8/16/2019 Criminalistica Examen Teste 2016

http://slidepdf.com/reader/full/criminalistica-examen-teste-2016 1/27

 TEST nr. 1

Pentru examenul de curs la disciplina  CRIMINALISTICA

 Subiectul I: Istoria apariţiei criminalisticii1.1 (3) Indicaţi condiţiile istorice şi premisele apariţiei cunoştinţelor

cu semnificaţie criminalistică.Criminalistica este ştiinţa investigării infracţiunilor, care a apărut la finelesec. al XlX-lea, în urma eforturilor unor cercetători luminaţi, printre careun loc de frunte îl ocupă anns !ross, "udecător de instrucţie austriac,ulterior profesor universitar, care a folosit această noţiune pentru acontura ansam#lul de cunoştinţe sistemati$ate ale unei noi ramuri cetratea$ă te%nica, tactica şi metodica cercetării faptelor penale. &ai apoi,

 pe parcursul întregii sale evoluţii, criminalistica revenea de fiecare dată lasistemul şi o#iectul său de cunoaştere.'entru prima data apariţia denumirii de criminalistica ca o stiintaconcreta si primele idei despre o#iectul acestei discipline a fost utili$atade către savantul austriac anns !ross (3), a declarat criminalistica

drept o stiinta de sinestatatoare,destinata aplicarii reali$ărilor stiintelornaturale si te%nice in activitatea de urmărire penal a. *ermenul decriminalistica ,cunoscut din antic%itate,secole la rind semnifica stiintele

 "uridice ,toate ramurile dreptului aplicate in "ustitia penala.

1.2 (+)eterminaţi aportul cercetărilor care au stat la leagănulconsolidării ştiinţei criminalistica.

aca sa ţinem cont de premisele si condiţiile istorice de apariţie acunoştinţelor cu semnificaţie criminalistica am putea sa facem o remarcain acest contet prin faptul ca un timp îndelungat criminalisticii ii erare$ervat doar rolul de a contrui#ui la aplicarea reali$ărilor stiintelornaturale si te%nice in activitatea org.de urm.penala,ca ulterior sa fie def.castiinta destinata utili$ării metod.stiintifice la investigarea cau$elor penale..Mitricev tratea$a criminalitatea ca stiinta d/p mi"l.te%nice,metod.si

 procedeele destinate administrării pro#elor conform nr.pr.p. in vedereacercetării si prevenii infracţiunilor..0m putea spune ca din puctul devedere a mai multor autori d/e definirea stiintei in cau$a in literature despecialit.definitiile date sunt in esenţa similare..0ctualmente in literaturacriminalistica se discuta asupra te$ei potrivit careia o#.disciplinei incau$a cuprinde legitatile procesului creării,descoperirii si eaminarii

 pro#elor(urmelor material si ideale)infractiunii.'ornind de la anali$a

opiniilor mentionate si totodata tint cont si de alte pucte de vedere,criminalistica poate fi def.ca o stiinta d/e legitatile procesului creării siadministrării pro#elor infrac.,care ela#orea$a.in #a$a cunoştinţeloracestor legitati,met.,si mi"loace de cercetare criminalistica necesaredescoperirii si prevenirii faptelor penale.

.3 (1)2valuaţi principalele etape de de$voltare a criminalisticiinaţionale.

2ste ştiut că acţiunile de urmărire penală constituie #a$ă de cunoaşterea infracţiunilor şi de organi$are a cercetării lor. 'rocesul de formare ateoriei şi practicii acţiunilor de urmărire penală are o istorie destul delungă, fiecare etapă de de$voltare în evoluţia firească a tacticii poartăamprenta întregului proces de etensiune a dreptului penal, dreptului

 procesual penal şi a altor domenii, finali$at cu crearea criminalisticii caştiinţă, ca activitate practică şi disciplină "uridică de studiu. 2stecunoscut că fundamentele teoretice ale criminalisticii au elementecomune cu ştiinţa dreptului procesual penal, de la care, s-a şi desprins îna doua "umătate a secolului al XIX -lea. In aspect istoric criminalistica aapărut şi s-a de$voltat în snul ştiinţei procesual-penale, cnd în

 pu#licaţiile lucrătorilor practici şi a savanţilor procesualişti au început săse formule$e recomandări concrete de efectuare a unui rnd de acţiuni

de urmărire penală, de colectare şi fiare a surselor de informaţie pro#antă.. în #a$a generali$ării recomandaţiilofr criminalistice şi are$ultatelor investigaţiilor în domeniul înregistrării şi identificării

 persoanei infractorilor de la sfrşitul sec. al XIX - începutul sec. alXXlea s-a început formarea criminalisticii ca ştiinţă.4a ora actualătactica criminalistică pre$intă un sistem de te$e ştiinţifice şi recomandări

 practice, ela#orate în #a$a de$văluirii şi studierii legităţilor din sferaorgani$ării, planificării şi efectuării urmăririi penale şi "udiciare,.înlegătură cu adoptarea noilor Coduri de procedură penală în 5usia,5epu#lica &oldova, alte state esovietice marcate de principiulcontradictorialităţii se poate de vor#it de o nouă etapă în de$voltareatacticii criminalisticii în general şi a tacticii acţiunilor de urmărire

 penală, în special.

 Subiectul II: Tactica efectuării prezentării spre recunoaştere

6. (3) efiniţi noţiunea şi sarcinile pre$entării spre recunoaştere.In esenţă, pre$entarea spre recunoaştere constă în înfăţişarea

martorului, victimei, #ănuitului sau învinuitului, a persoanelor şio#iectelor aflate într-un anumit raport de legătură cu infracţiuneasăvrşită, în vederea sta#ilirii dacă acestea sunt aceleaşi cu cele

 percepute anterior în împre"urări, direct sau indirect, legate de activitateailicită a făptuitorului sau a altor persoane implicate.

Ca formă de identificare criminalistică, pre$entarea spre recunoaştereconstituie una din cele mai eficiente modalităţi de identificare acadavrelor necunoscute, de sta#ilire a apartenenţei #unurilor sustrase înmod ilicit, a armelor şi uneltelor folosite la comiterea infracţiunii şi aaltor o#iecte ce se referă la latura o#iectivă a acesteia.

2.2 (5) Stabiliţi elementele tacticii de pregătire a preentării sprerecun!a"tere.

. 'regătirea în vederea pre$entării spre recunoaştere presupune 7

a) ascultarea preala#ilă a persoanei ce urmea$ă sarecunoască8

 #) asigurarea condiţiilor necesare #unei desfăşurări arecunoaşterii8

c) alegerea persoanelor şi o#iectelor pentru a fi pre$entate împreună cu cele care tre#uie recunoscute.

0cţiunile organului de cercetare în acest scop se vor #a$a pe anali$a adouă categorii de caracteristici7

. !enerale ale persoanei sau o#iectului ce urmea$ă a fi

recunoscut. 'entru persoane - rasa, seul, vrsta, constituţia fi$ică,semnalmentele individuale, îm#răcămintea8 pentru animale - specia, rasa,vrsta, culoarea8 pentru o#iectele materiale - denumirea, destinaţia,forma, mărimea, culoarea, modelul.

6. pecificate în cadrul ascultării preala#ile de persoanac%emată să recunoască.

3. esfăşurarea pre$entării spre recunoaştereşi materiali$area re$ultatelor o#ţinute 2. 50000 lei.

9elurile de pre$entarea spre recunoaştere la care se vor recurge sunt7 .recunoaşterea făptuitorului sau a victimei, după înfăţişare, mers,

voce şi vor#ire.5ecunoaşterea după înfăţişare şi după mers se reali$ea$ăîn #a$a percepţiei vi$uale, iar după voce şi vor#ire - a celei auditive mai

 puţin perfecte, ceea ce eplică aplicarea ei mai puţin frecventă.'rintre semnalmentele pe care se spri"ină,declaraţiile celor c%emaţi să

recunoască persoane, pe primul plan se află trăsăturile anatomice(statice), cum ar fi, constituţia fi$ică, culoarea tenului (uneori şi aoc%ilor), culoarea şi natura părului, formele anatomice ale capului,aspectul feţei, dimensiunile elementelor constitutive ale acesteia, înspecial, ale nasului şi $onei #ucale.

6. 're$entarea spre recunoaştere după fotografie în situaţia încare anumite împre"urări nu admit înfăţişarea nemi"locită a persoanei sprerecunoaştere,. 4a această modalitate de pre$entare se recurge în situaţiileîn care7

- starea de #oală a celui ce tre#uie să recunoască faceimposi#ilă c%emarea sa pentru a participa la efectuarea recunoaşterii8

-  persoana ce urmea$ă a fi recunoscută se ascunde,încercnd în acest mod să se sustragă de la răspunderea penală8

- învinuitul (#ănuitul) refu$ă categoric să participe la pre$entarea spre recunoaştere8

3. 're$entarea spre recunoaştere a persoanelor după mersconstituie, su# aspect tactic, o formă aparte de identificare a persoanelor,într-un mod sau altul, implicate în activitatea infracţională. 4a aceastăformă se recurge în ca$ul în care martorul sau victima declară că au

 perceput mersul specific al infractorului, care activa mascat (cu faţaacoperită) ori se deplasa spre sau de la faţa locului, condiţii în care

 perceperea trăsăturilor feţei era cu neputinţă (părăsea locul faptei îndirecţia opusă).

:. 're$entarea spre recunoaştere după voce şi vor#ire 4aaceastă modalitate ce recurge în două situaţii7 a) dacă victima susţine că areţinut vocea şi vor#irea agresorului care activa cu faţa mascată8 #) înca$ul în care martorul declară că a perceput, integral sau parţial, dialogulîntre anumite persoane care s-a desfăşurat în mod confidenţial sau în

condiţii ce nu permiteau percepţia vi$uală.9undamentul ştiinţific al acestei modalităţi de identificare îl constituie

însuşirile principale ale vocii şi vor#irii de a se eteriori$a printr-o seamăde particularităţi individuale caracteristice persoanei.

2.# ($) %aracteriaţi &elurile "i pr!cedura de preentare sprerecun!a"tere la care va recurge !rganul deurmărire penală 'n următ!area situaţie *n timpulunui atac t'l+ăresc, &ăptuit!rul cu ! cagulă pe &aţă asustras bunuri materiale din l!cuinţă 'n val!are de5-.--- lei. ictima a mem!riat v!cea "i unelecuvinte r!stite de &ăptuit!r. /a ie"irea din bl!c&ăptuit!rul s0a 'nt'lnit cu un vecin de0al victimei cucare au c!b!r't 'mpreună 'n stradă.

In ca$ul dat va avea loc pre$entarea spre recunoastere dupa voce sauvor#ire catre victima .

'rocedura7 in una din doua incaperi ce se afla alaturi se invita persoanacare tre#uie sa recunoasca si patru martori asistenti.0cestora li se va eplica drepturile si vor fi

 preintimpinati de raspundere penala pentrurecunoastere falsa.0nc%etatorul cu doi martori trec in

camera alaturata unde este persoana care urmea$a a fiidentificata si doua sau trei persoane care vorcomplecta grupul de pre$entare spre recunoastere. *otgrupul de pre$entare se aran"ea$a in camera pentru casa nu fie va$ut de persoana c%emata sa recunoasca.0poi se va duce un dialog cu fiecare persoana din grup

 pentru ca persoana c%emata sa recunoasca sa audaanumite fra$e si cuvinte. ;rganul care conduceactivitatea va cere persoan ei c%emate sa recunoasca sadeclare daca a identificat vreo persoana dupa voce sivor#ire. *ot acest proces va fi inregistrat pe #andamagnetica sau videomagnetica.

TEST nr. 2

Pentru examenul de curs la disciplina  CRIMINALISTICA

Subiectul I.Cercetarea criminalistică a urmelor de mâini

.. (3) eterminaţi noţiunea şi importanţa criminalistică a urmelor  papilare.

<rmele de miini-re$ultatul modificarilor intervenite in mediul

incon"urator prinactiunea omului, urmele sunt acele modificari produse in mediulincon"urator in timpul savirsirii unor fapte preva$ute de legea  penala

<rmele de mini în comparaţie cu alte urme, sînt cel mai desfolosite la descoperirea şi cercetarea infracţiunii, ele avnd oeficacitate mai mare. 0ceasta se aprecia$ă, reieşind din aspectulfuncţional al minilor şi totodată a pre$enţei pe ele a ecreţiilor sudoripare.

1.2. (5) naliaţi pr!prietăţile "i tipurile desenel!r papilare.=nsemnătatea criminalistică a desenelor papilare se aprecia$ăreieşind din7 a) individualitatea (unice) #) sta#ilitatea (fie) c)inaltera#ilitatea desenelor papilare. e cunosc trei tipuri dedesene papilare7 a) 0rc (adeltic) unde liniile, care formea$ădesenul, îşi iau începutul de la o latură a falangetei şi cur#nd încentrul ei, pleacă spre latura opusă. esenele de acest tip sîntcele mai simple după construcţie şi se întlnesc relativ rar (aproimativ +> din numărul total), ele pot fi de două felurisimple şi şatră. esenele papilare şatră au liniile papilare lacentru îndoite, formnd un pin. #) 4at (monodeltic)? liniile care

formea$ă $ona centrală a desenului, îşi iau începutul de la olatură a falangetei şi atingnd partea centrală a acesteia, revinspre aceiaşi latură, formnd o figură în formă de laţ. *erminaţiileliniilor orientate spre marginea degetului, poartă denumirea deliniile $onei centrale sau mai sînt numite @picioruşeA, iar partearotundă a laţului ? @capA. 'e partea de sus a laţului, liniile sîntamplasate ca nişte curente în "os, care convoaie laţul în partea desus şi "os. 4ocul unde curentele se desprind formea$ă o figurătriung%iulară, numită @deltăA. 4aţurile pot avea o construcţie

relativ simplă, ct şi mai complicată. *oate desenele în laţ, altfelnumite şi monodeltice se împart în detrodeltice şisinistrodeltice ? delta plasată în partea dreaptă şi delta plasată în

 partea stngă. esenele de tip laţ, în funcţie de compleitateadesenului pot fi 3: simple, laţ rac%etă, gemeniBesenele în laţsînt cele mai des întlnite, constituind aproimativ +> dinnumărul lor total. c) Cerc - acest desen papilar are două delte ? una pe partea dreaptă, alta pe cea stngă, relativ de $ona centralăa desenului papilar (mai rar se întlnesc trei şi c%iar patru delte).=ntre delte este amplasat desenul su# forma unor ovale, spirale,elipse sau vrte". esenele în cerc se împart în simple şicompuse. 0cest tip de desen constituie aproimativ 3D> dincantitatea totală de desene papilare

1.#.($) Estimaţi p!sibilităţile expertiei dactil!sc!pice "i amaterialel!r ce trebuie puse la disp!iţiaexpertului, 'n situaţia, 'n care de la l!cul săvr"iriiunui &urt prin pătrundere au &!st ridicate treiamprente digitale "i există in&!rmaţii, ce permit abănuii că in&racţiunea a &!st săvr"ită de către

cet./a"c!.In ca$ul dat va putea fi efectuata eperti$a dactiloscopica, epertului i se

va pune la dispo$itie amprentele digitale ridicate simodelele de comparatie. *oate materialele epediateepertului tre#uie sa fie verificate daca sunt veridice sidaca au fost fiate si ridicate conform procedurii.0mprentarea cet. 4asco se va face conform

 procedurii , degetele acestui vor fi rulate pe o fisadactiloscopica ? acesta si va fi materialul de comparat.2pertului revenindui o#ligatia de a comparaamprentele ridicate si materialul de comparat pentru aidentifica faptuitorul.

 Subiectul II. Expertiza repetată şi cea suplie!tară2.1.(#) 3e&iniţi n!ţiunea "i temeiurile dispunerii expertiei repetate "i

expertiei suplimentare.acă organul de urmărire penală care a dispus efectuarea eperti$ei, la

invocare de către una dintre părţi sau din oficiu, oriinstanţa de "udecată, la cererea uneia dintre părţi,constată că raportul epertului nu este complet, iar

această deficienţă nu poate fi suplinită prin audiereaepertului, se dispune efectuarea unei eperti$esuplimentare de către acelaşi epert sau de către un altepert.

acă conclu$iile epertului sînt neclare, contradictorii, neîntemeiate,dacă eistă îndoieli în privinţa lor şi aceste deficienţenu pot fi înlăturate prin audierea epertului sau dacă afost încălcată ordinea procesuală de efectuare aeperti$ei, poate fi dispusă efectuarea unei eperti$erepetate de către un alt epert sau alţi eperţi

2.2.(5) Evidenţiaţi temeiurile "i pr!cedura de dispunere aexpertiel!r 4udiciare.2perti$a se dispune şi se efectuea$ă, în mod o#ligatoriu, pentruconstatarea7 ) cau$ei morţii8 6) gradului de gravitate şi a caracteruluivătămărilor integrităţii corporale8 6 3) stării psi%ice şi fi$ice a

 #ănuitului, învinuitului, inculpatului în ca$urile în care apar îndoieli cu privire la starea de responsa#ilitate sau la capacitatea lor de a-şi apăra desine stătător drepturile şi interesele legitime în procesul penal8 3 ) stării

 psi%ice şi fi$ice a persoanei în privinţa căreia se reclamă că s-au comisacte de tortură, tratamente inumane sau degradante8 :) vîrstei #ănuitului,învinuitului, inculpatului sau părţii vătămate ? în ca$urile în care aceastăcircumstanţă are importanţă pentru cau$a penală, iar documentele ce

confirmă vîrsta lipsesc sau pre$intă du#iu8 +) stării psi%ice sau fi$ice a părţii vătămate, martorului dacă apar îndoieli în privinţa capacităţii lor dea percepe "ust împre"urările ce au importanţă pentru cau$a penală şi de aface declaraţii despre ele, dacă aceste declaraţii ulterior vor fi puse, înmod eclusiv sau în principal, în #a$a %otărîrii în cau$a dată8 ) altorca$uri cînd prin alte pro#e nu poate fi sta#ilit adevărul în cau$ă.Considerînd că este necesară efectuarea eperti$ei, organul de urmărire

 penală, prin ordonanţă, iar instanţa de "udecată, prin înc%eiere, dispuneefectuarea eperti$ei. =n ordonanţă sau în înc%eiere se indică7 cine ainiţiat numirea eperti$ei8 temeiurile pentru care se dispune eperti$a8o#iectele, documentele şi alte materiale pre$entate epertului cumenţiunea cînd şi în ce împre"urări au fost descoperite şi ridicate8între#ările formulate epertului8 denumirea instituţiei de eperti$ă,numele şi prenumele persoanei căreia i se pune în sarcină efectuareaeperti$ei. Cererea de solicitare a efectuării eperti$ei se formulea$ă înscris, cu indicarea faptelor şi împre"urărilor supuse constatării şi ao#iectelor, materialelor care tre#uie investigate de epert. ;rdonanţa sauînc%eierea de dispunere a efectuării eperti$ei este o#ligatorie pentruinstituţia sau persoana care urmea$ă să efectue$e eperti$e. 4a efectuareaeperti$ei din iniţiativă şi pe contul propriu al părţilor, epertului i seremite lista între#ărilor, o#iectele şi materialele de care dispun părţile sausînt pre$entate, la cererea lor, de către organul de urmărire penală. espreaceasta se întocmeşte un proces-ver#al. Eănuitul, învinuitul sau parteavătămată poate solicita organului de urmărire penală sau, după ca$,

 procurorului dispunerea efectuării eperti$ei. 5efu$ul de dispunere aefectuării eperti$ei poate fi contestat în modul sta#ilit de pre$entul cod.2.#.($) Meditaţi asupra criteriil!r de apreciere a rap!rtului de

expertiă repetată de către instanţa de 4udecată "i!rganul de urmărire penală.

In cadrul raportului de eperti$a repetata se va determina veridicitateafaptelor nou sta#ilite de catre epert, se va preci$avaloarea lor pro#anta. 0precierea raportului presupunedeterminarea pertinentei si admisi#ilitatii faptelorconstatate de epert in #a$a cunostintelor salespeciale, adica daca conclu$iile la care acesta a a"unsrepre$inta fapte ce tin de o#iectul pro#atiunii intr-oanumita cau$a penala iar faptele si impre"urarile defapt ce constituie fondul raportului de eperti$a, aufost sta#ilite in ordinea preva$uta de legislatia

 procesual penala. 0stfel aprecierea presupuneverificarea competentei epertului, conditiilor in care aactivat el a conclu$iilor lui, a raportului de eperti$a inintregime. e va verifica cum se respecta dispo$itiile

legii cu privire la dispunea si efectuarea eperti$eirepetate. In cadrul eperti$ei repetate si anume inraportul dat se vor cerceta pro#ele care au facuto#iectul eaminarilor eecutate ale primei eperti$e ,dar pot fi eaminate si unele materiale suplimentare.0stfel in noul raport tre#uie sa fie argumentatemotivele care au condus la tragerea anumitor conclu$ii, tre#uie preci$ate si demonstrate motivatia apelarii la

8/16/2019 Criminalistica Examen Teste 2016

http://slidepdf.com/reader/full/criminalistica-examen-teste-2016 2/27

metodele si mi"laocele te%nice utili$ate. Continutulraportului de eperti$a tre#uie sa fie #ine determinat,redat intr-o forma ingri"ita . *re#uie sa fie oconcordanta intre conclu$iile epertului si pro#eleeistente in cau$a.

TEST nr. #

Pentru examenul de curs la disciplina  CRIMINALISTICA

 Subiectul I: Traseologia criminalistică.

1.1. (3) efiniţi noţiunea de traseologie şi specificaţi sarcinileacesteia.

traseologia se pre$intă ca un domeniu #ine determinat al criminalisticadestinat cunoaşterii legităţilor formării urmelor infracţiunii şi ela#orăriimetodelor şi mi"loacelor te%nico-ştiinţifice necesare descoperirii, fiăriişi eaminării acestora tn vederea sta#ilirii faptei, identificăriifăptuitorului şi determinarea tuturor împre"urărilor cau$ei.

*raseologia are următoarele sarcini7 Fstudierea legităţilor formării diferitelor categorii de urme materiale

ale infracţiunilor.-ela#orarea metodelor şi mi"loacelor te%nico-ştiinţifice necesare

descoperirii, fiării şi ridicării urmelor infracţiunii.Fela#orareametodicilor efectuării eperti$elor traseologice.

- ela#orarea metodelor şi mi"loacelor te%nice de prote"are avalorilor sociale de atentări infracţionale.

1.2. (5) !rmulaţi n!ţiunea de urmă a in&racţiunii "i &aceţi !clasi&icare a l!r.

In opinia noastră mai potrivită este concepţia conform căreia clasificareaurmelor se face în #a$a a patru criterii mai importante, şi anume7 naturaurmel!r, &act!rul creat!r de urme, nivelul de m!di&icare a sup!rtului(o#iectului primitor de urmă) şi m!dul de &!rmare a urmel!r.upă natura lor, urmele infracţiunii se grupea$ă în două categorii7 urme- formă, create prin reproducerea construcţiei eterioare a unui o#iect pesuprafaţă sau in volumul altuia şi urme-materie, ce pot apărea pe

 parcursul săvrşirii acţiunilor infracţionale în formă de fragmente deo#iecte, resturi de su#stanţe ca urmare a interacţiunii a două sau maimulte o#iecte materiale.

in categoria urmelor-formă le vom menţiona pe cele tradiţional numitetraseologice, care reproduc forma şi relieful suprafeţei de contact ao#iectelor creatoare, ca, de pildă, a celor de mini, de picioare, deîm#răcăminte, a mi"loacelor de transport etc. in categoria a doua, maifrecvent utili$ate în practica "udiciară, pot fi amintite fragmentele deo#iecte (resturi de alimente, cio#uri de sticlă, de veselă, elementedesprinse din o#iectele vestimentare, inclusiv fi#re din produse tetile) şidiferite su#stanţe pulverulente sau lic%ide (rumegătură metalică,lemnoasă, sau a materialelor de construcţie, pete de natură organică şianorganică ş. a.). 0tt urmele-formă, ct şi cele materie se pot manifestasu# aspect macroscopic şi microscopic.Conform factorilor creatori, urmele frecvent întlnite la faţa locului seîmpart în7 create de om (omeoscopice!, şi create de obiecte materiale(mecanice!.

<rmele %omeoscopice sunt de două categorii7 a) create prin reproducereaconstrucţiei eterioare a diferitelor părţi corporale şi a îm#răcămintei (aminilor, picioarelor, dinţilor, #u$elor, o#iectelor de îm#răcăminte) pesuprafaţa sau în profun$imea o#iectelor din mediul încon"urător şi #)create su# diverse forme de su#stanţe #iologice, aparţinnd corpuluiuman (fire de păr, pete de snge, depuneri de salivă, spermă, miros ş. a.).<rmele mecanice reproduc construcţia eterioară a o#iectelor-corpuri

solide. în criminalistică acestea sunt divi$ate în urme de instrumente(unelte) şi urme ale mi"loacelor de transport.'otrivit nivelului de modificare a suportului, urmele infracţiunii se împartîn7 de adâncime, de suprafaţă şi periferice.

<rmele de adncime se pre$intă în formă de modificări esenţiale de profun$ime a o#iectului primitor în locul unde acesta a venit în contactcu cel creator. <rmele de suprafaţă, dimpotrivă, nu produc sc%im#ăriesenţiale ale o#iectului primitor de urmă. 2le se su#divi$ea$ă în urme7 a)de stratificare, formate prin depuneri de su#stanţe de pe suprafaţao#iectului creator pe suprafaţa celui primitor cum ar fi, spre eemplu, oamprentă digitală sudoripară sau de vopsea pe o suprafaţă netedă şi #)dedestratificare, formate prin preluare de su#stanţe de pe suprafaţao#iectului primitor, ca în ca$ul deplasării pe un o#iect curent vopsit.<rmele periferice redau configuraţia, conturul unui o#iect, po$iţia căruiaa fost sc%im#ată în urma săvrşirii faptei de pe locul unde acesta s-a găsittimp îndelungat. 0ceste urme se întlnesc în ca$ul ridicării unui covorsau portret de pe perete, unei reviste de pe o suprafaţă prăfuită ş. a.upă modul de formare, prin care se înţelege raportul de mişcare în carese află o#iectul creator şi cel primitor la momentul final de creare aurmelor, acestea sunt clasificate în urme statice şi dinamice. tatice sunturmele formate prin apăsare sau lovire. în momentul culminant de creare

a acestor urme, o#iectele participante (creator şi primitor) se află în starestatică unul faţă de altul. atorită reproducerii directe a caracteristiciloreterioare ale o#iectului care le-a creat, urmele statice sunt de cea maiînaltă valoare identificatoare.<rmele dinamice se creea$ă în urma mişcării de alunecare a unui o#iect

 participant la formarea urmei pe suprafaţa celuilalt. *ipice în acest senssunt urmele de tăiere, pilire, sfredelire, de frnare a unui autove%icul etc.2lementele caracteristice ale suprafeţei o#iectului creator se reproduc înaceste urme su# formă de trase, fapt ce reduce su#stanţial capacităţile loridentificatoare.

1.#. ($) Evaluaţi regulile generale de &ixare, ridicare "i ambalarea urmel!r materiale ale infracţiunii.

escoperirea, fiarea şi ridicarea urmelor necesită să fie efectuate potrivit următoarelor reguli generale7

) 5espectarea strictă a normelor dreptului procesual penal ce reglementea$ă efectuarea cercetării locului faptei şi a perc%e$iţiei,

6) <tili$area Gn limite maime a mi"loacelor te%nico-criminalistice menite să ma"ore$e capacitatea de percepţie.

3) 0plicarea tuturor măsurilor posi#ile de prote"are aurmelor,

:) 9iarea urmelor descoperite prin descrierea lor Gn procesul-ver#al, acesta fiind principalul, su# aspect procesual, mi"loc defiare.

+) Indiferent de natura acestora, urmele depistate sevor fotografia apelndu-se la metoda fotometrică. 'e lngă menirea de ademonstra şi certifica datele epuse in procesul-ver#al, fotografiileurmelor,

) <rmele descoperite sau relevate la faţa locului, deregulă, se ridică în comun cu o#iectul sau cu o parte separată(demontată) a acestuia.

1) acă o#iectul purtător de urmă e de valoare,supravoluminos sau intransporta#il şi, din aceste ori alte motive, seeclude ridicarea lui, urmele se vor ridica, procedGndu-se7

 F  la mularea urmelor de adncime cu soluţie de g%ips,cu plastelină, materiale polimerice8

 F  la transferarea urmelor de suprafaţă pe peliculedactiloscopice, foi de %rtie fotografică şi alte materiale ade$ive8

 F  la recoltarea urmelor-materie prin ră$uire,

a#sor#ire, solu#ili$are, atragere cu magnetul etc.

 Subiectul II: "lanificarea ca forma principală de organizare a acti#ităţiide urmărire penală.2.1 (#) 3istingeţi n!ţiunea de !rganiare de cea de plani&icare aactivităţii de urmărire penală.

'utem sa distindem aceste doua not. prin faptul ca organi$area activ de<' are un sens mai larg decit cel al planificării.'rin organi$are se arein vedere ,pe de o parte,crearea condiţiilor de munca,pregatirea sireparti$area forţelor si mi"i de care dispun organelle respective,iar pede alta parte,ordonarea in #a$a planului de lucru a activ si masurilor necesare reali$arii scopului propus,care se refera la clarificarea deplinaa faptelor si impre"urarilor ce duc la confirmarea adevarului intr-un

 process penal.Iar referitor la noţiunea de planificare aceasta repre$intălatura cea mai importantă a organi$ării cercetării faptelor penale, eaasigurnd efectuarea acesteia în conformitate cu cerinţele legale, înmod temeinic, o#iectiv şi complet.

2.2 (5) naliaţi structura "i c!nţinutul planului de urmărire penală.în activitatea de urmărire penală se aplică trei forme de

 planificare7 planificarea cercetării unei fapte $n ansamblu, planificarea

operaţiilor tactice şi planificarea acti#ităţilor de urmărire penală.

 "lanificarea cercetării unei fapte penale în ansam#lucuprinde7

- determinarea sarcinilor activităţii în funcţie de naturafaptei şi prevederile legale. într-o cau$ă penală, potrivit art.+6 al C'' al5epu#licii &oldova, se cer dovedite fapta şi împre"urările de fapt,inclusiv locul, timpul, modul şi împre"urările în care s-a activat8făptuitorul, vinovăţia şi responsa#ilitatea acestuia8 circumstanţeleagravante şi atenuate ale faptei8 pre"udiciile, caracterul şi gravitateaacestora, alte fapte şi împre"urări în măsură să influenţe$e răspunderea şista#ilirea pedepsei, cum ar fi, spre eemplu, caracteristica făptuitorului,comportarea victimei, antecedentele penale ş.a.

2lementele enunţate ale o#iectului pro#aţiunii se vor concreti$a în planul de cercetare în funcţie de conţinutul versiunilor ela#orate prin formularea între#ărilor la care anc%eta tre#uie să dearăspuns.

2ste evident că între#ările şi deci sarcinile ce configurea$ă planul de cercetare diferă nu numai de la o categorie de infracţiuni la alta,dar şi de la un ca$ la altul, c%iar dacă se atri#uie la aceeaşi categorie.întotdeauna însă planul tre#uie să prevadă clarificarea următoarelor aspecte prevă$ute de aşa-numita Hformula celor 1 între#ăriH, şi anume, ce

faptă penală s-a comis, unde a avut loc, cnd a fost săvrşită, modulînfăptuirii, cine este autorul, scopul urmărit de făptuitor, cine a avut desuportat urmările infracţiunii8 sta#ilirea măsurilor procesuale şietraprocesuale ce urmea$ă a fi efectuate în vederea reţineriifăptuitorului, curmării activităţii sale infracţionale şi administrării

 pro#elor necesare "ustei soluţionări a cau$ei.In plan se vor prevedea activităţile de urmărire penală şi

 posi#ilitatea efectuării lor la nivelul tactic adecvat. în acest scop se va preci$a ordinea, locul şi procedeele tactice, prin a căror aplicareactivităţile planificate să se desfăşoare cu succes. în ca$ul cercetării înec%ipă aceste pro#leme tre#uie să fie consultate cu mem#rii #rigă$ii saugrupului operativ8

- specificarea termenilor de reali$are a activităţilor deurmărire penală, preci$area persoanelor concrete învestite cu efectuareaacestora. 0nc%etatorul va aprecia forţele şi mi"loacele de care dispune lamoment, dar şi posi#ilităţile folosirii lor în mod eficient. *ermeniiefectuării activităţilor prevă$ute în plan pot fi sta#iliţi cu aproimaţie (deeemplu, în aprilie, în prima "umătate a lunii iunie etc.) sau în mod precis(#unăoară la ora 1, pe data de D iunie).

'lanificarea operaţiilor tactice şi a activităţilor de urmărire penală au, de o#icei, aceeaşi structură7 determinarea scopului,specificarea ordinii şi a timpului efectuării, a forţelor şi mi"loacelor necesare. 9ireşte, conţinutul planului acestor activităţi este în funcţie denatura cau$ei, dar şi de specificul activităţii de urmărire penală. <nul vafi conţinutul planului ascultării învinuitului şi altul cel al reconstituirii.

0ctivitatea de planificare se materiali$ea$ă într-un planscris, care poate avea cele mai diverse forme - de la o sc%iţare aactivităţilor ce urmea$ă a fi efectuate în ca$urile simple, de eemplu, înca$ul unui act de %uligănie, pnă la com#inaţii de sc%eme, sisteme defişe, ta#ele grafice ş.a., în ca$uri complicate, cu un număr mare deînvinuiţi, de acte infracţionale sau episoade. <nica cerinţă care tre#uierespectată, indiferent de forma planului, re$idă în faptul ca el să cuprindătoate elementele planificării menţionate mai sus7 versiunea, pro#lemelece urmea$ă a fi elucidate în legătură cu fiecare versiune, operaţiile tacticeşi activităţile de urmărire, prin a căror efectuare se prevede verificareaversiunilor şi determinarea împre"urărilor faptei, termenele şi persoaneleeecutante.

Cea mai curentă formă a planului de cercetare, predominantă în literatura de specialitate şi frecvent folosită în practică,se reali$ea$ă după următorul model7

acă se aplică cercetarea în ec%ipă, planificarea ia altăamploare, în paralel cu planul de #a$ă ela#orat de anc%etatorul autori$atsă diri"e$e întreaga activitate de cercetare, se vor întocmi planuri

individuale pentru fiecare mem#ru al ec%ipei. Conţinutul acestora sunt înfuncţie de sarcinile atri#uite mem#rilor ec%ipei7 verificarea unei sau amai multor versiuni, cercetarea unui sau a unor episoade, a tuturor împre"urărilor referitoare la activitatea infracţională a unuia din învinuiţi.în ca$ul în care activitatea criminală a cuprins diverse localităţi sauteritorii, acţiunile mem#rilor ec%ipei de cercetare se vor desfăşura dupăcriterii teritoriale.

în cau$ele complee, cu un grad sporit de dificultate, unnumăr mare de participanţi şi cu multiple infracţiuni săvrşite, la planulde cercetare penală, ela#orat pentru întreaga cau$ă, se pot anea fişe

 pentru fiecare învinuit, care conţin date despre faptele săvrşite, pro#leme ce urmea$ă a fi elucidate, ordinea şi modalităţile de re$olvare,sc%eme privind structura grupei infracţionale şi a relaţiilor dintre mem#riiacesteia, grafice r eferitoare la efectuarea unor activităţi de cercetare, cumar fi, reţinerea şi pre$entarea spre recunoaştere, perc%e$iţia, ascultareaînvinuiţilor ş.a.

2.# ($) Pr!iectaţi acţiunile de urmărire penală des&ă"urate 'nlegătură cu cercetarea activităţil!r in&racţi!nale agrupului !rganiat de in&ract!ri, care pe parcursulanil!r 2-1202-16 au săvr"it mai multe in&racţiuni.

0cţiunile de <' desfasurate in legătură cu cercetarea activ infracţionalea grupului organi$at de infractori sunt7planificarea cercetării unei fapte înansam#lu care presupune det.sarcinilor activitatii in f-tie de natura f apteisi prevederile legale.or fi dovedite fapta si împre"urările de fapt,inclusivlocul,timpul,modul si impre"urarile in care s-a

activat.,făptuitorul,vinavatia si responsa#ilitatea acestuia,circ agravante siatenuante ale faptei,pre"udiciile,caracterul si gravitatea acestora..*oateacestea se fac dupa formula celor 1 intre#ari,ce s-a comis,unde s-acomis,cind s-a comis,modul de savirsire,cine e autorul,cine a avut desuportat adica cu referire la victim,scopul.<rmatoare acţiune ce va fiîntreprinsa la urmarirea penala in scopul cercetării v-a fi planificareaoperaţiunilor tactice si a activitatilor de <' care auurm.str.7det.scopului,specificarea ordinii si timpului efectuării,a forţelor si mi"i necesare.In final acţiunea ce va fi întreprinsa de organele deurmărire penala este activitate de planificare ce se caracteri$ea$a intr-un

 plan scris,care poate fi de diverse forme.In ca$urile complee cu un gradsporit de dificultate,un nr.mare de participant si cu multiple infr sav.la

 planul de cercetare penala,ela#.pt întreaga cau$a se pot anea fise ptfiecare invinuit,care conţine date d/e faptele sav pro#lem ce urmea$a a fielucidate ,ordine si modalitatile de re$olvare,sc%eme privind str.grupeiinfracţionale si a relaţiilor dintre mem#rii acesteia,grafice referitoare laefect, unor activ.de cercetare,cum ar fi,reţinerea si pre$entarea sprerecunoaştere,perc%i$itia,ascultarea învinuiţilor s.a.

TEST nr. 6

Pentru examenul de curs la disciplina  CRIMINALISTICA

 Subiectul I. %#idenţa antropometrică şi cea desfăşurată după modul deoperare a făptuitorilor.

1.1 (#) 3e&iniţi n!ţiunea de evidenţă antr!p!metrică, speci&ic'ndt!t!dată sistemul acesteia.

0cest gen de evidenţă cuprinde trei categorii de persoane. 'rima F autorii infracţiunilor care se ascund în vederea sustragerii de larăspundere, fiind declaraţi in căutare, a doua categorie F persoaneledispărute in urma evadării din penitenciare şi, in fine, a treia categorie F 

 persoanele dispărute de la domiciliu sau de la locul de muncă inîmpre"urări incerte cu suspiciuni de a deveni victime ale unui omor,răpiri sau ale unui alt act violent.

înregistrarea se face în #a$a datelor privind persoana dispărută,acumulate de către organul de urmărire penală şi

remiseistemul

&.  %#idenţa persoanelor dispărute

'.  %#idenţa cada#relor cu identitate necunoscută

1.2 (5) %lasi&icaţi sarcinile evidenţei pers!anel!r dispărute "i acadavrel!r cu identitate necun!scută.

Constituind un su#sistem al evidenţei antropometrice, acest gen deevidenţă cuprinde att cadavrele cau$ate de omoruri, ct şi cele apărute înurma diferitelor accidente sau calamităţi (inundaţii, incendii, cutremurede pămnt ş. a.).Ca şi în ca$ul persoanelor dispărute, evidenţa constă în înregistrarea pefişe standardi$ate a unui grupa" de date referitoare la locul şi datadepistării cadavrului, la o#iectele vestimentare şi altele atestate asupracadavrului, la starea, vrsta, le$iunile corporale şi cau$a morţii, la seul,morfologia întregului corp (statura, constituţia fi$ică, rasa, culoarea

 pielii), la semnalmentele şi semnele particulare ce constituie trăsăturileeterioare.0cest gen de evidenţă prevede o#ligatoriu efectuarea de fotografii dupăregulile fotografiei operative de recunoaştere. 9otografia de identificareeecutată după tualetarea cadavrului şi aran"area respectivă aîm#răcămintei, tre#uie să cuprindă corpul în întregime (din faţă, două

 părţi laterale şi din spate), vederea din faţă, profilul drept şi cel stng

(#ust). 0parte se vor fotografia detaliile urec%ilor şi ale semnelor particulare (deformări sau amputări ale unor organe, cicatrice, pete,aluniţe, tatua" etc).

