trebuie interpretată în limite le sis temului, de

exemplu dacă as istentul social a l satulu i sau directorul centrului de asistenţă din

orăşel/ micro regiune este în acelaşi t imp şi membru activ în comunitate sau

coordonatorul al act ivităţ i i (al voluntarilor), atunci acest raport este considerat

(chiar ş i) raport formal din punctul de vedere al biser icii. Este adevărat că

această manieră de interp retare este ire levantă fără recunoaştere reciprocă.

d. Prob lema d iviziunii muncii în cadrul comunităţ i i este încă şi mai

contrad ictorie: în marea majo ritate a comunităţ i lor în care există activitate

diaconică p revalează dominaţ ia preotului. Chiar şi în comunităţ i le cu o tradiţ ie

diaconică mai veche, recunoscută de că tr e membri comunităţ i i, este adevărat că

membrii comunităţ i i se bazează pe preo t atunci când vine vorba, de exemp lu , de

asistenţă ş i a jutor spiritual cu ocazia vizite lor (diaconu l, cu ratorul şi mai ales

voluntar nu sunt vizitato ri „de vază”…) Dar s-a constatat că act ivitatea dedicată

din punct de vedere biblic sau p ro fesional a diaconu lui modifică această

concep ţ ie, în specia l dacă preotul gest ionează aceste schimbări în mod adecvat.

Reprezintă o nouă descoperire faptul că majoritatea ajutorilor de preo ţ i parohi

desfăşoară activităţ i diaconice. Dacă am formula direct, un diacon spec ialist ar

putea desfăşura această act ivitate la un nivel ca litat iv mai înalt ! (Contrad icţ ia

este intensificată ş i de motivarea lipsei diaconilor: „ nu avem posib ilităţ i

f inanciare pentru a angaja un diacon”)

e. Experienţele noastre anterioare au fost întăr ite şi de faptul că subiec ţ i i

(desigur, pe baza experienţelor lor empir ice) au o atitudine profesională corectă

fa ţă de structura procesului d iaconic de întrajutorare. În o raşe au apărut deja

procesele de gest ionare a p roblemelor personale, reflec tând, desigur, cu

problemele sociale concrete, de exemplu a apărut deja ajuto ru l în gest ionarea

datoriilor (!)

28

Ne umple de speranţă faptu l că s-a eviden ţia t şi procesul de

identificare/cercetare a necesităţ i lor persoanelor aflate în nevo ie.

Instrumentul de cunoaştere a nevoilor este d iscu ţia, în peste două treimi din

comunităţ i. Acest fapt a fost confirmat de sub iecţ i în mai multe interviu ri; iar î n

cele ce u rmează vom evidenţ ia separat două momente în acest sens:

- locu itorii localităţ i lor mici şi membrii comunităţ i lo r reduse sunt foarte

pudici atunci când vine vorba despre problemele şi nevo ile lo r, venindu-le greu

să discute despre acestea (şi acceptă la fel de greu să f ie ajuta ţ i); de aceea, în

aceste situa ţ i i

- poate fi ap licată exclusiv metoda unei „ int imităţ i duhovniceşt i”, de

comunicare umană foarte personală şi directă , informa ţ i i le putând fi ob ţinute

direct din cercu l personal restrâns al ind ividului respect iv.

Aceasta a fost o descoperire nouă în comparaţ ie cu experienţele noastre

anterioare.

f . În ceea ce p riveşte finanţarea, dintre toate subvenţ i i le (normative) de stat

pot fi considerate „specifice pentru comunitate” cele legate de f inanţarea

clubului pentru vârstnici, a servic iului de întra ju torare, a îngrijir ii de domiciliu

etc. . (Prin a firmaţ ia noastră ne formulăm „speranţa” că aceste forme pot deveni

agenţ ii de dezvoltare a diaconie i d in comunităţ i, chiar şi în cazul unor

cunoşt inţe manageriale / de management ecleziast ic foarte limitate în privinţa

tutu ro r resurselor.) Nu am întâlnit cu problema finanţăr ii inst itu ţ i i lor

comunitare în contextu l problematicii diaconie i din comunităţ i.