1.# ($) Estimaţi &act!rii dat!rită căr!ra &ăptuit!rii recidivi"ti lasăv'r"irea de in&racţiuni activeaă la l!cul &aptei 'ntr0!anumită &!rmă, 'ntr0! manieră pr!prie.

&odul de operare în accepţie criminalistică cuprinde un comple deoperaţii, acţiuni şi mi"loace aplicate în ca$ul săvrşirii unui actinfracţional.Constituind unul din elementele caracteristice de #a$ă ale unei infracţiunisăvrşite, modul de operare are importanţă criminalistică su# următoareleaspecte. 'e de o parte, ca factor cu influenţă determinantă asupramodalităţilor te%nice, tactice şi metodice de cercetare a faptelor penale,att la nivel ştiinţific, ct şi la cel practic. &odul de operare determinăcaracterul modificărilor mediului in care se desfăşoară infracţiunea, altuturor urmelor acesteia, fapt de care tre#uie să se ţină cont la aplicarea

 procedeelor şi mi"loacelor te%nice de lucru la faţa locului. *otodată, practica demonstrea$ă cu prisosinţă că săvrşirea de infracţiuni omogeneîn condiţii similare impune o anumită conduită, modalităţi tipice deoperare, ceea ce contri#uie la ordonarea faptelor penale în anumite

categorii, aceasta din urmă făcnd posi#ilă ela#orarea de reguli tipice decercetare a infracţiunilor.'e de altă parte, modul de operare este condiţionat de un şir de factorisu#iectivi (temperament, volitivitate, deprinderi, a#ilitate), dar şio#iectivi, datorită cărora infractorii recidivişti activea$ă într-o anumităformă speciali$ată, folosind în mod relativ sta#il unele şi aceleaşi

 procedee şi mi"loace la săvrşirea diferitelor infracţiuni.

8/16/2019 Criminalistica Examen Teste 2016

http://slidepdf.com/reader/full/criminalistica-examen-teste-2016 3/27

8/16/2019 Criminalistica Examen Teste 2016

http://slidepdf.com/reader/full/criminalistica-examen-teste-2016 4/27

'anglica confecţionată din pn$ă, polietilenă sau alt material plastic,avnd lăţimea de D cm şi lungimea de D m, gradată in segmente egalecu distanţa focală a aparatului de fotografiat, segmentele fiind notate cucifre, se aran"ea$ă In faţa aparatului in direcţia aei optice a o#iectivului.0cest proces de pregătire este succedat de epunerea şi prelucrarea incondiţii de la#orator a materialelor fotografice negative şi po$itive.istanţa in adncime de la aparat la o#iect, dintre o#iectele din spaţiulfotografiat, precum şi dimensiunile acestora se vor calcula in #a$asegmentelor.

1.#($) Evaluaţi mi4l!acele te+nice "i pr!cedeele de &ixare &!t!gra&ică asemnalmentel!r pers!anel!r "i a cadavrel!r.

Condiţiile de #a$ă ale metodei în cau$ă, argumentate, după cum ammenţionat de"a, de 0. Eertillon şi care au rămas

în vigoare, constau în următoarele7

 F   persoana  ce urmeaă a  fi fotografiată in vedereareţinerii semnalmentelor se fotografia$ă #ust de două ori F din faţă şi

din profil. acă fotografia este destinată evidenţei criminalistice(înregistrării penale), se va fotografia profilul drept. 'rofilul stng se vafotografia numai în situaţiile pre$enţei unor semne caracteristiceindividuale

 F   persoana se fotografia$ă cu capuldescoperit, pieptănată (de gen masculin F #ăr#ierită), cu urec%eadescoperită.

 F  ţinuta corpului şi a capului tre#uie să fie dreaptă.

 F  iluminarea celui fotografiat se face cu două sursede lumină F una puternică din faţă, alta laterală mai sla#ă dect prima8

 F  fotografia se eecută la scara /1 din mărimeanaturală. 9otografia de recunoaştere a cadavrelor neidentificate sereali$ea$ă respectndu-se condiţiile privind fotografierea persoanelor înviaţă. <nele particularităţi, condiţionate de însuşi o#iectul de fotografiat,se referă la pregătirea cadavrului ce urmea$ă a fi fotografiat. In preala#ilse recurge la aşa-numita Ntoaletă a cadavruluiO, prin care se

 preconi$ea$ă redarea aspec-tulului apropiat celui avut în viaţă.Cadavrul poate fi aşe$at pe un scaun şi într-un mod sau altul spri"init

in po$iţie dreaptă pentru a fi fotografiat. eseori însă el se fotografia$ă

în po$iţie ori$ontală, situaţie in care o deose#ită importanţă aredispunerea aparatului de fotografiat şi a surselor de iluminare în po$iţiilenecesare fotografierii din faţă şi din profil.

9ără a intra în detalii de ordin te%nic, menţionăm că aplicareafotografiei color, la moment foarte modestă, ma"orea$ă considera#ileficienţa fotografiei de recunoaştere.

 Subiectul II. Tactica audierii martorului2.1. (#) 7epr!duceţi de&iniţia audierii mart!rului stabilind

imp!rtanţa declaraţiil!r acestuia 'n pr!cedura deurmărire penală.

5elatările persoanelor care au perceput sau cunosc fapte de natură săcontri#uie la sta#ilirea adevărului într-un proces penal, făcute şi fiate înconformitate cu cerinţele legislaţiei procesual-penale în vigoare,constituie mi"loace de pro#ă, numite  declaraţii sau depoziţii alemartorilor.

9recvenţa înaltă a mărturiilor în procesul penal se eplică, în primulrnd, prin faptul că nu în orice cau$ă eiştă mi"loace materiale de pro#ă.pre deose#ire de alte mi"loace de pro#ă, depo$iţiile martorilor pot pune

în evidenţă date privind toate împre"urările ce constituie o#iectul pro#aţiuniir  inclusiv împre"urările săvrşirii infracţiunii, metodele şimi"loacele folosite în acest scop,. &artorii pot pre$enta referiri directeasupra personalităţii făptuitorului sau indica anumite elemente specificede natură să contri#uie la identificarea acestuia. <n martor poate fiîntre#at despre calităţile învinuitului sau victimei, comportamentulacestora, în general şi în legătură cu fapta penală, în special. Mu de

 puţine ori martorii specifică condiţiile care au înlesnit sau favori$atsăvrşirea infracţiunii şi măsurile ce se impun în vederea prevenirii unornoi infracţiuni.

0scultarea martorilor, repre$intă o activitate compleă, a căreidesfăşurare necesită anumite cunoştinţe referitoare la psi%ologia lor, la

 procesul de formare a declaraţiilor acestora.

2.2. (5) naliaţi pr!cesul psi+!l!gic de &!rmare a declaraţiil!rmart!rului "i numiţi &act!rii care in&luenţeaăc!nţinutul acest!ra.

Cercetările ştiinţifice privind psi%ologia martorilor audemonstrat cu prisosinţă că depo$iţiile acestora, #a$ate pe mecanismele

 psi%ice ale procesului de cunoaştere a realităţii o#iective, au anumite

elemente specifice, condiţionate de necesitatea comunicării cunoştinţelor o#ţinute în urma contactului cu spaţiul-infractional organului "udiciar, pentru a fi transformate în

informaţii pro#ante. 2le repre$intă re$ultatul unui proces de recepţie şistocare a faptelor cu semnificaţie "uridică, urmat de reproducerea lor în

condiţiile şi su# forma prevă$ută de lege. 0şadar,depo$iţiile martorilor se formea$ă treptat, presupunnd trei fa$esuccesive7 recepţia -fa$a în care martorul, prin mi"locirea organelor desimţ,

 percepe fapte legate de infracţiunea săvrşită -memorarea, adică evaluarea şi stocarea faptelor percepute, şireproducerea acestora prin comunicarea lor orală sau în formă scrisăorganului "udiciar.

 ecepţia repre$intă reflectarea în conştiinţa martorilor adatelor referitoare la infracţiune şi făptuitorul ei. 2a se reali$ea$ă în #a$asen$aţiilor şi percepţiei, acestea constituind fa$a iniţială a procesului

 psi%ic de cunoaştere. Senzaţia - impresie recepţionată de un organ de simţînfluenţat direct de realitatea încon"urătoare - semnalea$ă despre uneleînsuşiri i$olate (culoare, greutate, miros, gust, duritate ş.a.) ale factorilor de contact.  "ercepţia este actul psi%ic de sinteti$are a sen$aţiilor,asigurnd cunoaşterea o#iectului sau a fiinţei în compleitatea însuşirilor acestora, identificarea lor. ;#iectele şi fiinţele cu care martorul

contactea$ă se vor reflecta în conştiinţa sa prin suma însuşirilor ceinfluenţea$ă nemi"locit organele respective de simţ şi a celor care, deşi lamoment nu acţionea$ă asupra organelor sen$oriale, sunt pre$ente datorităeperienţei şi cunoştinţelor martorului. &asa cu care martorul a contactatva fi descrisă nu numai după mărime, culoare, amplasare, formă, dar şidupă materialul din care este confecţionată (metal, masă plastică, lemn),destinaţie (de #irou, de #ucătărie) ş.a. eoarece între am#ele procese

 psi%ologice eistă o relaţie reciprocă, în practică diferenţierea lor este

dificilă. în literatura de specialitate termenul  percepţie este folosit în senslarg, avndu-se în vedere att sen$aţiile, ct şi percepţiile propriu-$ise.

'ercepţia sen$orială se reali$ea$ă în funcţie de mai mulţifactori, care în literatura de specialitate se su#divid în o#iectivi şisu#iectivi. 9actorii o#iectivi sunt condiţionaţi de împre"urările în care areloc percepţia, cei su#iectivi - de calităţile psi%ofi$iologice ale martoruluişi de trăsăturile de personalitate ale acestuia.

intre factorii o#iectivi de natură să influenţe$e percepţiade către martor a faptelor legate de săvrşirea unei infracţiunimenţionăm7

a) Intensitatea stimulilor care acţionea$ă asupra organelor sen$oriale. Impulsurile tre#uie să ai#ă putere necesară pentru a provocasen$aţii. 2istă anumite limite ale sen$aţiilor cunoscute su# denumirilede  pragul minim şi cel maim de sensi#ilitate a omului. 'ot producesen$aţii stimulii a căror valoare se încadrea$ă în limitele sen$oriale alemartorului. ;rganul "udiciar tre#uie să ţină, de asemenea, cont de

 posi#ilităţile martorului de a reacţiona la anumiţi stimuli, fiindcăsensi#ilitatea organelor de simţ diferă de la o persoană la alta în funcţiede sfera de activitate, de interesele acestora8

 #) 'erioada de timp în care s-a reali$at contactulmartorului cu spaţiul infracţional, cu o#iectele sau faptele ce constituieo#iectul ascultării acestuia. acă percepţia se reali$ea$ă într-un timprelativ scurt, martorul nu va putea reţine dect înfăţişarea generică afaptei sau a ta#loului de la faţa locului, a persoanelor şi o#iectelor dinam#ianţa acestuia. unt frecvente ca$urile cnd în urmă desfăşurării

 #ruşte a faptei, ca în ca$ul unei eplo$ii, sau datorită formei dinamice aacesteia, de eemplu, accidentele de circulaţie, persoanele care au fostmartori nu pot descrie fapta nici în linii generale8

c) istanţa de la care martorul poate percepe. e ladistanţe mari el va percepe doar conturul o#iectelor, sunetelor şi al altor 

fenomene din cmpul infracţional. emnalmentele persoanelor, elementele caracteristice ale o#iectelor, alte amănunte şisecvenţe ale infracţiunii pot fi percepute, în cele mai favora#ile condiţii,de la o distanţă de +D-D m.8

d) <ng%iul de o#servaţie. 'ercepţia vi$uală mai depindede ung%iul de o#servaţie, dat fiind faptul că un anumit ung%i deo#servaţie, în mod o#iectiv, este favora#il pentru perceperea anumitor o#iecte, persoane sau acţiuni şi defavora#il pentru perceperea altor 

 persoane, o#iecte şi acţiuni din acelaşi spaţiu8e) 9actorii de #ruia", (vntul, ploaia), respectiv diferite

o#stacole fi$ice, pertur#ări climaterice pot reduce mult din calitatea percepţiilor. Mu sunt ecluse şi disimulările înfăţişării, cnd persoanelecointeresate apelea$ă la diferite forme de deg%i$are a aspectului lor eterior şi a o#iectelor cu care se activea$ă, pentru ca să nu f ie o#servaţisau să fie o#servaţi în mod eronat.

9actorii amintiţi vor influenţa nu numai vi$i#ilitatea şiaudi#ilitatea, dar şi alte forme perceptive. 0stfel, durata, distanţa deo#servare, factorii de #ruia" diminuea$ă esenţial percepţia o#iectelor după mirosul lor specific. *emperatura ridicată sau eagerat scă$utădeformea$ă percepţiile tactile şi gustative.

'e lngă factorii o#iectivi menţionaţi, procesul perceptival martorilor este influenţat de o seamă de factori su#iectivi, deoarecefiecare om reflectă realitatea o#iectivă prin prisma proprietăţilor sale

 psi%ofi$iologice, în conformitate cu aptitudinea, eperienţa şi interesele pe care le poartă, adică prin prisma propriei personalităţi.

'rintre factorii su#iectivi ce pot influenţa procesul perceptiv al martorului mai importanţi, după opinia noastră, sunturmătorii7

a) tarea organelor receptive, devierile de la normă,deficienţele ereditare, accidentale sau cau$ate de anumite maladii, toateacestea reducnd parţial sau în întregime posi#ilităţile perceptive alemartorilor8

 #) rsta martorului, fiind cunoscut faptul că în copilărie percepţiile nu sunt pe deplin conforme realităţii, datorită elementului defante$ie inerent acestei vrste, iar la etapa vrstnică - lacunare,

deoarece în cea de a doua parte a vieţii vederea, au$ul, altesisteme perceptive sunt în scădere8

c) !radul de instruire şi profesia martorilor, care, înanumite situaţii, pot influenţa decisiv procesul de percepţie. ;amenii cudiferite niveluri de cunoştinţe HvădH lucrurile în mod divers. Cu ctnivelul de cunoştinţe este mai ridicat, cu att percepţia va fi mai clară,mai completă. <n rol deose#it în percepţia faptelor legate de săvrşireaunei infracţiuni le revine cunoştinţelor profesionale, în special atuncicnd acestea sunt apropiate de specificul faptei la care martorul asistă. 6

'rofesia, activitatea profesională sensi#ili$ea$ă procesul perceptiv astfelcă medicul va fia cu mare preci$ie po$iţia cadavrului, croitorul -caracteristicile şi starea o#iectelor vestimentare avute asupra sa, şoferul -

 perimetrii stră$ii unde a fost descoperit.Cunoştinţele, eperienţa, în special cea profesională, au un

rol deose#it în perceperea raporturilor spaţiale şi de timp, a vite$ei cucare un o#iect sau altul se deplasea$ă în spaţiu. In ma"oritatea ca$urilor 

 persoanele, în pre$enţa cărora se desfăşoară evenimentele ce ulterior interesea$ă "ustiţia penală, nu apelea$ă la mi"loace te%nice de măsurare aspaţiului, timpului şi vite$ei. 'rin urmare, mărturiile lor în acest sens sunt

 #a$ate pe eperienţa de a percepe însuşirile respective ale o#iectelor materiale8

d) tarea fi$ică sau psi%ică afectată a martorului. înmomentul percepţiei, martorul în atare stare nu va o#serva o#iecte şielemente de fapt cu semnificaţie procesual-penală. Piua grea de muncă,o#oseala, insomnia, starea de e#rietate sau de intoicaţie narcoticăinfluenţea$ă negativ totalitatea proceselor psi%ice, inclusiv perceptive.eseori martorii fiind preocupaţi de anumite pro#leme de serviciu sau

 personale, trec fără să fie$e persoanele, o#iectele sau fenomenele care s-au desfăşurat în faţa lor. însăşi fapta sau împre"urările acesteia pot

 produce modificări #ruşte în conştiinţa martorilor, ei percepnd faptele ceinteresea$ă "ustiţia penală fragmentar sau lacunar. 'rocesul săvrşiriiunor infracţiuni,

consecinţele grave ale acestora, provoacă emoţii de teamăşi groa$ă, sentimente de ură şi revoltă faţă de făptuitori, alte stărisufleteşti de natură să influenţe$e negativ procesul perceptiv8

e) 0tenţia su#iectului receptiv în momentul în care vine încontact cu spaţiul infracţional. Ca fenomen psi%ic, atenţia estedeterminată de tipul de temperament şi de caracter al individului. Inactivitatea cotidiană ea serveşte la direcţionarea procesului perceptiv prinselectarea informaţiei în corespundere cu necesităţile şi nă$uinţele

 personale. 0tenţia poate fi involuntară cnd se menţine asupra unor fapteşi fenomene fără eforturi volitive care se caracteri$ea$ă prin concentrareaintenţionată a sistemului perceptiv şi a altor mecanisme ale psi%iculuiasupra anumitor o#iecte şi fenomene. în ma"oritatea ca$urilor declaraţiilemartorilor au la #a$ă actele de percepţie involuntară, deşi nu se ecludeo#servarea intenţionată de către martor a anumitor împe"urări aleinfracţiunii.

0tenţia martorului, ca factor inerent procesului de recepţiea împre"urărilor circumscrise faptei penale şi făptuitorului, este provocatăşi menţinută, pe de o parte, de însuşirile acestora de a se detaşa de alteelemente ale mediului prin caracteristicile ce privesc, mărimea, forma,culoarea, compleitatea, neregularitatea, mişcarea etc, iar, pe de altă

 parte, de interesele şi nă$uinţele martorului, de raportul împre"urărilor, ceconstituie o#iectul mărturiilor, cu preocupările martorului.6 9aptele carenu suscită atenţia martorului rămn înafara cmpului său de percepere.'rin aceasta se eplică fenomenul frecvent întlnit în practică, cndmartorul cinstit şi de #ună-credinţă nu poate reproduce fapte care auevoluat în faţa sa.

0 doua fa$ă importantă a formării depo$iţiilor martoruluiconstituie, după cum s-a menţionat, memori$area faptelor, o#iectelor şifenomenelor percepute în legătură cu săvrşirea actului penal.

&emori$area repre$intă un proces psi%ic de ordonare şistocare a impresiilor privind o#iectele şi fenomenele percepute, proces, la

 #a$a căruia se află legăturile nervoase specifice ce iau naştere înscoarţa cere#rală cu prile"ul activităţii de cunoaştere a

omului. 2a, după cum se su#linia$ă în literatura de specialitate, nu este o

înregistrare mecanică a celor percepute, Hci un proces dinamic, activ de prelucrare şi sistemati$are a datelor receptate, în funcţie de persoanalitatea fiecărui individ, de interesul manifestat faţă de o anumită pro#lemăH.  4a fel ca şi alte procese psi%ice, memori$area poate fivoluntară, cnd persoana care percepe anumite fapte intenţionea$ă, decidepune eforturi pentru a le reţine, şi involuntară, cnd faptele perceputese înregistrea$ă neintenţionat, adică în situaţia în care persoana nu-şi

 pune scopul de a reţine datele percepute. Indu#ita#il, datele memori$ateintenţionat se vor păstra cu mai mare preci$ie şi un timp îndelungatcomparativ cu cele memori$ate involuntar.

In "ustiţia penală cu memori$area voluntară ne confruntămdoar în situaţiile în care martorul depune eforturi pentru a reţine faptele

 percepute, fiind conştient de eventuala sa participare într-un posi#il proces penal asupra evenimentelor la a căror desfăşurare a asistat ori în privinţa cărora, într-un mod sau altul, a o#ţinut anumite informaţii.0ceasta nicidecum nu înseamnă că martorii care involuntar au reţinutfapte privind infracţiunea şi autorul acesteia tre#uie trataţi cu credi#ilitateredusă. 2ficienţa mărturiilor întemeiate pe memorarea involuntară este denetăgăduit, dacă organul "udiciar, în activitatea sa de ascultare amartorilor, va ţine cont de factorii care influenţea$ă procesul dememori$are şi anume7

a) *ipuri individuale de memorie a martorului. e potîntlni martori cu memorie #izuală sau auditi#ă care reţin cu mai mare preci$ie faptele şi evenimentele, motrice, cnd martorul este predispus săfie$e, în primul rnd, ceea ce se află în mişcare, logică sau mecanică,

după nivelul de anali$ă a faptelor recepţionate şi emoţională, care presupune reţinerea faptelor şi fenomenelor legate de sentimentele deînalt grad de densitate, trăite recent sau mai puţin recent de către martor86

 #) 0fecţiunile psi%o-fi$iologice cau$ate de diversemaladii şi de vrstă, care intensifică procesul uitării. 9aptele înregistrateîn memorie nu rămn fie. 'e măsura acumulării de noi informaţiiurmea$ă gruparea şi sistemati$area acestora în unităţi logice, conformsferelor de interese şi preocupare ale individului. în acest procescontinuu, în conţinutul faptelor întipărite anterior, datorită uitării au locanumite pierderi. 9iind un proces psi%ic aparent contrar, dar natural şinecesar funcţionării normale a memoriei omului, el poate atinge mărimieagerate în urma unor disfuncţii ale centrului de stocarea informaţiei,

 provocate de diverse maladii, cu precădere, neurastenice, dar şi care$ultat al procesului de îm#ătrnire8

c) tarea emoţională cau$ată de fenomenele percepute.9aptele cu repercusiuni emoţionale po$itive sau negative se memori$ea$ămai #ine dect cele indiferente, emoţional neutre8

d) !radul de înţelegere a fenomenelor percepute. ;mul

 poate memori$a fenomene şi împre"urări al căror sens şi conţinut îi suntaccesi#ile. 4ucrurile necunoscute sunt impercepti#ile şi, prin urmare, nu

 pot constitui materie memori$a#ilă. eci cu ct mai ample suntcunoştinţele unei persoane, cu att mai #ogată este memoria sa8

e) Intervalul de timp care desparte momentul perceptiv decel al reproducerii. 'rocesul uitării HştergeH din memorie anumite fapte,înlocuindu-le cu altele, care repre$intă interes la moment. 'e lngăaceasta, în psi%ologie este cunoscut faptul că durata stocării informaţieieste în funcţie de importanţa materialului perceput. atele considerate demartor mai puţin importante se vor fia de aşa-numita memorie de scurtădurată, ele urmnd a fi date uitării după o perioadă scurtă de timp de lareţinere. 0cesta este motivul pentru care în crimanalistică se susţineinsistent că momentul ascultării martorilor tre#uie să fie ct mai aproapede cel al percepţiei evenimentului.

0 treia şi ultima fa$ă a procesului de formare adepo$iţiilor martorilor constituie reproducerea în faţa organului "udiciar (anc%etatorului sau instanţei "udecătoreşti) a faptelor memori$ate.Calitatea şi plenitudinea reproducerii este influenţată de capacităţile şicalităţile de personalitate ale martorului, de condiţiile şi împre"urările încare se desfăşoară audierea acestuia şi, în cele din

urmă, de comportarea tactică a celor care îndeplinescatri#uţiile organelor "udiciare.

upă cum se ştie, reproducerea unei informaţii o#ţinuterecent sau anterior presupune transpunerea imaginilor acesteia fiate înmemorie în lim#a"ul vor#it sau scris. !radul de instruire, profesia şieperienţa sunt factori ce se repercutea$ă direct asupra procesului deeprimare şi de ver#ali$are a faptelor. 'ractica demonstrea$ă că, înma"oritatea ca$urilor, dificultăţile privind reproducerea de către martori afaptelor recepţionate re$idă în lipsa lim#a"ului adecvat, a fondului leicalsărac ale persoanelor cu un nivel scă$ut de pregătire generală. 0numiteerori privind conţinutul faptelor percepute şi memorate pot apărea la fa$ade reproducere, datorită naturii specifice a o#iectului mărturiei, cndcomunicarea informaţiei impune transpunerea imaginilor în lim#a"ul

 propriu unei specialităţi străine preocupărilor profesionale ale martorului.5eproducerea mărturiilor poate fi influenţată, po$itiv sau

negativ, de împre"urările în care se reali$ea$ă ascultarea martorului,însuşi faptul că este c%emat să pre$inte mărturii într-o cau$ă penalăgenerea$ă inevita#il o anumită tensiune psi%ologică. 'racticieniieperimentaţi cunosc ct de emoţionaţi sunt martorii care pentru primadată vin în faţa organului "udiciar. Condiţiile improprii, regimulformali$at al dialogului pot repre$enta în conştiinţa unor martoriîmpre"urări ecepţionale de natură să intensifice în continuare starea lor emoţională şi, în consecinţă, să influenţe$e reproducerea. Mu întmplător,

legislaţia procesual-penală (art.3 şi 3) prevede în mod specialformele de c%emare a martorilor şi condiţiile în care aceştia pot fiascultaţi. în conformitate cu cerinţele legii, criminalistica pune laîndemna organelor "udiciare recomandări practice privind creareaanumitor condiţii care să facilite$e reproducerea mărturiilor. erecomandă, spre eemplu, ca încăperea în care se prevede ascultareamartorilor să fie mo#ilată conform necesităţilor acestei activităţi,eclu$ndu-se o#iectele inutile, cu att mai mult, frapante şi

8/16/2019 Criminalistica Examen Teste 2016

http://slidepdf.com/reader/full/criminalistica-examen-teste-2016 5/27

etravagante, care ar putea a#ate şi sustrage atenţia celui ascultat.'re$enţa unor persoane, de asemenea, poate distrage atenţia martoruluide la o#iectul de comunicare.

în fine, reproducerea poate fi influenţată de comportareacelui ce conduce ascultarea martorilor. 'entru ca martorul să poatăcomunica faptele cunoscute, el are nevoie de o atmosferă psi%ologică

 propice, #a$ată pe încredere şi respect faţă de personalitatea şi depo$iţiasa. 'rin urmare, organul "udiciar este dator să manifeste toleranţă, calm şiatenţie faţă de martor, o#iectivitate faţă de informaţiile lui. in punct devedere tactic, o deose#ită importanţă are adaptarea martorului lacondiţiile şi rolul pe care urmea$ă să le îndeplinească. 0ceasta sereali$ea$ă printr-o convor#ire preliminară asupra unor pro#lemeeterioare o#iectului cau$ei, care, pe de o parte, ar contri#ui ladiminuarea emoţiilor trăite de martor cu prile"ul c%emării sale în faţaorganului "udiciar, iar, pe de altă parte, ar conduce treptat la crearea uneiatmosfere de credi#ilitate. Convor#irea poate avea ca o#iect cele maidiverse preocupări, activităţi şi pasiuni ale martorului, dar şi ale altor 

 persoane cunoscute acestuia. 'rin între#ările adresate martorului, prindiscuţiile desfăşurate se va accentua importanţa mărturiilor sale în

reali$area procesului penal, pentru apărarea dreptului şi triumfuldreptăţii.

2.#. ($) Pr!iectaţi acţiunile de pregătire ce urmeaă a &i 'ntreprinsede către !&iţerul de urmărire penală 'n situaţia, 'ncare 'n legătură cu cercetarea in&racţiunii de &urtdin apartament a apărut necesitatea ascultării 'ncalitate de mart!r a c!ncubinei părţii vătămate.

Ca şi cercetarea la faţa locului, pre$entarea sprerecunoaştere, perc%e$iţia şi alte acte de procedură penală, ascultareamartorilor parcurge trei etape7 de organi$are şi pregătire8 de ascultare

 propriu-$isă şi de consemnare (fiare) a declaraţiilor.'entru ca pro#a cu martori să contri#uie la sta#ilirea adevărului într-un

 proces penal, este necesar ca activitatea de ascultare a martorilor, înspecial, la fa$a de urmărire penală, să se desfăşoare în mod organi$at şi,fireşte, în deplină conformitate cu prevederile legislaţiei procesual-

 penale în vigoare. 'regătirea ascultării martorilor cuprinde7 determinareaîmpre"urărilor de fapt ce tre#uie clarificate în cadrul ascultării8acumularea de informaţii cu privire la personalitatea celor c%emaţi sădepună mărturii8 de cunoştinţe speciale în situaţia în careo#iectuldialogului ce urmea$ă a avea loc se referă la un domeniu îngust

şi mai puţin cunoscut organului "udiciar8 asigurarea condiţiilor necesare #unei disfăsurări a ascultării.Gnainte de a proceda la audierea unei persoane ca martor, este necesar

ca organul de urmărire penală să revadă anumite date din dosarul cau$ei pentru a anticipa modul şi împre"urările în care persoana respectivă a luatcunoştinţă de împre"urările faptei. 0cest moment de pregătire are oimportanţă stringentă, deoarece sunt frecvente ca$urile cnd persoaneleîn faţa cărora au avut loc faptele ce interesea$ă cau$a, din diferitemotive, în fel şi c%ip se străduiesc să se sustragă de la depunerea demărturii...înainte de a proceda la ascultarea unei persoane concrete camartor, dar şi pe parcursul convor#irii preliminare, este indicat caorganul de cercetare să o#ţină un minimum de date privind

 particularităţile psi%ofi$iologice şi trăsăturile de personalitate ale celui ceurmea$ă a fi ascultat.

in perspectiva pro#lemei în discuţie, importanţa cunoaşterii unor date privind personalitatea martorilor se manifestă pe două planuri7 pe de o parte, în #a$a lor organul "udiciar va sta#ili regimul tactic adecvattrăsăturilor de personalitate proprii celor c%emaţi să depună mărturii, iar,

 pe de altă parte, astfel de date contri#uie la aprecierea declaraţiilormartorilor la adevărata lor valoare pro#antă, în funcţie de caracteristicile

 psi%ologice şi morale ale acestora, de relaţiile lor cu alte persoane participante la proces.

Gn fine, organi$area audierii necesită, uneori, crearea unor condiţii propice desfăşurării acestei activităţi, pregătirea materialelor necesare pentru lămurirea şi verificarea faptelor sau a elementelor de fapt ce ţin deo#iectul ascultării (fotografii,

TEST nr. $

Pentru examenul de curs la disciplina  CRIMINALISTICA

 Subiectul I: )etodelele ştiinţei criminalistice 1.1(#) 3e&iniţi n!ţiunea de met!dă "i clasi&icaţi met!dele "tiinţeicriminalistica.Met!da 0 . Mod (sistematic) de cercetare, de cunoaștere și detransformare a realității obiective. ◊ Loc. adv.Cu metodă = metodic,

sistematic.2. Procedeu sau ansamblu de procedee folosite în

realizarea unui scop; metodologie (4).Q Manieră de a proceda.

Sunt trei categorii de metode: general stiintifice, particular

stiintifice si special.1.# (5) rgumentaţi necesitatea aplicării 'n "tiinţa "i practicacriminalistică a met!del!r general A "tiinţi&ice.&etodele general stiintifice sunt specific tuturor formelor deactivitate umana in asta se pre$inta si necesitatea aplicarii instiinta si practica criminalistica a metodelor date. In categoriadata de metode se include7 &etoda o#servatiei, metoda masurarii,metoda eperimental, metoda modelarii, metoda comparatiei,metoda descrierii, metode fi$ice sau fi$ico c%imice.

1.6 ($) %aracteriaţi met!dele "tiinţi&ice ce urmeaă a &i aplicatela desc!perirea urmel!r slab viibile "i inviibile de m'ini.

'entru descoperirea urmelor sla# vi$i#ile si invi$i#ile de mini se vaaplica metoda o#servatiei pentru a descoperi aceste urme, metodamasurarii ?pentru a se determina forma si dimensiunile urmelor create, lafel se va utili$a metoda descrierii pentru fiarea informatiei cu privire laurme. 4a fel va fi folosita metoda2fectului de luminiscenta pentru a fi descoperite urmele invi$i#ile demini . 4a fel se va utili$a metoda matematica pentru descoperireaeelementelor crearii urmei.

 Subiectul II. Interacţiunea organelor de urmărire penală cu ser#iciile

operati#e $n cadrul cercetării infracţiunilor gra#e şi deosebit de gra#e.2.1. (#) @dentidicaţi &!rmele de interacţiune a !rganului de urmărire

penală cu serviciile speciale de investigaţii lacercetarea !m!ruril!r.

Cercetarea omorului se efectuea$a in #a$a unei conlucraria organelor de urmarire penala cu cola#oratorii serviciilor de investigatieoperative ale &inisterului de interne in special in special cu politia

criminala. Cele mai frecvent utili$ate forme de conlucrare aanc%etatorilor cu organele de investigare operativă sunt7

) eplasarea în comun la locul săvrşirii faptelor grave învederea cercetării lui complete şi su# toate aspectele, descoperirii şifiării mi"loacelor materiale de pro#ă, o#ţinerii datelor necesare pentruurmărirea şi reţinerea făptuitorilor pe Hurmele caldeH ale infracţiunii.6. 0tri#uirea organului de investigare operativă cu efectuarea unor 

operaţiuni şi activităţi de urmărire penală în vedereasta#ilirii anumitor împre"urări ale infracţiunii avute încercetare.

3.0ntrenarea cola#oratorilor serviciilor operative pentru a-şi da concursulla efectuarea unor activităţi de urmărire penală dificilesau cu un grad înalt de compleitate, cum ar fi

 perc%e$iţia, cercetarea locului faptei şi aîmpre"urimilor acestuia, pre$entarea spre recunoaşteredupă caracteristicile funcţional-dinamice, reţinerea

2.2. (5) naliaţi principiile "i &!rmele interacţiunii !rganului deurmărire penală cu serviciile !perative deinvestigaţii.

Interacţiunea anc%etatorului cu organele de investigareoperativă are la #a$ă următoarele principii7

. 'rincipiul legalităţii, care prevede ca activitatea încomun a acestor organe să se desfăşoare în conformitate cu prevederilelegislaţiei procesual-penale în vigoare. în ca$urile în care anc%eta penalăeste o#ligatorie, organul de investigare operativă, în conformitate cu art.3, D şi : ale C'' al 5epu#licii &oldova, întreprinde măsuri pentrudescoperirea şi fiarea pro#elor, reţinerea făptuitorului şi, dinînsărcinarea anc%etatorului, efectuea$ă acţiuni de căutare. 4a solicitareaanc%etatorului organul de investigare operativă este o#ligat să-şi deaconcursul la efectuarea activităţilor de urmărire penală şi prin

 participarea sa activă să asigure eficienţa acestora.6. 'rincipiul organi$ării "udicioase a interacţiunii, care

 presupune ca activitatea în comun să fie planificată aparte sau prevă$utăîn mod concret în planul de cercetare a cau$ei. arcinile organului deinvestigare operativă tre#uie să fie riguros delimitate, astfel ca el să-şi

 poată reali$a pe deplin potenţialul profesional. Mu poate fi acceptată practica încadrării lucrătorilor operativi în ec%ipa de cercetare doar  pentru a pune pe seama lor efectuarea unor activităţi procedurale deimportanţă redusă, cum ar fi ascultarea unor martori, ridicarea de o#iecteşi documente, o#ţinerea modelelor de comparaţie necesare pentru

efectuarea eperti$ei, punerea la curent a învinuitului cu materialelecau$ei ş.a.3. 'rincipiul superiorităţii anc%etatorului în organi$area şi

direcţionarea activităţii organelor de investigare operativă încadrate înec%ipa de cercetare. 0vnd întreaga responsa#ilitate cu privire lacercetarea faptei8 anc%etatorul coordonea$ă activitatea participanţilor la

 proces şi aprecia$ă re$ultatele activităţii lor. atele o#ţinute pe caleetraprocesuală, considerate de anc%etator inutile sau contradictoriifaptelor sta#ilite prin mi"loace procesuale, vor fi respinse fără a procedala formalităţi procesuale.

:. 'rincipiul independenţei organului de investigareoperativă de a alege metodele şi mi"loacele de reali$are a sarcinilor ce ţinde competenţa sa. 0nc%etatorul, în mod autonom sau cu participareaorganului respectiv, va contura pro#lemele ce pot fi re$olvate pe caleoperativă, el însă nu poate decide asupra procedeelor specifice la care vaapela organul de investigare operativă.

9ormele de interacţiune, de conlucrare a anc%etatorului cuserviciile operative sunt în funcţie de natura şi caracterul faptei în curs decercetare. în ca$urile infracţiunilor evidente, cnd s-a activat desc%is,

 pro#ele fiind la suprafaţă, anc%etatorul apelea$ă la organele de poliţie,solicitndu-le doar a"utorul necesar pentru menţinerea ordinii pe

 parcursul cercetării la faţa locului, perc%e$iţiei, r econstituirii, efectuării

altor activităţi de urmărire penală. impotrivă, la cercetarea infracţiunilor grave, săvrşite în mod tainic, după cum sunt de o#icei, ma"oritateaomuciderilor, violurilor, luărilor şi dărilor de mită, sustragerilor din

 patrimoniul social, tl%ăriilor, furturilor, conlucrarea cu organeleoperative ia cu totul altă amploare şi nu poate fi ignorată dect îndetrimentul aflării adevărului.

Cele mai frecvent utili$ate forme de conlucrare aanc%etatorilor cu organele de investigare operativă sunt7

) eplasarea în comun la locul săvrşirii faptelor grave învederea cercetării lui complete şi su# toate aspectele, descoperirii şifiării mi"loacelor materiale de pro#ă, o#ţinerii datelor necesare pentruurmărirea şi reţinerea făptuitorilor pe Hurmele caldeH ale infracţiunii.

; dată sesi$at asupra unei atare infracţiuni, anc%etatorul preci$ea$ă componenţa ec%ipei de cercetare, care, de o#icei, include

unul sau mai mulţi lucrători operativi, specialistulcriminalist, c%inologul cu cinele dresat şi, dacă eistă cadavre, medicullegist. 4ucrătorii operativi întreprind, la faţa locului, acţiuni de cercetarea martorilor oculari, sta#ilesc, în #a$a declaraţiilor acestora,semnalmentele făptuitorilor, direcţia şi modul de retragere a lor de lalocul faptei. în urma cercetării în preala#il a urmelor şi a mi"loacelor materiale de pro#ă, specialistul poate pre$enta informaţii privind modulde operare, mi"loacele şi instrumentele folosite, locul de pătrundere şiretragere a făptuitorului de la faţa locului, precum şi anumite datecaracteristice (fi$ice, profesionale) ale lui, toate acestea pentru a fifolosite la organi$area lucrărilor de căutare a făptuitorului pe HurmelecaldeH ale infracţiunii.

0ceastă formă de conlucrare a anc%etatorului cu serviciileoperative poate continua şi după sta#ilirea făptuitorului, c%iar pnă lasoluţionarea definitivă a cau$ei.

6) 0tri#uirea organului de investigare operativă cuefectuarea unor operaţiuni şi activităţi de urmărire penală în vedereasta#ilirii anumitor împre"urări ale infracţiunii avute în cercetare. 4egea(art. 3 C'') o#ligă organul operativ să întreprindă măsurile cerute, dar nu specifică situaţiile în care se poate apela la această formă deconlucrare şi nici activităţile procedurale cu a căror efectuare el poate fiînsărcinat. &enţionăm, în această ordine de idei, că însărcinareaorganelor operative cu investigaţii ce ţin de competenţa lor, în ca$urilenecesare, fireşte, este întotdeauna oportună. Cu reali$area de activităţi

 procedurale, acestea fiind de competenţa anc%etatorului, organul deinvestigare operativă poate fi însărcinat doar în anumite ca$uri, cum ar fi,spre eemplu, efectuarea concomitentă a perc%e$iţiilor (perc%e$iţii îngrup), ascultarea unui grup de martori, ridicarea de o#iecte amplasate înlocuri diferite ş.a.

3) 0ntrenarea cola#oratorilor serviciilor operative pentrua-şi da concursul la efectuarea unor activităţi de urmărire penală dificilesau cu un grad înalt de compleitate, cum ar fi perc%e$iţia, cercetarealocului faptei şi a împre"urimilor acestuia, pre$entarea spre recunoaşteredupă caracteristicile funcţional-dinamice, reţinerea ş.a. ;rganul operativacordă anc%etatorului a"utor în vederea creării

condiţiilor optime desenării activităţii respective sau participă nemi"locit la efectuarea ei.

:) 0ctivitatea corelată a anc%etatorului şi a organului deinvestigare operativă asupra cau$elor, a căror cercetare a fost suspendatăconform prevederilor art. 16 al C'' în vigoare motivul fund nesta#ilireafăptuitorului sau a locului aflării acestuia uspendarea urmăriri, penalenu înseamnă încetarea tuturor activităţilor ,n cau$a respectivă. <rmea$ăcăutarea infractorului după un plan întocmit în comun de anc%etator şicola#oratorul serviciului operativ, însărcinat cu această activitate.

2.#. ($) >.Sava a &!st reţinut 'n piaţa centrală, 'ncercnd săc!mercialiee 1-- gr. de +a"i" (substa!$ă !arc"ticăextrasă #i! Ca!!abis). iind audiat, acesta adeclarat că a pr!curat0! de la S.Bic!laenc! care, 'mpreună cu .rnaut 'l apr!vii!neaă cusubstanţe narc!tice, 'n sc!pul realiării ulteri!arepe piaţa din %+i"inău. 3etrminaţi "i evaluaţiacţiunile tactice de urmărire penală "i speciale deinvestigaţii pentru veri&icarea acest!r declaraţii 'nsc!pul stabilirii legăturil!r in&racţi!nale dintreS.Bic!laenc! "i .rnaut.

organele autori$ate cu funcţii operative dispun de mi"loaceşi forţe care fac posi#ilă supraveg%erea activă a persoanelor suscepti#ile de a comite infracţiuni, reţinerea făptuitorilor în flagrant

delict, sta#ilirea diverselor surse de informaţii pro#ante, inclusiv a martorilor oculari şi a mi"loacelor materiale de pro#ă ascunse etc

TEST nr. :

Pentru examenul de curs la disciplina  CRIMINALISTICA

 Subiectul I 15.Tee generale privind te+nica criminalistică

1.1 3e&iniţi n!ţiunea de te+nică criminalistică.Tenica criminalistică. *ermenul în cau$ă este utili$at în teoria şi practicacriminalistică cu o du#lă semnificaţie7 a compartimentului ştiinţeicriminalistice destinat ela#orării mi"loacelor te%nico-ştiinţifice, ametodelor necesare aplicării lor în practica de cercetare a faptelor penale şia totalităţii metodelor şi mi"loacelor te%nico-ştiinţifice folosite de cătreorganele "ustiţiei penale în lupta cu criminalitatea.

1.2 (5) naliaţi principiile aplicării met!del!r "i mi4l!acel!r te+nic!0criminalistice.

 "rincipiul legalităţii. In linii mari, principiul legalităţii declară

supremaţia legii în toate sectoarele vieţii o#şteşti, stricta respectare de

către organele statului, organi$aţii şi agenţi economici, de către toţi

cetăţenii a legislaţiei în vigoare. 4egalitatea este deci un principiu

general al statului de drept, un imperativ privind funcţionarea unei

societăţi democratice.

în sistemul principiilor fundamentale ale criminalisticii, principiul

legalităţii are o du#lă semnificaţie7 pe de o parte, reclamă un înalt nivel

de organi$are şi efectuare a activităţilor criminalistice, astfel ca nimeni

să nu se sustragă de la răspunderea pentru fapta penală săvrşită, iar pe

de altă parte, impune organelor "ustiţiei penale cunoaşterea şi aplicarea

întocmai a dispo$iţiilor legislaţiei procesual penale în întreaga lor 

activitate de descoperire şi prevenire a infracţiunilor.5eali$area acestor de$iderate presupune aplicarea pe parcursul cercetăriifaptelor penale a întregului comple de metode şi mi"loace criminalisticenecesare o#ţinerii şi valorificării pro#elor infracţiunii, reali$areaactivităţilor criminalistice intr-o atmosferă de respect ma"or faţă decerinţele legislaţiei.

 "rincipiul operati#ităţii. 'otrivit acestui principiu, organele de urmărire

 penală tre#uie să active$e prompt şi în mod urgent, astfel înct să se

asigure depistarea, fiarea şi eaminarea tuturor pro#elor necesare aflării

adevărului într-un proces penal. în practică s-a confirmat că negli"area

 principiului operativităţii provoacă dificultăţi in administrarea pro#elor 

şi, în cele din urmă, în demascarea şi tragerea la răspundere a celor 

vinovaţi. Inadmisi#ilă este tergiversarea activităţilor destinate depistării

şi fiării urmelor infracţiunii, a altor materiale pro#ante. 0stfel,

efectuarea tardivă a cercetării la faţa locului în marea ma"oritate a

ca$urilor influenţea$ă negativ re$ultatele acestei activităţi şi, In

consecinţă, reduc şansele de descoperire a infracţiunii. <rmele materiale

 pot dispărea la influenţa factorilor atmosferici, precum şi drept

consecinţă a activităţii umane. 9iind supuse procesului o#iectiv de

transformare, urmele pot degrada pnă la pierderea integrală a valorii lor 

 pro#ante.

 "rincipiul planificării acti#ităţilor criminalistice. Investigarea faptelor 

 penale, repre$entnd în fond o formă de cunoaştere a realităţii o#iective,

are anumite trăsături specifice condiţionate, pe de o parte, de natura

retrospectivă şi individuală a faptelor ce urmea$ă a fi cercetate, iar pe de

altă parte, de necesitatea depăşirii în procesul de cercetare a diverselor 

o#stacole create de persoanele cointeresate prin măsuri de ascundere a

8/16/2019 Criminalistica Examen Teste 2016

http://slidepdf.com/reader/full/criminalistica-examen-teste-2016 6/27

infracţiunii şi a urmărilor acesteia nu de puţine ori gndite ingenios. Cer-

cetarea faptelor ce constituie infracţiuni reclamă deci o activitate

compleă de studiu logic şi psi%ologic al actului infracţional, #a$ată pe

metode te%-nico-ştiinţifice şi tactice pe care le oferă ştiinţa

criminalistică. In fond, conţinutul cercetării unei f apte penale repre$intă

un proces de trecere de la acte de gndire logică la acţiuni practice de

anc%etă, #a$ate pe metode şi mi"loace criminalistice, efectuate în ordinea

 prevă$ută de legislaţia procesual penală. 9olosirea eficientă a

instrumentarului menţionat necesită un înalt nivel de organi$are a

muncii, ce se reali$ea$ă prin planificarea tuturor formelor de activitate

desfăşurate cu prile"ul cercetării faptei.

 "rincipiul ade#ărului ştiinţific. 0cest principiu al criminalisticii are

o semnificaţie deose#ită dacă pornim de la ipote$a că o "ustiţie dreaptă

nu poate fi concepută altfel dect în #a$a cunoaşterii adevărului. In fond,

activitatea integrală de cercetare a unei fapte penale este su#ordonată

aflării adevărului.

In linii mari, sta#ilirea adevărului constă în cunoaşterea de către

organul "udiciar şi certificarea prin date pro#ante a faptei şi

împre"urărilor în care aceasta a avut loc, precum şi a celor cu privire la

 persoana făptuitorului. 0flarea adevărului presupune deci o activitate de

cercetare #a$ată pe metode ştiinţifice, astfel ca pro#ele administrate să

reflecte faptele o#iectiv, aşa cum acestea s-au desfăşurat în realitate. 'rin

urmare, se impune ca o condiţie necesară ca organele de cercetare

 penală să apele$e la metodele criminalisticii F ştiinţei a cărei destinaţie

constă în punerea la dispo$iţia "ustiţiei a mi"loacelor de cunoaştere

ştiinţifică a adevărului.

 "rincipiul aplicării formelor deducti#e şi inducti#e de cercetare. 0cest

 principiu lansea$ă ideea că deducţia şi inducţia, cunoscute ca instrumente

logice ale gndirii, în activitatea criminalistică repre$intă două forme

coerente de cercetare.

2ste unanim admisă te$a conform căreia modul in care a fost

săvrşită infracţiunea repre$intă punctul de reper al întregii activităţi de

cercetare criminalistică. 0ceasta, reflectndu-se în mediul încon"urător,

determină caracterul şi forma informaţiei pro#ante, a cărei descoperire,

fiare şi interpretare constituie conţinutul cercetării criminalistice,

impune aplicarea cu acest prile" a anumitor metode şi mi"loace te%nice de

investigare.

0tunci cnd modul în care a fost săvrşită fapta penală este

evident, cercetarea criminalistică se efectuea$ă pe cale deductivă F de la

modul de operare la metodele şi mi"loacele necesare descoperirii, fiării şi

eaminării datelor pro#ante respective.

1.# ($) Evaluaţi structura te+nicii criminalistice "i &aceţi ! clasi&icarea mi4l!acel!r te+nicii criminalistice.

0ctualmente te%nica criminalistică repre$intă un sistem

argumentat ştiinţific de mi"loace te%nice şi metode privind utili$area lor 

de către organele cu funcţii de urmărire penală, precum şi de către

eperţi, în vederea descoperirii, eaminării şi administrării pro#elor 

necesare pentru sta#ilirea adevărului în procesul "udiciar, in scopul

descoperirii şi prevenirii infracţiunilor .

&i"loacele te%nico-ştiinţifice de care dispune practica

criminalistică pot fi clasificate după diferite criterii. 0stfel, după

 provenienţa lor, deose#im mi"loace şi metode fi$ice, c%imice, #iologice8

după natura lor F aparate, dispo$itive, utila"e, instrumente, materiale8

după destinaţia funcţională F fotografice, acustice, mecanice, de

modelare şi transferare a urmelor, de căutare a o#iectelor ascunse sau

greu percepti#ile8 auiliare F instrumente, rec%i$ite pentru scris, pentru

desenul grafic, articole de am#alare etc.

9ără a pune la îndoială însemnătatea clasificărilor menţionate

considerăm că, practic, mai re$ona#ilă este clasificarea mi"loacelor 

te%nico-ştiinţifice criminalistice după scopul preconi$at prin folosirea

lor . 'otrivit acestui criteriu, mi"loacele te%nico-ştiinţifice în discuţie se

împart în trei categorii7 de pre#enire a faptelor ilicite folosite In acti#itatea

de urmărire penală in #ederea descoperirii, fiării şi ridicării probelor şi ale

epertizei criminalistice.

&i"loacele te%nico-ştiinţifice de prevenire a infracţiunilor &i"loacele te%niceutili$ate cu acest prile" se împart în două categorii7 de semnalizare şi cuefect de cursă, cunoscute su# denumirea de capcane criminalistice . Celedin prima cetegorie sunt predestinate să împiedice săvrşirea unor acţiuni(deplasarea într-o direcţie sau în apropierea unui o#iect, forţareami"loacelor de încuiere, spargerea unui o#iectiv de construcţie), semnali$ndtentativa8 cele din categoria a doua sunt menite să înregistre$e acţiunilesăvrşite, să imagine$e sau să marc%e$e persoanele ce au activat la faţalocului.

Capcanele criminalistice, după mi"loacele şi materialele utili$ate,

se împart in două categorii7 fi$ice şi c%imice. Capcanele fi$ice constau

în folosirea anumitor su#stanţe pulverulente de natură să adere$e la

corpul, îm#răcămintea sau o#iectele utili$ate de persoana care a pătruns

în încăperea sau spaţiul inter$is. u#stanţele pulverulente pot fi folosite

în direct prin acoperirea cu ele a o#iectelor cu care făptuitorul neapărat

urmea$ă a veni în contact sau în formă de construcţii cu efect eplo$i#il.

&i"loacele te%nico-ştiinţifice folosite pentru descoperirea, fiarea

şi ridicarea pro#elor- &i"loacele te%nico-ştiinţifice menite organelor de

urmărire penală sunt cuprinse în truse criminalistice portati#e, complete

 speciale şi laboratoare criminalistice mobile.

*rusele universale, fiind destinate multiplelor operaţii te%nico-

ştiinţifice efectuate pe parcursul cercetării infracţiunilor, includ diverse

instrumente, utila"e şi materiale dintre care menţionăm7) I n s t r u m e n t e de m ă s u r a r e .6) & i " l o a c e de i l u m i n a r e3) &i"loace t e % n i c e şi m a t e r i a l e:) i s p o $ i t i v e d e s t i n a t e c ă u t ă r i io # i e c t e l o r as

+) Instrumentar a u i l i a r general şi m a t e r i a l e deam0fară de o#iectele cu care sunt dotate trusele criminalistice universale,la#oratoarele mo#ile dispun de un şir de mi"loace suplimentare de te%nicăcriminalistică, dintre care menţionăm7 aparate de fotografiat în diversecondiţii şi o#iecte de diferită natură7 aparate de fotografie panoramică şistereoscopică, inele intermediare pentru reali$area macrofotoreproduceriiunor o#iecte sau urme, utila"e necesare pentru procesul de fotografiereoperativă la faţa locului (surse de iluminare, eponometre, trepiede)8 mi"-loace necesare pentru efectuarea videofonogramei şi înregistrărilor mag-netofonice, inclusiv camera de luat vederi, un monitor, surse dealimentare cu energie, un magnetofon şi accesoriile necesare (fig. !

utila"e de detecţie destinate pentru efectuarea acţiunilor de căutare7detector de metale şi cel de cadavre, dispo$itive de radiaţii invi$i#ile (fig./! mi"loace optice cu diverse măriri, inclusiv lupa dactiloscopică şimicroscopul stereoscopic&i"loacele te%nico-ştiinţifice folosite în efectuarea eperti$elor criminal istice -

'rin diversitatea o#iectelor eaminate, eperti$a criminalistică pe

deplină dreptate este considerată ca una din principalele genuri de

eperti$ă utili$ate în practica "udiciară. 2fectuarea ei presupune

antrenarea persoanelor competente în acest domeniu la eaminarea

diferitelor o#iecte-pro#e materiale în scopul sta#ilirii şi pre$entării

organului "udiciar a faptelor pro#ante cu privire la împre"urările

infracţiunii, pentru a căror descifrare sunt necesare cunoştinţe

criminalistice speciale.

upă cum am menţionat, eperti$a criminalistică nu face parte din

categoria celor o#ligatorii. 0ceasta insă nu înseamnă că organul "udiciar 

 poate să se sustragă de la aplicarea acestui mi"loc de pro#aţiune. 'rin

lege (art. :) se cere efectuarea eperti$ei ori de cte ori apar pro#leme,

 pentru a căror soluţionare sunt necesare cunoştinţe speciale în

criminalistică.

 Subiectul II : Tactica efectuării confruntării $n procedura de urmărire penală.

2.1. (#) @nterpretaţi c!nceptul cri minalistic al n!ţiunii de c!n&runtare 'n pr!cedura de urmărire penală.'e parcursul cercetării cau$elor penale se întmplă, şi nu

de puţine ori, că declaraţiile persoanelor audiate asupra uneia şi aceleiaşifapte sau împre"urare de fapt nu armoni$ea$ă în fond sau în anumitedetalii. în de$acord apar frecvent declaraţiile victimei şi ale martorilor vi$avi de cele ale învinuitului şi #ănuitului, implicaţi în aceeaşi cau$ă,c%iar şi ale martorilor ascultaţi asupra aceleiaşi pro#leme.

iscordanţa de conţinut între declaraţiile persoanelor ascultate într-o cau$ă penală poate avea la #a$ă diverse motivedependente sau independente de voinţă. 0stfel, nepotrivirea întredepo$iţiile martorilor de #ună-credinţă, anumite contradicţii întrerelatările martorilor şi ale victimei, pot fi cau$ate de percepţia şimemorarea incompletă, de incapacitatea acestora de a reproduce f apteleîn conformitate cu realitatea. epo$iţiile martorilor mincinoşi, de o#icei,nu corespund cu cele ale martorilor sinceri, cau$ele care îi determină să

 procede$e astfel fiind7 coruperea sau şanta"ul din partea învinuiţilor sau aaltor persoane cointeresate în cau$a, relaţiile prieteneşti sau ostile cu

 părţile, sentimentele de simpatie sau antipatie faţă de cei implicaţi în

 proces, teama sau nedorinţa de a purta povara martorului, adeseaanevoioasă. Contradicţiile dintre declaraţiile învinuitului sau #ănuitului şiale celoralte persoane ascultate în cau$ă

sunt determinate în ma"oritatea ca$urilor de interesele pecare aceştia le urmăresc7 demonstrarea nevinovăţiei în ca$ul unor învinuiri neîntemiate şi încercarea de sustragere de la răspunderea penală

 pentru fapta ilicită comisă intenţionat sau din imprudenţă.9iindcă o cau$ă penală nu poate fi soluţionată dect în

 #a$a unui material pro#atoriu coerent şi armoni$at, de datoria organuluide cercetare este să înlăture nepotrivirile dintre declaraţiile persoanelor ascultate. în acest scop legislaţia în vigoare prevede efectuarea uneiactivităţi speciale, denumite confruntare, care constă în ascultareaconcomitentă a două persoane în declaraţiile cărora, făcute în cadrulascultării lor în mod separat se sta#ileşte eistenţa unor contradicţii denatură să împiedice cunoaşterea adevărului.

Conform dispo$iţiilor legale (art. :6, C''), confruntarease poate efectua între oricare două persoane ale căror declaraţii secontra$ic. 'rin urmare, organul de cercetare poate aduce faţă în faţă

 pentru a fi interogaţi doi învinuiţi sau #ănuiţi, învinuitul sau #ănuitul şi partea vătămată, partea vătămată şî martorii, doi sau mai mulţi martori. Mu se admite confruntarea eperţilor ale căror conclu$ii pre$entate nu se

 potrivesc, după cum nu se admite confruntarea specialistului consultantal organului de cercetare.Importanţa confruntării re$idă în contri#uţia ei la

clarificarea cau$ei penale. în primul rnd, confruntarea constituie unmi"loc eficient de înlăturare a contradicţiilor dintre declaraţiile

 persoanelor ascultate în cau$ă şi de clarificare pe această cale aîmpre"urărilor ce formea$ă o#iectul pro#aţiunii. în acest sens importanţaconfruntării este cu att mai mare cu ct neconcordanţele dintredeclaraţiile celor ascultaţi vi$ea$ă împre"urări esenţiale ale cau$ei. 2stede neconceput finali$area cercetării unei cau$e penale înainte cadiscordanţele dintre pro#ele orale privind locul, timpul, modul în care s-aactivat, vinovăţia celor implicaţi, caracterul şi gravitatea pre"udiciilor aduse, circumstanţele ce agravea$ă sau diminuea$ă răspunderea ş.a. să fieînlăturate.

în situaţia persoanelor de #ună-credinţă, indiferent destarea lor procesuală (învinuit, victimă, martor), confruntarea este ceamai

eficace modalitate de înlăturare a nepotrivirilor dintrerelatările anterioare ale acestora. ialogul desfăşurat în cadrulconfruntării impulsionea$ă procesele psi%ice ale celor ascultaţi,stimulea$ă gndirea, ceea ce conduce la valorificări suplimentare aîmpre"urărilor cau$ei ca, în cele din urmă, să se a"ungă la acceptarea lor 

deplină.Confruntarea poate da re$ultate po$itive şi în situaţia în

care unul din cei ascultaţi este de rea-credinţă. 0scultarea acestuia în pre$enţa persoanei sincere gata să de$mintă orice relatare mincinoasă, produce, adeseori, efectul psi%ologic necesar pentru ca cel ascultat săa#andone$e po$iţia in"ustă şi să facă noi declaraţii.

; dată cu înlăturarea contradicţiilor dintre pro#ele orale,aceasta repre$entnd sarcina principală a confruntării, efectuareaactivităţii în cau$ă la un nivel tactic #ine gndit poate duce şi la o#ţinereade noi pro#e. 2ste posi#il ca în cursul desfăşurării confruntării persoaneleascultate să-şi amintească aspecte şi detalii asupra cărora la ascultareaanterioară nu s-au pronunţat, considerndu-le inutile pentru cau$ă.'ractica cunoaşte, de asemenea, ca$uri, cnd, cu oca$ia confruntării, unadintre persoanele participante, de o#icei cea de #ună-credinţă, facetrimiteri la anumite persoane, documente sau la alte mi"loace de pro#ănecunoscute pnă în acel moment organului de cercetare, care, în opiniasa, sunt în măsură să-i confirme relatările.

în fine, confruntarea repre$intă, după cum s-a menţionat,un mi"loc procesual de verificare a declaraţiilor persoanelor ascultate încau$ă, dar şi o modalitate eficientă de cunoaştere de către organul decercetare a fermităţii cu care cei audiaţi se situea$ă pe anumite po$iţii,

 pentru a conforma tactica de interacţiune în cadrul activităţilor ceurmea$ă. 0şa cum, pe #ună dreptate, se su#linia$ă în literatura despecialitate, confruntarea determină apariţia unui Hstres psi%ologicaparteH, astfel înct persoanele care persistă în declaraţiile lor nesincere

 pot avea reacţii de natură să le demaşte rea-credinţa, reacţii care tre#uiesurprinse şi valorificate în interesul aflării adevărului.

in dispo$iţia art. :6 al Codului de procedură penală învigoare re$ultă că organul de cercetare este acela care tre#uie să decidăde fiecare dată asupra oportunităţii efectuării confruntării. 4asoluţionarea acestei pro#leme anc%etatorul va mi$a pe propria eperienţă,dar fără a scăpa din vedere recomandările ştiinţei criminalistice în aceastădirecţie.

Confruntarea este o activitate compleă, dificilă şiriscantă. 5e$ultatele ei, adeseori, sunt imprevi$i#ile, deoarece, puşi faţăîn faţă, cei ascultaţi pot conveni la o po$iţie mincinoasă comună,învinuiţii şi #ănuiţii pot sesi$a punctele sla#e ale pro#atoriului, ceea ce îiva încura"a în nerecunoaşterea faptelor de care sunt învinuiţi. e aceea,la confruntare se va recurge numai dacă se constată că nu eistă altemodolităţi dect aceasta pentru înlăturarea contradicţiilor eistente întredeclaraţiile celor ascultaţi. în acest contet ţinem să su#liniem că suntinutile încercările de a confrunta două persoane care şi-au demonstratferm po$iţia de rea-credinţă. ;rganul de urmărire penală, anc%etatorul

tre#uie să %otărască cu mare atenţie asupra oportunităţii confruntării adouă persoane, dintre care una poate fi dominată de personalitateaceleilalte, fie datorită gradului diferit de cultură generală sau

 profesională, fie datorită diferenţei de vrstă, statutului social, forţeifi$ice etc.6 Mu este indicată confruntarea între persoanele apropiate, dupăcum este lipsită de perspective confruntarea persoanelor între care eistărelaţii duşmănoase.

8/16/2019 Criminalistica Examen Teste 2016

http://slidepdf.com/reader/full/criminalistica-examen-teste-2016 7/27

2.2. (5) rgumentaţi situaţiile 'n care c!n&runtarea estec!ntraindicată.

&omentul confruntării tre#uie ales în aşa mod cainformarea celor confruntaţi referitor la modul în care tratea$ă faptele ceinteresea$ă anc%eta să nu fie în detrimentul #unei desfăşurări a acesteia.acă, spre eemplu, martorii sau victima sunt ascultaţi în aceeaşi $i şi îndeclaraţiile lor au fost constatate contra$iceri ce necesită a fi înlăturate,confruntarea poate fi efectuată imediat, pnă cnd aceştia nu au convenitîntre ei asupra declaraţiilor făcute în faţa organului "udiciar. *ot imediatse va proceda la confruntarea persoanelor asupra cărora eistă teama că,cu timpul, pot fi influenţate de către persoanele cointeresate într-oanumită soluţionare a cau$ei. Mu este eclusă şi altă variantă. 0stfel, înca$ul cercetării unei infracţiuni săvrşite în grup, pnă la clarificareaactivităţii infracţionale a participanţilor activi la actul ilicit, confruntareaeste contraindicată, cu ecepţia unor situaţii etreme.

2.#. ($) E&ectund ! c!n&runtare dintre un mart!r "i bănuit de 15 "irespectiv 19 ani, !&iţerul de urmărire penală .Begru,bandu0se pe naivitatea acest!ra a recurs la

următ!rul pr!cedeu a plasat pe masă ! bus!lă "i le0aexplicat participanţil!r că acest disp!itiv repreintăun mi4l!c m!dern "i e&icient de detectare adeclaraţiil!r &alse "i că 'n caul 'n care unul din ei vadepune declaraţii &alse, acul indicat!r '"i va sc+imbap!iţia. *n timpul relatării 'mpre4urăril!r &aptei decătre bănuit, .Begru apr!pia pe ascuns sub masă unmagnet puternic ce destabilia p!iţia acului indicat!r,&apt ce l0a determinat pe bănuit să0"i recun!ascăintegral vin!văţia "i să expună t!ate in&!rmaţiile pecare le cun!"tea.  Estimaţi acest pr!cedeu "i pr!puneţi la necesitatealte pr!cedee tactice de demascare a &alsului 'ndeclaraţii.

TEST nr. C

Pentru examenul de curs la disciplina  CRIMINALISTICA

 Subiectul I Experie!tul %! pr"ce#ura #e urărire pe!ală

.. (#) 7epr!duceţi c!nceptul criminalistic al n!ţiunii deexperiment 'n activitatea de urmărire penală "i speci&icaţiimp!rtanţa criminalistică a acestuia.=n opinia dlui imion oraş eperimentul poate fi definit ca ? oacti#itate de procedură penală, care constă $n reproducerea $n

condiţii artificiale a acţiunilor, faptelor şi fenomenelor ce au$nsoţit acti#itatea infracţională, $n #ederea stabilirii posibilităţii producerii acestora sau perceperii anumitor fapte şi $mpre*urări$n situaţii determinate de spaţiu şi timp, precum şi obţinerii, pe

această cale, a datelor necesare determinării #eritabilităţiimaterialului probant eistent $n cauză, elaborării şi #erificării#ersiunilor de urmărire penală

'rin intermediul eperimentului "udiciar, organul respectiv vaverifica eventualitatea reali$ării unei acţiuni, capacitatea de a

 percepe şi dacă persoana posedă sau nu anumite deprinderi. Indomeniul eperti$ei criminalistice, eperimentul constituie ofa$ă de eaminare şi un mi"loc de o#ţinere a modelelor decomparaţie

Importanţa cercetării şi eaminării eperimentului în cadrul procedurii penale constă în aceea că faptele şi împre"urările care vor fi sta#ilite înmod categoric şi apreciate ca fiind veridice vor putea fi folosite ca pro#eceea ce va conduce la descoperirea faptei infracţionale mult mai rapid.

'rin urmare efectuarea eperimentului ne acordă posi#ilitatea să verificăm pro#ele acumulate pe parcursul cercetăriifaptei, declaraţiile #ănuitului sau învinuitului cu privire la săvîrşireainfracţiunii, a unor acţiuni8 declaraţiile martorilor prin reproducereacondiţiilor în care aceştia au perceput fapte ce interesea$ă cau$a,versiunile şi o#ţinerea de noi date pro#ante, necunoscute pînă atunciorganului de urmărire penală ceea ce va contri#ui la "usta soluţionare acau$ei penale.

.6. (+) naliaţi succint pr!cedeele tactice cu aplicarea căr!raeste indicat să se des&ă"!are experimentul 'n pr!cedura deurmărire penală.

2perimentul în procedura de urmărire penală poate fi reali$at la un nivelînalt numai dacă înainte de toate, organul de urmarire penală vadetermina oportunitatea acestui act de procedură în #a$a datelor de caredispune.

0stfel facînd o anali$ă suplimentară a re$ultatelorcercetării la faţa locului, a perc%e$iţiei , a ascultării persoanelor, etc., seva face o preci$are a o#iectului, împre"urărilor, faptelor şi circumstanţelor suscepti#ile de verificare pe cale eperimentală în urma cărora organul deurmărire penală va purcede la desfăşurarea eperimentului care are loc întrei etape7 etapa de pregătire, etapa propriu-$isă de desfăşurare aeperimentului, etapa finală.@. Pregătirea se des&ă"!ară 'n d!uă etape

0. 'înă la deplasarea la locul preconi$at pentru efectuareaactelor eperimentaleE. upă sosirea la locul eperimentului, înainte deînceperea acestuia

0. 'înă la deplasarea la locul preconi$at pentru efectuareaactelor eperimentale presupune7

• Stabilirea c!ndiţiil!r de l!c "i timp 'ncare se va des&ă"ura experimentul (eperimentul de obicei, se face la locul faptei pentru asigurarea unei desfăşurări

mai producti#e, #or fi stabilite anticipat$mpre*urările $n care a a#ut loc fapta ceeace ţine de condiţiile de timp aici se are

in#edere at$t precizarea orei şi zilei la care#a a#ea loc efectuarea eperimentului precum şi $n condiţii de timp similare $n

care a a#ut loc infracţiunea!. • 3elimitarea cercului de pers!ane

participante la e&ectuareaexperimentului (prezenţa unor

 participanţi de eemplu cea a asistenţilor procedurali este obligatorie pe c$nd prezenţa celorlalţi participanţi #a a#ea loc$n dependeţă de natura $mpre*urărilor ce

 se preconizează a fi #erificate $n cadruleperimentului!.

• 3eterminarea !biectel!r prin a căr!raplicare urmeaă să se realieeexperimentul (este indicat să fie folositeobiecte cu care s-a acti#at la locul faptei

 sau care au constituit scopul infracţiunii,dar nu se recomandă folosirea obiectelor periculoase (eplozi#e, arme de foc!!.

• Stabilirea mi4l!acel!r te+nicecriminalistice care urmeaă a &i &!l!sitela &ixarea secvenţel!r mai imp!rtante "ia reultatel!r experimentului, a sursel!rde iluminare, a mi4l!acel!r de măsurare"i cr!n!metra4 ".a.

E. upă sosirea la locul eperimentului, înainte de începereaacestuia7

. Invitarea unui repre$entant al administraţieiunităţii pe teritoriul căreia este preconi$atefectuarea eperimentului.6. ;rgani$area pa$ei şi îndepărtarea

 persoanelor inutile din perimetrul loculuirespectiv83. erificarea stării locului în care urmea$ă săse desfăşoare activitatea eperimentală propriu-$isă şi reamena"area acestuia dacă se constatămodificări de natură să influenţe$e re$ultateleacţiunilor eperimentale.:. e declară începerea eperimentului şi severifică identitatea participanţilor +. e aduc la cunoştinţă drepturile şio#ligaţiile acestora.. 'articipanţii sunt preîntîmpinaţi dedivulgarea datelor ce le vor fi cunoscute în urmaeperimentului1. 9iarea desfăşurării eperimentului şire$ultatelor acestuia de către specialiştii c%emaţi săutili$e$e aceste mi"loace te%nice. =nscrierea în procesul-ver#al a timpului încare s-a început eperimentulR. 5eali$area unui instructa" a participanţilorla efectuarea eperimentului cu privire în ce

constă, care vor fi modalităţile de desfăşurare,unde va fi locul fiecăruia şi cum acestea vor fifiate.

@@. Etapa pr!priu A isă de e&ectuare a experimentului 0. 0re loc desfăşurarea acţiunilor martorului, victimei, a

 #ănuitului/învinuitului pe care le-au îndeplinit în timpulsăvîrşirii faptei infracţionale, în diferite situaţii, (adică $n

cazul $n care rezultatul este poziti# se complică modul deefectuare a eperimentului, $n cazul $n care este negati#rezultatul atunci se desfăşoară $n condiţii mai fa#orabile!

 1. 0re loc verificarea şi concreti$are mecanismuluidesfăşurării faptei infracţionale în totalitate, sau peanumite părţi eclu$îndu-se faptele şi cercumstanţele ce

 provoacă du#ii.C. 0re loc verificarea şi concreti$area declaraţiilor

martorului, victimei, #anuitului/ învinuitului cu privire lacau$a penală cercetată precum şi sta#ilirea altorcircumstanţe care au importanţă în soluţionarea acesteia.

 2. 0ptitudinele participanţilor instituie necesitatea de a leverifica pe cale eperimentală7

0re loc verificarea posi#ilităţii aptitudinilor şi capacităţilor martorului, victimei,

 #anuitului/ învinuitului de a vedea, a au$i şide a percepe fapta într-un anumit mod, carese reali$ea$ă în următorul fel7

a) are locr reconstruirea împre"urărilor în care aavut loc o faptă concretă, se asigură o asemănaremaimală a sunetelor din "ur şi a iluminării

 #) participanţii la eperiment şi asistenţii procedurali îşi ocupă po$iţiile indicate de cătreofiţer, dar înainte de aceasta ei vor fi instructaţi ceanume tre#uie să facă la semnalul ofiţerului.'entru a verifica aptitudinile persoanei supuseverificării de a vedea sau a recunoaşte o altă

 persoană,, tre#uie să fie întreprinse o serie demăsuri ca el să nu cunoasccă iniţial cine va activa.c) persoana supusă verificării şi doi asistenţi

 procedurali vor ocupa locurile unde a avut locdesfăşurarea evenimentului.d) la semnalul ofiţerului se vor desfăşura acţiunelefiecărui participant, iar persoana verificată vaspune ce anume el a vă$ut, a au$it sau a perceputîntr-un anumit mod.

e)desfăşurarea şi re$ultatele eperimentului seînscriu şi se fiea$ă atît într-un proces ver#al cît şicu anumite mi"loace-te%nice.

acă re$ultatul eperimentului este negativ atunci ofiţerul de urmărire penală tre#uie să sta#ilească care a dost cau$a, să modifice şi să înlăturedeficienţele şi să mai reali$e$e încă odată eperimentul.

'osi#ilitatea de a efectua anumite acţiuni7a) posi#ilitatea de a parcurge o anumită

distanţă concretă într-o anumită unitate detimp pe "os sau cu diferite mi"loace detransport.

 #) e a confecţiona anumite o#iecte cua"utorul diferitelor dispo$itive sau intr-oanumită unitate de timp

c) e trasnporta anumite o#iecte de diferitedimensiuni prin gaura unui perete, preintr-un geam cu gratii, etc

<nul şi acelaşi eperiment tre#uie să f ie reali$at de maimulte ori în aceleaşi condiţii pentru a eclude anumite întîmplări care potduce la anumite dificultăţi în sta#ilirea datelor cu privire la cau$a penalăconcretă. ;#ţinerea unor şi aceloraşi re$ultate este dovadă ca acesteacţiuni se desfăşoară într-o numită regularitate.

e asemenea unul şi acelaşi eperiment tre#uie sa fiereali$at şi în condiţii diferite pentru a vedea anumiţi factori care în primulca$ nu au putut fi sta#iliţi. c%im#are tre#uie sa fie în privinţa doar a unuifactor pentru a putea mai uşor determina ce şi cum influenţe$ă reultateleeperimentului.

@@@.Etapa &inalăa) e finisea$ă procesul ver#al cu privire la efectuarea

eperimentului în procedura de urmărire penală

 #) e reali$ea$ă planul locului desfăşurării eperimentuluic%emele de deplasare în timpul desfăşurării eperimentului..3. (1) Pr!iectaţi ! situaţie pentru c!nstatarea m!dalităţil!r de

&ixare a reultatel!r experimentului 'ntreprins 'nvederea stabilirii timpului necesar deplasării unuiaut!turism din punctul = 'n punctul DA.

'entru ca re$ultatele eperimentului să contri#uie laconsolidarea materialului pro#atoriu eistent în cau$ă, acestea tre#uie săfie fiate în conformitate cu prevederile legislaţiei în vigoare. 'rincipalulmi"loc de fiare a modului de desfăşurare şi a re$ultateloreperimentului, su# aspect procesul, îl constituie procesul-ver#al.

Conţinutul acestuia tre#uie să corespundă anumitorcondiţii7a) ă redea în mod o#iectiv constatările făcute de organul deurmărire penală privind procesul de eaminare pe cale eperimentală afaptelor ce interesea$ă cau$a şi re$ultatele o#ţinute în urma acesteiactivităţi.

 #) ă reflecte cu fidelitate toate operaţiile eperimentale însuccesiunea în care acestea s-au desfăşurat, precum şi re$ultatele la care

s-a a"unsc) ă fie redactat într-un lim#a" accesi#il, concis, evitîndu-setermenii care ar putea conduce la interpretări diverite.<n alt mi"loc de fiare a modului de desfăşurare şi a re$ultateloreperimentului, este 9otografia "udiciară operativă. 0stfel are locreali$area următoarelor fotografii7

a) a împre"urărilor în care se desfăşoară acţiunileeperimentale

 #) a momentelor principalec) a re$ultatelor la care s-a a"unsS ; sursă modernă de fiare, cu care actualmente sunt dotate,

 practic, toate organele a#ilitate cu cercetarea infracţiunilor, repre$intăapărătura videomagnetică.

0re ca scop redarea într-o formă accentuatăa celor mai importante momente aleactivităţii eperimentale pr in aplicarea

 procedeului ,,stop-cadruA şi fiareaconcomitentă a acţiunilor fi$ice şi afenomenelor sonore ce le însoţesc

<tili$area acestui mi"loc impune încadrareaîn această activitate a unui specialist în

materie sau a unui te%nician.S <n alt mi"loc de fiare ar fi reportofonul care vaavea ca scop efectuarea de înregistrări fonice, şi careva tre#ui să funcţione$e pe întreg parcursuldesfăşurării eperimentului într-un singur regim te%nicde înregistrare

 Subiectul II. &r'a!izarea şi pla!i(icarea cercetării i!(rac$iu!il"r #e""r.2.1.(#) 3e&iniţi n!ţiunea de plani&icare a activităţii de cercetăre a!m!rului.

înainte de începerea cercetărilor propriu-$ise, ec%ipaoperativă întocmeşte un plan de acţiune, în care vor fi menţionate şio#iectivele urmărite. 0ceste o#iective corespund între#ărilor care tre#uieformulate şi la care se caută răspuns. în tactica criminalistică suntcunoscute mai multe asemenea între#ări, al căror număr este diferit de lao ţară la alta. *actica france$ă foloseşte opt sau nouă între#ări, în timp ceîn tactica germană numărul lor este redus la şapte. Cum în lim#a germanătoate între#ările încep cu litera HTH, s-a consacrat formularea

 practicienilor care le denumesc Jcei şapte U de aurH (Jdic sie#en

goldenen T V Uas, Uann, Uo, Uie, Uomit, Uarum, UerH).Cele şapte între#ări corespund priorităţii pe care tre#uie să

o acorde ec%ipa de cercetare sarcinilor ce urmea$ă a fi îndeplinite, şianume7 ce s-a întmplatG, cndG, undeG, cumG, cu ce (s-a săvrşit fapta)G,de ce (scopul, mo#ilul)G, cine este (sunt) autorul (autorii) fapteiGW

2.2.(5) 3educeţi varietăţile "i r!lul versiunil!r tipice la cercetarea!m!rului.

ersiunile tipice se ela#orea$ă la etapa incipientă decercetare, atunci, cnd în situaţia unui deficit acut de informaţie suntimposi#ile versiunile particulare. în fond, versiunile tipice repre$intăvariante teoretice, sc%eme-standarde #a$ate pe generali$area eperienţeide cercetare a anumitor categorii de infracţiuni, pe eperienţa po$itivă,inclusiv proprie a organului însărcinat cu cercetarea faptei. în ultimultimp se folosesc tot mai frecvent versiunile tipice fondate pecaracteristicile criminalistice proprii unor categorii de infracţiunideterminate în mod ştiinţific în #a$a generali$ărilor de mare amploare a

 practicii de cercetare penală. e eemplu, conform generali$ărilor ştiinţifice criminalistice, pentru situaţia dificilă, proprie cercetăriicau$elor penale intentate în legătură cu dispariţia unei persoane sau cudescoperirea unui cadavru de$mem#rat, este tipică versiunea privind

săvrşirea acestor infracţiuni de către rude sau alte persoane apropiatevictimei.2.#.($) Evaluaţi "i caracteriaţi principiile plani&icării activităţii de

cercetare a in&racţiunil!r.a) individualitatea? e )

dinamismul?b) subiectivismul? &)

sub!rd!nării pe verticală?c) unicitatea?g) t!ate variantele sunt c!recte?d) realitatea?