Surse clas ice: contribu ţ ia biser icească

dona ţ i i (de regulă , sau chiar în mod specific, în scopuri

diaconice

dona ţ i i în natură ( îmbrăcăminte, art ico le de uz casnic,

alimente etc.)

încasăr i din valorif icare donaţ i i lor în natură – o sursă

relat iv nouă!

Men ţ ionăm separa t şi două experien ţe importante:

- însă toate comunităţ i le cu act ivitate diaconică stab ilă (ş i) din punct de vedere

inst itu ţ iona l au p ropriul buget în scopuri d iaconice;

29

- luând în considerare s ituaţ ia economică din ce în ce mai dif icilă, sursele

utilizate până în prezent nu sunt suficiente pentru a o fer i a jutor şi sp rijin: este

nevoie să se aplice şi la noi elemen tele de management diaconic . (Am găsit

câteva exemple răsfirate în acest sens.)

11. O altă descoperire importantă a fost că aspectele de management ecleziastic

ale func ţ ionării comunităţ i lor stipulate de Calvin sun t prezente doar sporadic în

procesele manager iale d in cadrul comunităţ ilo r.

O altă problemă relevantă din punctu l de vedere a l managementu lui activităţ i i

diaconice este reprezentată de structura manager ială , poziţ ia ş i act ivitatea

diaconulu i, putând fi caracter izată în cercetarea noastră prin răspunsurile la

întrebăr ile privind comisia diaconică.

Din punctul de vedere a l subiecţ i lor , prob lemat ica comisiei d iacon ice a

rep rezentat punctul focal a l interviurilor.

Se poate constata că, din punctul de vedere a l managementului d iaconic, cadrul

inst itu ţ iona l ş i opera ţional unitar as igurat prin Legea Serviciu lu i de Ajutor nu

susţ ine cauza dezvoltăr ii act ivităţ i i diaconice. Suntem însă s iguri că este nevoie

de un diacon volun tar/ sau angajat cu contract , cu sarcini exacte, respect iv cu o

competenţă inst itu ţ ională şi operaţ ională adecvată, inc lusiv în comunităţ i le mici,

aflate la nivelul actua l de dezvo ltare. Organizaţ ia diaconiei poate f i înfiin ţată în

func ţ ie d strategia diaconică d in comunitate (comunitatea vo luntar ilor , poziţ ia

de cu rator diaconic, comisia diaconică etc .) .

12. Din vastele informaţ i i de spec ialitate mai trebuie să evidenţ iem încă o

descoperire relevantă : ad ică, problematica organiza ţ i i lor de femei din

comunităţ i : în mod su rp rinzător , în multe dintre comunităţ i, grupul de rugăciune

al organizaţ iei de femei este ce l care desfăşoară act ivitatea diaconică voluntară,

preluând chiar şi rolul comisiei diaconice.

Este nevoie de elaborarea unor concep ţi i inst itu ţ iona le (solu ţ i i t ipice), î n

care să se regăsească :

- de la voluntarul care desfăşoară activităţ i d iaconice „unipersonale” (faza

car ismat ică, după Lohmann),

30

- până la concep tu l de organiza ţ ie susţ inută de comisia dicaconică , formată

din profesionişt i, împreună cu câţ iva voluntar, care să formeze

comunitatea diaconică.

Există numeroase prob leme de solu ţ ionat în vederea acestei dezvo ltăr i:

„descoperirea” aleş i lor , formarea voluntarilor , planificarea d iviziunii muncii ş i

a procese lor de activitate etc.

13. Care sunt soluţ i i le tipice întâlnite în contextul diaconiei comunităţ i lor

din cadrul Bisericii Reformate din Ungaria?

Însă, f iind în posesia materialului de anchetă , ni s-a configurat o imagine mult

mai deta liată în ceea ce priveşte păr ţ i le sale componente, cu mai multe

perspective, în compara ţ ie cu exper ienţe le noastre anterioare de ţ inute în privinţa

problemei fundamentale.

• Ni s-a confirmat tot ceea ce am remarca t ş i publicat anter ior cu privire la

rolurile d in act ivitatea diaconilor, descrise de Mintzberg, respect iv la

propriile noastre idei.