&a"oritatea autorilor, despre ce confirmă şi practica decercetare a infracţiunilor, consideră că principalele reguli, cărora tre#uiesă corespundă un plan de urmărire penală sunt7 indi#idualitatea,

realitatea, şi mobilitatea sau dinamismul. "rincipiul indi#idualităţii  planificării activităţii de

urmărire penală presupune ca la reali$area unui plan de anc%etă să se ţinăcont de natura şi specificul infracţiunii avute în cercetare, de

 particularităţile acesteia. 0tt timp ct infracţiunea repre$intă uneveniment individual prin mi"loacele şi metodele de comitere,individualitatea persoanelor implicate, împre"urările de timp şi de loc în

care s-a activat, scopul urmărit, planificarea tre#uie să se efectue$eindividual pentru fiecare cau$ă în parte. C%iar dacă pornim de la aceea căunele infracţiuni, după caracterul săvrşirii, sunt specifice anumitor autori, fenomen eploatat pe larg în criminalistică la identificareafăptuitorilor, cercetarea unei fapte concrete nu poate să se desfăşoaredupă un plan-şa#lon, deoarece în fiecare ca$ aparte împre"urările ceconstituie o#iectul pro#aţiunii, vor fi diferite şi, respectiv, activităţilenecesare pentru sta#ilirea lor. &odul de operare, după cum este #ine

8/16/2019 Criminalistica Examen Teste 2016

http://slidepdf.com/reader/full/criminalistica-examen-teste-2016 8/27

cunoscut, repre$intă doar unul din elementele, fie şi dintre cele mai principale, ale o#iectului pro#aţiunii.

'rincipiul individualităţii impune organului de urmărire penală o atitudine creatoare faţă de pro#lemele pe care le ridicăcercetarea cau$ei şi, în consecinţă, depăşirea primitivismului şi a rutineicare, cu tot regretul, sunt încă frecvente în practica unor funcţionari aiorganelor de urmărire penală.

 "rincipiul realităţii  planificării activităţii de urmărire penală are în vedere, în primul rnd, intuirea sarcinilor care decurgo#iectiv din versiunile ela#orate şi, în rndul al doilea, prevederea în plana activităţilor reali$a#ile din punctul de vedere al posi#ilităţilor de caredispun la moment teoria şi practica criminalistică şi organul respectiv.2la#orarea versiunilor implică, afară de formularea presupunerilor, un

 proces de anali$ă logică în vederea determinării pro#lemelor necesare a ficlarificate pentru confirmarea sau infirmarea acestora, respectiv, asarcinilor activităţii de cercetare.

'entru fiecare sarcină în plan se vor prevedea activităţi deurmărire penală, care să fie reali$a#ile. în ca$ contrar, planul va avea uncaracter a#stract, ireal şi deci va fi inaplica#il.

 "rincipiul mobilităţii, cunoscut şi su# denumirea de principiul dinamismului, repre$intă a treia regulă, potrivit căreia planulde cercetare penală tre#uie să fie adapta#il la situaţiile modifica#ile alecercetării cau$ei. e o#icei, planul activităţii de cercetare a uneiinfracţiuni se întocmeşte în #a$a datelor limitate de care dispune organulde anc%etă la etapa incipientă de cercetare. 4a această etapă nu pot fi

 prevă$ute toate versiunile posi#ile şi acţiunile care tre#uie întreprinse. <natare plan poate direcţiona activitatea de urmărire penală doar temporar,

 pentru o anumită etapă a cercetărilor. în raport cu diversele aspecteapărute, el va fi renovat prin formularea unor versiuni noi, a altor 

 pro#leme de re$olvat şi, în consecinţă, a unor activităţi suplimentare decercetare. unt frecvente ca$urile în care re$ultatele unei activităţi

 procedurale impun efectuarea altor operaţiuni, neprevă$ute în planuliniţial. Mu sunt ecluse situaţiile în care materialul pro#atoriu o#ţinut săreclame o altă direcţionare a anc%etei penale şi deci modificarea planului

 pnă la înlocuirea celui iniţial cu un altul Hcare să îndrepte urmărirea peaceastă nouă caleH. e aici decurge o#ligaţia organului de urmărire

 penală de a completa şi desăvrşi planul de cercetare, astfel ca toateîmpre"urările faptei să fie sta#ilite la timp şi în mod complet6.

TEST nr. 1-

Pentru examenul de curs la disciplina  CRIMINALISTICA

 Subiectul I. Conceptul şi sarcinile criminalisticii.

1.1 (3) esfăşuraţi noţiunea şi o#iectul de studiu al ştiinţeicriminalistica.

 Moţiunea şi o#iectul criminalisticii*ermenul NcriminalisticăO, cunoscut din antic%itate, secole în şirsemnifica ştiinţele "uridice, toate ramurile dreptului aplicate în "ustiţia

 penală. 'entru denumirea unei ştiinţe concrete, a fost utili$at prima datăde către reputatul savant austriac ans !ros (3), care in N&anualul

 "udecătorului de instrucţieO a declarat criminalistica drept o ştiinţă desine stătătoare, destinată aplicării reali$ărilor ştiinţelor naturale şi te%niceîn activitatea de urmărire penală. 0stfel a apărut nu numai denumirea decriminalistică, dar şi primele idei despre o#iectul acestei discipline.'e parcurs, influenţată de creşterea delincventei şi deci de necesitateao#iectivă a unei permanente desăvrşiri a activităţii organelor cu funcţiede urmărire penală, în condiţiile favora#ile ale revoluţiei te%nico-ştiinţifice de la finele secolului trecut şi începutul secolului in curs,criminalistica a evoluat vertiginos, atingnd nivelul unei ştiinţe modernecu destinaţie specială7 să asigure nivelul înalt ştiinţific al activităţilor de

cunoaştere şi com#atere a infracţiunilor . 'nă atunci însă specialiştii "urişti au fost preocupaţi de determinarea o#iectului de studiu alcriminalisticii, a metodelor şi structurii acesteia, ca, in consecinţă, să seaprecie$e caracterul ei ştiinţific. In acest sens, s-au epus cele maidiverse opinii F de la negarea autonomiei şi integrarea criminalisticii incomponenţa altor discipline "uridice (dreptul procesual penal,criminologia), pnă la lărgirea imensă a o#iectului de studiu prinincluderea în componenţa ei a pro#lemelor ce vi$ea$ă unele domeniiştiinţifice şi discipline aparte (fi$ica c%imia, psi%ologia, medicina ş.a.) .5emarcăm în acest contet că un timp îndelungat criminalisticii îi erare$ervat doar rolul de a contri#ui la aplicareareali$ărilor ştiinţelor naturale şi te%nice în activitatea organelor deurmărire penală, ea fiind respectiv definită ca ştiinţă destinată utili$ăriimetodelor ştiinţifice la investigarea cau$elor penale.In lucrările de specialitate care apar mai tr$iu caracterul ştiinţific alcriminalisticii se argumentea$ă prin faptul că aceasta ela#orea$ă metodete%nico-ştiinţifice şi tactice necesare administrării pro#elor în vedereacercetării şi prevenirii infracţiunilor. 0stfel, .&itricev tratea$ăcriminalistica ca ştiinţă despre mi"loacele te%nice, metodele şi procedeeledestinate administrării pro#elor conform normelor procesual penale învederea cercetării şi prevenirii infracţiunilor . C. uciu semnalea$ă7N;#iectul criminalisticii constă în ela#orarea metodelor te%nico-ştiinţifice şi tactice şi sta#ilirea mi"loacelor necesare aplicării lor învederea descoperirii, ridicării, fiării şi eaminării urmelor infracţiunii,demascării infractorului, precum şi pentru sta#ilirea măsurilor de

 prevenire a infracţiunilorO .'unctele de vedere referitoare la definirea ştiinţei în cau$ă ale mai multor autori criminalişti eprimate în literatura de specialitate sunt în esenţăsimilare. upă 0.M. asiliev, coautorul şi redactorul multiplelor lucrărididactice, criminalistica repre$intă ştiinţa despre organi$area şi

 planificarea procesului de cercetare a infracţiunilor, administrarea pro#elor în conformitate cu legislaţia procesual penală în vigoare, avndca scop descoperirea şi prevenirea infracţiunilor prin aplicarea pe scarălargă a mi"loacelor şi metodelor ştiinţifice .In opinia profesorului 2. tancu criminalistica este o ştiinţa "udiciară, cucaracter autonom şi unitar, care însumea$ă un ansam#lu de cunoştinţedespre, metodele, mi"loacele te%nice şi procedeele tactice, destinatedescoperirii, cercetării infracţiunilor, identificării persoanelor implicate însăvrşirea lor şi prevenirea faptelor antisociale .0ctualmente în literatura criminalistică se discută asupra te$ei potrivitcăreia o#iectul disciplinei în cau$ă cuprinde legităţile procesului creării,descoperirii şi eaminării pro#elor (urmelor materiale şi ideale)infracţiunii+.

 Mu insistăm asupra unei anali$e profunde a acestei inovaţii, dar pentru=nţelegerea esenţei ei, considerăm necesar să relevăm că, la fel ca şi oricealt fenomen material, un act delictuos comis in condiţii concrete de timp,spaţiu şi mod, datorită legăturii universale şi reflectivităţii lumiimateriale, acestea constituind însuşirile de #a$ă ale materiei, se vareflecta inevita#il în mediul încon"urător su# formă de diverse modificări,urme cu conţinut pro#ant, de unde posi#ilitatea cunoaşterii retrospectivein procesul "udiciar penal.

Cunoaşterea legăturilor specifice ale procesului creării şi administrării pro#elor, a urmelor materiale ale infracţiunii, ct şi a celor la nivelulNrepre$entărilor memorialeO ii revine criminalisticii şi deci constituieelementul de #a$ă al o#iectului aceasteia. *ocmai în virtutea cunoaşteriilegităţilor procesului creării pro#elor unor categorii de infracţiuni, aleinfracţiunilor săvrşite în condiţii similare de timp, de loc, in alteîmpre"urări, ori prin folosirea anumitor modalităţi şi mi"loace,criminalistica ela#orea$ă şi pre$intă pentru a fi utili$ate in practicămetode şi mi"loace necesare descoperirii şi curmării infracţiunilordemarnd, fireşte, de la posi#ilităţile oferite de alte ştiinţe sau o#ţinutedin anali$a practicii "udiciare.'ornind de la anali$a opiniilor menţionate şi ţinnd totodată cont de alte

 puncte de vedere, criminalistica poate fi definită ca o ştiinţă desprelegităţile procesului creării şi administrării pro#elor infracţiunii, careela#orea$ă, In #a$a cunoaşterii acestor legităţi, metode şi mi"loace decercetare criminalistică necesare descoperirii şi prevenirii faptelor penale.in definiţia dată reţinem că o#iectul de studiu al criminalisticii econstituit din două părţi componente7 cea a legităţilor proceselor decreare şi administrare a materialelor pro#ante şi cea a metodelor şi

mi"loacelor de investigare criminalistică. 0stfel conceput, o#iectulcriminalisticii pre$intă importanţă pe două planuri distincte. 'e de o

 parte, su#linia$ă caracterul ştiinţific al acestei discipline, deoarece ea presupune cunoaşterea anumitor legităţi, fie din domeniul naturii, fie cucaracter social. Merecunoaşterea acestui aspect esenţial al o#iectuluicriminalisticii provoacă du#ii. 5eamintim în acest contet o afirmaţie,deloc nu în favoarea criminalisticii, a renumitului savant france$ 2dmond4ocard, care scria că, întruct conţinutul criminalisticii constituie metodeşi nu legităţi, ea nu repre$intă o ştiinţă, ci o artă 6. 'e de altă parte,evidenţia$ă funcţiile sociale ale ştiinţei în cau$ăşi anume ale celor de cunoaştere, constructivă şi comunicativă. 'lecndde la cunoaşterea legităţilor menţionate la ela#orarea şi desăvrşireametodelor şi mi"loacelor de lucru practic, de aici, la comunicarea acestora

 prin instruire şi pu#licitate, criminalistica contri#uie la sporirea eficienţei "ustiţiei penale, la com#aterea fenomenului infracţional.0m#ele părţi componente ale o#iectului criminalisticii sunt structuricomplee, elementele cărora pot fi pre$entate în următoarea ordine7

 F 4egităţile creării urmelor materiale ale infracţiunii în funcţie de modulde acţiune şi împre"urările în care a avut loc fapta penală, în vedereaela#orării algoritmelor de cercetare criminalistică a acestora.

 F &i"loacele te%nico-ştiinţifice şi metodele necesare aplicării lor în

 procesul de cercetare la faţa locului sau în alte împre"urări similare. F 5eali$ările ştiinţelor naturale, căile de cooptare şi adaptare a lor lanecesităţile proprii criminalisticii.

 F 4egităţile psi%ologice specifice interacţiunii persoanelor cu funcţii deurmărire penală cu cele implicate în procesul penal, în vedereaargumentării metodelor tactice necesare o#ţinerii şi valorificării pro#elortestimoniale.

 F &odul de săvrşire a diferitelor infracţiuni, de evoluţie a acestora învederea ela#orării metodelor adecvate de investigare criminalistică.

 F &i"loacele te%nice şi metodele de prote"are a valorilor sociale deatentări criminale.

 F &etodele şi mi"loacele te%nice necesare efectuării eperti$elorcriminalistice1.2 (5) Speci&icaţi sistemul criminalisticii "i r!lul ei la prevenirea

in&racţiunil!r.2 Sarci!il e crii!ali sti ci i  * Criminalistica face parte din sistemul ştiinţelor ce vi$ea$ă

înfăptuirea "ustiţiei. *otodată ea se distinge de acestea prinsarcinile pe care şi le asumă, care sunt cu totul deose#ite de celeale ştiinţelor "uridice.

+ în pre$ent, att su# aspect teoretic, ct şi su# aspect practic suntconfirmate următoarele sarcini ale ştiinţei criminalistice7

5  F tudierea practicii infracţionale. atele empirice o#ţinutecontri#uie la clasificarea infracţiunilor după anumite elementecaracteristice privind modul de acţiune şi, în ultimă instanţă, laela#orarea metodicilor de investigare specifice anumitor categoriide infracţiuni8

,   F tudierea legităţilor creării urmelor infracţiunilor şiela#orarea, în #a$a cunoaşterii acestor legităţi, a mi"loacelor şimetodelor adecvate de cercetare criminalistică8

-   F tudierea şi adaptarea la necesităţile practicii de investigarecriminalistică a reali$ărilor altor ştiinţe, cu preponderenţă a celor naturale F fi$ica, c%imia, #iologia, matematica, ci#ernetica etc8

 F 0nali$a practicii de investigare a faptelor penale în vedereaela#orării unor noi metode tactice de organi$are şi efectuare aacţiunilor procesuale, necesare sta#ilirii adevărului într-un proces

 penal8/  F 2la#orarea mi"loacelor te%nice şi a metodelor privind aplicarea

lor în activitatea operativă de prevenire şi curmare ainfracţiunilor8

0  F 2la#orarea mi"loacelor te%nice şi a principiilor metodice aleeperti$ei criminalistice8

 F Comunicarea prin pu#licitate a celor mai impresionantereali$ări ale criminalisticii, precum şi a practicii înaintate îndomeniul investigaţiei infracţiunilor.

1.#($) Estimaţi l!cul criminalisticii 'n sistemul "tiinţel!r.pecificul o#iectului criminalisticii şi al sarcinilor ei

determină locul pe care aceasta îl ocupă în sistemul ştiinţelor actuale,legătura ei cu alte ştiinţe. 'e de o parte, pe întregul parcurs al evoluţieisale criminalistica a apelat, după cum e şi firesc, la reali$ările ştiinţelor naturale, fapt care a influenţat in mod direct devenirea şi de$voltarea ei,astfel ca într-un scurt răstimp să atingă nivelul unei ştiinţe moderne. 'ede altă parte, reali$ările sale sunt destinate com#aterii eficiente a actelor sancţionate de societate prin norme de drept penal, civil, administrativetc.

0propierea criminalisticii, prin conţinutul său, de ştiinţelenaturale şi o#iectivul de a contri#ui la aplicarea dreptului pe cale

 "udiciară au condiţionat anumite divergenţe de opinii privind o#iectulcriminalisticii şi sistemul ştiinţelor de care ea aparţine. 0ceasta esteeplicaţia celor mai diverse intitulări su# care compartimentul dat e

 pre$entat în literatura de specialitate7 NCriminalistica şi alte ştiinţeO,N4egătura criminalisticii cu alte ştiinţeO6, N4ocul criminalisticii însistemul ştiinţelor "uridice şi legătura ei cu ştiinţele adiacenteO3 ş.a.

In această ordine de idei reamintim că criminalistica a luat

naştere din necesitatea o#iectivă de a dispune de metode perfecte şieficiente de com#atere a fenomenului infracţional, cnd simpla aplicare alegii devenise evident insuficientă datorită creşterii numărului deinfracţiuni şi perfecţionării metodelor de săvrşire a lor. eci de laînceputurile sale criminalistica se clasa în sistemul ştiinţelor antrenate inînfăptuirea "ustiţiei. Conţinnd cunoştinţe din diferite domenii,criminalistica ela#orea$ă şi pune în slu"#a sta#ilirii adevărului metode şimi"loace adecvate situaţiei criminogene. 'utem deci afirma că

criminalistica este o ştiinţă cu caracter pluridisciplinar care, pe #unădreptate, repre$intă No punte de legătură între ştiinţele naturale şi ştiinţele

 "uridiceO:, prin intermediul căreia metodele celor dinti, In direct sau prinadaptare, îşi găsesc aplicare în procesul "udiciar.

'rin o#iectul şi sarcinile sale, criminalistica se deose#eştede alte ştiinţe, inclusiv de cele "uridice. Mici o altă ştiinţă nu işi propune,spre eemplu, cunoaşterea legităţilor creării pro#elor infracţiunii,ela#orarea mi"loacelor şi metodelor de descoperire, fiare şi interpretareştiinţifică a urmelor, precum şi ela#orarea metodelor de identificare ainfractorilor, de cercetare a falsului, de evidenţă criminalistică adelincvenţilor şi a faptelor săvrşite, tn acest sens criminalistica se

 pre$intă totalmente ca o ştiinţă independentă, afirmaţiile desprecaracterul ei su#ordonat altor discipline fiind ne"ustificate.

'rin destinaţia şi sarcinile ce şi le asumă criminalisticaeste indisolu#il legată, in primul rnd, de disciplinele "uridice, in specialde dreptul penal, de dreptul procesual penal, criminologie şi de alteştiinţe "uridice. In rndul al doilea, de ştiinţele auiliare "udiciare F medicina legală, psi%ologia şi psi%iatria "udiciară şi, in rndul al treilea,de ştiinţele naturale şi te%nice F fi$ica, c%imia, matematica, #iologia,

antropologia şi altele. 3egătura criminalistica cu dreptul penal. upă cum se

ştie, dreptul penal determină acţiunile ce constituie infracţiuni,elementele constitutive ale acestora, grupndu-le după sfera şi

 periculo$itatea socială pe care le pre$intă. în #a$a acestor clasificări,criminalistica ela#orea$ă metodici de investigare specifice categorieirespective de infracţiuni. *otodată, asigurnd elucidarea împre"urărilor cau$ei, criminalistica contri#uie direct la aplicarea "ustă a legii penale, laaprecierea periculo$ităţii faptei şi făptuitorului, a pre"udiciului cau$at şi,in consecinţă, la determinarea măsurii de pedeapsă, precum şi acondiţiilor de ispăşire. In acest contet, considerăm că e ca$ul săsemnalăm opinia fondatorului ştiinţei criminalistice . !ross, potrivitcăreia aceasta repre$intă o Nştiinţă a stărilor de fapt în procesul penalO.

 3egătura criminalistica cu dreptul procesual penal. 0şacum s-a menţionat, activitatea criminalistică este su#ordonată scopului

 procesului penal, aceasta determinnd legătura strnsă intre acestediscipline. 2a se manifestă, pe de o parte, prin faptul că orice activitatecriminalistică, fie cercetarea la faţa locului, fie eaminarea unui corpdelict în condiţii de la#orator, serveşte scopului procesului penal.Criminalistica asigură, prin metodele şi mi"loacele te%nico-ştiinţifice,reali$area eficientă a tuturor formelor de activitate procesuală, în special

a celor destinate descoperirii şi administrării pro#elor. 'e de altă parte,legislaţia procesual penală determină limitele şi condiţiile cu care tre#uiesă fie concordate metodele şi mi"loacele de cercetare criminalistică.

 3egătura criminalistica cu criminologia. 4egătura dintreaceste două discipline este deose#it de evidentă.

Criminologia este o ştiinţă relativ recentă care are o#iectulsău specific de studiu7 starea, dinamica şi cau$ele criminalităţii, ceea ce

 permite prog-no$area infracţiunilor şi ela#orarea măsurilor de prevenire prin înlăturarea condiţiilor sociale ce determină sau favori$ea$ăcomiterea lor. 4a re$olvarea pro#lemelor ce ţin de o#iectul de studiu alcriminologiei se folosesc pe larg re$ultatele o#ţinute în urma cercetărilor criminalistice a anumitor infracţiuni sau categorii de infracţiuni, dateleconcentrate în cartotecile de evidenţă criminalistică ş.a. 'rin posi#ilităţilede cercetare de care dispune, criminologia furni$ea$ă date deose#it deimportante necesare ela#orării şi aplicării mi"loacelor te%nicecriminalistice de prote"are a valorilor sociale de atentări infracţionale.

 3egătura criminalistica cu medicina legală şi psiiatria 4udiciară. 9ie la nivel teoretic, fie la cel utilitar, criminalistica deţinecontinuu legături cu ştiinţele auiliare ale dreptului, în special cumedicina legală. în practică se cunosc suficiente ca$uri cnd mediciilegişti, spre eemplu, au aplicat datele sta#ilite de criminalişti pentrudeterminarea faptelor cu care se confruntă şi, invers, cnd criminaliştii au

apelat la datele medico-legale pentru sta#ilirea faptelor cu semnificaţie "udiciară. unt frecvente eperti$ele complee medico-criminalistice aarmelor de foc şi a urmelor aplicării acestora, a mi"loacelor te%nice înca$urile accidentelor de circulaţie sau de muncă etc.

 3egătura criminalistica cu psiologia *udiciară.

'si%ologia "udiciară repre$intă o ramură a ştiinţei psi%ologice, carestudia$ă persoana umană in vederea punerii în evidenţă a legităţilor 

 psi%ologice ce determină comportamentul acesteia în situaţii specificesăvrşirii şi investigării actelor delic-tuoase.

in definiţia enunţată a psi%ologiei "udiciare re$ultălegătura pe multiple planuri a criminalisticii cu această ştiinţă. In primulrnd, organele de urmărire penală tre#uie să fie înarmate cu cunoştinţe

 privind legităţile psi%ologice ce determină modul de comportare aomului. 'ractic toate acţiunile procesuale (cercetarea la faţa locului,

 perc%e$iţia, eperimentul "udiciar, pre$entarea pentru recunoaştere ş.a.)necesită ca organul de urmărire penală să posede cunoştinţe referitor lacomportamentul omului In situaţii respective. în rndul al doilea,ansam#lul de procedee tactice privind interogatoriul are la #a$ăreali$ările psi%ologice. în fond, orice act

'rin o#iectul şi sarcinile sale, criminalistica se deose#eştede alte ştiinţe, inclusiv de cele "uridice. Mici o altă ştiinţă nu işi propune,spre eemplu, cunoaşterea legităţilor creării pro#elor infracţiunii,ela#orarea mi"loacelor şi metodelor de descoperire, fiare şi interpretareştiinţifică a urmelor, precum şi ela#orarea metodelor de identificare ainfractorilor, de cercetare a falsului, de evidenţă criminalistică adelincvenţilor şi a faptelor săvrşite, în acest sens criminalistica se

 pre$intă totalmente ca o ştiinţă independentă, afirmaţiile desprecaracterul ei su#ordonat altor discipline fiind ne"ustificate.

'rin destinaţia şi sarcinile ce şi le asumă criminalisticaeste indisolu#il legată, în primul rnd, de disciplinele "uridice, in specialde dreptul penal, de dreptul procesual penal, criminologie şi de alteştiinţe "uridice. In rndul al doilea, de ştiinţele auiliare "udiciare F medicina legală, psi%ologia şi psi%iatria "udiciară şi, in rndul al treilea,de ştiinţele naturale şi te%nice F fi$ica, c%imia, matematica, #iologia,antropologia şi altele.

 3egătura criminalistica cu dreptul penal. upă cum seştie, dreptul penal determină acţiunile ce constituie infracţiuni,elementele constitutive ale acestora, grupndu-le după sfera şi

 periculo$itatea socială pe care le pre$intă. în #a$a acestor clasificări,criminalistica ela#orea$ă metodici de investigare specifice categorieirespective de infracţiuni. *otodată, asigurnd elucidarea împre"urărilor cau$ei, criminalistica contri#uie direct la aplicarea "ustă a legii penale, laaprecierea periculo$ităţii faptei şi făptuitorului, a pre"udiciului cau$at şi,

in consecinţă, la determinarea măsurii de pedeapsă, precum şi acondiţiilor de ispăşire. în acest contet, considerăm că e ca$ul săsemnalăm opinia fondatorului ştiinţei criminalistice . !ross, potrivitcăreia aceasta repre$intă o Nştiinţă a stărilor de fapt in procesul penalO.

 3egătura criminalistica cu dreptul procesual penal. 0şacum s-a menţionat, activitatea criminalistică este su#ordonată scopului

 procesului penal, aceasta determinnd legătura strnsă intre acestediscipline. 2a se manifestă, pe de o parte, prin faptul că orice activitate

8/16/2019 Criminalistica Examen Teste 2016

http://slidepdf.com/reader/full/criminalistica-examen-teste-2016 9/27

criminalistică, fie cercetarea la faţa locului, fie eaminarea unui corpdelict în condiţii de la#orator, serveşte scopului procesului penal.Criminalistica asigură, prin metodele şi mi"loacele te%nico-ştiinţifice,reali$area eficientă a tuturor formelor de activitate procesuală, in speciala celor destinate descoperirii şi administrării pro#elor. 'e de altă parte,legislaţia procesual penală determină limitele şi condiţiile cu care tre#uiesă fie concordate metodele şi mi"loacele de cercetare criminalistică.

 3egătura c riminalistica cu criminologia. 4egătura dintreaceste două discipline este deose#it de evidentă.

Criminologia este o ştiinţă relativ recentă care are o#iectulsău specific de studiu7 starea, dinamica şi cau$ele criminalităţii, ceea ce

 permite prog-no$area infracţiunilor şi ela#orarea măsurilor de prevenire prin înlăturarea condiţiilor sociale ce determină sau favori$ea$ăcomiterea lor. 4a re$olvarea pro#lemelor ce ţin de o#iectul de studiu alcriminologiei se folosesc pe larg re$ultatele o#ţinute în urma cercetărilor criminalistice a anumitor infracţiuni sau categorii de infracţiuni, dateleconcentrate în cartotecile de evidenţă criminalistică ş.a. 'rin posi#ilităţilede cercetare de care dispune, criminologia furni$ea$ă date deose#it deimportante necesare ela#orării şi aplicării mi"loacelor te%nice

criminalistice de prote"are a valorilor sociale de atentări infracţionale. 3egătura criminalistica cu medicina legală şi psiiatria

 4udiciară. 9ie la nivel teoretic, fie la cel utilitar, criminalistica deţinecontinuu legături cu ştiinţele auiliare ale dreptului, în special cumedicina legală. în practică se cunosc suficiente ca$uri cnd mediciilegişti, spre eemplu, au aplicat datele sta#ilite de criminalişti pentrudeterminarea faptelor cu care se confruntă şi, invers, cnd criminaliştii auapelat la datele medico-legale pentru sta#ilirea faptelor cu semnificaţie

 "udiciară. unt frecvente eperti$ele complee medico-criminalistice aarmelor de foc şi a urmelor aplicării acestora, a mi"loacelor te%nice înca$urile accidentelor de circulaţie sau de muncă etc.

 3egătura criminalistica cu psiologia *udiciară.

'si%ologia "udiciară repre$intă o ramură a ştiinţei psi%ologice, carestudia$ă persoana umană în vederea punerii în evidenţă a legităţilor 

 psi%ologice ce determină comportamentul acesteia în situaţii specificesăvrşirii şi investigării actelor delic-tuoase.

in definiţia enunţată a psi%ologiei "udiciare re$ultălegătura pe multiple planuri a criminalisticii cu această ştiinţă. în primulrnd, organele de urmărire penală tre#uie să fie înarmate cu cunoştinţe

 privind legităţile psi%ologice ce determină modul de comportare aomului. 'ractic toate acţiunile procesuale (cercetarea la faţa locului,

 perc%e$iţia, eperimentul "udiciar, pre$entarea pentru recunoaştere ş.a.)necesită ca organul de urmărire penală să posede cunoştinţe referitor lacomportamentul omului în situaţii respective. în rndul al doilea,ansam#lul de procedee tactice privind interogatoriul are la #a$ăreali$ările psi%ologice. în fond, orice act

de valorificare, începnd cu re$ultatele cercetării la faţalocului şi pnă la raportul eperti$ei, reclamă un anumit potenţial

 psi%ologic.0şa cum s-a su#liniat, criminalistica are r elaţii cu ştiinţele

naturale şi cu ramurile lor te%nice, acestea furni$ndu-i metode, mi"loacete%nice şi materiale necesare re$olvării sarcinilor preconi$ate. upă cumvom vedea, cercetările criminalistice, cu precădere cele de la#orator, sereali$ea$ă graţie succeselor impresionante ale fi$icii contemporane,c%imiei, antropologiei, farmacologiei etc.

Criminalistica este strns legată de ştiinţele matematice.4im#a"ul matematic este pre$ent in toate sferele de activitatecriminalistică. 0numite forme de activitate criminalistică ca, spreeemplu, a evidenţei criminalistice, sunt #a$ate pe mi"loace te%nice decalcul moderne.

Criminalistica are, de asemenea, legături cu ştiinţa despreorgani$area muncii şi cu logica. 4egităţile acestora stau la #a$arecomandărilor criminalistice privind înaintarea şi verificarea versiunilor,

 planificarea activităţii de cercetare a infracţiunilor, aprecierea re$ultatelor eaminării comparative a caracteristicilor identificatoare ş.a.

 Subiectul II. 5rganizarea şi planificarea acti#ităţii de urmărire penală.2.1 (#) 3e&iniţi n!ţiunea de plani&icare a activităţii de urmărirepenală.'lanificarea, prin urmare, este un proces continuu care atri#uie cercetării

 penale un suport ştiinţific de organi$area muncii, eliminnd dinactivitatea organelor de urmărire penală orientarea unilaterală ainvestigaţiilor, desfăşurarea unor activităţi inutile, formalismul şi rutina. .'lanificarea are un conţinut mai amplu, ea repre$entnd Hlaturaorgani$atorică şi creatoare a unui complicat proces de gndire aanc%etatoruluiH, proces care finali$ea$ă cu întocmirea unei programedeucruO a unui model de activitate de cercetare în perspectivă. u# acestaspect, planificarea poate fi tratată ca un proces creativ de programare(modelare) a activităţii de cercetare penală, proces care cuprinde, pe de o

 parte, determinarea în #a$a anali$ei datelor eistente în cau$ă a situaţieide fapt, iar, pe de altă parte, direcţionarea activităţii de cercetare,sta#ilirea mi"loacelor şi modului de administrare a pro#elor, a altor măsuri de organi$are a activităţii de cercetare în măsură să asiguresuccesul.

2.2 (5) naliaţi principiile plani&icării activităţii de urmărire penală.'lanificarea activităţii de urmărire penală se desfăşoară

 potrivit anumitor reguli, sta#ilite în #a$a unei vaste practici de anc%etă penală, ce au atri#ut de principii, deoarece se aplică de fiecare datăindiferent de natura cau$ei, situaţia sau fa$a la care s-a a"uns în cercetareaacesteia.

'rincipiile planificării activităţii de urmărire penalărepre$intă reguli specifice doar acestei activităţi şi ele nu tre#uieconfundate cu principiile fundamentale ale criminalisticii, cu att maimult, cu cele generale ale procesului penal, deşi este vor#a de sistemefuncţional corelate.

în literatura de specialitate s-au eprimat puncte de vederediverse asupra numărului, c%iar şi a conţinutului acestor principii.&a"oritatea autorilor, despre ce confirmă şi practica de cercetare ainfracţiunilor, consideră că principalele reguli, cărora tre#uie săcorespundă un plan de urmărire penală sunt7 indi#idualitatea, realitatea,

şi mobilitatea sau dinamismul.

 "rincipiul indi#idualităţii  planificării activităţii deurmărire penală presupune ca la reali$area unui plan de anc%etă să se ţinăcont de natura şi specificul infracţiunii avute în cercetare, de

 particularităţile acesteia. 0tt timp ct infracţiunea repre$intă uneveniment individual prin mi"loacele şi metodele de comitere,individualitatea persoanelor implicate, împre"urările de timp şi de loc încare s-a activat, scopul urmărit, planificarea tre#uie să se efectue$eindividual pentru fiecare cau$ă în parte. C%iar dacă pornim de la aceea căunele infracţiuni, după caracterul săvrşirii, sunt specifice anumitor autori, fenomen eploatat pe larg în criminalistică la identificareafăptuitorilor, cercetarea unei fapte concrete nu poate să se desfăşoare

după un plan-şa#lon, deoarece în fiecare ca$ aparte împre"urările ceconstituie o#iectul pro#aţiunii, vor fi diferite şi, respectiv, activităţilenecesare pentru sta#ilirea lor. &odul de operare, după cum este #inecunoscut, repre$intă doar unul din elementele, fie şi dintre cele mai

 principale, ale o#iectului pro#aţiunii.'rincipiul individualităţii impune organului de urmărire

 penală o atitudine creatoare faţă de pro#lemele pe care le ridicăcercetarea cau$ei şi, în consecinţă, depăşirea primitivismului şi a rutineicare, cu tot regretul, sunt încă frecvente în practica unor funcţionari aiorganelor de urmărire penală.

 "rincipiul realităţii  planificării activităţii de urmărire penală are în vedere, în primul rnd, intuirea sarcinilor care decurgo#iectiv din versiunile ela#orate şi, în rndul al doilea, prevederea în plana activităţilor reali$a#ile din punctul de vedere al posi#ilităţilor de caredispun la moment teoria şi practica criminalistică şi organul respectiv.2la#orarea versiunilor implică, afară de formularea presupunerilor, un

 proces de anali$ă logică în vederea determinării pro#lemelor necesare a ficlarificate pentru confirmarea sau infirmarea acestora, respectiv, asarcinilor activităţii de cercetare.

'entru fiecare sarcină în plan se vor prevedea activităţi deurmărire penală, care să fie reali$a#ile. în ca$ contrar, planul va avea uncaracter a#stract, ireal şi deci va fi inaplica#il.

 "rincipiul mobilităţii, cunoscut şi su# denumirea de principiul dinamismului, repre$intă a treia regulă, potrivit căreia planulde cercetare penală tre#uie să fie adapta#il la situaţiile modifica#ile alecercetării cau$ei. e o#icei, planul activităţii de cercetare a uneiinfracţiuni se întocmeşte în #a$a datelor limitate de care dispune organulde anc%etă la etapa incipientă de cercetare. 4a această etapă nu pot fi

 prevă$ute toate versiunile posi#ile şi acţiunile care tre#uie întreprinse. <natare plan poate direcţiona activitatea de urmărire penală doar temporar,

 pentru o anumită etapă a cercetărilor. în raport cu diversele aspecteapărute, el va fi renovat prin formularea unor versiuni noi, a altor 

 pro#leme de re$olvat şi, în consecinţă, a unor activităţi suplimentare decercetare. unt frecvente ca$urile în care re$ultatele unei activităţi

 procedurale impun efectuarea altor operaţiuni, neprevă$ute în planuliniţial. Mu sunt ecluse situaţiile în care materialul pro#atoriu o#ţinut săreclame o altă direcţionare a anc%etei penale şi deci modificarea planului

 pnă la înlocuirea celui iniţial cu un altul Hcare să îndrepte urmărirea peaceastă nouă caleH. e aici decurge o#ligaţia organului de urmărire

 penală de a completa şi desăvrşi planul de cercetare, astfel ca toate

împre"urările faptei să fie sta#ilite la timp şi în mod complet.2.# ($) 3eterminaţi speci&icul plani&icării activităţii de cercetare 'n

situaţia săv'r"irii de către un grup de in&ract!ri amai mult!r &urturi a averii pr!prietaril!r.

în activitatea de urmărire penală se aplică trei forme de planificare7 planificarea cercetării unei fapte $n ansamblu, planificareaoperaţiilor tactice şi planificarea acti#ităţilor de urmărire penală.

 "lanificarea cercetării unei fapte penale în ansam#lucuprinde7

- determinarea sarcinilor activităţii în funcţie de naturafaptei şi prevederile legale. într-o cau$ă penală, potrivit C'' al 5epu#licii&oldova, se cer dovedite fapta şi împre"urările de fapt, inclusiv locul,timpul, modul şi împre"urările în care s-a activat8 făptuitorul, vinovăţia şiresponsa#ilitatea acestuia8 circumstanţele agravante şi atenuate ale faptei8

 pre"udiciile, caracterul şi gravitatea acestora, alte fapte şi împre"urări înmăsură să influenţe$e răspunderea şi sta#ilirea pedepsei, cum ar fi, spreeemplu, caracteristica făptuitorului, comportarea victimei, antecedentele

 penale ş.a.2lementele enunţate ale o#iectului pro#aţiunii se vor 

concreti$a în planul de cercetare în funcţie de conţinutul versiunilor 

ela#orate prin formularea între#ărilor la care anc%eta tre#uie să dearăspuns.

2ste evident că între#ările şi deci sarcinile ce configurea$ă planul de cercetare diferă nu numai de la o categorie de infracţiuni la alta,dar şi de la un ca$ la altul, c%iar dacă se atri#uie la aceeaşi categorie.întotdeauna însă planul tre#uie să prevadă clarificarea următoarelor aspecte prevă$ute de aşa-numita Hformula celor 1 între#ăriH, şi anume, cefaptă penală s-a comis, unde a avut loc, cnd a fost săvrşită, modulînfăptuirii, cine este autorul, scopul urmărit de făptuitor, cine a avut desuportat urmările infracţiunii8 sta#ilirea măsurilor procesuale şietraprocesuale ce urmea$ă a fi efectuate în vederea reţineriifăptuitorului, curmării activităţii sale infracţionale şi administrării

 pro#elor necesare "ustei soluţionări a cau$ei.In plan se vor prevedea activităţile de urmărire penală şi

 posi#ilitatea efectuării lor la nivelul tactic adecvat. în acest scop se va preci$a ordinea, locul şi procedeele tactice, prin a căror aplicareactivităţile planificate să se desfăşoare cu succes. în ca$ul cercetării înec%ipă aceste pro#leme tre#uie să fie consultate cu mem#rii #rigă$ii saugrupului operativ8

- specificarea termenilor de reali$are a activităţilor deurmărire penală, preci$area persoanelor concrete învestite cu efectuareaacestora. 0nc%etatorul va aprecia forţele şi mi"loacele de care dispune lamoment, dar şi posi#ilităţile folosirii lor în mod eficient. *ermeniiefectuării activităţilor prevă$ute în plan pot fi sta#iliţi cu aproimaţie (deeemplu, în aprilie, în prima "umătate a lunii iunie etc.) sau în mod precis(#unăoară la ora 1, pe data de D iunie).