• Ni s-a confirmat ş i o altă prezum ţ ie importantă (o putem denumi ipoteză

nulă), îmbrăcând o formă mai nuan ţa tă . Pe baza exper ienţelor noastre

anter ioare, am constatat că diaconia Biser icii Reformate din Ungaria poate fi

caracterizată p rin cinci formaţ iuni o rganizaţ iona le separate .

Din punctu l de vedere al statu tului acestora, aşa-numite le Case centrale de

aju torare , sub coordonarea Birou lui Serviciu lui de Ajutor al Sinodu lui Bisericii

Reformate din Ungar ia, func ţ ionând cu susţ inere d in partea s inodu lui (case de

îngrijir e a vârstnic ilor, de exemplu, Casa de ajutor Sweitzer A. sau casa de

îngrijir e a persoanelor cu handicap, cum ar f i Casa de ajuto r Molnár Már ia din

Cegléd). Aceste institu ţi i funcţ ionează d in perioada de după cel de-al II- lea

Război Mondia l. Totodată, considerăm că fac parte din această categorie ş i

forma ţ iunile organizaţ ionale no i, cum ar fi Reţeaua Reformată de Asistenţ i

Materna li. Statutul act ivităţ i i diaconice coordonate de Biroul Misionar

rep rezintă un subiect separat de discu ţ ie , de exemplu, misiu nea pentru ţ igani,

misiunea pentru persoanele cu deficienţă de vedere, cu defic ienţe de auz şi a

celor cu hand icap motoriu etc. Acestea se numesc misiuni diaconice; totodată,

31

cele două no ţ iuni: d iaco nie/misiune se suprapun în realitate în anumite

comunităţ i. (>Te ajut, iar tu trebuie să vezi în as ta iubirea conso latoare a lui

Isus!<) Acest lucru d istorsionează grav mesaju l b iblic al d iaconiei.

Institu ţ i i de serviciu de ajutor, de regulă de dimensiuni reduse, susţ inute de

comunitate ( în principal, case de bătrâni) . În majo ritatea s ituaţ i i lor , acestea nu

se a flă în nicio re laţ ie organiza ţ iona lă (oficială) cu comunitatea. Caracterist icile

lor comune sunt că , uneori, există o rela ţ ie personală cu acestea, de exemplu,

directorul acestora este ş i preo tul comunităţ i i; eventual, sunt antrenaţ i 1-2

specialişt i din comunitate.

Diaconia în comunitate, bazată în totalitate pe muncă vo luntară . Putem

diferenţ ia (ş i) în acest caz două subfo rmaţ iuni:

Faza exclusiv persona lă , după Lohmann (acte spontane, ocaz ionale de caritate,

necoordonate); respectiv

În faza carismatică câte unui membru dăruit din comunitate, după caz (membru

în organiza ţ ia de femei, curato r) i se a lătură câ ţ iva voluntar i, aju toare

ocazionale, transformându-se într-un grup de rugăciune în forma sa mai

dezvoltată . Programul lor se caracterizează prin anumite cursuri de specia litate,

de exemplu, seminar ii, preleger i, consu ltă ri etc.

Diaconia în comunitate, îmbogăţ ită cu una-două (câteva) fo rmaţ iuni f inanţate de

stat, cu colaborarea in tegrată, de exemplu, a serviciilor de sprijin, de as istenţă

socia lă specializată , de îngr ijire la domiciliu sau chiar casă pentru persoane

vârstnice, f iind forma cea mai preferată etc.

În Ungaria există numeroase fo rmaţ iuni diaconice creşt ine, înfiinţate de

fundaţ i i. Multe dintre interviuri fac referire la faptul că act ivitatea de îngrijir e

ş i vindecare a acestora poate fi desăvârş i tă pentru comunităţ i le noastre în cazul

unui s istem de contacte adecvat.

Institu ţ i i şi organ iza ţ i i îndeosebi de specialitate susţ inute de funda ţ i i etc.

Sinodul Biser icii Reformate d in Ungaria permite u tilizarea ep itetulu i de

>reformat< exclusiv pe bază de aprobare prealab ilă (motive le religioase şi

f inanciare ale s inodu lu i sunt de înţeles) , totodată , activitatea acestora având un

efect b inecuvântat pentru diaconie, după cum rezu ltă ş i din partea din interviu

care se referă la această problemat ică.