'lanificarea operaţiilor tactice şi a activităţilor de urmărire penală au, de o#icei, aceeaşi structură7 determinarea scopului,specificarea ordinii şi a timpului efectuării, a forţelor şi mi"loacelor necesare. 9ireşte, conţinutul planului acestor activităţi este în funcţie denatura cau$ei, dar şi de specificul activităţii de urmărire penală. <nul vafi conţinutul planului ascultării învinuitului şi altul cel al reconstituirii.

0ctivitatea de planificare se materiali$ea$ă într-un planscris, care poate avea cele mai diverse forme - de la o sc%iţare aactivităţilor ce urmea$ă a fi efectuate în ca$urile simple, de eemplu, înca$ul unui act de %uligănie, pnă la com#inaţii de sc%eme, sisteme defişe, ta#ele grafice ş.a., în ca$uri complicate, cu un număr mare deînvinuiţi, de acte infracţionale sau episoade. <nica cerinţă care tre#uierespectată, indiferent de forma planului, re$idă în faptul ca el să cuprindătoate elementele planificării menţionate mai sus7 versiunea, pro#lemelece urmea$ă a fi elucidate în legătură cu fiecare versiune, operaţiile tacticeşi activităţile de urmărire, prin a căror efectuare se prevede verificareaversiunilor şi determinarea împre"urărilor faptei, termenele şi persoanele

eecutante. acă se aplică cercetarea în ec%ipă, planificarea ia altăamploare, în paralel cu planul de #a$ă ela#orat de anc%etatorul autori$atsă diri"e$e întreaga activitate de cercetare, se vor întocmi planuriindividuale pentru fiecare mem#ru al ec%ipei. Conţinutul acestora sunt înfuncţie de sarcinile atri#uite mem#rilor ec%ipei7 verificarea unei sau amai multor versiuni, cercetarea unui sau a unor episoade,

a tuturor împre"urărilor referitoare la activitateainfracţională a unuia din învinuiţi. în ca$ul în care activitatea criminală acuprins diverse localităţi sau teritorii, acţiunile mem#rilor ec%ipei decercetare se vor desfăşura după criterii teritoriale.

în cau$ele complee, cu un grad sporit de dificultate, unnumăr mare de participanţi şi cu multiple infracţiuni săvrşite, la planulde cercetare penală, ela#orat pentru întreaga cau$ă, se pot anea fişe

 pentru fiecare învinuit, care conţin date despre faptele săvrşite, pro#leme ce urmea$ă a fi elucidate, ordinea şi modalităţile de re$olvare,sc%eme privind structura grupei infracţionale şi a relaţiilor dintre mem#riiacesteia, grafice r eferitoare la efectuarea unor activităţi de cercetare, cumar fi, reţinerea şi pre$entarea spre recunoaştere, perc%e$iţia, ascultareaînvinuiţilor ş.a.

TEST nr. 11

Pentru examenul de curs la disciplina  CRIMINALISTICA

 Subiectul I. C"!ceptul tacticii crii!alistice

1.1. (#) 3e&iniţi n!ţiunea de tactică criminalistică "isistemul acesteia.

. Moţiunea, o#iectul şi sistemul tacticii criminalistice *ermenul tactică, în accepţiune largă, este utili$at cu semnificaţia demetode şi procedee a căror aplicare în condiţiile dificile ale activităţilorcu caracter conflictual asigură o#ţinerea re$ultatelor scontate. omeniilece se preocupă de ela#orarea acestor metode şi procedee poartădenumirea de ştiinţe tactice6.

Cercetarea faptelor penale se desfăşoară, după cum este cunoscut, încondiţii conflictuale, date fiind interesele diferite, deseori diametralopuse, pe care le urmăresc cei doi factori ai anc%etei penale7 anc%etatorulHte%nic şi plin de imaginaţieH6, aspirnd spre sta#ilirea adevărului privindfapta şi împre"urările acesteia, şi infractorul, interesat în ascundereaadevărului pentru a se sustrage de la răspundere sau a diminuarăspunderea, în care scop apelea$ă la cele mai perfide acţiuni şi speculaţii- alterarea urmelor şi mi"loacelor materiale de pro#ă, disimulareainfracţiunilor real săvrşite şi înscenarea altor fapte, spre eemplu, a unuiomor prin moarte în urma unui accident sau prin suicid cu intenţia de adirecţiona anc%eta pe piste false etc.&ultitudinea relaţiilor tensionate, du#late de sarcinile diverse de re$olvatcu care se confruntă anc%etatorul de fiecare dată, indică de la #un început

caracterul comple al cercetării penale. Conclu$ia care se impune este căcunoaşterea retrospectivă a infracţiunii, #a$ată doar pe percepţii indirecteşi informaţii furni$ate de martori sau de o#iecte materiale, care reflectăactivitatea infracţională, se dovedeşte a fi etrem de dificilă.Cele semnalate au reclamat preocupări privind ela#orarea şi punerea laîndemna "ustiţiei penale metode suscepti#ile să contri#uie la depăşireafactorilor defavora#ili menţionaţi şi, în ultimă instanţă, să asigureactivităţii de urmărire penală o desfăşurare organi$ată, sigură şi eficientă.0stfel, au apărut diverse idei vi$nd comportarea organului de urmărire

 penală, care, evolund, cu timpul au condus la delimitarea în cadrulcriminalisticii a unui compartiment distinct, cunoscut su# denumirea detactică criminalistică.

Ca parte integrantă a criminalisticii, tactica criminalistică reprezintă unansamblu de teze ştiinţifice, metode şi procedee specifice destinateorganizării şi gu#ernării ancetei penale, pregătirii şi desfăşurării $n

condiţii optime a acti#ităţilor de urmărire penală $n #ederea constatăriila timp şi cu certitudine a faptelor ce constituie infracţiuni, identificării făptuitorilor şi determinării $mpre*urărilor $n care s-a acti#at.

in definiţia enunţată re$ultă două pro#leme esenţiale ale tacticiicriminalistice7 cea a metodelor de organi$are şi conducere a activităţii deurmărire penală şi cea a procedeelor de pregătire şi desfăşurare aactivităţilor procedurale de colectare şi utili$are a pro#elor necesare

dovedirii faptei penale şi vinovăţiei celor care au comis-o.'rocedeele specifice destinate pregătirii şi efectuării actelor de urmărire

 penală se numesc procedee tactice. 'revederile ştiinţifice privindalegerea şi modul de aplicare a lor în funcţie de situaţiile cau$elorconcrete avute în cercetare, de modul de comportare a persoanelorimplicate în proces, au fost calificate recomandări tactice. &etodele şi

 procedeele ce constituie tactica criminalistică au la #a$ă reali$ărileştiinţei referitor la organi$area muncii, logica şi psi%ologia "udiciară,reflectnd, totodată, eperienţa po$itivă a organelor competente înmaterie. 0stfel, datele cu privire Iaorgani$area ştiinţifică a muncii constituie reperul metodelor şi

 procedeelor de planificare şi conducere a activităţilor de cercetare penală,mo#ili$are şi folosire raţională a forţelor şi mi"loacelor necesare pentrureali$area scopului urmăririi penale - de a descoperi la momentul oportunşi su# toate aspectele infracţiunile săvrşite. 'rincipiile logice aleactivităţii spirituale umane stau la #a$a procedeelor tactice privind

 pregătirea şi efectuarea cercetării la faţa locului, perc%e$iţiei, ridicării deo#iecte şi înscrisuri, a tuturor activităţilor şi actelor de cercetare, a cărorfirească desfăşurare reclamă un anumit nivel de gndire, aplicarearaţionamentelor logice de anali$ă şi sinte$ă, modelare şi comparare,inducţie şi deducţie. în #a$a mecanismelor psi%ologice implicate încomportarea umană, inclusiv a persoanelor culpa#ile sau participante în

 procesul de cercetare, se sta#ilesc procedeele tactice de audiere în cadrulinterogatoriului, pre$entării spre recunoaştere, confruntării etc.eose#it de importantă pentru tactica criminalistică este practicaorganelor de urmărire penală. !enerali$nd eperienţa po$itivă în acestdomeniu, ea ela#orea$ă procedee privind planificarea anc%etei penale şi aunor activităţi de urmărire, sta#ileşte priorităţile şi ordinea efectuăriiacestora.în cadrul tacticii criminalistice, #ună cum se susţine, pe #ună dreptate, înliteratura de specialitate, se disting două părţi componente ale acesteia7 generală şi specială W. "artea generală cuprinde, pe de o parte, pro#lemele ce vi$ea$ăorgani$area şi diri"area activităţii de urmărire penală, în special, în ca$ulîn care ea se efectuea$ă în ec%ipă, iar pe de altă parte, metodele şi

 principiile, care tre#uie respectate pentru a reali$a$a planificarea anc%etei penale, aceasta constituind o condiţie o#ligatorie pentru desfăşurarea perfectă a cercetării cau$ei penale. în legătură cu organi$area şiconducerea anc%etei, tactica criminalistică stipulea$ă un şir de pro#lemetactice ce ţin de cercetarea infracţiunilor efectuată în ec%ipă, specificăformele şi principiile de conlucrare şi interacţiune a organului de anc%etăcu serviciile operative, orientndu-le la folosirea "udicioasă a întregului

 potenţial destinat com#aterii fenomenului infracţional.

In contetul acestui su#iect general, tactica criminalistică oferă o serie deîndrumări tactice organului de urmărire penală pentru o#ţinereainformaţiei necesare cu privire la persoanele participante la proces, puneîn evidenţă calităţile profesionale cerute organului de anc%etă, atacă

 pro#lemele referitoare la ela#orarea şi verificarea versiunilor de urmărire penală, acestea repre$entnd elementul de #a$ă al planului de cercetare aunei fapte penale.

8/16/2019 Criminalistica Examen Teste 2016

http://slidepdf.com/reader/full/criminalistica-examen-teste-2016 10/27

 "artea specială a tacticii criminalistice este consacrată iniţierii şiargumentării procedeelor tactice de pregătire şi efectuare a activităţilor deurmărire penală7 cercetarea la faţa locului, perc%e$iţia, ascultareamartorilor şi a persoanelor aflate în culpă, pre$entarea spre recunoaştereş.a.'rocedeele tactice destinate pregătirii şi reali$ării anumitor activităţi deurmărire penală constituie tactica acestora. *ocmai în acest sens încriminalistică se folosesc formulele Htactica cercetării la faţa loculuiH,Htactica reconstituiriiH, Htactica audierii învinuitului sau a martorilorH,Htactica perc%e$iţieiH ş.a.6.

1.2 (5) %lasi&icaţi "i caracteriaţi pr!cedeele tactice criminalistice.1.# ($) 3ecideţi asupra situaţiil!r 'n care se rec!mandă &!l!sirea

pr!cedeel!r tactice necesare stabilirii c!ntactuluipsi+!l!gic.

Y 2. Pr!cedeele tactice n!ţiunea "i clasi&icarea l!r9aptele şi împre"urările de fapt ce constituie o#iectul

 pro#aţiunii într-un proces penal se sta#ilesc în #a$a mi"loacelor de pro#ă,

acestea fiind circumscrise în legislaţia procesual-penală7 declaraţiilemartorilor şi ale părţii vătămate, declaraţiile #ănuitului sau aleînvinuitului, raportul de eperti$ă, mi"loacele materiale de pro#ă şidocumentele (art. ++ C'').

în lege sunt prevă$ute, de asemenea, formele deadministrare a mi"loacelor de pro#ă. eclaraţiile martorilor, alevictimelor, persoanelor suspectate sau culpa#ile se o#ţin prin audiereaacestora în cadrul interogatoriului. Corpurile delicte şi documentele pot fiadministrate în urma cercetării la faţa locului, perc%e$iţiei sau ridicării deo#iecte şi documente.

9aptele cu semnificaţie pro#antă a căror determinarereclamă profesionalism, cunoştinţe de specialitate, altele dect cele

 "uridice, se sta#ilesc prin intermediul eperti$ei "udiciare. 'entruelucidarea cau$ei su# toate aspectele, legea prevede desfăşurarea unor activităţi de verificare a datelor pro#ante, cum ar fi pre$entarea sprerecunoaştere, confruntarea, reconstituirea pe cale eperimentală aîmpre"urărilor faptei.

9iecare formă de administrare a pro#elor se reali$ea$ă potrivit prevederilor procesual-penale, prin a căror strictă respectare seasigură o#ţinerea de date pro#ante o#iective şi verita#ile, respectarea pedeplin a drepturilor celor implicaţi în proces. 'rin lege însă sunt

 prevă$ute doar cele mai importante norme, activitatea procedurală privind administrarea pro#elor infracţiunii reali$ndu-se, în mare măsură,în #a$a procedeelor speciale puse la îndemna organelor de urmărire

 penală de tactica criminalistică.între normele procesual-penale ce reglementea$ă

activităţile de cercetare şi procedeele tactice aplicate în legătură cuefectuarea acestora eistă un vădit raport de reciprocitate, ele însă nu seidentifică. Mormele procesual-penale au un caracter imperativ,

o#ligatoriu, ignorarea lor fiind inadmisi#ilă . 'rocedeeletactice, dimpotrivă, repre$intă doar recomandări ştiinţifice, organul deurmărire penală fiind disponi#il în folosirea lor pornind de la condiţiileconcrete ale cau$ei cercetate. 'rocedeele tactice care do#ndesccaracterul de normă procesuală, fenomen cunoscut în practica legislativăde procedură penală, din momentul consfinţirii prin lege, încetea$ă a maifiinţa6.

5e$umnd, se poate semnala că prin noţiunea de  procedeetactice criminalistice se au în vedere anumite operaţii şi acţiuni ela#oratede tactica criminalistică conform legislaţiei procesual-penale în vigoare,

 prescrise a fi aplicate în condiţii diverse în care se desfăşoară activităţilede urmărire penală, în vederea o#ţinerii de re$ultate optime cu eforturineînsemnate şi c%eltuieli minime de mi"loace şi timp.

fera specifică de aplicare, cum este "ustiţia penală,

reclamă anumite condiţii, care să corespundă procedeelor tactice şianume7 . ă fie în deplină concordanţă cu prevederile legale şi morale.'rocedeele tactice tre#uie să asigure respectarea întocmai a drepturilor fundamentale şi demnităţii tuturor persoanelor participante la proces,indiferent de rolul şi starea lor procesuală. &anifestnd o permanentăcointeresare pentru dreptate şi adevăr, organele de urmărire penală nu potapela dect la procedeele şi mi"loacele admise de lege. unt inter$ise, su#orice formă, frauda, ameninţările şi alte acţiuni amorale. 4egea în vigoare

 prevede răspundere penală pentru orice tratament inuman a celor implicaţi în proces (art. R3 C'). în această ordine de idei, este oportunde amintit prevederile cuprinse în HCodul de conduită pentru persoanelerăspun$ătoare de aplicarea legiiH, adoptat de 0dunarea !enerală a ;.M.<.în decem#rie R1R. 0rt.6 al acestui Cod, prescrie că răspun$ătorii deaplicarea legii, îndeplinindu-şi o#ligaţiunile, tre#uie să respecte şi să

 prote"e$e demnitatea umană, să apere drepturile fundamentale ale tuturor  persoanelor. Mici o persoană responsa#ilă

de aplicarea legii, se menţionea$ă în art.+, nu are dreptulde a provoca ori tolera acte de tortură, de a apela la forme de tratamentinuman, a invoca un ordin al superiorilor săi ori împre"urări ecepţionale-

 pericolul de ră$#oi, contra securităţii statale, insta#ilitatea politică internăetc. pentru a-şi reali$a scopurile sale.

6. ă contri#uie la o#ţinerea de date pro#anteincontesta#ile şi oportune "ustei soluţionări a cau$elor penale. în primulrnd, procedeele tactice tre#uie să garante$e crearea celor mai favora#ilecondiţii pentru desfăşurarea raţională şi o#iectivă a activităţilor deurmărire penală. emnificative în acest sens sunt procedeele tacticenecesare creării contactului psi%ologic, el constituind o condiţieWo#ligatorie pentru efectuarea pre$entării spre recunoaştere, ascultăriiînvinuitului, a victimelor infracţiunii şi a martorilor, în special, a celor care depun mărturii false.

în rndul al doilea, procedeele tactice tre#uie să oriente$e persoanele implicate în proces spre o comportare corectă, ca să depunămărturii conform faptei săvrşite.

3. 5epre$entnd doar anumite recomandări ştiinţifice, procedeele tactice tre#uie să fie formulate în mod alternativ, ca organelede urmărire penală să poată manifesta iniţiativă, să fie li#ere în apreciereaoportunităţii aplicării procedeelor tactice în funcţie de situaţia în care sedesfăşoară activitatea respectivă. rept eemplu poate servi tacticacercetării la faţa locului, care prevede o pluralitate de procedee tactice(concentric, ecentric, frontal, liniar, sectoral ş.a.). &odalitatea deeaminare a locului comiterii unei fapte con-crete va fi determinată deorganul învestit cu reali$area acestei activităţi în funcţie de amplasarealocului faptei, dimensiunile şi componenţa lui, de persoanele participante

şi de alţi factori (starea gravă a sănătăţii victimei ş.a.) ce pot impuneaplicarea unei anumite modalităţi de cercetare.&area diversitate de procedee tactice ela#orate de tactica

criminalistică, dar şi de practica organelor competente în materie,comportă preocupări privind clasificarea acestora după anumite criterii.2ste unanim susţinută ideea eşalonării procedeelor tactice după domeniiştiinţifice, pe datele cărora acestea se #a$ea$ă. 'otrivit

acestui criteriu, se disting procedee tactice aate7 a) pelogică (de cercetare la faţa locului şi în cadrul perc%e$iţiei, de anali$ăcriminalistică a declaraţiilor martorilor şi a persoanelor culpa#ile)8 #) pemecanisme psi%ologice (de creare a contactului psi%ologic cu persoaneleascultate, de influenţa psi%ologică, de o#servarea psi%ologică în cadrul

 perc%e$iţiei)8 c) pe date ştiinţifice privind organi$area şi administrareamuncii (de pregătire şi efectuare a activităţilor de urmărire penală, deorgani$are a conlucrării, interacţiunii organului de anc%etă cu alte

 persoane participante la proces ş.a.).<n alt criteriu de clasificare îl constituie sfera de aplicare

a procedeelor tactice, acestea fiind divi$ate în  generale, care pot fiîntre#uinţate la efectuarea mai multor activităţi procedurale, cum ar fi, deeemplu, cele ce asigură contactul psi%ologic, şi particulare sau speciale,

a căror aplica#ilitate este pusă în legătură cu o singură activitate deurmărire penală - repetarea actelor eperimentale în cadrul reconstituiriiîmpre"urărilor în care s-a săvrşit infracţiunea, o#servarea comportării

 persoanelor pre$ente la efectuarea perc%e$iţiei ş.a.în fine, este stipulată pe larg clasificarea procedeelor 

tactice după structura acestora. upă acest criteriu, procedeele tactice se

împart în trei categorii7 simple, compuse şi combinaţii tactice6. "rocedeele tactice simple  presupun o singură operaţie,

acţiune, de eemplu, pre$entarea procesului-ver#al al interogatoriuluimartorului de rea-credinţă în care învinuitul recunoaşte comiterea faptei.

 "rocedeele tactice compuse constau din mai multe operaţiişi acţiuni, ca în ca$ul repetării acţiunilor eperimentale în condiţii diverse(modificate) de reconstituire a împre"urărilor. in această categorie fac

 parte şi procedeele tactice de influenţă psi%ologică, cunoscute su#denumirea de ingeniozităţi de ancetă care, în fond, constau înmanevrarea "udicioasă a informaţiei, astfel ca persoanele cointeresate sănu poată sinonim aprecia materialul pro#atoriu de care

dispune anc%etatorul şi să acţione$e în defavoarea proprieicomportări.

Combinaţiile tactice repre$intă o îm#inare de procedeetactice determinate de scopul comun preconi$at în cadrul unei anumiteactivităţi de urmărire penală. Com#inaţiile respective se aplică frecventla efectuarea reconstituirii, la ascultarea învinuitului şi a martorilor derea-credinţă, în cadrul pre$entării spre recunoaştere, perc%e$iţiei şi a altor activităţi procedurale. 2le nu tre#uie confundate cu operaţiile tactice.pre deose#ire de com#inaţiile tactice conţinutul cărora, după cum s-amenţionat, constă în îm#inarea a două sau mai multor procedee tactice la

efectuarea unei anumite activităţi de urmărire penală, operaţiile tacticerepre$intă elemente metodice de investigare penală #a$ate pe comasareaşi reali$area în mod coordonat a unei suite de activităţi procedurale şietraprocesuale în vederea soluţionării anumitor sarcini nodale alecercetării infracţiunilor 6.

<n eemplu semnificativ de operaţie tactică îl constituiecomunitatea de activităţi organi$atorice, procedurale, operative şimedico-legale efectuate, de regulă, la etapa iniţială de cercetare aomuciderilor în scopul determinării identităţii cadavrului. 4a operaţiitactice se apelea$ă, de asemenea, şi în ca$ul urmăririi şi reţinerii autorilor infracţiunilor săvrşite clandestin, la căutarea o#iectelor furate ş.a.

 Subiectul II. %tapele de cercetare a infracţiunilor de omor.2.1 (#) 3e&iniţi n!ţiunea de etapa iniţială a cercetării !muciderii.

2.2 (5) 3educeţi r!lul c!nstatăril!r medic!0legale "i te+nic!0"tiinţi&ice la etapa iniţială de cercetare a categ!riei 'n cauă de in&racţiuni.

. C"!statarea şi expertiza e#ic"1le'alăConstatarea medico-legală se efectuea$ă c%iar în cursul

cercetărilor la faţa locului. 2perti$a medico-legală se dispune în cursulurmăririi penale, în condiţiile prevă$ute de art. : Cod procedură

 penală.0tt constatarea, ct şi eperti$a medico-legală tre#uie să

se efectue$e în pre$enţa procurorului care participă la cercetări, iar cnd participarea procurorului nu este posi#ilă, este recomanda#il ca medicullegist să ai#ă la dispo$iţie lucrările dosarului penal şi să menţină olegătură permanentă cu organele de urmărire penală.

=ntre#ările la care poate răspunde medicul legist diferădupă natura faptei şi mi"loacele folosite de făptuitor pentru suprimareavieţii. Cunoscnd mi"loacele de investigare de care dispun în pre$entştiinţele medicale, organele de urmărire penală vor sta#ili o#iectivele caresunt de competenţa medicului şi care sunt reali$a#ile. între acestea,menţionăm sta#ilirea cau$ei şi naturii morţii şi data pro#a#ilă adecesului-dacă le$iunile constatate sunt vitale sau postmortale8 care estemecanismul de producere a lor8 care este agentul vulnerant folosit la

 producerea le$iunilor8 pre$enţa alcoolului în snge şi în urină8 sta#ilireagrupei sangvine8 pre$enţa spermato$oi$ilor în secreţiile vaginale sau altecavităţi naturale (cavitatea #ucală, orificiul anal).

'rin sta#ilirea cau$ei morţii se urmăreşte să se afle dacă afost o moarte patologică sau violentă (accidentală sau produsă de o

 persoană). e asemenea, eperti$a medico-legală poate contri#ui lasta#ilirea legăturii cau$ale între actele de violenţă eercitate de o

 persoană şi moartea victimei, c%estiune încă mult discutată în practicaorganelor de urmărire penală şi a instanţelor de "udecată.

D. C"!statarea te!ic"1ştii!$i(ică şi expertizacrii!alistică

acă urgenţa o impune, constatările te%nico-ştiinţifice potfi efectuate în cursul cercetărilor la faţa locului. 2ste ca$ul cercetăriiamprentelor digitale găsite la locul faptei, care pot fi utile pentruidentificarea autorului infracţiunii. 0lteori, aceste constatări se efectuea$ă

 pentru identificarea cadavrului, cnd pot fi eaminate şi comparatedetaliile impresiunilor digitale, luate de la victimă, cu cele eistente înevidenţa operativă a organelor de poliţie.

2aminarea şi interceptarea urmelor de mini sau de picioace (cărarea de paşi) pot furni$a date utile pentru identificareaautorului faptei sau a victimei.

e asemenea, eperti$a criminalistică a urmelor de dinţidescoperite pe corpul victimei poate contri#ui la identificarea autorului.2ste concludent, în acest sens, ca$ul unei femei, în vrstă de peste D ani,care locuia singură şi pe care rudele au găsit-o după cteva $ile de la datamorţii. Mefiind nici o urmă de violenţă sau alte #ănuieli cu privire lacau$a morţii, s-a considerat că este moarte patologică, specifică vrstei

(cardiopatie), aşa cum re$ulta şi din actul de constatare eli#erat demedicul dispensarului.4a scoaterea sicriului din casă pentru înmormntare, s-au

o#servat la lumina $ilei urme de dinţi pe o#ra$ul stng. Ceremonialulînmormntării a fost oprit de organele locale de poliţie, alertate de rudelevictimei. 4a autopsie s-au constatat multipte fracturi costale, precum şiurme ale unui raport seual.

0utorul omorului a fost identificat cu a"utorul eperti$eicriminalistice a urmelor de dinţi găsite pe o#ra$ul victimei şi a pro#elor de comparaţie luate de la un tnăr, vecin cu victima şi care o mai a"uta latre#uri în gospodărie.

0lte categorii de eperti$e criminalistice privesccercetarea urmelor de snge, a firelor de păr, a urmelor #iologice (salivă,spermă) şi c%iar eperti$a scrisului, dacă la faţa locului se găsesc actedespre care se #ănuic că ar fi scrise de făptuitori.

*ot din practica organelor "udiciare din "udeţul laşimenţionăm ca$ul unui tnăr care, după ce a violat o #ătrnă şi i-a furat unceas de aur cu valoare de patrimoniu naţional, considernd că fapta sa nuva fi descoparită, a scris pe un caiet, lăsat desc%is la capul victimei, unmesa" insultător la adresa poliţiştilor7 J'oliţailor ati dat de dracuWZH upăce s-au luat pro#e de scris de la ma"oritatea #ăr#aţilor din sat, pentru a seface o comparaţie sumară a scrisului, activitate rămasă fără re$ultateconcludente a fost inclus în cercul #ănuiţilor şi un tnăr din altălocalitate, aflat în vi$ită la rudele din satul unde locuia victima, în $iua încare se săvrşise fapta. 'ro#ele de scris luate de la acest tnăr, comparatecu scrisul de pe #iletul incriminat, au fost suficiente pentru ca epertul

criminalist să formule$e conclu$ii certe în privinţa autorutui scrisuluicare s-,a dovedit a fi şi autorul celor trei fapte grave7 viol, omor şi furt.2.# ($) Elab!raţi versiunile "i pr!iectaţi acţiunile iniţiale ale

!rganului de urmărire penală necesare elucidariiurmăt!rului ca =/a distanţa de 1,5 m. de lagardul unei case de l!cuit, a&lată 'n c!nstrucţie, a&!st desc!perit cadavrul unui bărbat 'n v'rstă de5509- ani. %adavrul era 'ntins pe spate, cu &aţamurdară de singe, pici!arele se a&lau pe "!sea, iarcapul se spriginea pe un st'lp de bet!n. /'ngăvictimă se a&la !

cărămidă cu pete brune0r!"ietice "i ! sac!"ă 'n care se a&la ! bucatăde pine "i ! sticlă de -,$ l. de <3%=

'rima măsură pe care tre#uie să o ia cei care au luatcunoştinţă de săvrşirea faptei constă în asigurarea pa$ei, pentru a nu fimodificate, alterate sau c%iar distruse urmele infracţiunii. 0poi, tre#uie săculeagă date utile identificării victimei, precum şi a persoanelor carecunosc împre"urările în care s-a săvrşit fapta, indiferent de calitatea lor 

 procesuală (făptuitori sau martori).în această etapă a cercetărilor nu se poate şti dacă s-a

săvrşit o infracţiune de omor. e aceea, includem toate aceste fapte în

categoria faptelor cau$atoare de moarte violentă. Mumai la terminareacercetărilor se va sta#ili dacă a fost un ca$ de moarte patologică, osinucidere, un accident sau o faptă săvrşită cu intenţie.

upă ce au luat măsurile de pa$ă ce se impun şi au cules primele informaţii de la faţa locului, organele de urmărire penală dinapropiere vor informa, telefonic, organele "udiciare ierar%ic superioare(orăşeneşti sau "udeţene) în legătură cu cele constatate. 'nă la sosirea lafaţa locului a ec%ipei operative, organele de urmărire penală localecontinuă investigaţiile şi asigură pa$a locului faptei. acă urgenţa o

impune, vor lua măsuri de transportare la spital avictimelor ce pre$intă leiuni corporale grave.

Sarcinile ec+ipei !perative s!site la &aţa l!cului4a sosirea la faţa locului, ec%ipa operativă tre#uie să

culeagă ct mai multe date de la cei care au luat primii cunoştinţă desăvrşirea faptei, pentru a sta#ili ce modificări au survenit în cmpulinfracţiunii de la data constatării faptei, cine a asigurat pa$a locului şi ce

 persoane pot da informaţii în legătură cu cele întmplate.înainte de începerea cercetărilor propriu-$ise, ec%ipa

operativă întocmeşte un plan de acţiune, în care vor fi menţionate şio#iectivele urmărite. 0ceste o#iective corespund între#ărilor care tre#uieformulate şi la care se caută răspuns. în tactica criminalistică sunt

cunoscute mai multe asemenea între#ări, al căror număr este diferit de lao ţară la alta. *actica france$ă foloseşte opt sau nouă între#ări, în timp ceîn tactica germană numărul lor este redus la şapte. Cum în lim#a germanătoate între#ările încep cu litera HTH, s-a consacrat formularea

 practicienilor care le denumesc Jcei şapte U de aurH (Jdic sie#engoldenen T V Uas, Uann, Uo, Uie, Uomit, Uarum, UerH).

Cele şapte între#ări corespund priorităţii pe care tre#uie săo acorde ec%ipa de cercetare sarcinilor ce urmea$ă a fi îndeplinite, şianume7 ce s-a întmplatG, cndG, undeG, cumG, cu ce (s-a săvrşit fapta)G,de ce (scopul, mo#ilul)G, cine este (sunt) autorul (autorii) fapteiGW

TEST nr. 12

Pentru examenul de curs la disciplina  CRIMINALISTICA

 Subiectul I. 3"t"'ra(ia 4u#iciară.

1.1 (#) 3e&iniţi n!ţiunea "i sistemul &!t!gra&iei 4udiciare.în pre$ent fotografia "udiciară este tratată de ma"oritatea specialiştilor cao ramură a criminalisticii destinată metodelor aplicării în direct sau prinadaptare a mi"loacelor fotografice curente la fiarea şi eaminarea

 pro#elor materiale ale infracţiunii în scopul descoperirii şi curmăriifaptelor penale.0nsam#lul metodelor şi procedeelor fotografiei "udiciare se divi$ea$ă îndouă categorii7 a) destinată fiării o#iectelor de cercetare criminalisticăaşa cum sunt percepute la cercetarea locului faptei sau la efectuarea altoracte şi activităţi de urmărire penală, şi #) aplicată în condiţii de la#oratorîn vederea relevării urmelor impercepti#ile ale infracţiunii, demonstrăriieaminărilor în desfăşurare şi a re$ultatelor eperti$ei. emarnd de lascopul utili$ării fotografiei, în criminalistică s-a conturat sistemul #ipartital fotografiei "udiciare7 &!t!gra&ia 4udiciară !perativă şi &!t!gra&ia deexaminare, cunoscută şi su# denumirea de fotografie a eperti$eicriminalistice.9otografia operativă se aplică, după cum se va vedea în continuare, înmod nemi"locit de către organul de urmărire penală in activitatea sa dedescoperire şi curmare a infracţiunilor. 9otografia de eaminare esteîntre#uinţată de către eperţii criminalişti în legătură cu efectuareaeaminărilor criminalistice.

1.2 (5) naliaţi regulile "i pr!cedeele de &!t!gra&iere a l!cului&aptei.

1.#($) Evaluaţi pr!cedura aplicării vide!0'nregistrării la &ixareamersului "i reultatel!r des&ă"urării acţiunil!r deurmărire penală.

 Subiectul II. articularită$i et"#ice pri6i!# cercetarea (urtului #i!apartae!te2.1 (#) 3es&ă"uraţi elementele caracteristicii criminalistice a &urtuluidin apartamente.

8/16/2019 Criminalistica Examen Teste 2016

http://slidepdf.com/reader/full/criminalistica-examen-teste-2016 11/27

Conform art. C' 5&. prin furt se înţelege sustragerea pe ascuns dinavutul proprietarului. 0ceasta este cea mai răspîndită infracţiune ceatentea$ă la proprietate. 6. Circumstanţele care tre#uie sta#ilite în ca$ulsăvîrşirii furturilor sunt7  a avut loc furtul,  timpul, locul şicircumstanţele în care a fost comisă,  o#iectul atentării (ce a fost furat deinfractor)costul şi semnele lui,  proporţiile cau$ate,  cui i-a aparţinuto#iectul furat,  metoda săvrşirii furtului,  su#iectul (de cine a fostfurat o#iectul),  furtul a fost săvîrşit de un grup criminal organi$at, dacăda, gradul de vinovăţie a fiecăruia,  locul şi metoda reali$ării #unurilorfurate,  circumstanţele atenuante şi agravante,  cau$ele care aufavori$at comiterea furtului. 3. &etodele de săvrşire a furturilor pot ficlasificate în felul următor7 furtul proprietăţii de stat sau private8 dinîncăperi - prin spargere sau fără8 furtul din poşete, #u$unare, sau de la

 persoanele #eate8 furturile săvîrşite prin a#u$ de încredere8 furturilesăvîrşite din camerele de depo$itare8 furturile din mi"loacele de transport.2.2 (5) %lasi&icaţi urmele instrumentel!r de spargere "i pr!cedura de&ixare "i ridicare a l!r.=n dependenţă de caracterul acţiunii o#iectului, instrumentului sau

mecanismului asupra unui o#iect oarecare şi urmelor re$ultate din aceastăacţiune, se împart în trei tipuri7 a) urme de apăsare, se formea$ă de la

 pălituri cu o#iectele de spargere pe suprafaţa o#iectelor forţate8

 #) urme de alunecare, se formea$ă cnd o#iectul de spargerea acţionat su# un ung%i oarecare pe suprafaţa o#iectului forţat8 c) urme detăiere, de pilire şi sfredelire ? apar la tăierea, pilirea, sfredelireao#iectului sforţat. :. Clasificarea urmelor lăsate de o#iectele de spargere,instrumente şi mecanismele totalmente corespund traseologiei generale.<rmele pot fi7 a) de adncime8 #) de suprafaţă8 c) dinamice8 d) statice8

 F  Indiferent de natura acestora, urmele depistate se vor fotografia apelndu-se la metoda fotometrică. 'e lngă menirea de ademonstra şi certifica datele epuse in procesul-ver#al, fotografiileurmelor, rednd cu claritate caracteristicile acestora, adesea devin o#iecteale eperti$ei criminalistice.

 F  ) <rmele descoperite sau relevate la faţa locului, deregulă, se ridică în comun cu o#iectul sau cu o parte separată (demontată)a acestuia.

 F  1) acă o#iectul purtător de urmă e de valoare,supravoluminos sau intransporta#il şi, din aceste ori alte motive, se

eclude ridicarea lui, urmele se vor r idica, procedndu-se7 F   F la mularea urmelor de adncime cu soluţie de g%ips, cu plastelină, materiale polimerice8

 F   F la transferarea urmelor de suprafaţă pe peliculedactiloscopice, foi de %rtie fotografică şi alte materiale ade$ive8

 F la recoltarea urmelor-materie prin ră$uire, a#sor#ire, solu#ili$are,atragere cu magnetul2.# ($) rgumentaţi genul de expertiă 4udiciară "i !biectivele

acestuia 'n situaţia *n legătură cu cercetarea &urtuluisăv'r"it din apartamentul cet. %urmei, amplasat pe str.iil!r, 1: ap. # de la l!cul &aptei, a &!st ridicat lacătulde la u"a de intrare cu urme viibile de &!rţare.&iţerul de urmărire penală a a4uns la c!ncluia căpentru examinarea acestuia sunt necesare cun!"tinţespecialiate.

TEST nr. 1#

Pentru examenul de curs la disciplina  CRIMINALISTICA

 Subiectul I. Cercetarea crii!alistică a urel"r %puşcăturii 1.1 (#) 3e&iniţi c!nceptul criminalistic al armei de &!c "i

&!rmulaţi criteriile de clasi&icare ale acest!ra.

1.2 (5) %lasi&icaţi urmele 'mpu"căturii "i argumentaţi imp!rtanţal!r 'n cercetarea in&racţiunil!r.

<rmele tragerii din armă de foc constituie modificări materiale care apar pe suprafaţa sau în profun$imea diferitelor o#iecte (inclusiv a corpuluiomenesc) din perimetrul locului aplicării armelor de foc.upă caracterul, mecanismul de formare şi importanţa lor ladeterminarea împre"urărilor unei împuşcături, urmele tragerii din armă defoc se divi$ea$ă în trei mari categorii7 a) create de mecanismele armei pemuniţii drept re$ultat al interacţiunii acestora în procesul tragerii8 #)lăsate de proiectil pe suprafaţa sau în profun$imea o#iectelor cu care vineîn contact în urma împuşcăturii8 c) formate de factorii suplimentari aiîmpuşcăturii.upă natura lor, urmele date pot fi împărţite în două grupe7 ) re$ultatedin acţiunea directă a factorilor suplimentari ai împuşcăturii asuprao#iectelor în care s-a tras8 6) urme F materie ce se pre$intă ca resturi desu#stanţe dega"ate in momentul =mpuşcăturii

3acă vrea caracteriarea l!r atunci adaugă na.....<rmele tragerii din armă de foc constituie modificări materiale care apar

 pe suprafaţa sau în profun$imea diferitelor o#iecte (inclusiv a corpuluiomenesc) din perimetrul locului aplicării armelor de foc.upă caracterul, mecanismul de formare şi importanţa lor ladeterminarea împre"urărilor unei împuşcături, urmele tragerii din armă defoc se divi$ea$ă în trei mari categorii7 a) create de mecanismele armei pemuniţii drept re$ultat al interacţiunii acestora în procesul tragerii8 #)lăsate de proiectil pe suprafaţa sau în profun$imea o#iectelor cu care vineîn contact în urma împuşcăturii8 c) formate de factorii suplimentari aiîmpuşcăturii.0mintim în acest contet că, după unii autori, urmele în discuţie seîmpart în principale şi secundare, clasificare du#ioasă, dacă ţinem contde faptul că de ce natură ar fi o urmă a împuşcăturii ea poate avea oimportanţă primordială la determinarea împre"urărilor aplicării armei defoc.<rmele mecanismelor armei pe tu#ul cartuşului se creea$ă succesiv pe

 parcursul a trei etape inerente unei împuşcături7 încărcării armei, tragerii,eliminării şi aruncării tu#ului ars.4a etapa încărcării armei se vor forma două urme ce interesea$ă pe plancriminalistic7 una pe suprafaţa eterioară a tu#ului în forma unui fasciculde linii specifice scoaterii cartuşului din încărcător, pentru a fi deplasat

spre camera de detonare, alta pe fundul ro$etei tu#ului su# formă destriaţii ce redau relieful părţii, frontale a înc%i$ătorului venit în contact cutu#ul în momentul introducerii cartuşului în camera de detonare.4a etapa tragerii percutorul creea$ă prin lovitură o urmă de adncime,care reproduce diverse elemente caracteristice privind forma,dimensiunile şi relieful lui. 4a tu#urile cartuşelor de vnătoare aceastăurmă este sursa informativă de #a$ă privind identificarea armei din cares-a tras.