32

Poate ar f i t impul să se lanseze un program de sprijinire a acestora pe baza unei

analize de specia litate!

33

14 . BIBLIOGRAFIE

1 . A Magyarországi Református Egyház diakóniája, MRE Zsinat i Irodájának

Sajtóosztá lya, Budapest, 1986.

2. Bach, Ulrich: Dem Traum entsagen, mehr als e in Mensch zu se in. Auf dem

Wege zu einer diakonischen Kirche. Neukirchen-Vluyn, 1986 , Neukirchener

Vlg.

3. Bartha Tibor: A Magyarországi Református Egyház d iakóniá ja / scrisă şi

redactată de Bartha Tibor. – Budapest, 1986, ed. 2, Magyarországi

Református Egyház. Zsinati Iroda kiadása

4. Bildungswege im Diakonat. E in Arbeitspapier der Verbände im Diako nat

IV/2004. Berlin, 2004, kiad .: VEDD (Verband Evangelischer Diakonen- und

Diakoninnengemeinschaften in Deutschland e.V.)

5. B. Rüegg-Stürm, J . (2002) Das Neue St. Gallen Management Modell,

Grundkategor ien eines integr ierten Management lehre, der HSG – Ansatz,

Bern, Paul Haupt Vlg

6. Bohátka G.: Te lepítő csomagok, szoc iális szolgá ltatások indítatásakor

(Református Szeretetszolgálat 2/2007., valamint 2-3/2008.)

7. Bonhoeffer, Dieter : Widerstand und Ergebung. Br iefe und Aufzeichnungen

aus der Haft; hg. von Eberhard Bethge; Gesammelte Werke Bd . 8;

Gütersloh, 1998, Gütersloher Verlags-Haus / Chr. Kaiser Vlg.

8. Brandhorst, Hermann: Diakonie als Teilnahme am „Leiden Gottes im

welt lichen Leben (D. Bonhoeffer) - Plädoyer für ein intensives Ringen um

d ie Spiritualität in der Diakone. In: Wort und Dienst, Jahrbuch der

Kirchlichen Hochschule Bethel, 27 . Band, herausgegeben von Franco is

Vouga, 2003, Kirchliche Hochschu le Bethel kiadása

9. Brandhorst, Hermann: Textorient ierung und Gesellschaftsbezug im

religions- und gemeindepädagogisch orientierten Bibliodrama. In: Warns,

Else Nata lie / Fallner, Heinrich, Bib liodrama als Prozess. Biele feld, 1994

34

10. Brandhorst, Hermann: Textorient ierung und Gesellschaftsbezug im

religions- und gemeindepädagogisch orient ierten Bibliodrama, in: Heinr ich

Fallner, Else Natalie Warns (Hg.) , Bibliodrama als Prozess, Bie lefeld,

1994, Luther Vlg. , p151-173; în traducere în limba maghiară : Budapest

2003

11. Busch, Eberhard: Eine Spur von Gothes Hand und Fuß. Worte von J.

Calvin, , Göttingen, 2008 , Vandenhoeck & Ruprecht

12. Czibere Károly: A szociális szabályozás aktuális kérdései – gondozási

rászorultság és támogató szo lgálatok (Református Szeretetszolgálat 2/2007,

valamint 2-3/2008)

13. Czibere Károly: Társadalmi fele lősségünk konferencia. E lőadás és inter jú

in: Reformátusok Lapja, 2009.10.18

14. Diakonie : St ichwort in: Die Religion in Geschichte und Gegenwart.

Handwörterbuch für Theologie und Religionswissenschaft. Hg. : Kurt

Galling in Gemeinschaft mit Hans Freiherr von Campenhausen, Erich

Dinkler, Gerhard Gloege und Knut E. Løgstrup. Ungekürzte e lektronische

Ausgabe der d ritten Auflage. Directmed ia , Berlin 2000, Digitale Bibliothek

Band 12 (vgl. RGG Bd. 2,S 162) © J .C.B. Mohr, Gütersloh (Paul Siebeck);

p 6960 kkk

15. Degen, Johannes: Hilfeku ltur vor Ort – zur Gemeindediakonie im Kontext

der Volkskirche, in: Ulfr ied Kle inerz (Hg.): Mit Passion und Profession:

Zukunft der Gemeúudediakonie. Markierungen und Perspektiven,

Neukirchen-Vluyn 1992

16. Dougless, Klaus: Az ú j reformáció: 96 tétel az egyház jövő jérő l / Klaus

Dougless; trad . Szabó Csaba. Budapest, 2002, Kálvin Kiadó

17. Eigenmann, Urs: Am Rand die Mitte suchen. Unterwegs zu einer

d iakonischen Gemeindekirche der Basis . (Reihe : Theologie aktuell 11).

Fribourg, 1990, Edit ion Exodus

18. Fayo l, Henri: Adminis trat ion Industrielle et Généra le; Prévo yance,

Organisat ion, commandement, Koord inat ion, controle, Par is, 1918, H. et E.

Dunod Pinat. Angol kiad.: General and Industrial Management; London,

1949. Pitman, Publishing Ltd.

35

19. Fekete Károly: Kálvini reformáció és diakónia I. – II. – III. Református

Szeretet szolgá lat 2.- 3.- 4. /2007.

20. Fekete Káro ly: Kálvini reformáció és diakónia. – Kézirat (Előadás

Berekfürdőn a II. Kárpát-medencei Missz iói és Diakóniai Ta lálkozó

Plenáris ülésén) 2009.04.27

21. Freudenberg, Matthias / Plasger, Georg (Hg.): Calvin-Lesebuch,

Neukirchen, 2008, Neukirchener Vlg. ,

22. Fruttus István Levente (red .): Diakóniai tanu lmányok I. , Nagykőrös, 2003,

KRETFK

23. Fruttus István Levente (red.): Diakóniai tanulmányok II. Nagykő rös,

KRETFK 2005

24. Fruttus István Levente (red.): Nap jaink d iakóniája. Nagykőrös, 2004, KRE-

TFK

25. Fruttus István Levente és szerző társai: A hatékony menedzser. A magyar

adaptáció készü lt The Open Universit y OBS-ECBS, 1996

26. Fruttus István Levente, Hézser Gábor: Szakmaiság / spiritualitás – egy

reális dilema. – Kézirat, megjelenés alatt . in. Embertárs 2009

27. Fruttus István Levente : A diakónia és a diakónia iránt megfogalmazódó

igények – rendhagyó diakóniatörténet. In: Napja ink dikakóniá ja. Red.:

Fruttus István Levente, Nagykőrös, KRE-TFK, 2004

28. Fruttus István Levente : A gyü lekezet i diakóniai tevékenység

megvalósításának modellje i. In: Napja ink diakóniá ja, Nagykőrös 2001.,

2003., 2004. KRE-TFK Diakóniai Intézet (átdo lgozo tt, bővített változat)

29. Fruttus István Levente : Beszámoló az oktatásü gyi szelekció munkájából; I.

Kárpátmedencei Református Diakónia i Munkatárs i Ta lálkozó, Berekfürdő ,

2008. márc. 30- ápr. 1. (Református Szeretetszo lgá lat, 2-3/2008. szám)

30. Fruttus István Levente – Hézser Gábor: Case management-esetmanagement

(Református Szeretetszolgálat, 4/2007 – 1/2008)

31. Fruttus István Levente – Rigó, R.: A MRE gyü lekezet i diakóniá ja

tevékenységének e lemzése (Református Szeretetszo lgá lat; 2/2007)

32. Gaál, S.: Egy gyü lekezet diakóniája – a diakónia egy gyü lekezete

(Református Szeretetszolgálat 4/2007 – 1/2008)