4a etapa eliminării şi aruncării tu#ului ars se creea$ă patru urme cusemnificaţie decisivă privind identificarea armei, şi anume7

 F urma g%earei etractoare su# forma unui şir de striaţii pe parteaanterioară a gulerului ro$etei, care redau cu preci$ie reliefulmecanismului menţionat al armei8

 F urma e"ectorului (pragului aruncător), în formă de striaţii, pe partea posterioară a gulerului ro$etei8 F urma marginii ferestruicii de aruncare su# forma unui fascicul delinii, ce se creea$ă la un nivel mai sus de mi"locul tu#ului. 4a armele deluptă automate şi semiautomate această urmă pre$intă o valoareidentificatoare esenţială8

 F urma su# formă de linii longitudinale pe suprafaţa tu#ului, create deiregularităţile pereţilor camerei de detonare (fig.7!.

e o deose#ită valoare criminalistică sunt urmele de pe glonţ, create laetapa tragerii de plinurile g%inturilor. !lontele cartuşelor pentru armeleg%intuite este prevă$ut cu un diametru ma"orat faţă de cali#rul armei

 pentru care este destinat, aceasta fiind o condiţie te%nică indispensa#ilăfuncţionării armelor g%intuite . atorită acestei diferenţe de diametru,glontele înaintea$ă pe g%inturi forţat, reproducnd în mod dinamic

relieful plinurilor g%inturilor (cmpurilor dintre g%inturi) (fig.8!.în ceea ce priveşte urmele pe proiectilele din mitralii trase din arma devnătoare, acestea reproduc de asemenea in mod dinamic iregularităţileţevii. 'osi#ilităţile cercetării criminalistice a urmelor date practic sunt

 perfecti#ile.0 doua categorie de urme ale împuşcăturii sunt cele ale proiectilului pesuprafaţa sau în profun$imea ţintei, a altor o#iecte cu care proiectilul avenit în contact. 0ceste urme se întlnesc su# trei forme7 urme de

 perforare, create in urma penetrării proiectilului a o#iectului in întregime8urme de pătrundere (canale oar#e), create prin implantarea proiectiluluiîn profun$imea o#iectului împuşcat fără a- traversa complet8 urme dericoşare, create prin atingerea unei suprafeţe.<rmele de perforare se manifestă prin orificiul de intrare, printr-un canal,în ca$ul unui o#iect relativ gros, şi prin orificiul de ieşire. 4a urmele de

 pătrundere F prin orificiul de intrare şi printr-un canal numit or# dincau$a lipsei orificiilor de ieşire.<rmele de ricoşare se pre$intă su# forma unor linii, $grieturi alesuprafeţei o#iectului lovit de proiectil, forma şi adncimea cărora sunt înfuncţie de ung%iul de lovire, re$istenţa o#iectului, distanţa de la care s-atras, tipul şi cali#rul armei, muniţiilor etc.<ltima categorie de urme le constituie modificările produse de factorii

suplimentari ai împuşcăturii .upă natura lor, urmele date pot fi împărţite în două grupe7 ) re$ultatedin acţiunea directă a factorilor suplimentari ai împuşcăturii asuprao#iectelor în care s-a tras8 6) urme F materie ce se pre$intă ca resturi desu#stanţe dega"ate in momentul =mpuşcăturii. in prima grupă fac parte7a) rupturile marginilor orificiului de intrare, provocate de acţiuneaga$elor in ca$ul împuşcăturii de la distanţe etrem de mici (pnă la 3cm). 'resiunea ga$elor create ca urmare a arderii eplo$i#ile a pul#eriieste pnă la 3 mii atm. că$nd cu mult în urma aruncării proiectilului, eacontinuă să acţione$e asupra o#iectelor din apropierea gurii ţevii,genernd rupturi de diverse forme8

 #) arsurile şi prliturile suprafeţei din apropierea nemi"locită a orificiuluide intrare cau$ate de flacăra de la gura ţevii, care de asemenea suntcaracteristice pentru împuşcăturile de la distanţe minime. în urma arderii

 pul#erii în ţeava armei temperatura ga$elor atinge valori maime (pnă la6DDD-6+DD[). Ieşind in afara ţevii, ga$ele i$#ucnesc în flacără, provocndarsuri o#iectelor din apropierea gurii ţevii8c) inelul sau semiinelul de imprimare a conturului gurii ţevii (Nştanţ-marKeO) provocat de vrful ţevii înfier#ntate în ca$ul împuşcăturii de ladistanţă nulă, direct pe suprafaţa o#iectului.<rmele-materie specifice împuşcăturii se pre$intă în două categorii7

 prima inelul de frecare F un strat cu formă circulară, creat prin ştergerea

de particule metalice, de ulei, funingine, rugină, praf, atestat permanent lagura orificiului de intrare, şi a doua F a petelor de funingine, particulede pul#ere arse incomplet, re$iduuri de capsă, precum şi stropi de ulei,acestea crend o $onă mai largă în "urul orificiului de intrare in situaţiaîmpuşcăturii de la distanţa de pnă la D-DD cm. 'e părţile desc%ise alecorpului uman particulele de praf, arse incomplet, implantndu-se în

 piele, constituie un desen cunoscut su# denumirea de tatua".în fond, cu categoriile de urme menţionate ne confruntăm şi în ca$ulîmpuşcăturii din arma de vnătoare. <nele deose#iri se pot consemnadoar privind urmele proiectilului de alice şi mitralii. Ieşind din ţeavaarmei, un atare proiectil va parcurge compact o distanţă mică (pnă la m) după ce alicele şi mitraliile se vor dispersa treptat. 'rin urmare, însituaţia împuşcăturii de la distanţă mică, pe ţintă se va crea un singurorificiu de intrare, ceva mai mare dect cali#rul armei din care s-a tras.0licele şi mitraliile trase de la distanţă mare (peste m) vor crea maimulte orificii de intrare cu ra$a de plasare proporţională distanţei detragere.atorită faptului că forţa acţiunii eercitată de proiectilul armelor devnătoare este cu mult mai scă$ută dect a proiectilelor armelor de luptă,In ma"oritatea ca$urilor de împuşcătură din arme de vnătoare,

 proiectilele creea$ă canale oar#e.6

1.# ($) 3em!nstraţi m!dalităţile de stabilire a direcţiei, distanţei "il!cului de unde s0a tras din arma de &!c, dacă pe timpde vară a &!st depistat un cadavru amplasat pebanc+eta "!&erului unui taxi, care a preentat leiunic!rp!rale 'n regiunea craniului din dreapta spate0lateral sub &!rma unui !ri&iciu de intrare de -.$5- cm"i a celui de ie"ire cu ! supra&aţă de #x6 cm. iar 'nsal!n pe supra&aţa p!rtierei şoferului eistă urmeasemănătoare la culoare cu sngele.

/. Stabilirea direcţiei, a distantei şi a locului de unde s-atras

ta#ilirea direcţiei, a distanţei şi a locului de unde s-a trasse înscrie printre pro#lemele ce necesită soluţionare att în cadrulcercetării la faţa locului, ct şi în procesul eperti$ei. 9aptul în cau$ăcontri#uie direct la demascarea unui omor disimulat prin sinucidere, ladeterminarea unei legitime sau nelegitime aplicări a armei de foc de cătreo persoană cu funcţii speciale, de altă persoană în situaţia unei agresiunietc.

irecţia tragerii se determină în #a$a urmelor proiectilului

şi a factorilor suplimentari ai împuşcăturii, precum şi după loculamplasării tu#urilor trase din sisteme automate.în #a$a urmelor proiectilului, direcţia în care s-a tras se

sta#ileşte după po$iţia orificiului de intrare şi de ieşire.'entru orificiul de intrare este caracteristică atragerea

marginii acestuia înăuntru. uprafaţa o#iectului în care s-a tras poate fiîndoită ca urmare a apăsării provocate de lovirea proiectilului. ;rificiulde ieşire pre$intă dimensiuni mărite faţă de cel de intrare şi în ma"oritatea

ca$urilor este încon"urat de diverse rupturi cau$ate de materialul dislocatşi aruncat de proiectil în direcţia mişcării.

espre direcţia tragerii atestă şi urmele create de factoriisuplimentari ai împuşcăturii (inelul de frecare, Nştanţ-marKeO, rupturile şi

 prliturile).'e #a$a acestei categorii de urme ale împuşcăturii în

criminalistică se determină şi distanţa de la care s-a tras. Imprimareagurii ţevii, rupturiile şi prliturile din prea"ma orificiului de intrare,

 pre$enţa #urei şi a căpă-celului proiectilului în canalufcreat de acesta,mărturisesc vădit că tragerea a fost eecutată cu ţeava lipită de suprafaţao#iectului sau de la distanţe etrem de mici (F+ cm). 'etele defuningine, stropii de ulei, îndeose#i particulele de pul#ere nearse suntfactorii distinctivi ai împuşcăturii de la distanţe mici. 5eamintim călimitele de acţiune a factorilor creatori ai urmelor menţionate la armelede mnă nu depăşesc un metru.

4ipsa urmelor factorilor suplimentari confirmă căîmpuşcătura a fost efectuată de la distanţe ce depăşesc limita de m,adică considerate convenţional ca mari.

espre distanţa unei =mpuşcături cu un proiectil de alice

sau mitralii se poate "udeca şi după aria de dispersare a acestuia. în liniimari, valorile diametrelor de dispersare a alicelor cartuşului tras dintr-oarmă de vnătoare cu ţeava cilindru sunt date de specialiştii in materie infuncţie de distanţa de tragere (#ezi tabelul de pe pag. urm.!.

In acest contet atenţionăm că determinarea la faţa loculuia direcţiei şi distanţei de la care s-a tras este cu aproimaţie, ea fiindîntreprinsă de organul "diciar doar pentru a intensifica activitatea deurmărire penală. efinitivarea acestor circumstanţe ţine de competenţaepertului #alistician.

'entru sta#ilirea locului de unde s-a tras se apelea$ă lametoda cunoscută în criminalistică su#\ denumirea de #izarea directă alocului tragerii,

care în marea ma"oritate a ca$urilor se desfăşoară cuoca$ia cercetării locului faptei.

acă proiectilul a perforat un o#iect cu o grosime relativmare, vi$area directă a locului de unde s-a tras se face cu a"utorul unuitu# de %rtie,

carton sau masă plastică introdusă în canalul format de proiectil din partea orificiului de ieşire. acă proiectilul a perforat douăo#iecte apropiate unul de altul, tu#ul tre#uie să unească canalul am#elor o#iecte în întregime. 'rivind prin tu#ul astfel aran"at se va determina cu

 preci$ie locul amplasării armei din care s-a tras.In situaţia în care proiectilul a perforat un singur o#iectsu#ţire,

lovind sau aprofundndu-se în alt o#iect îndepărtat, cumar fi un geam sau peretele opus, vi$area se face privind în de-a lungulunei sfori întinse ce uneşte centrul perforaţiei primului o#iect cu punctulo#iectului lovit de proiectil ulterior.

în aprecierea locului de unde s-a tras tre#uie să se ţinăcont de factorii ce influenţea$ă traiectoria de $#or a proiectilului. In fondvi$area poate conduce la sta#ilirea locului tragerii, şi aceasta s-aconfirmat prin verificarea practică, dacă direcţia tragerii este ori$ontalăsau de sus în "os su# orice ung%i. *raiectoria proiectilului tras de "os insus admite modificări esenţiale de direcţie, fiind influenţată vădit degravitaţie, precum şi de factorii climaterici. Cu căt distanţa tragerii e maimare, cu att mai evidente devin modificările.

4ocul de amplasare a tu#urilor aruncate din armeleautomate, în condiţiile unui spaţiu desc%is, poate fi supus unui studiuspecial, avnd ca scop calcularea locului de unde s-a tras. upă cum estecunoscut, fiecărui tip şi sistem de armă automată ii sunt proprii direcţia şiung%iul de aruncare a tu#urilor trase. e eemplu, pistoletul TT aruncătu#ul in dreapta la o distanţă de pnă la + metri su# ung%iul de 1DFD[faţă de linia direcţiei tragerii, pistoletul "arabellum aruncă tu#ul în sus şi

în dreapta la distanţe pnă la F3 m su# un ung%i de DFDD[, iar  pistoletul 1ra9ning respectiv In dreapta la o distanţă de pnă la 3 m şisu# un ung%i de RDFD[.

eci, cunoscnd arma după tu#ul fiat în perimetrullocului faptei, în #a$a indicatoarelor sau cataloagelor privindcaracteristicile te%nico-#alistice ale acesteia, dar şi prin verificareeperimentală, organul "udiciar poate calcula locul de unde s-a tras.

acă tu#ul a fost aruncat dintr-o armă cu repetiţie,calcularea locului de unde s-a tras va fi doar aproimativă, deoarece attung%iul, ct şi direcţia de aruncare a tu#ului sunt în funcţie de forţa şimodul de acţiune a autorului tragerii.

 Subiectul II 6.1 (#) @ndicaţi acţiunile de urmărire penală care see&ectueaă la etapa iniţială de cercetare a vi!lului.

e cunosc 6 situatii cu privire la viol, prima este situatia cind violul esavirsit de o persoana concreta, cunoscuta victimei, iar ceade a doua situate cind violul e savirsit de persoane straine,necunoscute victimei

<rmarirea penala in prima situatie se va concentra pe solutionareaurmatoarelor pro#eleme7 daca raportul seual reclamat aavut loc realemente siin conditiile de la si timp la care serefera persoana denuntatoare si daca raportul seual s-a

 produs contrar vointei victimei, prin constringerea acesteiade catre persoana denuntata, ori profitinduDse de starea deimposi#ilitate a ei de a se apara sau eprima vointa.

In vederea clarificarii pro#leelor mentionate este indicat sa se efectue$eun sir de activitati7audierea persoanei victima, eaminareamedico legala, ridicarea si eaminarea vestimentatiei si aaltor o#iecte pe care victima le avea asupra sa lamomentul agresarii sale seuale, retinerea si audierea

 persoanei denuntate, eaminarea corporala, si avestimentatiei acesteia, cercetarea la fata locului etc.

Circumstanţele care tre#uiesc sta#ilite sunt7  a avut loc violul, dacă da -cînd şi unde,  a fost aplicată forţa fi$ică, dacă da, în ceformă concretă s-a manifestat (#ătaie, ameninţare cumoartrea, aducerea într-o stare de neputinţă),  cine este

 partea vătămată8 dacă nu este #olnavă fi$ic, minoră,  cineeste violatorul8 a săvîrşit anterior asemenea infracţiunii8este sau nu recidivist8 violul a fost sîvărşit de-o singurăsau de un grup de persoane, dacă da, care a fost rolulfiecăruia din ei,  care sunt consecinţele violului, sunt saunu deose#it de grave,  care este pagu#a materială,

cau$ată victimei în re$ultatul violului,  care circumstanţeau fovari$at comiterea violului6.2 (5) %aracteriaţi &!rmele pr!cesuale "i sarcinile pers!anel!r

c!mpetente 'n medicină participante la cercetareain&racţiunii de vi!l. 

0udierea victimei violului tre#uie sa fie urmata de eperti$a medicolegala precum si a vestimentatiei sale in vederea

8/16/2019 Criminalistica Examen Teste 2016

http://slidepdf.com/reader/full/criminalistica-examen-teste-2016 12/27

depisatarii si eaminarii urmelor raporturilor seuale si deviolenta, a caracterului si urmarilor lui.

=ntre#ăriile adresate eperti$ei medico-legale a victimei7 a) a întreţinut persoana în ultimul timp raporturi seuale, dacă da,apraimativ cînd, #) sunt pre$ente careva semne precumcă victimei i s-au dat careva su#stanţe care ar fi adus-oîntr-o stare de neputinţă, c)sunt pre$ente pe corpul

 persoanei careva vătămări sau alte semne după care se poate de "udecat despre caracterul forţat al actului seualsau tentative de-al săvîrşiri, dacă da, atunci unde sîntlocali$ate şi vec%imea lor, d) sunt semne care ar indica căraportul seual a fost repetat de mai multe ori, e) a avutloc ruperea %imenului, dacă da, cnd aceasta a avut loc(dacă pătimaşa susţine că pînă la viol nu a întreţinut relaţiiseuale), f) este posi#il ca actul seual să fi avut loc fărăruperea %imenului, g) a devenit persoana însărcinată sau

 #olnavă de vreo #oală venerică, i) corespund vătămărilede pe corpul victimei, cu cele din declaraţii date de ea,cau$ele şi vec%imea lor, ") sunt pre$ente pe corpul

victimei, urme de spermă sau sînge şi locali$area lor 6.3 (1) 3eterminaţi genul de expertiă "i &!rmulaţi 'ntrebările ce p!t

&i incluse 'n !rd!nanţa ('nc+eieree) de dispunere aexpertiei urmel!r de natură bi!l!gică umană 'n caulin&racţiunii de vi!l.

;5;M0M]0 cu privire la dispunerea eperti$ei medico-"udiciare privind infracţiunea seuală.

I'<M7 . 0 efectua eperti$a medico-"udiciară in pre$enta cau$ă. 0 pune in sarcina Centrului de &edicină 4egală al&inisterului ănătăţii şi 'rotecţiei ociale reali$areaacesteia. 6. 0 solicita epertului răspunsuri la următoareleintre#ări7 a) a atins minora u%anenco Cristina varstamaturităţii seualeG #) sunt pre$ente la u%anenco Cristinasemnele unui eventual raport seual şi care anumeG c) estedereglată la u%anenco Cristina integritatea anatomică a%imenuluiG d) au fost depistate la u%anenco Cristina incăile genitale urme de spermăG e) au fost sta#ilite lau%anenco Cristina le$iuni la nivelul organelor genitaleGf ) sunt pre$ente pe corpul şi pe %ainele victimeiu%anenco Cristina urme suspectate a fi spermăG g) aufost depistate le$iuni pe corpul victimei u%anenco

CristinaG %) a fost contaminată victima de vreo #oalăG 3. 0 pune la dispo$iţia epertului materialele cau$ei penale nr.6DD::6+. :. 0 informa procurorul despre %otărareaadoptată. Motă7 arcina principală a acestei eperti$e esteconstatarea raportului seual şi evidenţierea semnelor deconstrangere fi $ică a victimei sau a imposi#ilităţiiacesteia de a se apăra ori de a-şi eprima voinţa.

iagnosticul po$itiv al raportului seual se #a$ea$ă pe următoarelesemne7 defl orarea, pre$enţa spermei şi a fi relor de păr incăile genitale ale victimei, pre$enţa altor le$iuni ale%imenului, graviditatea şi contaminarea cu maladiivenerice. 2perti$a #ănuitului se va efectua cat maicurand posi#il. rept dovadă a implicării lui in comitereacrimei pot servi urmele de pe %aine. ;punand re$istenţă,victima poate provoca agresorului le$iuni locali$ate pefaţă, 6+ maini, gat. 'e %ainele agresorului pot fi sta#iliteurme de spermă şi sange. Implicarea agresorului ininfracţiune poate fi demonstrată in #a$a pre$enţei unorle$iuni şi eliminări (vaginale, rectale) pe penis, a fi relorde păr de la victimă, a maladiilor venerice, a conţinutuluisu#ung%ial

TEST nr. 16

Pentru examenul de curs la disciplina  CRIMINALISTICA

 Subiectul I. Alte ure create #e "1.1(#) 3e&iniţi n!ţiunea "i imp!rtanţa criminalistică a urmel!r de 'ncălţăminte.

1.2(5) naliaţi elementele caracteristice ale carării urmel!r='articularităţile individuale ale deprinderilor de a merge se

materiali$ea$ă su# formă de elemente caracteristice ale cărării urmelor,dintre care menţionăm7

 F linia direcţiei mersului  F aa cărării de urme,indicnd direcţia mersului8

 F linia mersului : linia frntă, segmentele căreia unesc punctele e-

treme din spate ale urmelor create consecutiv de picioruldrept şi de cel stng8

 F lungimea paşilor picioarelor drept şi stng F distanţadintre punctele etreme din spate ale urmelor consecutiv create de

 picioare8 F lăţimea pasului F distanţa cuprinsă între etremităţile

interioare ale urmelor create de piciorul drept şi de cel stng8 F ungiul paşilor picioarelor drept şi stâng  F figură

formată de întretăierea aei urmelor picioarelor respective cu liniadirecţiei mersului (fig. '8!.

Cercetarea acestor elemente în particular sau în ansam#lu poate conduce la conclu$ii principiale privind persoana suspecţi. 'e #a$aelementelor cărării urmelor se pot pronostica apartenenţa la se a

 persoanelor participante la operaţia cercetată, caracteristicile fi$ice şieventualele defecte anatomice ale acestora, starea lor psi%ica, greutatea ş.a.

5itmul şi direcţia deplasării, spre eemplu, se aprecia$ădupă po$iţia picioarelor, lungimea paşilor şi ung%iul mersului. 0cesteelemente în comun cu forma urmelor denotă apartenenţa la e a

 persoanei lifWcau$ă. 4ungimea paşilor în mers o#işnuit la #ăr#aţi este în

medie de 1DFRD cm, iar la femei de +DFD cm. <rmele create în fugăse disting prin forma lor vădit arcuită. efectele anatomice (prote$ă, ranăş. a.) se reflectă în cărarea urmelor prin lungimea diferită a paşilor unui

 picior în raport cu celălalt şi prin apariţia unor elemente suplimentare,cum ar fi a celor de trre a piciorului afectat.

4und în considerare cele de mai sus, putem afirma căurmele de picioare ocupă un loc prioritar în cercetările criminalistice,însemnătatea lor fiind apreciată su# trei aspecte7

) in vederea sta#ilirii împre"urărilor locului faptei încadrul cercetării acestuia prin aprecierea pe #a$a urmelor, a căilor de

 pătrundere şi plecare a făptuitorului, a acţiunilor săvrşite şi a factoruluide timp al infracţiunii8

6) în vederea urmăririi urgente a făptuitorului, folosindu-se date eacte despre direcţia şi modul deplasării, particularităţilemersului, caracteristicile fi$ice şi anatomice ale persoanei suspecte8

3) în vederea identificării factorului creator de urme (a persoanei suspecte sau a încălţămintei) prin intermediul eperti$eitraseologice.

1.#($) Estimaţi met!dele "i pr!cedeele te+nice aplicate de specialist la&ixarea "i ridicarea urmel!r 'n următ!area situaţie/a l!cul săv'r"irii unei in&racţiuni de &urt prinpătrundere, ec+ipa de cercetare, examin'nd căile dedeplasare a &ăptuit!rului, a desc!perit pe ăpada 2(d!uă) urme de pici!r 'ncălţat care repreentau 'npr!&unimea sup!rtului relie&ul părţii de c!ntact a 'ncălţămintei=. Specialistul criminalist a e&ectuat&ixarea "i ridicarea l!r.escoperirea urmelor de picioare, indiferent de natura lor,

se reali$ea$ă prin cercetarea vi$uală la faţa locului a tuturor suprafeţelor 

 pe care este posi#il să se calce. In acest scop vor fi eaminate7 F suprafeţele de duşumea şi alte o#iecte de construcţie

din încăperea în care s-au desfăşurat acţiunile cercetate8 F suprafeţele de teren ale spaţiului desc%is, pe unde a

venit şi a plecat făptuitorul8 F o#iectele aflate în calea direcţiei de deplasare a

făptuitorului, precum şi cele eploatate pe parcursul săvrşirii faptei(mese, scaune, lă$i etc).

tn condiţii nefavora#ile, în căutarea urmelor de picioare se pot folosi surse de lumină diri"ată şi instrumente optice de mărire(reflector, lupă).

<rmele de picioare, att cele de adncime ct şi cele desuprafaţă, sunt supuse acţiunilor mai multor factori de natură să ledistrugă. 9iind descoperite, ele impun masuri de prote"are. efenomenele naturii (vnt,

 ploaie, $ăpadă) urmele se vor prote"a prin acoperire cuvase sau pelicule impermea#ile. In vederea ecluderii unor activităţiumane de natură să provoace deteriorări, urmele se acoperă cu o#iecte de

 persistenţă avansată, ca de eemplu, o ladă, al#ie, covată etc.escoperite, urmele de picioare se fiea$ă prin descrierea în procesul-ver#al de cercetare la locul faptei a trăsăturilor lor generale şi particulare.

'rocesul-ver#al, fiind formă procesuală de fiare a urmelor, tre#uie săconţină date referitor la natura urmei (de picior, de =ncălţăminte, deadncime, de suprafaţă, de stratificare ori de destratificare), forma eigenerală şi a reliefului (în urmele picioarelor goale, dacă se distingdesene papilare), dimensiunile urmei. 0stfel prin măsurări precise se vor sta#ili şi fia7

 F  In urmele plantei; lungimea urmei F distanţa dintreetrema posterioară a călciului şi cea anterioară a degetelor8 lăţimeaurmei F distanţa dintre etremele laterale ale regiunii metarsiene8lăţimea urmei in regiunea tarsiană (arcadă) şi a călciului în $onacentrală. In ca$urile posi#ile se fiea$ă ung%iul (în grade) format deîntretăierea liniei care uneşte vrful degetelor mare şi mic cu dreaptatangentă cu interiorul urmei8

 F  In urmele de tncălţăminte; lungimea urmei F distanţadintre etremele vrfului urmei şi a tocului8 lungimea pingelei, a regiuniiintermediare şi a tocului8 lăţimea pingelei, a regiunii intermediare şi atocului (fig. '<, =!.

<n rol prioritar in vederea fiării urmelor de picioare îiaparţine fotografiei. 'rocedeele de fotografiere a urmelor au fostformulate în compartimentul consacrat fotografiei "udiciare. 5elevăm înacest contet că indiferent de natura lor, urmele de picioare vor fi fiate

 pe trei feluri de fotografii eecutate la faţa locului7 sc%iţă, de nod şi de

detaliu. In aşa mod urmele se vor fia att în ansam#lul o#iectelor dinspaţiul săvrşirii faptei, precum şi i$olat, fiind purtătoare de elementecaracteristice identificatoare.

<rmele de picioare practic rar pot fi ridicate în comun cuo#iectul purtător. 'rin ridicare se înţelege mularea urmelor de adncimeşi transferarea celor de suprafaţă, aplicndu-se în acest scop diferitemateriale. Cel mai frecvent utili$at material de mulare, fapt confirmat şide practica "udiciară, este pasta de g%ips. 0plicarea acestui material seface In felul următor7 după pregătirea în preala#il a urmei în sensul=nlăturării corpurilor NstrăineO şi îngrădirea urmei cu un val de sol sau cucarton pentru a se preveni revărsarea pastei, se trece la preparareacompo$iţiei de g%ips. Intr-un vas desc%is cu 1DDFDD ml de apă setoarnă treptat praf de g%ips uscat şi cernut, amestecîndu-

 pria mişcări energice pentru a nu permite crearea #oţurilor.Cnd compo$iţia a"unge la consistenţa asemănătoare smntnei, se toarnăîn urmă un prim strat de natură să acopere cel puţin "umătate dinadncimea urmei. 0supra acestui strat se fiea$ă armătura mula"uluiformată din 3F: #eţişoare de lemn sau srme pregătite in preala#il. 'eun element al armăturii se leagă o sfoară menită să servească la fiareaetic%etei cu datele necesare privind urma ridicată. Cnd stratul turnat seva întări puţin, peste armătură se toarnă pasta de g%ips pnă la îngroşareasuficienta a mula"ului.

upă întărire, mula"ul se sapă uşor =mpre"ur pentru caulterior să fie ridicat din sol manual. olul aderat la mula" se spală su# un

 "et de apă fără a se folosi perii, crpe şi alte o#iecte.&ularea urmelor in $ăpadă, în sol $grunţuros sau nisipos

este precedată de operaţii privind întărirea lor. Cea mai simplă metodă deîntărire a urmei constă în pulveri$area pe suprafaţa ei a unui strat su#ţirede g%ips, ulterior pulveri$at cu apă. 'este crusta su#ţire de g%ips, setoarnă pasta de mula"

in ordinea menţionată anterior, cu o singură remarcă7 pastade g%ips pentru mularea urmelor in $ăpadă se prepară în apa adusă latemperatura $ăpe$ii prin ţinerea ei un oarecare timp in condiţiile in carese reali$ea$ă operaţia de mulare. 'entru întărirea urmelor in sol nisipos,se recomandă depunerea în ele, tot prin pulveri$are, a unui strat su#ţirede perclorvenil di$olvat în proporfie de > în acetonă. 'olimeri$ndu-se,soluţia de perclorvenil leagă elementele grunţului şi după 6DF3D deminute admite mularea cu g%ips, uneori c%iar ridicarea urmei.

=n literatura de specialitate se insistă asupra folosirii pentru mularea urmelor de picioare a sulfului topit, parafinei, cerii si aunor polimeri de o u$itate mai redusă în pre$ent.

5eferitor ta ridicarea urmelor de suprafaţă, la etapa actualăse folosesc peliculele dactiloscopice, %rtia fotografică şi plăcile de

cauciuc. 0plicarea peliculei dactiloscopice este aceeaşi ca la ridicareaurmelor de mini relevate prin prăfuire.In lipsa peliculei ade$ive speciale, urmele se pot ridica cu

a"utorul %rtiei fotografice pregătită In preala#il. 'entru urmele create desu#stanţe de culoare af#a (ciment, ala#astru, var, făină) se aplică %rtie cuemulsie neagră şi invers, pentru urmele create de su#stanţe de culoareneagră (mangal, funingine, smoală) se va aplica %rtie cu emulsie al#ă6.

4a locul descoperirii urmelor, %rtia se înmoaie in apăcaldă, se $vntă şi se suprapune urmei, apăsndu-se cu un rulou decauciuc sau cu mna. *ot in aşa mod se foloseşte placa de cauciuc,aceasta fiind în preala#il prelucrată pe una din părţi cu glaspapir pnă laformarea unui relief urşinic.

4a etapa finală a cercetării urmelor de picioare prineaminarea lor de criminaliştii-eperţi se pot soluţiona două pro#lemeesenţiale7

 F dacă urmele plantei au fost lăsate la lata locului de persoanele de la care s-au luat modelele de comparaţie8

 F dacă urmele de încălţăminte au fost create deîncălţămintea ridicată de la persoana suspectă. .

5e$olvarea acestora se va #a$a pe sta#ilirea prineaminarea de comparare a coincidenţei elementelor caracteristice aleurmei cu cele ale

 piciorului pre$entate în modele de comparaţie sau aîncălţămintei în ca$ul urmei respective. Caracteristicile generale ale

 plantei piciorului sunt7 forma şi dimensiunule plantei, mărimea şi po$iţiadegetelor, forma liniilor fleorice. Cu caracter individual se pre$intă

crestele şi desenele papilare, cicatricele, #ătăturile, crăpăturile de piele,defectele accidentale şi anatomice.

tn eaminarea urmelor de încălţăminte se vor comparamodelul încălţămintei, forma şi mărimea tălpii, forma vrfului,configuraţia liniei din urmă a pingelei şi cea dinainte a tocului,modalitatea de prindere a tălpii, alte elemente de ordin general.

5olul decisiv în procesul de identificare îl va aveacoincidenţa caracteristicilor individuale su# formă de elemente reliefice,diferite afectări cu provenienţă din confecţionarea, eploatarea şirepararea încălţămintei (fig. &!.

 Subiectul II. Tactica efectuării perceziţiei şi a ridicării de obiecte şi

documente.2.1 (#) 7epr!duceţi n!ţiunea de perc+eiţie "i de ridicare de !biecte"i d!cumente

'erc%e$iţia poate fi definită ca o activitate proceduralăcare constă în cercetarea prin constrngere a unui loc desc%is, încăperesau a unei persoane în vederea depistării şi ridicării de urme aleinfracţiunii, a anumitor o#iecte, valori şi documente ce constituiemi"loace materiale de pro#ă, precum şi descoperirii persoanelor aflate în

căutare şi a cadavrelor ascunse.'erc%e$iţia repre$intă activitatea procedurală prin a căreiefectuare se urmăreşte descoperirea şi ridicarea o#iectelor sauînscrisurilor ce conţin sau poartă urme ale unei infracţiuni şui care potservi la aflarea adevărului.

5idicarea de o#iecte şi documente repre$intă o activitate procedurală de o mai redusă compleitate, deoarece în ca$ul acesteia suncunoscute atît o#iectele cît şui înscrisuile, locurile în care se află precumşi persoana care le deţine.

2.2 (5) 3eterminaţi de!sebirile pr!cesuale "i tactice dintre perc+eiţie"i ridicare de !biecte "i d!cumente.

pecificul perc%e$iţiei a condiţionat sta#ilirea unui cadru procesual aparte. upă cum s-a su#liniat, la efectuarea perc%e$iţieiorganul de cercetare poate recurge numai dacă se află în posesia unor date ce în mod o#iectiv întemeia$ă necesitatea efectuării ei. 0ltfel spus,

 pentru a proceda la efectuarea perc%e$iţiei, anc%etatorul tre#uie sădispună de date pro#ante (documente, mărturii) sau informaţii operativede natură să "ustifice pre$umţia că în locul indicat sau la persoanarespectivă sunt ascunse o#iecte, documente sau alte materiale ce potcontri#ui la sta#ilirea adevărului.

imilară perc%e$iţiei, dar nu identică, ridicarea de o#iecteşi documente repre$intă o activitate procedurală prevă$ută în moddistinct în legislaţia procesual-penală în vigoare. 0stfel, potrivit art. :1al C'', în situaţia în care se cunoaşte că anumite o#iecte sau documentece pot servi ca mi"loace de pro#ă în procesul penal, se găsesc în posesiaunei persoane fi$ice sau "uridice, organul de ceretare efectuea$ă ridicarealor. 5idicarea documentelor cu caracter secret se face numai cuautori$aţia procurorului care supraveg%ea$ă activitatea de cercetare acau$ei şi în ordinea sta#ilită de comun acord cu factorii de conducere aiinstituţiei respective.

pecificul acestui act procedural re$idă în modul în carese reali$ea$ă7 organul de cercetare dispune efectuarea ridicării printr-oordonanţă, în #a$a căreia o#ligă persoana sau unitatea care deţineo#iectele sau documentele ce interesea$ă cau$a, să le predea lui. acă

 persoana în cau$ă refu$ă să predea #enevol o#iectele ori documentelecerute, situaţie cu o frecvenţă redusă în practica organelor de urmărire

 penală, dar care nu se eclude, acestea se ridică forţat.0şadar, putem afirma că ridicarea de o#iecte şi documente

repre$intă o activitate procedurală consacrată colectării pro#elor materiale ale infracţiunii, care constă în cererea si ridicarea silită aanumitor o#iecte şi documente ce pre$intă interes pentru cau$ă, aflate în

 posesia persoanelor fi$ice sau "uridice.0ctul procedural al ridicării de o#iecte şi documente se

deose#eşte de perc%e$iţie prin faptul că aici organul de cercetare cunoaşteo#iectele şi documentele ce urmea$ă a fi ridicate, legătura

acestora cu fapta avută în cercetare, ştie şi persoana care ledeţine sau în răspunderea căreia se află. 0lta este situaţia în ca$ul

 perc%e$iţiei. 4a momentul dispunerii acesteia organul ce urmea$ă să oefectuea$e deţine anumite date, care, după cum s-a menţionat de"a,întemeia$ă doar pre$umţia că într-un anumit loc sau la o anumită

 persoană se pot găsi urme ale infracţiunii, o#iecte sau documente ce potcontri#ui la soluţionarea cau$ei.

iferă su#stanţial şi conţinutul activităţilor procedurale îndiscuţie. 'e lngă cererea şi ridicarea o#iectelor şi documentelor, la carese limitea$ă actul procedural de ridicare, perc%e$iţia cuprinde o vastăactivitate de căutare, care urmăreşte scopuri diverse (descoperireao#iectelor purtătoare de urme ale infracţiunii, a #unurilor materialere$ultate din activitatea infracţională, a tot felul de acte scrise ce potfurni$a date pro#ante, reţinerea persoanelor declarate în căutare,depistarea locurilor ascunderii cadavrelor etc).

2.# ($) B!minaliaţi sarcinile, met!dele "i mi4l!acele te+nice decăutare a !biectel!r 'n cadrul perc+eiţiei la

d!miciliul unei pers!ane, bănuite de săv'r"ireain&racţiunii de vi!l. "erceziţia $ncăperilor 

*actica perc%e$iţiei încăperilor, indiferent de destinaţia lor (locuinţe, oficii, construcţii anee) cuprinde, pe de o parte, anumite regulitactice privind modul de deplasare şi pătrundere la locul perc%e$iţiei, iar 

 pe de altă parte, procedeele de căutare propriu-$ise a o#iectelor ceinteresea$ă cau$a.

8/16/2019 Criminalistica Examen Teste 2016

http://slidepdf.com/reader/full/criminalistica-examen-teste-2016 13/27

eplasarea la locul perc%e$iţiei tre#uie făcută cu multăatenţie şi în mod operativ, astfel înct persoana ce urmea$ă a fi

 perc%e$iţionată să fie privată de posi#ilitatea de a cugetaasupra comportării sale şi a celor ce- încon"oară. &odul de deplasare sealege în funcţie de natura şi amplasarea locului de perc%e$iţionat(apartament la #loc, vilă, #irou de lucru, casă în localitatea rurală), întoate ca$urile însă este indicat ca deplasarea să se facă cu un mi"loc detransport care să se afle la dispo$iţia ec%ipei de perc%e$iţie pe întregulinterval de timp prevă$ut în preala#il pentru reali$area acestei activităţi.'arcarea mi"locului de transport se va face într-un loc, unde, de o#icei,staţionea$ă maşinile (în faţa unei instituţii de stat, întreprinderi, firme,maga$in, depo$it ş.a.), la o anumită distanţă de la #locul, casa, edificiulîn care este situată încăperea respectivă, ca, în continuare, ec%ipa să sedeplase$e pe "os, în grupe mici de cte două-trei persoane.

in momentul sosirii la locul perc%e$iţiei se vor luamăsurile necesare de pa$ă (#locarea căilor de acces şi de comunicare dineterior) şi de o#servare asupra geamurilor şi a altor locuri, prin care celce va fi perc%e$iţionat poate înlătura o#iectele ce- compromit, înainte dea admite intrarea ec%ipei în încăpere. 'ractica cunoaşte nu puţine ca$uri,

cnd, presimţind sosirea organului de urmărire penală, persoanele ceurmea$ă a fi perc%e$iţionate aruncă prin geamuri o#iectele (armele,instrumentele) care demască activitatea lor infracţională.

'ătrunderea în încăpere nu tre#uie să se efectue$e cuîntr$iere, în mod o#işnuit, organul su# a cărui conducere se află ec%ipa,sună sau #ate în uşă, cernd desc%iderea acesteia. acă datele privind

 personalitatea perc%e$iţionatului inspiră suspiciuni că la cerinţa organului "udiciar el nu va desc%ide uşa, atunci în această operaţie se vor coopta persoane (un vecin, un repre$entant al administraţiei comunale, primăriei,serviciului administrativ de asigurare, serviciului medical ş.a.) care vor cere desc%iderea uşii su# pretete, ce, de o#icei, nu tre$esc nelinişte.

 Mu repre$intă dificultăţi nici pătrunderea în încăperi careconstituie locul de lucru al celui perc%e$iţionat, deoarece acţiunea încau$ă, conform legii în vigoare, se desfăşoară cu concursul unei

 persoane a unităţii respective cu sau fără funcţii derăspundere.

în ca$ul în care persoana refu$ă categoric să desc%idă #enevol uşa, intrarea în încăpere se efectuea$ă forţat, dar nu înainte ca easă fie prevenită în mod eplicit.

0şa cum s-a menţionat, perc%e$iţia propriu-$isă sedesfăşoară în două fa$e7 la fa$a preliminară, înainte de toate, se vor lua

măsurile de rigoare pentru crearea unui cadru propice #unei desfăşurări aactivităţii de căutare. 'e această cale se va activa operativ în vederea$ădărnicirii a orice forme de comportare agresivă din partea celui

 perc%e$iţionat sau celor pre$enţi la locul supus perc%e$iţiei. acă se ştiecă persoana perc%e$iţionată sau vreunul din mem#rii familiei sale deţinarme, pentru a contracara eventualele acte violente, se vor efectua

 perc%e$iţii corporale în vederea de$armării acestora şi, fireşte, ridicăriiarmelor, în ipote$a în care deţinerea lor este ilegală.

'ersoanele găsite la faţa locului, eceptnd copiii minorişi #olnavii, după identificarea în #a$a actelor respective, se vor strngeîntr-un anumit loc, de o#icei, în sufragerie, vesti#ul, %ol, unde se vor aflaîn timpul perc%e$iţiei. *otodată, se va urmări ca ele să nu ai#ă nici o

 posi#ilitate de a comunica cu eteriorul prin telefon, radiotelefon sau prinanumite forme de semnalare de avertisment (aprinderea luminii,înc%iderea o#erli%tului, sau tragerea storurilor punerea sau scoatere de pegeam a unui anumit o#iect ş.a.).

în continuare, şeful ec%ipei, în pre$enţa persoanei perc%e$iţionate, iar în lipsa acesteia, a pesoanei c%emate s-o su#stituie încadrul perc%e$iţiei şi, #ineînţeles, a martorilor asistenţi, va efectua oinspectare generală asupra locucului perc%e$iţiei în vederea orientăriiconcrete a activităţii de căutare, specificării procedeelor tactice, care vor contri#ui la desfăşurarea activităţii ec%ipei în întregime şi a fiecărui

mem#ru al acesteia în parte.; sarcină deose#it de importantă ce urmea$ă a fi reali$ată

la etapa dată re$idă în delimitarea locurilor pro#lematice din punctul devedere al posi#ilităţii folosirii lor la tăinuirea o#iectelor căutate sau

 pentru crearea de ascun$ători. 4a intuirea acestor locuri se vaţine cont de natura, forma şi dimensiunile o#iectelor 

căutate, precum şi de posi#ilitatea de$mem#rării sau fragmentării lor.2ste lesne de înţeles că la ascunderea o#iectelor mici (pistol, cuţit,

 #i"uterie, #ancnote, documente) poate fi folosit orice element material dinspaţiul încăperii perc%e$iţionate, pe cnd tăinurea o#iectelor mari(autove%icul, televi$or, computer, covor, o#iecte vestimentare) presupuneeistenţa unor locuri cu capacităţi spaţiale adecvate (gara", su#sol,

 pivniţă, maga$ie, gra"d sau alte încăperi auiliare).2ste indicat, de asemenea, ca la descoperirea locurilor 

tainice să se ţină cont de profesia şi îndeletnicirile persoanei perc%e$iţionate şi ale mem#rilor familiei sale, deoarece practicaînvederea$ă o vădită tendinţă a acestora de a ascunde o#iectele ce îicompromit în locurile legate de preocupările lor. 0stfel, tmplarii fac, deo#icei, ascun$ători în o#iecte de mo#ilă, du#lnd pereţii sau fundurile, îndulapuri, sertare, fotolii, scaune8 $idarii folosesc o#iectele de construcţie,în care creea$ă tot felul de nişe8 croitorii F o#iectele de îm#răcăminteetc.

4a fa$a a doua ec%ipa desfăşoară căutarea sistematică ao#iectelor în toate locurile de ascundere posi#ile. într-o locuinţă (casă lasol sau apartament cu mai multe odăi la #loc) cercetarea va începe cuîncăperea de la intrare (antreu, %ol), continund cu cele ce urmea$ă şiterminnd cu podul, terasa, dependinţele ş.a.

'e parcursul activităţii de căutare se vor folosi procedeeletactice de cercetare circulară, care se aplică la cercetarea la faţa locului,dar, de su#liniat, ca în cadrul perc%e$iţiei încăperilor acestea se reali$ea$ădoar su# varianta sa concentrică, pornindu-se spre dreapta sau stnga dela intrare, de-a lungul pereţilor, şi apoi, va continua pe spirală, sprecentrul încăperii.

5espectarea acestei reguli tactice asigură eaminareasuccesivă a o#iectelor de construcţie (pereţii, duşumeaua, tavanul), amo#ilierului şi a tot felul de instalaţii te%nico-sanitare, a fiecărui o#iectcasnic, care, eventual, putea fi folosit ca ascun$ătoare.

4a descoperirea ascun$ătorilor se va aplica întreaga gamăde

metode şi mi"loace te%nice criminalistice aflate în dotareaorganelor de urmărire penală. 'rintre acestea pe prim-plan se situea$ămetoda de o#servare, metoda de măsurare, metoda de palpare, metoda decomparare şi modelare etc. 0stfel, eaminarea vi$uală a o#iectelor de

construcţie poate conduce la depistrea unor indici specifici lucrărilor deamena"are a ascun$ătorilor (aspectul deose#it după culoarea şi prospeţimea tencuielii, vopselei sau tapetele de pe anumite sectoare, lipsauniformităţii de amplasare a scndurilor de parc%et şi a depunerilor de

 praf dintre ele, aşe$area ne"ustificată logic a unor o#iecte ş.a.). 'rinmăsurare se pot sta#ili elementele de asimetrie şi neconcordanţă dintredimensiunile eterioare şi interioare ale pereţilor şi o#iectelor de mo#ilă

(dulapuri, sertare, lă$i), precum şi dintre greutatea şi volumul unor vaseînc%ise. &etoda de palpare se pre$intă aici în trei variante7

a) palparea propriu-$isă a o#iectelor de mo#ilă tapisate, avestimentaţiei, len"eriei şi încălţămintei8

 #) palparea sonoră care constă în depistarea prin ciocănirea sunetului specific (înfundat) locurilor deşerte în pereţi şi în alte o#iectede construcţie8

c) palparea cu sonde metalice în grăme$i şi saci cucereale, în saltele, în sol afnat ş.a.

'osi#ilităţi nelimitate de ascundere repre$intă o#iecteledin interiorul încăperilor7 rafturile de cărţi, aparatele electrocasnice(frigiderul, maşina de spălat, aparatul de radio, televi$orul), o#iectelefiate pe pereţi (ta#louri, %ărţi, covoare), unde sau în spatele cărora pot fidosite documente, fotografii şi alte o#iecte plate. rept mi"loace decamuflare a o#iectelor de volum mic (#i"uterii, arme etc.) pot servi vaselede #ucătărie, recipientele de re$erve alimentare.

'erc%e$iţia la locul de muncă al persoanei cercetate seefectuea$ă, de regulă, concomitent cu perc%e$iţia la domiciliu sauimediat după finali$area acesteia. 4a perc%e$iţionare se procedea$ă în

două situaţii7 în ca$ul în care infractorul a profitat de situaţia de serviciusau dacă eistă date că acolo se află o#iecte, valori sau înscrisuri ce potcontri#ui la determinarea împre"urărilor cau$ei.

in perspectivă tactică, perc%e$iţia la locul de muncă nuse deose#eşte de cea domiciliară. 'ro#lema cu care se confruntă organulde cercetare sosit la locul perc%e$iţiei re$idă în delimitarea precisă alocului în care persoana îşi desfăşoară activitatea. e acest momentincipient depinde orientarea activităţii de căutare în spaţiu şi, înconsecinţă, re$ultatele perc%e$iţiei. *otodată limitele locului supus

 perc%e$iţiei nu tre#uie să depăşească locurile unde persoana respectivăare acces aproape în eclusivitate în legătură cu activitatea sa

 profesională. <n manager poate avea acces în mai multe încăperi aleunităţii de producţie, însă perc%e$iţionată poate fi doar încăperea (#iroul,la#oratorul), care, practic, se află su# stăpnirea sa. 'entru a nu pertru#aactivitatea unităţii în care activea$ă persoana perc%e$iţionată, dar şi învederea evitării unui prisos de interpretări, de care, de o#icei, se #ucurăaceastă activitate, este indicat, ca perc%e$iţia la locul de muncă să sedesfăşoare în afara orelor de lucru.W ;#iectele descoperite pe parcursul

 perc%e$iţiei încăperilor, indiferent de destinaţia lor, tre#uie să fie imediat pre$entate persoanei perc%e$iţionate (sau persoanei c%emate să participeîn locul acesteia), martorilor asistenţi şi celorlalte persoane participante.6

'ersoanei perc%e$iţionate (sau repre$entantului ei) i se va cere eplicaţiiasupra provenienţei lucrurilor găsite şi semnarea lor. 0ceastă măsurătactică pre$intă importanţă din două considerente7 va face imposi#ilăcontestarea ulterioară a celui perc%e$iţionat cu privire la identitatea şi

 provenienţa o#iectelor respective şi, după cum s-a menţionat, va preîntmpina aprecierile denaturate asupra re$ultatelor perc%e$iţiei, desuspiciunile şi reclamaţiile nepotrivite.

atorită caracterului său irita#il, perc%e$iţia încăperilor impune celor ce o desfăşoară o comportare fermă, dar nu lipsită de tact şi

 politeţe. Cerndu-i-se să manifeste %otărre şi să ducă la #un sfrşitcăutarea o#iectelor ce interesea$ă cau$a, organul su# a cărui conducere sedesfăşoară perc%e$iţia tre#uie să dea dovadă de calm şi stăpnire de sineşi pe această cale să impună tuturor celor implicaţi în această activitateun comportament corect şi constructiv. în această ordine de idei, secuvine să semnalăm că, potrivit normelor deontologice şi etico-"udiciare,sunt contraindicate7

) efectuarea perc%e$iţiei în pre$enţa copiilor86) aplicarea unor operaţii devastatoare ca, spre eemplu,

desc%iderea forţată a unor o#iecte prin deteriorarea acestora, cu ecepţiasituaţiilor în care astfel de operaţiuni se impun de necesitatea ridicăriio#iectelor ascunse, iar recuperarea lor pe altă cale se dovedeşte a fiimposi#ilă8

3) comentarea aspectelor legate de viaţa intimă a persoanei perc%e$iţionate şi a mem#rilor familiei sale8

:) punerea în discuţie a materialelor din sfera de afaceri acelui perc%e$iţionat sau a apropiaţilor săi în ipote$a în care acestea nuinteresea$ă cau$a.

TEST nr. 15

Pentru examenul de curs la disciplina  CRIMINALISTICA

 Subiectul I. 2actiloscopia criminalstică1.1. (3) @ndicaţi pr!prietăţile desenel!r papilare &!l!site la

identi&icarea pers!anel!r după urmele de mini.<rmele de mini, după cum mărturisesc scripturile religioase şi laicevec%i, au fost cunoscute in unele ţări încă din antic%itate. în literatura despecialitate se aduc argumente convingătoare precum că in C%ina,aponia, India şi alte ţări din ;rient urmele de mini erau cunoscute de"ala începutul mileniului. -au epus afirmaţii potrivit cărora acestea ar fifost folosite ca mi"loc de certificare a documentelor, inclusiv a celor cucaracter "uridic. eşi, a#ordnd această pro#lemă, marele savant france$2dmond 4ocard a apreciat pre$enţa amprentelor digitale pe documenteleantice ca fenomencu conţinut mistic şi nicidecum "uridic, însuşi faptul cunoaşterii urmelorde mini din timpuri imemoriale rămne incontesta#il .Ca mi"loc de pro#ă, #a$at pe investigaţii ştiinţifice, urmele de mini aufost recunoscute în "ustiţia penală cu mult mai tr$iu. upă opiniaacceptată de mai mulţi cercetători in acest domeniu, primele acte deidentificare a infractorilor pe #a$a urmelor de mini descoperite la loculfaptei, au avut loc la finele secolului trecut, începutul secolului curent. In

 #a$a marilor reali$ări în domeniul medicinei şi antropologiei, s-aconstituit o ramură specială a criminalisticii, cunoscută astă$i su#denumirea de dactiloscopie.

Constituind, de #ună seamă, rodul unei munci colective , metodeledactiloscopice într-un răstimp relativ scurt devin utili$ate pretutindeni.'otrivit opiniilor eprimate de specialiştii în materie, în primul deceniu alsecolului curent urmele de mini erau de acum folosite ca material

 pro#ant în "ustiţia penală a multor ţări europene .4a etapa actuală, urmele de mini sunt dintre cele mai frecvent folosite în

 "ustiţia penală. 'ractic nu eistă infracţiuni în cercetarea cărora urmele demini ar putea fi ignorate. în acest sens, practica demonstrea$ă date

semnificative7 în descoperirea a :D-+D > de cau$e de furt, de "afuri, denăvăliri tl%ăreşti şi de alte crime grave valoarea urmelor de mini esteecepţională, "ucnd un rol primordial în ce priveşte identificareaautorului faptei, sta#ilirea participanţilor la săvrşirea actului penal,

 precum şi a altor împre"urări ale infracţiunii săvrşite.0plicarea urmelor de mini în "ustiţia penală este înlesnită de mai mulţifactori. 'rimul este marea frecvenţă a urmelor de mini la locul săvrşiriifaptelor penale, ele formndu-se în toate ca$urile în care făptuitorul

acţionea$ă manual şi, fireşte, dacă acesta nu întreprinde măsuri pentru anu lăsa urme.0l doilea factor favori$ant în vederea utili$ării urmelor de mini în

 "ustiţia penală este eistenţa sistemelor de înregistrare penală. 9ără aatinge pro#lema în detaliu, menţionăm că una din modalităţile deînregistrare a persoanelor condamnate penal este cea dactiloscopică, careconstă în fiarea desenelor papilare a celor D degete ale minilor pe fişespeciale şi crearea pe #a$a concentrării lor a fişierelor dactiloscopice.atorită structurii sistemati$ate, acestea permit compararea urmelorridicate de la locul faptei concrete cu cele ale persoanelor înregistrate. înacest contet se încadrea$ă de asemenea şi evidenţa urmelor de miniridicate de la locul infracţiunilor nedescoperite. 'rin compararea acestorase poate sta#ili autorul a două sau mai multor infracţiuni, ceea ceadeseori poate să sporească esenţial activitatea de urmărire afăptuitorului.în fine, folosirea urmelor de mini în procesul penal este #eneficinfluenţată de capacitatea acestora de a contri#ui la identificarea directăşi cu certitudine a persoanelor care le-au lăsat. 'osi#ilitatea identificăriise datorea$ă faptului că urmele de mini reproduc elementele

caracteristice ale desenelor papilare de pe suprafaţa părţilor de contact aminilor, care în ansam#lu asigură indu#ita#il deose#irea unui individ dealtul. 'rin studii aprofundate s-a confirmat că desenelor papilare le suntcaracteristice la nivel metodologic trei proprietăţi în vederea identificăriiautorului urmelor.'rima este proprietatea lor de a fi unice, eclu$ndu-se posi#ilitateaeistenţei a două desene papilare identice. <nicitatea desenelor papilarese datoreşte marii varietăţi de caracteristici structurale care, su# raport dedimensiune, formă şi po$iţie, practic nu pot coincide în două desene .0 doua proprietate a desenelor papilare, nu mai puţin importantă din

 punctul de vedere al materiei puse în discuţie, este fiitatea lor, adică proprietatea de a nu se sc%im#a pe tot parcursul vieţii omului .9ormndu-se de"a pe parcursul vieţii intrauterine, desenele papilare, su#aspect structural, rămn intacte şi dispar doar după deces. acă oricecaracteristică corporal-umană este supusă diferitelor sc%im#ăricondiţionate de de$voltarea şi îm#ătrnirea organismului, desenele

 papilare ca formă şi structură sunt fie.0 treia proprietate esenţială a desenelor papilare este inaltera#ilitateaacestora, ceea ce presupune imposi#ilitatea înlăturării, modificării saudistrugerii lor în condiţii fireşti. istrugerea desenelor papilare poate fio#ţinută numai prin transplantare sau prin alt mod de afectare a pielii,

însoţită de vătămarea papilelor. în ca$ contrar, acestea vor restauracrestele şi desenele papilare în structura lor iniţială. in considerenteledate în literatura de specialitate proprietatea menţionată a desenelor

 papilare adeseori se tratea$ă drept capacitate a lor de a se resta#ili.'. Clasificarea desenelor papilare

'e suprafaţa palmei minilor deose#im două regiuni anatomice cu desene papilare, care, la rndul lor, prin şanţurile fleorice se su#împart fiecareîn cte trei $one. 'rima este regiunea digitală cu $onele falangei,falanginei şi falangetei, a doua, cea palmară, cu $onele digito-palmară,tenară şi %ipotenară. (fig. '=!

în orice $onă s-ar găsi un desen papilar, fiind reflectat într-o urmă demini, poate avea valoare identificatoare. Li totuşi o însemnătate văditma"orată au desenele de pe suprafaţa falangetelor. 0ceasta se datoreşteatt frecvenţei lor la locul faptei, ct şi volumului caracteristicilor destructură, care se reflectă în urme. 'ractica demonstrea$ă că urmeleformate decelelalte $one ale palmei in raport cu cele ale falangetelor se =ntlnesc rar şi, ca regală, oferă un material informativ relativ redus, iată de ceclasificarea desenelor papilare in criminalistică se face pe #a$a desenelor$onei falangetelor. 4a etapa actuală se cunosc trei tipuri de desene

 papilare7 In arc, tn laţ şi In cerc. 2esenele papilare In arc sunt formate dintr-un singur curent de creste

 papilare care işi iau =nceputul de la o latură a falangetei şi, cur#ndu-se incentrul ei, pleacă spre latura opusă. esenele in arc sunt simple şi in şatră. 'rimele au cur#ura crestelor lină, uşor descrescnd de la vrfuldegetuluispre #a$a falangetei. <ltimele, dimpotrivă, se pre$intă prin cur#ura

 #ruscă, avănd in centru una sau mai multe creste in po$iţie verticala, (f$g.'&!

esenele in arc sunt mai puţin frecvente, constituind, conform datelor pu#licate, pnă la > din totalitatea desenelor papilare. 2esenele papilare in laţ au o structură mai complicata. In ele se distinglesne trei curente de creste papilare, formnd $onele respective7 centrala,

 periferică sau marginală şi #a$ală. Crestele zonei centrale işi iau=nceputul de la o latură a falangetei şi, atingnd partea centrală a acesteia,revin spre aceeaşi latură, formnd o figură in formă de laţ. Crestele $onei

 periferice in formă de arc cu #raţele pe am#ele părţi laterale alefalangetei, acoperă $ona centrală a desenului papilar din partea de sus şidin cele două părţi laterale. Crestele papilare #a$ale sunt plasate paralelşanţului fleoral, =nc%i$nd $ona centrală din partea de "os. Crestele$onei periferice şi cele #a$ale se intersectea$ă pe partea opusă a direcţiei

 #raţelor crestelor $oneicentrale, formnd o figură triung%iulară, numită delta, după aspectulgeneral asemănător literei greceşti delta, (fig. ''!

esenele papilare in laţ varia$ă în funcţie de numărul crestelor cuprinsede cele trei curente, forma şi direcţia acestora. e disting vădit desene simple In laţ, su# aspect general de racetă, în care #raţele laţurilor seconcentrea$ă în centru şi curbe, în care laţurile $onei centrale au o formăîncovoiată, (fig. '!

esenele papilare în laţ sunt cele mai frecvent întlnite, constituind pesteD> din totalitatea desenelor papilare. 2esenele papilare In cerc ca şi cele în laţ sunt formate din trei curente decreste. pre deose#ire de acestea, la desenele în cerc crestele $oneicentrale se pre$intă în formă de cerc, spirală, oval. In acest tip de desene,crestele $onei periferice şi a celei #a$ale se intersectea$ă pe am#ele părţilaterale ale desenului (o particularitate distinctivă a acestui tip de desene),formnd respectiv două delte, (fig. '/, '?!

2perti$a dactiloscopică se #a$ea$ă pe cercetarea comparativă adetaliilor caracteristice ale desenelor papilare, a altor elemente destructură a suprafeţei palmare. 0ceste detalii sunt următoarele7

 F începutul liniei papilare, respectiv capătul liniei din partea stngă adesenului papilar8

 F sfrşitul liniei papilare sau capătul liniei situat în partea dreaptă adesenului8

 F ramificarea liniei papilare sau dedu#larea vădită a liniei8 F contopirea liniei papilare sau asam#larea, contopirea a două sau maimulte linii8

 F inelul papilar F element format prin dedu#lare de linie In formă decerc8

 F #utoniera papilară F element format prin dedu#lare de linie in formăalungită8

 F crligul papilar F fragment mic de linie ataşat la linia mai mare8

8/16/2019 Criminalistica Examen Teste 2016

http://slidepdf.com/reader/full/criminalistica-examen-teste-2016 14/27

 F anastomo$a papilară F fragment mic de linie care uneşte In formă, de pod alte două linii8 F furcarea liniei papilare F despărţirea liniei papilare în două sau maimulte cu prelungire mică (#ifurcare, trifurcare)8

 F fragmentul liniei papilare F linie cu dimensiuni liniare mici. (fig.'7!

în procesul eaminărilor dactiloscopice pot avea valoare identificatoare şialte elemente ale reliefului suprafeţei palmare, inclusiv liniile fleorice,liniile al#e, cicatricele, porii.'nă la delimitarea perr soanei suspecte ca fiind creatoare de urme demini, epertului i se solicită sta#ilirea dacă urmele ridicate de la faţalocului conţin suficiente elemente de identificare, precum şi determinareamodului in care au fost create, la ce tip se referă desenele papilare ş.a.2ficienţa eperti$ei dactiloscopice In mare măsură e in funcţie decalitatea materialelor de comparaţie. 0mpren-tarea persoanelor suspectese efectuea$ă cu a"utorul mi"loacelor pre$ente în trusele criminalistice înfelul următor7

 pe o placă de sticlă sau de masă plastică cu a"utorul ruloului de cauciucse întinde un strat su#ţire de tuş tipografic. egetele persoanei #ănuite serulea$ă în aşa mod ca tuşul să se depună uniform pe toată suprafaţa lor. în

acelaşi mod degetele se rulea$ă pe fişa dactiloscopică în spaţiul indicat pentru fiecare deget. în lipsa fişelor dactiloscopice amprentarea se poateface pe o coală standard de %rtie al#ă. 0mprentele altor regiuni palmarese ridică prin apăsare.0mprentarea cadavrelor se efectuea$ă prin aceeaşi modalitate cu unicadeose#ire că degetele nu se rulea$ăO aceasta fiind imposi#ilă. tratul detuş se depune pe suprafaţa degetelor (sau palmei) cu ruloul, după ce pedegete se apasă %rtia. în literatura de specialitate se recomandă metoda C%imică de ampren-tare, care constă din următoarele operaţii7 o tuşieră se Impregnea$ă cureactiv incolor pe care se rulea$ă degetele. 0poi se eecută aceeaşi rularea degetelor pe %rtie tratată cu su#stanţă c%imică de natură să intre =nreacţie cu reactivul de pe degete şi să colore$e urmele.

1.2. (5) %lasi&icaţi desenele papilare "i caracteriaţi varietăţile l!r1.#. ($) @ndicaţi elementele particulare ale desenului papilar "i

argumentaţi individualitatea acest!ra 'n pr!cesul deidenti&icare dactil!sc!pică.

 Subiectul II. )etodica cercetării infracţiunilor de #iol.

6. (3) efiniţi noţiunea şi elementele caracteristicii criminalistice aleinfracţiunilor de viol.6.6 (+) 2videnţiaţi particularităţile pornirii şi efectuării acţiunilor iniţiale

de cercetare a infracţiunilor de viol.6.3 (1) =n legătură cu cercetarea infracţiunii de viol, ofiţerul de urmărire

 penală, a costatat, că pentru clarificarea împre"urăriloracestei infracţiunii sunt necesare cunoştinţe despecialitate. Mumiţi eperti$ele ce se impun a fiordonate şi pro#lemele ce se cer a fi re$olvate însituaţia respectivă.

TEST nr. 19

Pentru examenul de curs la disciplina  CRIMINALISTICA

 Subiectul I. Identificarea criminalistică1.1. (3) 3e&iniţi n!ţiunea de identi&icare criminalisticăIn "ustiţie determinarea o#iectelor şi a fiinţelor la nivel individual sereali$ea$ă prin intermediul identificării.Categoria de identificare (din lat. identicus : acelaşi) este aplicată cusemnificaţia de activitate umană întreprinsă in vederea sta#ilirii identităţiifiinţelor şi a o#iectelor materiale. 4a #a$a acestei activităţi se află, pe de

o parte, principiul identităţii tuturor fenomenelor lumii materiale, iar pede altă parte, posi#ilitatea recunoaşterii de fiinţe, o#iecte şi fenomene.=n accepţie dialectică, identitatea constituie proprietatea fiinţelor şio#iectelor de a se manifesta individual, de a-şi demonstra prin

 proprietăţile şi caracteristicile lor egalitatea cu ele înseşi şi concomitent,deose#irea de tot ce le încon"oară. 0şa cum se su#linia$ă în literaturacriminalistică, identitatea Nconcentrea$ă în sine toate proprietăţile şiînsuşirile unui o#iect, fenomen sau fiinţă şi prin aceasta le deose#eşte deorice alt o#iect, fenomen sau fiinţăO.

1.2. (5) Evidenţiaţi genurile "i !biectele identi&icăriicriminalistice.

Cele două tipuri de reflectări la care ne-am referit anterior F memorialăşi material-fiată F determină două genuri de identificare criminalistică7identificarea fiinţelor şi o#iectelor materiale după reflectările senzoriale

şi identificarea acestora pe #a$a reflectărilor material-fiate.

Identificarea după reflectările memoriale, aşa cum am menţionat de"a, sereali$ea$ă în cadrul pre$entării pentru recunoaştere, acţiune preconi$atăde legislaţia procesuală (art.::), în cadrul căreia persoane şi o#iectenecunoscute sunt înfăţişate martorului, victimei sau altei persoane inscopul identificării lor ca fiind aceleaşi ce au fost percepute de cătreaceastă persoană în condiţiile săvrşirii infracţiunii sau în diverse alteîmpre"urărianterior sau ulterior acesteia.u# aspect psi%ologic, identificarea prin recunoaştere este un procescomplicat, în care se disting două etape7 prima F de reflectare, adică de

 percepere şi conservare memorială a elementelor caracteristice ale persoanelor sau o#iectelor cu care s-a contactat in situaţia săvrşiriiinfracţiunii şi, a doua F de comparare a acestora cu cele ale persoanelorsau o#iectelor ce se înfăţişea$ă. 'ersoana c%emată să recunoască, în urmaunui studiu de confruntare a o#iectelor pre$entate cu imaginea memorialăa celor percepute în legătură cu fapta săvrşită, conc%ide asupraidentităţii sau neidentităţii lor.In funcţie de natura o#iectelor de identificat, deose#im recunoaşterea

 persoanelor, a cadavrelor şi a o#iectelor.în ceea ce priveşte identificarea persoanelor ea poate fi reali$ată pe #a$asemnalmentelor eterioare, a caracteristicilor vor#irii şi după

 particularităţile mersului. acă împre"urările cau$ei nu permit pre$entarea nemi"locită a o#iectelor ce tre#uie identificate, recunoaşterea poate fi efectuată după fotografiile acestora. în ciuda posi#ilităţilorlimitate ale acestei modalităţi de recunoaştere, în practică sunt atestate nu

 puţine ca$uri de identificare fidelă a persoanelor şi a cadavrelor după

fotografii, mai cu seamă dacă se eecută după regulile fotografieioperative de identificare.Identificarea după reflectările material-fiate se o#ţine prin cercetareaştiinţifică de comparare a acestora cu o#iectele suspecte a le fi creat,efectuată de către specialişti în cadrul eperti$ei criminalistice.în teoria şi practica criminalistică se disting mai multe genuri deidentificare după reflectările material-fiate. 'redomină insă următoarele7

) Identificarea persoanei (făptuitorului, victimei) în viaţă sau acadavrului după urmele lăsate la faţa locului sau în alte împre"urări dreptre$ultat al contactului cu diverse o#iecte ale mediului.'otrivit datelor generali$ate ale instituţiilor de eperti$ă, în pre$ent suntmai frecvente cercetările în vederea sta#ilirii identităţii persoanelor dupăurmele produse de mini, de picioare şi de dinţi.*ot la această categorie se referă şi identificarea după urmele deîncălţăminte şi îm#răcăminte, întruct o atare identificare are sens dacă,In cele din urmă, contri#uie la sta#ilirea făptuitorului sau a altei persoaneimplicate86) Identificarea uneltelor şi instrumentelor după urmele create ca urmarea utili$ării lor în procesul săvrşirii acţiunilor infracţionale83) Identificarea mi"loacelor de transport după urmele create la faţalocului, drept re$ultat al utili$ării acestora ca mi"loace de transport sau alunui accident de circulaţie8:) Identificarea armelor de foc după urmele acestora create prinîmpuşcătură pe suprafaţa tu#ului şi proiectilului8+) Identificarea scriptorului după elementele grafice materiali$ate înmanuscris sau semnătură8

) Identificarea mi"loacelor te%nice de tipărit, a maşinilor şi aparatelor deimprimare cifrică sau tetuală, a mi"loacelor te%nice de înregistrare aoperaţiilor te%nologice, de încasare şi altele81) Identificarea ştampilelor după amprentele acestora în documente8) Identificarea persoanelor după imaginile fotografice8R) Identificarea întregului după părţile componente sau reconstituireacorpurilor delicte de$mem#rate fi$ic, #a$ată att pe corespondenţaconturului liniar de fracţiune, ct şi pe cercetarea elementelor structurale8D) Identificarea persoanelor după miros, prin detectarea cu a"utorulcinilor dresaţi, ct şi prin eaminarea pro#elor olfactive în condiţii dela#orator .

upă cum s-a menţionat, identificarea criminalistică constă în sta#ilireaidentităţii unei fiinţe sau a unui o#iect material cau$al legate de acţiuneailicită. 2a este posi#ilă numai atunci cnd o#iectul identificării posedăcaracteristici ce îl deose#esc de celelalte, îl individuali$ea$ă. 5e$ultă decică obiectele propriu-zise, pe de o parte, şi caracteristicile prin careacestea îşi manifestă individualitatea, pe de altă parte, constituie elementede #a$ă ale identificării criminalistice.

&biectele i#e!ti(icării crii!alistice şi clasi(icarea l"r 

In teoria identificării criminalistice la început predomina punctul devedere al cunoscutului savant rus . &. 'otapov, potrivit căruia sferao#iectelor identificării criminalistice sunt fiinţele şi cadavrele, tot felul deo#iecte neînsufleţite, însuşirile şi stările acestora, fragmentele de timp şispaţiu, toate elementele de fapt constituind o#iectul de studiu "udiciar. înurma multiplelor discuţii, s-a a"uns la conclu$ia că numărul o#iecteloridentificării criminalistice este limitat, el inclu$nd doar fiinţe şi lucruri

 F o#iecte materiale în sens larg.Identificarea criminalistică nu tre#uie confundată cu studiul "udiciar.9iind su#ordonată procesului de pro#aţiune, ea repre$intă un mi"loc, omodalitate ştiinţifică a acestuia şi deci nu poate fi etinsă asupraîmpre"urărilor de timp şi spaţiale, a altor elemente de fapt, a cărorsta#ilire reclamă alte forme de investigare dect cele ale identificăriicriminalistice.e asemenea, nu sunt o#iecte de identificare însuşirile şi stărileo#iectelor materiale. 0cestea repre$intă calitatea o#iectelor şi îndeplinescun rol deose#it în procesul de identificare F individuali$ea$ă o#iectul şi,totodată, deose#eşte de altele.'ornind de la cele menţionate şi ţinnd cont de datele practicii "udiciare,

 putem afirma că o#iectele identificării criminalistice sunt7a) persoanele participante sau implicate în infracţiune8

 #) cadavrele şi resturile oaselor craniene ale acestora8

c) lucrurile, uneltele, utila"ele şi mecanismele care contri#uie lasoluţionarea "ustă a cau$ei8d) o#iectele şi su#stanţele folosite la săvrşirea actului penal8e) animalele.Cu ecepţia ca$urilor reconstituirii unui întreg după părţile componente,identificarea criminalistică presupune întotdeauna pre$enţa a patrucategorii de o#iecte7 a celor ce urmea$ă a fi identificate, cunoscute su#denumirea de obiecte de identificat a celor su# formă de reflectări aleo#iectului de identificat, nominali$ate obiecte identificatoare a celorsuspecte ca fiind o#iecte de identificat, denumite de #erificat a celorcunoscute în criminalistică su# denumirea de modele de comparaţie saumodele-tip de comparaţie.5biecte de identificat pot fi persoanele vii, cadavrele, animalele şi totfelul de o#iecte inanimate, caracteristicile cărora se eaminea$ă învederea identificării lor. eoarece determinarea o#iectelor menţionateconstituie scopul cercetării, acestea se numesc şi o#iecte-scop.5biecte identificatoare sunt reflectările o#iectelor de identificat su#forma reflectărilor memoriale sau material-fiate (urme, înscrieri,imprimări, amprente etc.), care reproduc caracteristicile o#iectului deidentificat şi pe #a$a cărora se reali$ea$ă identificarea. 0vnd în vedererolul acestor o#iecte de a servi la identificarea o#iectelor de identificat,ele se numesc şi o#iecte-mi"loc. 0pariţia o#iectelor identificatoare este,de regulă, legată cau$al de fapta săvrşită şi deci ele se înscriu în cadrulo#iectelor-pro#e materiale.5biecte de #erificat sunt cele presupuse a f i creat reflectări materiale,

 printre care se află şi o#iectul de identificat. e eemplu, în ca$ul cnd lalocul comiterii faptei au fost descoperite urme de spargere, instrumentulcare s-a folosit în acest scop va fi o#iectul de identificat8 urmele depistateservesc la identificarea acestuia şi deci se vor manifesta ca o#iecteidentificatoare, iar instrumentele ridicate prin perc%e$iţie sau alte acţiuni

 procesuale fiind doar pre$umate a fi utili$ate de făptuitor, constituieo#iecte de verificat.acă o#iectele de verificat nu pot fi eaminate nemi"locit din cau$aimposi#ilităţii sau a iraţionalităţii pre$entării acestora, se apelea$ă lamodele de comparaţie (reflectări de o#iecte verificate) prelevate deorganul "udiciar în ordinea prevă$ută de legislaţia în vigoare, dar şiconform anumitor reguli tactice.în literatura de specialitate referitor la modelele de comparaţie s-au emis

 păreri, potrivit cărora acestea nu pre$intă pro#e materiale în sens procesual şi deci nu constituie o#iecte ale identificării, ci Ndoar untermen al eamenului comparativ de identificareO.în ceea ce ne priveşte, nu susţinem aceste opinii. &odelele de comparaţierepre$intă o#iectele de verificat. în lipsa lor, în anumite ca$uri,

identificarea este de neconceput. &odelele de comparaţie diferă categoricde o#iectele identificatoare att după natura lor, ct şi prin rolul pe care îl "oacă în procesul identificării. 2le nu tre#uie confundate nici cu modeleleo#ţinute pe cale eperimentală de către epert, acestea constituind doar

 produsul unei etape de eaminare.'re$enţa modelelor de comparaţie este indispensa#ilă identificării

 persoanelor după urmele de mini şi cele plantare, după manuscrise şiurme olfactive, precum şi după alte urme lăsate de corpul uman (de dinţi,

de #u$e, de ung%ii etc). în #a$a modelelor de comparaţie se reali$ea$ă, înma"oritatea ca$urilor, identificarea maşinilor de tipărit după teteledactilografiate, a ştampilelor după imprimările acestora ş.a.ată fiind importanţa modelelor de comparaţie, în criminalistică s-aucristali$at anumite condiţii cu care acestea tre#uie să fie în perfectăconcordanţă, în primul rnd, e necesar ca autenticitatea modelelor-tip, însensul provenienţei lor de la o#iectele de verificat, să fie învederată.;rice incertitudine privind originea acestora tre#uie să urgente$eecluderea investigaţiei, în rndul al doilea, se cere ca modelele-tip decomparaţie să reflecte elementele caracteristice de #a$ă ale o#iectelor dela care provin, în special ale celor de ordin calitativ, ca fiind de o certăvaloare vi$avi de cele cantitative, în rndul al treilea, se cere, în măsura

 posi#ilităţilor, ca modelele să corespundă în raport de timp cu o#iectulidentificator pentru a evita erori ce pot surveni la eventuale modificări pecare acesta le poate suferi pe parcursul timpului.*re#uie menţionat că o#iectele identificării criminalistice diferă dupăgradul de sta#ilitate. <nele se manifestă ca nemodifica#ile, cum ar fidesenele papilare care, după cum vom vedea, sunt unice şi fie. 0ltelesunt relativ sta#ile, ca, spre eemplu, încălţămintea purtată, maşina de

tipărit etc. e întlnesc însă şi o#iecte deteriora#ile, ca, de pildă, urmelede mini pe g%eaţă, urmele de picioare sau de mi"loace de transport pe$ăpadă, urmele de materie pulverulentă etc.

1.#.($) Evaluaţi m!delele de c!mparaţie necesare expertiei dispuse 'n vederea stabilirii autenticităţii semnăturii.

 Subiectul II. Etapa i!i$ială #e cercetare a (urtului.2.1.(#) 3eterminaţi imp!rtanţa criminalistică a etapei iniţiale de

cercetare a &urtului.9urtul şi tl%ăria sunt fapte prin care se aduce atingere

 proprietăţii pu#lice sau private. &etodele tactice criminalistice folosite pentru cercetarea lor sunt asemănătoare. 0colo unde eistă deose#iri, sevor face preci$ări pe parcursul epunerilor.

Secţiunea @ 0 %!nstatarea &aptel!r9urtul şi tl%ăria pot fi reclamate imediat de persoana

vătămată sau de martorii oculari, ori la data constatării lor de către alte persoane. In ca$ul infracţiunilor flagrante, se întocmesc acte deconstatare de către organele de urmărire penală, care au fost primelesesi$ate, iar dacă cererile privind săvrşirea unor asemenea fapte se

depun la data constatării lor, cercetările tre#uie să fie începute ct maicurnd, pentru a se putea valorifica urmele infracţiunii. 0lteori, faptele pot fi constatate din oficiu de către organele de urmărire penală.

'rimele activităţi de cercetare în ca$ul infracţiunilor defurt au ca scop verificarea unor multiple aspecte, între care7

- sta#ilirea locului unde s-a comis furtul8- identificarea persoanei care a comis furtul şi

a complicilor săi8- sta#ilirea #unurilor ce au fost furate, care le

sunt caracteristicile şi valoarea8- mi"loacele şi metodele folosite la comiterea

furtului8- ce împre"urări au înlesnit comiterea

infracţiunii.Secţiunea a @@0a 0 %ercetarea la &aţa l!cului

4a cercetarea infracţiunilor de furt şi tl%ărie noţiunea Jlafaţa loculuiH are o sferă foarte largă, cuprin$nd locul săvrşirii faptei,locul unde au fost ascunse #unurile sustrase, traseul parcurs de făptuitori,

 pe "os sau cu mi"loace de transport 6. Cercetările vor începe de la loculunde s-au făcut primele constatări. 0cest loc poate fi cel în care au fostascunse #unurile sustrase, locul săvrşirii faptei sau un punct de controlal mi"loacelor de transport, unde s-au găsit asupra făptuitorilor #unurile

însuşite ori numai o parte din acestea. Indiferent de locul de unde s-auînceput cercetările, ele vor fi continuate, pentru a se putea eamina toatecele trei repere menţionate.

 3a locul să#ârşirii faptei se vor cerceta urmeleinstrumentelor de spargere găsite pe sistemele de înc%idere, se vor faceinventarieri ale #unurilor din depo$it sau maga$in, pentru sta#ilireacantităţii şi valorii #unurilor sustrase.

<rmele constatate vor fi descrise în procesul-vcr#al decercetare la faţa locului şi fotografiate. ;#iectele purtătoare de urme, dedimensiuni reduse, vor fi ridicate pentru cercetări în la#orator. ; atenţiedeose#ită va fi acordată urmelor de picioare şi urmelor mi"loacelor detransport. 0tunci cnd se constată urme de adncime, după descriereaacestora în procesul-ver#al de cercetare la faţa locului şi fotografiere, vor fi ridicate mula"e de gips.