36

33. Gál Dánie l: Diakónusszerepek a gyakorlatban. Szakdo lgozat. – Nagykőrös,

2005, KRE-TFK Diakóniai Intézet

34. Gern W., Posern Tb. Mainzer Thesen zur d iakonischen Gemeinde. In:

Götzelmann, Arnd Evangelische Sozialpastoral. Zur diakonischen

Qualifiz ierung chr istlicher Glaubenspraxis. Stuttgart, 1999, Kohlhammer

Vlg. , 209 kkk

35. Götzelmann, Arnd (Hg.): Diakonische Kirche. Anstöße zur

Gemeindeentwicklung und Kirchenreform. Festschr ift für Theodor Strohm

zum 70. Geburtstag. (Veröffent lichungen des Diakoniewissenschaft lichen

Inst ituts 17.) Heidelberg, 2003, Univers itätsverlag Winter

36. Götzelmann, Arnd : Der Beitrag der diakonischen Gemeinde zur sozia len

Gestaltung der Zukunft. In: danken und dienen 95, Arbeitshilfen fü r

Verkündigu ng, Gemeindearbeit und Unterricht, Stuttgart, 1995, kiad.:

Diakonisches Werk der EKD

37. Götzelmann, Arnd: Evangelische Sozialpastoral. Zur diakonischen

Qualifiz ierung chr istlicher Glaubenspraxis. (Reihe : Prakt ische Theo logie

heute, 61), Stuttgart, 2003, Kohlhammer Verlag

38. Hánka, L. : Diakónia, mint közösségteremtő erő (Református

Szeretetszo lgá lat, 1/2007)

39. H. J. Abromeint:Vezetés és menedzsment az egyházban és a diakóniában

(Red .: Fazakas S. Bp. Kálvin K., 2008, 9-31 . p.

40. Haas, Hans-Stephan: Theologie und Ökonomie. Ein Beitrag zu einem

d iakoniewissenschaft lichen Diskurs. Gütersloh, 2006, Gütersloher

Verlagshaus

41. Hammann, Gott fr ied: Die Geschichte der chr ist lichen Diakonie.

Prakt izierte Nächstenliebe von der Ant ike bis zur Reformat ionsze it. 2003,

Göttingen, Vandenhoeck & Ruprecht

42. Herzberg, F. , Mausner, B., & Snyderman, B. B.: The Motivat ion to Work.

New York, 1959 (2nd ed.), John Wiley & Sons

43. Hézser Gábor: Miért? - rendszerszemlélet és lelkigondozói gyakor lat :

pasztorál-pszicho lógiai tanulmányok . Budapest, 1996, Kálvin Kiadó

37

44. Hofmann, Beate : Spir itualität in der Diakonie. Anstöße zur Erneuerung

christ licher Kernkompetenz, Stuttgart, 2001, Kohlhammer Vlg.

45. Huber, Wolfgang: Kirche in der Zeitenwende. Gese llschaft licher Wandel

und Erneuerung der Kirche. Güters loh, 1999, Gütersloher Ver lagshaus,

(GTB 924).

46. Jäger, Alfred : A management – mint a vezetés művészete (E lőadás a

Babes-Bo lyai Tudományegyetem tanulmányi napján. Kézirat. 2006. 11.07.

Kolozsvár,

47. Jäger, Alfred: Diakónia, mint keresz tyén válla lkozás : nonprofit egyházi

intézmények menedzselése. Trad. Szabó Csaba. Debrecen, 2003, Debreceni

Református Hittudományi Egyetem Szociálet ikai Intézet

48. Jäger, Alfred: Diakóniai tudomány és a d iakóniai management. (E lőadás a

DRHE Vezetés Szak Nemzetközi Szimpóziumán. Kézirat. 2003. 12 . 8-9. ,

Debrecen

49. Jäger, Alfred : Diakonie als christ liches Unternehmen. Gütersloh, 1987,

Gütersloher Verlagshaus,

50. Jäger, Alfred: Diakonische Unternehmenspolit ik. Analysen und Konzepte

kirchlicher Wirtschaftsethik. Gütersloh, 1998, Gütersloher Ver lagshausa l

51. Jäger, Alfred: Vom „Dienen – Dürfen” zum modernen Dienst leiter –

Grudtypen d iakonischer Mitarbeit; in: Wort und Dienst. Jahrbuch der

Kisrhlichen Hochschule Bethe l. Bd. 27. , 2003

52. Kleinerz, Ulfried: Mit Passion und Profession: Zukunft der

Gemeindediakonie. Markierungen und Perspekt iven. Neukirchen-Vluyn,

1992, Neukirchener Vlg.

53. Langgärtner, G.: A diako nátus történe te – tanu lságok és útjelzők in.

Diakónia, diakonátus, d iakónus Red . Molnár I. Kalocsa, Szent István

Diakónusi Kör, 1996, 59. p.

54. Lohmann, D.: Das Bie lefelder Diakonie–Management Modell. Güters loh,

2003, Gütersloher Verlagshaus (2. kiad.)

55. Metz, Johann Bapt ist : Zu einem Weltprogramm des Christen im Zeitalter

des Pluralismus der Religionen und Kulturen. In: Metz, Johann Bap t ist /

38

Kuld, Lo thar / Weisbrod, Adolf (Hg.) : Compassion. Weltprogramm des

Christentums. Sozia le Verantwortung lernen. Freiburg, 2000, Herder Vlg.

56. Molnár Ferenc (red.): Diakónia, diakonátus, diakónus. Kalocsa, 1996, Szt.

István Diakónusi Kör

57. Mucsi Zsófia: Diakónia – mit je lent ez a szó? In: Diakó niai tanu lmányok

II. – Red.: Fru ttus István Levente, Nagykő rös, 2005, KRE-TFK

58. Müller-Stewens, Günter / Lechner Chr istoph: Strategisches Management.

Wie s trategische Init iat iven zum Wandel führen. Der St. Galler General

Management Navigator. Stuttgart, 2005 Schäffer-Poeschel Verlag

59. Nagy István: Diakónia, diakóniai p roblémák teológiai megközelítésben. In:

Napjaink dikakóniája. – Red.: Fruttus István Levente. – Nagykőrös, 2004,

KRE-TFK

60. Nagy, I. : Pünkösd i d iakónia (Református Szeretetszo lgá lat, 2/2007)

61. Pásztor Lajos: A magyarság va llásos é lete a Jage llók korában; Magyar

Egyháztörténet i Munkaközösség. Budapest, 2000, METEM,

62. Pompey, Heinr ich / Roß, Pau l-Stefan: Kirche für andere, In: Pompey, H. /

Roß, Pau l-Stefan, Handbuch für eine d iakonische Praxis. Mainz, 1998,

Grünewald Vlg.

63. Pukh, D.S. / Hickson, D.I. : Szervezetekrő l szóló e lméletek; H. Mintzberg

munkássága. Budaperst, 1998. Open Universit y Euro-Contact BS kiad.

64. Rozsnyai, I. : A Diakóniai és Egészségügyi Bizottság beszámoló ja, MRE,

2003-2008. (Református Szeretetszolgá lat , 4/2008- 1,2/2009)

65. Röcke, Gerhard: Diakonische Kirche, In: Röckle,G. (Hg); Sendung-Dienst-

Leitung, Neukirchen-Vluyn, 1990, Neukirchener Vlg.

66. Ruddat, Günter / Schäfer, K.: Diakonische Gemeinde - praktisch-

theologische Anstöße und Zugänge. In: Ruddat, Günter / Schäfer, K.,

Diakonisches Kompendium. Göttingen, 2005, Vanderhoeck & Ruprecht, p

216-221

67. Ruhfus, Mart in: Diakonie-Lernen der Gemeinde: Grundzüge e iner

d iakonischen Gemeindepädagogik. Rothenburg, 1991, Vlg. Ernst-Lange-

Inst. für Ökumenische Studien

39

68. Rücher, M: Diakonie und Ökonomie, Gütersloh,1990, Gütersloher

Verlagshaus

69. Rügg-Stürm, J . : Das neue St. Galler Management-Modell. Grundkategorien

einer integr ierten Managementlehre. Der HSG-Ansatz. Bern, 2003 , Paul

Haupt Vlg.

70. Schäfer, Gerhard: Gottes Bund entsp rechen. Studien zur diakonischen

Dimension chr ist licher Gemeindepraxis. Heidelberg, 1994.

Veröffent lichungen des Diakoniewissenschaftlichen Inst ituts 5,

71. Szabó A.: Felnő t tképzéseket indít a Szeretetszolgá lat i Iroda (Református

Szeretetszo lgá lat, 4/2008- 1,2/2009.)

72. Szabó A.: A Szlovákiai Református Keresztyén Egyház diakóniai jelentése

(Református Szeretetszolgálat, 4/2008- 1,2 /2009)

73. Seibert, H.: Diakonie u nd Ökonomie, Impulsreferat bei der

Bundeskonferenz der Referenten/-innen fü r Diakoniestat ionen am 24. 1.

2001 in Eisenach. Kézirat

74. Steffensky, Fulbert: Sp ir itualität und sozia les Handeln. Geschichten zur

Vergegenwärtigung der Erinnerung, in: B. Hoffmann, M. Schibilsky,

(Hrsg.) , Spiritualität in der Diakonie. Stu ttgart, 2001,Kohlhammer Vlg.

75. Steinkamp, Hermann: Diakonie-Kennzeichen der Gemeinde. Entwurf einer

p rakt isch-theologischen Theorie. Freiburg, 1985 , Lambertus Vlg.

76. Steinkamp, Hermann: Solidar ität und Parteilichkeit. Für eine neue Praxis

in Kirche und Gemeinde, Mainz, 1994, Grünewald Vlg.

77. Stranitzke, Dirk: Bezeichnungen diako nisch betreuter Menschen und das

Liebesgebot, in: Wort und Dienst. Jahrbuch der Kirchlichen Hochschule

Bethel 26 (2001), p 289-305 .

78. Szabó Ildikó : Emancipatív élet formák a középkorban (Kézirat, PHD

részdolgozat; Babes-Bo lyai Egyetem, RTK Ökumenikus Doktoriskola;

2008)

79. Tapernoux, Christoph: Kálvin János - Diakónus és diakónia. Előadás és

beszé lgetés Sanct Gallen, Svájc kéz irata, 2009 szept. 24.

40

80. Tapernoux, Christoph: Kálvin – Szöveggyű jtemény Diakónus/diakó nia

(Gazdaságet ika) (Eberhard Ponsch idézetében; Neue Wege 103/2009. No.

7 /8.

81. Tillich, Pau l: Gläubiger Realismus. I. und II. In: Tillich, Pau l, Philosophie

und Schicksal, Gesammelte Werke Bd . IV., Stuttgart, 1961 , p 77-87, 88-

106. Evangelisches Ver lagswerk

82. Tőkéczki László : A kereszt yénség és a pénz. – Előadás Dunamelléki Ref.

Egyházkerü let Szakmai napján, Budapest, 2007.05.03.

83. Ulr ich, H. / Krieg, W. : Das St. Gallen Management Modell, Bern, 1972,

Paul Haup t Vlg.

84. Ulr ich, Hans: Systemorient iertes Management. Bern, 2001, Ver lag Paul

Haupt

85. Vezetés és menedzsment az egyházban és a d iakóniában Red .: Fazakas

Sándor ; (studii traduse de Szabó Csaba). – Budapest, 2008, Kálvin Kiadó

86. Vicsek Lilla : Fókuszcsoport : e lméleti megfonto lások és gyakor lat

alkalmazás / Vicsek Lilla. – Budapest, 2006, Osiris

87. Vörös Éva: Eltörölhetet len jegy? In: Reformátusok Lap ja, 2009.07.12

88. Weber Joachim: Diakonie in Fre iheit ? Bochum, 2001, SWI-Verlag

89. Weimer, Martin: Zur Psychodynamik von Veränderungsprozessen in

kirchlichen Organisat ionen. In: Nordelbische St immen, Kie l, 2001 Januar

90. Wiswede, G.: Motivat ion u nd Arbeitsverhalten. München/Base l, 1980,

Ernst Reinhardt Ver lag

91. Wort und Dienst. Jahrbuch der Kirchlichen Hochschule Bethel

92. Zo llfe lder, Held / Hermann, Paul: Solidarische Gemeinde. In: Zollfelder,

Held / Hermann, Paul. – Ein Praxisbuch für diakonische

Gemeindeentwicklung. Neuendettelsau , 2002 , Freimund-Verlag

93. Zu lehner, Paul M.: Kirche umbauen - nicht totsparen. Mainz, 2009, Topos

p lus Verlagsgemeinschaft / Matthias-Grünewald Ver lag