4a momentul tactic, ales de conducătorul ec%ipei decercetare, poate fi folosit cinele de urmărire.

Cercetarea urmelor de deget va fi făcută de te%nicienii saueperţii criminalişti, ştiut fiind că asemenea urme pot fi găsite c%iar şi înca$ul în care făptuitorii au folosit mănuşi, dacă acestea au fost rupte sauscoase de pe mini, pentru efectuarea unor activităţi la care suntconsiderate incomode.

'rodusele, mărfurile, o#iectele găsite la locul faptei vor fieaminate cu atenţie, deoarece este posi#il ca printre acestea să fie şi celeaparţinnd făptuitorilor, a#andonate sau pierdute.

; categorie specială de urme găsite la locul faptei oconstituie urmele #iologice. 0stfel, în ca$ul furtului, pot fi găsite urme desnge pe cio#urile geamurilor sau ale vitrinelor sparte, iar la faptele detl%ărie, pot rămne urme de snge pe corpul victimei sau peîm#răcămintea acesteia. <rmele vor fi eaminate cu deose#ită atenţie,descrise în procesul-ver#al şi fotografiate, apoi ridicate prin metodelecunoscute, deoarece pot contri#ui la identificarea făptuitorilor.

 "e traseul cuprins între locul unde s-a comis fapta şilocuinţa persoanelor #ănuite de săvrşirea acesteia ori ascun$ătoarea încare au fost găsite #unurile sustrase, vor fi cercetate urmele care potcontri#ui la identificarea autorilor. or fi cercetate, descrise, fotografiate,ridicate cu a"utorul mula"elor de gips urmele de picioare, sau urmelemi"loacelor de transport. C%iar dacă acestea nu pre$intă suficiente detalii

 pentru identificarea făptuitorilor sunt utile pentru determinareaapartenenţei de gen, pentru sta#ilirea numărului de persoane participantela săvrşirea faptei, ori pentru sta#ilirea traseului parcurs de făptuitori, pe

 "os sau cu mi"loacele de transport.'e întregul traseu presupus a fi parcurs de făptuitori vor fi

căutate o#iecte sau resturi de o#iecte sustrase de la locul săvrşirii

furtului. In practica organelor de urmărire penală se descriu asemeneaurme în ca$ de sustragere de fura"e, cereale, materiale de construcţie etc,deoarece produsele sau resturi ale acestora cad din cau$a trepidaţiilor,vite$ei ori defecţiunilor de la caroseria mi"locului de transport în caresunt transportate.

acă făptuitorii au fost descoperiţi pe traseu cu #unurilesustrase, acestea vor fi inventariate, descrise în procesul-ver#al deconstatare şi fotografiate, apoi ridicate pentru a fi restituite persoanelor 

8/16/2019 Criminalistica Examen Teste 2016

http://slidepdf.com/reader/full/criminalistica-examen-teste-2016 15/27

 pre"udiciate. acă #unurile sustrase se află în mi"loace de transport,acestea vor fi reţinute pentru cercetări, #unurile vor fi reslituWfc

 persoanelor pre"udiciate, iar atunci cnd sunt întrunite condiţiile prevă$ute de lege (art. şi următoarele Cod penal), mi"loacele detransport pot fi indisponi#ili$atc în vederea confiscării.

 3a locul unde s-au găsit bunurile sustrase (locuinţafăptuitorilor, în cmp, în pădure) se efectuea$ă cercetări pentruidentificarea #unurilor, inventarierea şi descrierea lor, apoi se dispuneridicarea lor în vederea restituirii persoanelor pre"udiciate, c%iar dacă aufost vndute altor persoane. acă eistă dove$i sau indicii că asemenea

 #unuri s-ar afla în incinta unor instituţii, societăţi comerciale sau locuinţeale cetăţenilor, se vor efectua perc%e$iţii, cu respectarea dispo$iţiilor cuprinse în Codul de procedură penală.

ecţiunea a lll-a - 0lte activităţi de urmărire penală

F1. scultarea pers!anel!ra. 0scultarea persoanei #ătămate

4a ascultarea persoanei vătămate se folosesc metode

tactice diferite, în funcţie de natura faptei cercetate7 furt sau tl%ărie.Cnd se reclamă furtul unor #unuri sau valori, persoana

vătămată tre#uie să furni$e$e ct mai multe date necesare identificăriifăptuitorilor. acă făptuitorii sunt cunoscuţi, vor fi sta#ilite relaţiiledintre aceştia şi reclamant7 soţi, rude, colegi de muncă, eistenţa unor litigii anterioare (neplata unei datorii, litigii privind dreptul de

 proprietate) etc. In ca$ul făptuitorilor necunoscuţi, vor fi cerute ct maimulte date utile identificării (numărul acestora, vrsta pro#a#ilă, detalii

 privind îm#răcămintea etc).e asemenea, de la partea vătămată pot fi o#ţinute date

concrete privind #unurile furate, modul în care se pre$enta locul fapteiînaintea săvrşirii infracţiunii, persoanele care aveau cunoştinţă deeistenţa #unurilor şi, eventual, posi#ilitatea de acces la #unurilerespective.

*otodată, cu prile"ul ascultării persoanei vătămate, tre#uiesă se sta#ilească cu eactitate modul în care aceasta şi-a petrecut timpulînaintea săvrşirii faptei, precum şi în momentul ori după comitereainfracţiunii3.

acă se reclamă săvrşirea unei infracţiuni de tl%ăriecare implică folosirea violenţei, se vor menţiona date privitoare lainstrumentul folosit (cuţit, par, pistol, spra^-uri parali$ante etc), numărul

agresorilor, identitatea aeestora, dacă este cunoscută, sau elemente deidentificare, în ca$ul făptuitorilor necunoscuţi. 'entru dovedirea urmelor de violenţă se va solicita pre$entarea actului mcdico-legal (cnd pvistă),ori se va dispune din oficiu eaminarea medico-legală a persoaneivătămate. acă persoana vătămată a suferit le$iuni grave şi este internatăîntr-o instituţie medico-sanitară, va fi audiată în pre$enţa medicului8declaraţiile acesteia vor fi privite cu unele re$erve, atunci cnd se aflăîncă într-o stare accentuată de tul#urare psi%ică. *otodată, se vor cere

 persoanei vătămate preci$ări în legătură cu eventualele le$iuni provocatefăptuitorului, deoarece aceste urme pot a"uta la identificarea autorului(autorilor):.

 #.  0scultarea martorilor 

4a cercetarea furtului sau a tl%ăriei, martorii pot furni$ainformaţii utile pentru identificarea făptuitorilor, natura şi valoarea

 #unurilor sustrase, locul şi timpul cnd s-au săvrşit faptele etc.0scultarea martorilor implică culegerea a ct mai multor 

date privitoare la persoana acestora şi la relaţiile în care se află cu persoana vătămată şi cu făptuitorii. ;rdinea în care vor fi audiaţi martoriidepinde de împre"urările pe care le cunosc şi de relaţiile în care se află cuvictima şi învinuitul sau inculpatul. între#ările adresate martorilor diferădupă natura faptelor (furt sau tl%ărie), momentele principale din filmulacţiunii pe care le-au perceput (anterioare, concomitente sau posterioare

săvrşirii faptei), interesul care îl pot avea în legătură cu fapta sau cu părţile din proces (rudenie sau do#ndirea unor o#iecte din celeaparţinnd persoanei vătămate, indiferent dacă au ştiut sau nu că provindin săvrşirea furtului sau a tl%ăriei ctc.).

'entru faptele săvrşite de persoanele pe care victima nule-a vă$ut sau nu le-a identificat, se va proceda la pre$entarea pentrurecunoaşterea persoanelor pe care martorii le-au vă$ut la locul faptei, învederea identificării lor.

'entru a se sta#ili dacă fapta constituie furt sau tl%ărie,martorii tre#uie sa descrie atitudinea victimei în momentul faptei, adică,dacă aceasta s-a opus în mod real ori a simulat, dacă a strigat după a"utor,dacă mai era împreună cu alte persoane etc. +

c.  0scultarea $n#inuitului sau inculpatului

0scultarea învinuitului sau inculpatului se va face curespectarea dispo$iţiilor legale, care garantea$ă dreptul la apărare, şi cuaplicarea metodelor de tactică criminalistică, adecvate naturii fapteicercetate (furt sau tl%ărie), şi mi"loacelor folosite la săvrşirea faptei.

&omentul tactic al ascultării învinuitutui sau inculpatuluiva fi ales în funcţie de stadiul în care se află cercetările şi de natura

 pro#elor în posesia cărora se află organul "udiciar. Cnd nu eistă dove$isuficiente şi convingătoare pentru dovedirea vinovăţiei, cercetările vor începe cu audierea martorilor şi apoi se va proceda la ascultareaînvinuitului sau inculpatului. impotrivă, dacă eistă suficiente pro#e

 pentru dovedirea vinovăţiei, va fi mai înti ascultat învinuitul sauinculpatul şi apoi martorii.

In funcţie de atitudinea de recunoaştere saunerecunoaştere a vinovăţiei de către învinuit sau inculpat, se vor folosimetodele tactice adecvate, ştiut fiind faptul că nu este necesară o#ţinereacu orice preţ a mărturisirii, ci tre#uie consemnate doar eplicaţiile pe carele dă acesta cu privire la fapta pentru care este cercetat. 9urturile şitl%ăriile sunt săvrşite, de multe ori, de infractori înrăiţi, recidivişti, careneagă vinovăţia, împotriva tuturor evidenţelor şi a pro#elor eistente ladosar. e fiecare dată şi pentru orice învinuit sau inculpat se vor consemna răspunsurile primite la între#ările organului de urmărire penalăşi cererile de pro#e solicitate în apărare. *oate aceste apărări vor fiverificate prin administrarea pro#elor solicitate de învinuit sau inculpat,ori a altor pro#e ce re$ultă din lucrările dosarului.

Cnd specificul faptei cercetate o impune, se va proceda laefectuarea confruntării, a pre$entării pentru recunoaştere, a înfăţişării

 pro#elor pe care le deţine organul "udiciar, a reconstituirii etc.acă învinuiţii sau inculpaţii neagă săvrşirea furtului sau

tl%ăriei, folosindu-se şi de ali#iuri, organul "udiciar tre#uie să insisteasupra modului în care şi-au petrecut timpul în momentul săvrşirii

faptei, asupra provenienţei #unuritor sau valorilor descoperite cu prile"ul perc%e$iţiilor, ca şi asupra modului în care îşi "ustifică felul de viaţă,superior posi#ilităţilor materiale.

F2. E&ectuarea perc+eiţiil!r "i a rec!nstituiril!ra. "erceziţia

'erc%e$iţia este o metodă tactică, frecvent folosită încercetarea infracţiunilor de furt şi tl%ărie, în scopul descoperirii loculuiunde se află ascunse #unurile sustrase. 0ceastă activitate tre#uie să se

desfăşoare după un plan, care să cuprindă o#iective "udicios formulate.'entru a se asigura succesul perc%e$iţiei, organele de urmărire penalătre#uie să ştie unde să caute, ce să caute şi cum să caute.

 3ocul unde se efectuea$ă perc%e$iţia poate fi locuinţafăptuitorului, locul de muncă al acestuia sau locul persoanelor care au

 participat la săvrşirea faptei. în ca$ de nereuşită, se vor efectua perc%e$iţii şi la domiciliul rudelor, prietenilor, vecinilor sau al altor  persoane, induse în eroare de făptuitori cu privire la provenienţa #unurilor. e asemenea, este recomanda#il să se repete perc%e$iţia ladomiciliul făptuitorilor, cunoscndu-sc faptul că aceştia pot să readucă

 #unurile ascunse temporar la domiciliul altor persoane.5biectele şi #alorile care se caută  pot fi din cele mai

diferite, însă va fi luată în considerare natura #unurilor sau valorilor reclamate de persoanele pre"udiciate. 4a perc%e$iţie tre#uie căutate

 #unurile sustrase, fragmente sau resturi ale acestora, am#ala"e, etic%etecă$ute sau desprinse intenţionat de pe o#iectele furate etc. e asemenea,vor fi căutate instrumentele sau mi*loacele folosite la să#ârşirea furtului.

&etodele tactice folosite la căutarea #unurilor vor fi aleseîn funcţie de locul cercetat (spaţiul de locuit sau cmp desc%is), volumul

şi cantitatea de #unuri sustrase etc.Constatările făcute vor fi consemnate în procesul-vcr#al,

iar pentru ascun$ători şi o#iectele găsite se vor efectua fotografii "udiciare operative.

 #. econstituirea

5econstituirea este frecvent întlnită, fiind practicată înscopul verificării posi#ilităţii sau imposi#ilităţii producerii faptelor într-un anumit mod, ori al apariţiei unor anumite re$ultate, ca urmare asăvrşirii unor anumite acţiuni. 0stfel, în ca$urile privind furturile prinefracţie se poate verifica posi#ilitatea sau imposi#ilitatea comiteriifurtului într-un anumit mod, al pătrunderii infractorilor prin spărtura

 produsă în $idul depo$itului sau al camerei de locuit, al scoateriio#iectelor sustrase prin locul prin care se pretinde că au pătrunsfăptuitorii, posi#ilitatea sau imposi#ilitatea săvrşirii furtului de către unsingur infractor sau împreună cu alţi participanţi.

2fectuată cu respectarea tuturor regulilor tactice şimetododogice cunoscute, reconstituirea poate contri#ui la verificarea

 pro#elor de"a administrate, la o#ţinerea de noi pro#e şi la delimitareafurtului de simulările de furt. aloarea pro#atorie a reconstituirii înca$urile privind infracţiunile de furt ori tl%ărie depinde şi de modul încare re$ultatele ei sunt consemnate în procesul-vcr#al, ori cum sunt

eecutate fotografiile "udiciare operative, sc%iţele etc.; modalitate de efectuare a reconstituirii, folosită frecventîn cercetarea infracţiunilor de furt, este cea privitoare la verificarea unor împre"urări negative (controversate). 0şa, de pildă, prin descoperirea şicercetarea urmelor de spargere a geamurilor, a uşilor, a încuietorilor şi a

 pereţilor, a urmelor de picioare, de escaladare ori de transport alo#iectelor furate, se determină att modul săvrşirii infracţiunii, felulinstrumentelor utili$ate şi îndemnarea persoanelor în folosirea lor, ct şifaptul dacă nu este o simulare, pentru acoperirea lipsurilor în gestiune.

Secţiunea a @0a 0 Particularităţile cercetării un!rin&racţiuni de &urt

F1. urtul din l!cuinţe9urtul din locuinţe pre$intă un grad sporit de pericol

social, deoarece, de foarte multe ori, este urmat de uciderea victimei.&etodele tactice criminalistice tre#uie adaptate la

împre"urările în care s-a săvrşit fapta şi la mi"loacele folosite defăptuitori7 c%ei mincinoase, forţarea încuietorilor, pătrunderea prinescaladarea $idurilor etc. în practica organelor de urmărire penală suntcunoscute ca$urile în care infractorii urcă pe acoperişul #locului, folosesco#iecte din dotarea alpiniştilor şi co#oară pnă la geamul desc%is, prin

care pătrund în interior. Cu vali$ele încărcate cu o#iectele sustrase părăsesc apartamentul, fără a fi o#servaţi sau luaţi în seamă de locatari,care îi consideră ca pe cei mai paşnici musafiri, aflaţi în vi$ită la rude sau

 prieteni.0lteori, mi"loacele şi metodele folosite de făptuitori sunt

de-a dreptul surprin$ătoare, c%iar dacă unele se practică de $eci sau sutede ani, iar altele sunt de dată foarte recentă. 0stfel, uneori, furturile secomit fără pătrunderea infractorului în locuinţă, ci sustrăgnd o#iectele

 prin aruncarea pe fereastra desc%isă a unei mici sfere de plum#, avndfiate trei undiţe de ştiucă, şi scoaterea prin fereastră a o#iectelor agăţate.

9urturile din locuinţe nu se comit în mod întmplător, cisunt #ine pregătite. Cele mai numeroase ca$uri sunt semnalate în timpulverii, cnd populaţia oraşelor este plecată în concediu, la munte sau lamare, ori la rudele care locuiesc în sate. e asemenea, faptele sesăvrşesc în timpul $ilei, cnd ma"oritatea persoanelor apte de muncăsunt plecate de acasă. 9ăptuitorii folosesc soneria şi, dacă nu răspundenimeni, pătrund în apartament cu c%ei potrivite.

Indiferent de mi"loacele folosite de făptuitori, cercetarea lafaţa locului tre#uie efectuată cu respectarea metodelor de tacticăcriminalistică, adaptate locului unde s- a săvrşit infracţiunea. <n interesdeose#it îl pre$intă cercetarea locului faptei, în vederea descopeririiurmelor instrumentelor de spargere, a amprentelor digitale, a o#iectelor aparţinnd făptuitorilor, pierdute sau a#andonate la locul faptei etc.

e recomandă ca cercetările să înceapă imediat după primirea sesi$ării, de mare a"utor, dar cu unele re$erve, fiind, uneori,cinele de urmărire. 4a cercetări tre#uie să participe şi victima, care

 poate să dea eplicaţii în legătură cu modificările intervenite în locuinţă, #unurile furate şi o#iectele ce nu-i aparţin, descoperite la loculinfracţiunii, pentru că acestea ar putea fi ale făptuitorilor, uitate saua#andonate, şi ar putea folosi la identificarea autorilor.

In cursul cercetărilor se sta#ilesc căile de acces înlocuinţă, drumul parcurs de infractor în interiorul încăperilor, operaţiiledesfăşurate, metodele şi instrumentele folosite, dacă au fost unul sau maimulţi infractori etc.

Cercetarea acestor fapte continuă cu identificarea autorilor şi, pe ct posi#il recuperarea #unurilor sustrase, audierea martorilor,

 pre$entarea pentru recunoaştere a persoanelor sau #unurilor etc.

2.2.(5) 3educeţi sarcinile cercetării la &aţa l!cului a in&racţiunii de&urt.2.#.($) Dănuitul 8.E"anu a declarat că &urtul din apartamentul

scriit!rului E.Tanasenc! la săvr"it 'mpreună cu/.G!pa, dar nu p!ate indica apartamentul lui

E.Tanasenc! de!arece la l!cul &aptei a &!st adus decătre /.G!pa cu aut!m!bilul acestuia de marcăHpel ectraI. El presupune d!ar că apartamentulse a&lă 'n rai!nul Duiucani, pe care nu0l cun!a"tesu&icient de bine. *n sc+imb cun!a"te &!arte bineplani&icarea apartamentului "i ar putea să descriec+iar "i m!dul de amena4are a m!bilei 'n !dăi.

  Elab!raţi un plan tactic de veri&icare adeclaraţiil!r bănuitului.

TEST nr. 1$

Pentru examenul de curs la disciplina  CRIMINALISTICA

 Subiectul I. I#e!ti(icarea pers"a!el"r #upă scris.1.1. (#) Enumeraţi 'ntrebările ce p!t &i re!lvate 'n cadrul

expertiei gra&!sc!pice.1.2. (5) Evidenţiaţi caracteristicile generale "i particulare ale

scrisului.1.#. ($) Evaluaţi varietăţile "i r!lul m!delel!r de c!mparaţie

necesare identi&icării după scrisul de mină.&odelele de comparaţie a scrisului se împart în două categorii7 libere şieperimentale. )odelele libere de comparaţie sunt scrisuri tetuale sau semnăturieecutate de persoana în cau$ă Ia o dată anterioară apariţiei cau$ei, în

condiţii în care ea nu putea presupune utili$area scrisului sau a semnăturiirespective ca model de comparaţie. 0stfel de modele pot servi actelescrise cu prile"ul reali$ării diverselor funcţii de serviciu sau de studiu(multiple acte oficiale şi de evidenţă, declaraţii, scrisori, conspecte,cereri, reclamaţii etc), ele fiind solicitate de la instituţii, întreprinderi,

 persoane responsa#ile sau particulare in conformitate cu prevederile procesual penale. )odelele eperimentale sunt tete sau semnături eecutate de persoanaîn cau$ă la cerinţa organului de anc%etă sau a instanţei "udecătoreşti in

 pre$enţa şi su# controlul acestora.în teoria şi practica eperti$ei scrisului, modelele li#ere se consideră mai

 prioritare, deoarece sunt garantate de denaturări premeditate ale scrisului.9aptul in cau$ă insă nu tre#uie conceput ca un prile" de ignorare amodelelor eperimentale. aloarea ultimelor re$idă, pe de o parte, in

 posi#ilitatea administrării directe de către organul "udiciar a procesului deeecutare a manuscriselor sau semnăturilor, preconi$ndu-se o#ţinereamodelelor care să corespundă cerinţelor privind lim#a, conţinutul,materialul şi instrumentul de scris. unt frecvente situaţiile cnd nu suntatestate modele li#ere ce ar respecta aceste cerinţe. 'e de altă parte,

 pre$enţa modelelor eperimentale asigură posi#ilitatea verificării princomparare a autenticităţii modelelor li#ere.

In unele ca$uri, modelele li#ere pot fi completate cu înscrisuri eecutatede =nvinuit, martor sau victimă, In legătură cu fapta (declaraţii,demersuri, reclamaţii), acestea fiind nominali$ate modele condiţional-li#ere ale scrisului.2aminarea propriu-$isă efectuată de specialişti se reali$ea$ă în patruetape proprii tuturor eperti$elor criminalistice de identificare7eaminarea preala#ilă, eaminarea separată, eaminarea comparativă şievaluarea re$ultatelor eaminării comparative.

 Subiectul II. Tactica criminalistică @ ştiinţă despre organizarea, pregătirea şi efectuarea acti#ităţilor de urmărire penală.

2.1(#) 3e&iniţi n!ţiunea de pr!cedeu tactic, !peraţie tactică,rec!mandaţie tactică.

'rin noţiunea de  procedee tactice criminalistice se au învedere anumite operaţii şi acţiuni ela#orate de tactica criminalisticăconform legislaţiei procesual-penale în vigoare, prescrise a fi aplicate încondiţii diverse în care se desfăşoară activităţile de urmărire penală, învederea o#ţinerii de re$ultate optime cu eforturi neînsemnate şi c%eltuieliminime de mi"loace şi timp.

2.2(5) 3istingeţi criteriile de clasi&icare a pr!cedeel!r tactice

criminalistice.<n alt criteriu de clasificare îl constituie sfera de aplicare

a procedeelor tactice, acestea fiind divi$ate în  generale, care pot fiîntre#uinţate la efectuarea mai multor activităţi procedurale, cum ar fi, deeemplu, cele ce asigură contactul psi%ologic, şi particulare sau speciale,

a căror aplica#ilitate este pusă în legătură cu o singură activitate deurmărire penală - repetarea actelor eperimentale în cadrul reconstituiriiîmpre"urărilor în care s-a săvrşit infracţiunea, o#servarea comportării

 persoanelor pre$ente la efectuarea perc%e$iţiei ş.a.în fine, este stipulată pe larg clasificarea procedeelor 

tactice după structura acestora. upă acest criteriu, procedeele tactice seîmpart în trei categorii7 simple, compuse şi combinaţii tactice.

 "rocedeele tactice simple  presupun o singură operaţie,acţiune, de eemplu, pre$entarea procesului-ver#al al interogatoriuluimartorului de rea-credinţă în care învinuitul recunoaşte comiterea faptei.

 "rocedeele tactice compuse constau din mai multe operaţiişi acţiuni, ca în ca$ul repetării acţiunilor eperimentale în condiţii diverse(modificate) de reconstituire a împre"urărilor. in această categorie fac

 parte şi procedeele tactice de influenţă psi%ologică, cunoscute su#denumirea de ingeniozităţi de ancetă care, în fond, constau înmanevrarea "udicioasă a informaţiei, astfel ca persoanele cointeresate sănu poată sinonim aprecia materialul pro#atoriu de care

dispune anc%etatorul şi să acţione$e în defavoarea proprieicomportări.

Combinaţiile tactice repre$intă o îm#inare de procedeetactice determinate de scopul comun preconi$at în cadrul unei anumiteactivităţi de urmărire penală. Com#inaţiile respective se aplică frecventla efectuarea reconstituirii, la ascultarea învinuitului şi a martorilor derea-credinţă, în cadrul pre$entării spre recunoaştere, perc%e$iţiei şi a altor activităţi procedurale. 2le nu tre#uie confundate cu operaţiile tactice.pre deose#ire de com#inaţiile tactice conţinutul cărora, după cum s-amenţionat, constă în îm#inarea a două sau mai multor procedee tactice laefectuarea unei anumite activităţi de urmărire penală, operaţiile tacticerepre$intă elemente metodice de investigare penală #a$ate pe comasareaşi reali$area în mod coordonat a unei suite de activităţi procedurale şietraprocesuale în vederea soluţionării anumitor sarcini nodale alecercetării infracţiunilor.

<n eemplu semnificativ de operaţie tactică îl constituiecomunitatea de activităţi organi$atorice, procedurale, operative şimedico-legale efectuate, de regulă, la etapa iniţială de cercetare aomuciderilor în scopul determinării identităţii cadavrului. 4a operaţiitactice se apelea$ă, de asemenea, şi în ca$ul urmăririi şi reţinerii autorilor infracţiunilor săvrşite clandestin, la căutarea o#iectelor furate ş.a.

2.#($) E&ectund ! c!n&runtare dintre un mart!r "i bănuit de 15 "i,respectiv, 19 ani, !&iţerul de urmărire penală .Begru,bandu0se pe naivitatea acest!ra a recurs laurmăt!rul pr!cedeu a plasat pe masă ! bus!lă "i le0aexplicat participanţil!r că acest disp!itiv repreintăun mi4l!c m!dern "i e&icient de detectare a

8/16/2019 Criminalistica Examen Teste 2016

http://slidepdf.com/reader/full/criminalistica-examen-teste-2016 16/27

declaraţiil!r &alse "i că 'n caul 'n care unul din ei vadepune declaraţii &alse, acul indicat!r '"i va sc+imbap!iţia. *n timpul relatării 'mpre4urăril!r &aptei decătre bănuit, .Begru apr!pia pe ascuns sub masă unmagnet puternic ce destabilia p!iţia acului indicat!r,&apt ce l0a determinat pe bănuit să0"i recun!ascăvin!văţia "i să expună t!ate in&!rmaţiile pe care lecun!"tea.  Estimaţi acest pr!cedeu "i pr!puneţi, dacă estecaul, alte pr!cedee tactice de demascare a &alsului 'ndeclaraţii.

TEST nr. 1:

Pentru examenul de curs la disciplina  CRIMINALISTICA

 Subiectul I. 3ixarea rezultatel"r cercetării la (a$a l"cului.1.1. (#) Expuneţi c!nceptul criminalistic al pr!cesului de

&ixare a mersului "i reultatel!r cercetării la &aţa

l!cului.9iarea re$ultatelor cercetării la faţa locului constă în efectuarea de cătreorganul de urmărire penală a anumitor lucrări în vederea înregistrării şirepre$entării fidele şi integrale a stării de lucruri, a po$iţiei, stării şi araportului de legătură ale o#iectelor ce constituie am#ianţa acestuia,conservării şi retragerii urmelor infracţiunii şi a altor mi"loace materialede pro#ă.

1.# (5) naliaţi varietăţile de sc+iţe ce p!t &i alcătuite 'n cadrul&ixării te+nice a l!cului &aptei.

6) c%iţa locului fapteic%iţa repre$intă o modalitate de repre$entare grafică a loculuiinfracţiunii în ansam#lu, a po$iţiei o#iectelor şi urmelor, a raporturilor dedistanţă dintre acestea şi are menirea de a ilustra constatările cuprinse în

 procesul-ver#al şi de a întregi celelalte mi"loace de fiare are$ultatelor cercetării la faţa locului.In funcţie de faptul că la transpunerea în plan a locului faptei respectă saunu proporţiile reale ale suprafeţelor sau o#iectelor repre$entate grafic, sedisting două modalităţi de reali$are a sc%iţei 7 planul sc%iţă şi desenulsc%iţă.

'lanul sc%iţă sau planul la scară presupune respectarea riguroasă a proporţiilor reale ale terenului, interioarelor, o#iectelor repre$entate, precum şi a raporturilor de distanţă dintre acestea, micşorate de unanumit număr de ori.csra planului se determină în raport cu întinderea suprafeţelor şi adimensiunilor o#iectelor ce urmea$ă a fi repre$entate. 0stfel, sc%iţaîncăperilor poa e fi reali$ată la scara 7+D, a clădirilor la scara 7DD, iar alocurilor desc%ise, în funcţie de suprafaţa acestora, la scara de 76DDD saula scara 7DDD.esenul sc%iţă se reali$ea$ă prin desenare fără respectarea strictă adistanţelor şi dimensiunilor reale ale suprafeţelor sau o#iectelorrepre$entate.în ca$ul trenurilor desc%ise tre#uie să se reali$e$e, mai întîi, orientarea in

teren cu a"utorul #usolei, după punctele oardinale (latura din dreapta a planşetei tre#uie să fie orientată în direcţia Mord-ud, indicată de acul #usolei).5epre$entarea în plan a o#iectelor aflate la faţa locului implică utili$areaunor sim#oluri, a unor semne convenţionale cu aceeaşi semnificaţie

 pentru toate organele "udiciare.c%iţa locurilor înc%ise se poate reali$a după următoarele două procedee 7în proiecţie ori$ontală şi prin ra#atarea planurilor de proiecţie.Sc+iţa 'n pr!iecţie !ri!ntală, cel mai frecvent utili$ată, permite fiarea

o#iectelor, aflate pe astfel de suprafeţe.c%iţa reali$ată prin ra#atarea planurilor de proiecţie permite reali$areaîntr-un singur plan a imaginii unor corpuri tridimensionale şi constă înrepre$entarea în plan ori$ontal a suprafeţelor verticale şi a tavanului uneiîncăperi.

1.6 ($) lcătuiţi un &ragment de pr!ces0verbal privind &ixarea "iridicarea unei urme i!late de 'ncălţăminte, lăsată pe s!lm!ale 'n cadrul c!miterii unei tl+ării.

 Subiectul II: Stabilirea i#e!tită$ii 6ictiei i!(rac$iu!ii #e ""r.2.1 (#) @ndicaţi m!dalităţile de stabilire a identităţii cadavrel!r

necun!scute, desc!perite 'n diverse etape de putre&acţie.2.2 (5) Meditaţi asupra p!sibilităţil!r c!ntemp!rane de stabilire aidentităţii victimil!r un!r catastr!&e.2.# ($) Estimaţi m!dalităţile de stabilire a identităţii victimei 'n

următ!area situaţie ='n pădurea amplasată l'ngăc.3urle"ti a &!st depistat un craniu, cteva resturide !ase umane "i cteva !biecte de vestimentaţieun sac!u, ! perec+e de blugi "i ! perec+e depant!&i=.

eşi între cele şapte între#aţi cunoscute de sistemulgerman nu figurea$ă şi între#area cine este victimaG, se înţelege căcercetările unei fapte cau$atoare de moarte violentă ar rămneneterminate dacă nu se sta#ileşte identitatea victimei. C%estiunea este şimai dificilă în ca$ul în care victima nu este găsită sau rămneneidentificată.

'ractica organelor de urmărire penală se confruntă,adesea, cu asemenea c%estiuni de mare dificultate7

- poate fi antrenată răspunderea penală fărăsă eiste un cadavru, eaminat de organele de urmărire penală şi de celemedico-legaleG

- au vreo valoare actele de urmărire penală,dacă nu se cunoaşte nici cine este autorul faptei şi nici nu a putut fiidentificat cadavrul victimeiG

5ăspunsul la prima între#are este afirmativ şi confirmat de practica "udiciară.

unt frecvente ca$urile în care cadavrul nu mai poate figăsit, pentru că persoana respectivă a fost aruncată în apele mării, a fostmistuită de foc etc. acă eistă pro#e evidente că victima a fost ucisă,fără a eista posi#ilitatea de a se mai găsi cadavrul, poate fi dispusă

trimiterea în "udecată şi pedepsirea făptuitorului. 0stfel, organele deurmărire penală din "udeţul Meamţ au dispus trimiterea în "udecată ainculpatului care a aruncat victima în apele învol#urate ale rului irct,c%iar dacă nu a mai fost găsit cadavrul, pentru a fi eaminat. easemenea, 'rocuratuta "udeţeană Clu" a trimis în "udecată o inculpată careşi-a ucis soţul şi a ars cadavrul în cuptorul din locuinţă. 9apta a fostrecunoscută, iar recunoaşterea a fost susţinută de eperti$e, prin care s-afăcut dovada pre$enţei în funinginea de pe coşul de fum al locuinţei a

 particulelor de su#stanţe organice re$ultate din arderea cadavrului şiantrenate de fum.

4a cea de-a doua între#are, răspunsul nu poate fi dectnegativ. întruct răspunderea penală este personală, iar persoanafăptuitorului şi cadavrul victimei nu au putut fi identificate pnă laîmplinirea termenului de prescripţie, lucrările de urmărire penală, princare se constată săvrşirea faptei, nu mai pot fi continuate şi tre#uie să sedispună încetarea urmăririi penale.

1.  I#e!ti(icarea i!(ract"ril"r şi a ca#a6rel"r #e cătreart"ri 

'rintre multiplele metode de investigare criminalistică privind sta#ilirea autorului unei fapte penale se înscrie şi identificareaacestuia în #a$a recunoaşterii lui de către martorii oculari sau victimă.

'revă$ută de legislaţia în vigoare în categoria acţiunilor  procesuale de investigare a infracţiunilor (art. :: C.'.'.), dar şireglementată de legislator în mod distinct (art. :+ C.'.'.), recunoaşterea

 persoanelor şi cadavrelor ca metodă de constatare a identităţii acestoraeste folosită intens de către practicieni. Cercetarea unor categorii de

infracţiuni, ca de eemplu ca$urile de mituire, năvălirile tl%ăreşti,violurile, ecroc%eriile, este de neconceput in afara pre$entării sprerecunoaştere.

In contetul celor semnalate e de preci$at că identificareainfractorului, ca şi a cadavrului necunoscut, tre#uie să fie reali$ată încorespundere cu

cerinţele prevă$ute de lege, prin aplicarea anumitor  procedee tactice pentru asigurarea o#iectivitătii re$ultatelor.

9ără a intra in detalii asupra pro#lemei, ea aparţinnd detactica criminalistică, menţionăm că în esenţă identificarea prinrecunoaştere are drept reper compararea semnalmentelor eterioare alefăptuitorului sau cadavrului cu trăsăturile acestora memori$ate în urmacontactului avut in situaţia infracţiunii sau în alte împre"urări. 5euşita ei,fireşte, e în funcţie in ultimă instanţă de volumul semnalmentelor reţinutede cel ce8 urmea$ă să recunoască.

upă cum e cunoscut, una din regulile de #a$ă ale pre$entării spre recunoaştere prevede ca persoana c%emată să recunoască,mai înti tre#uie să descrie, fiind ascultată de organul "udiciar,semnalmentele persoanei cu care a contactat iniţial. 2 necesar să seactuali$e$e prin descriere detaliată principalele trăsături eterioarememori$ate, pentru a se crea o imagine ct de ct apropiată persoanei ce

urmea$ă a fi identificată.upă aceasta va urma pre$entarea spre recunoaşterea propriu-$isă în cadrul căreia martorul sau victima tre#uie să concludăasupra identităţii, făcnd trimiteri la trăsăturile coincidente sau, în ca$contrar, la cele ce diferă.

escrierea trăsăturilor în #a$a cărora se reali$ea$ărecunoaşterea se face în cadrul unei relatări li#ere pe parcursul căreiamartorul sau victima, fireşte, foloseşte terminologia sa proprie. 'rinintermediul între#ărilor de preci$are, cele epuse de martor sau victimăvor fi încadrate in lim#a"ul portretului vor#it.

're$entarea spre recunoaştere a cadavrelor necesităefectuarea unor acţiuni preala#ile, insistndu-se la o toaletare a feţei,aran"area coafurii, a o#iectelor de îm#răcăminte.

+. M"#elarea #upă cra!iu a (izi"!"iei ca#a6rel"r !ecu!"scute

în situaţia unui cadavru necunoscut ce pre$intă doar sistemul osteologic, un studiu al craniului poate conduce la o#ţinerea dedate utile sta#ilirii personalităţii celui decedat şi c%iar a identificării sale.

acă se dispune de fotografia unei (sau mai multor) persoane dispărute, căreia se presupune că îi aparţine sc%eletul, se vaîntreprinde o eperti$ă de antropologie criminalistică care, prin metoda

supraproiecţiei, se va conclude asupra identităţii sau lipsei acesteia. )etoda supraproiecţiei constă în o#ţinerea a două negative la aceeaşiscară7 unul al craniului, fiat în po$iţia identică cu cea a capului dinfotografia dispărutului şi altul reprodus de pe fotografia celui dispărut,fiind proiectate concomitent pe un ecran comun. Imaginea negativelor suprapuse se eaminea$ă în vederea determinării coincidenţei saunecoincidenţei elementelor morfologice ale feţei.

0ctualmente, specialiştii în domeniu recurg insistent late%nici moderne, în special la mi*loacele de calcul electronice, careasigură o eficienţă sporită a metodei in discuţie.

'e plan ştiinţific metoda supraproiecţiei craniuluicadavrului şi fotografiei persoanei dispărute se #a$ea$ă pe principiulantropologic, potrivit căruia se constată legităţi de corelaţie între sistemulosos al craniului şi elementele faciale.

'e acest principiu se #a$ea$ă şi metoda de reconstituire atrăsăturilor faciale după craniu. 'ractic reconstituirea se reali$ea$ă în treietape;

 In prima se va întocmi portretul vor#it după elementelecaracteristice privind seul, vrsta, rasa, forma, dimensiunile şi po$iţiafrunţii, nasului, urec%ilor, oc%ilor, #u$elor şi a #ăr#iei, determinate decătre specialistul antropolog. In a doua etapă, pe #a$a portretului vor#it,

 prin concursul pictorului portretist, se reali$ea$ă reconstituirea grafică afeţei după elementele de #a$ă ale craniului cadavrului neidentificat.

 In ultima etapă,  pe #a$a reconstituirii grafice, se trece lareconstituirea plastică a fi$ionomiei. &etoda în cau$ă, nominali$atăAerasimo#, după numele autorului ei, constă în reconstituirea de ţesuturimoi ale capului prin aplicarea pe craniul cadavrului necunoscut amaterialului plastic din ceară sculpturală în limitele de grosime dictate desistemul osos al craniului. &odelul sculptural o#ţinut poate fi fotografiatdupă regulile fotografiei operative de recunoaştere şi pre$entate rudelor şialtor persoane apropiate celui dispărut pentru recunoaştere.

2. E6i#e!$a ca#a6rel"r cu i#e!titate !ecu!"scutăConstituind un su#sistem al evidenţei antropometrice,

acest gen de evidenţă cuprinde att cadavrele cau$ate de omoruri, ct şicele apărute în urma diferitelor accidente sau calamităţi (inundaţii,incendii, cutremure de pămnt ş. a.).

Ca şi în ca$ul persoanelor dispărute, evidenţa constă înînregistrarea pe fişe standardi$ate a unui grupa" de date referitoare lalocul şi data depistării cadavrului, la o#iectele vestimentare şi alteleatestate asupra cadavrului, la starea, vrsta, le$iunile corporale şi cau$amorţii, la seul, morfologia întregului corp (statura, constituţia fi$ică,rasa, culoarea pielii), la semnalmentele şi semnele particulare ce

constituie trăsăturile eterioare.emnalmentele eterioare se notea$ă după metoda portretului vor#it, cu participarea medicului legist.

0cest gen de evidenţă prevede o#ligatoriu efectuarea defotografii după regulile fotografiei operative de recunoaştere. 9otografiade identificare eecutată după tualetarea cadavrului şi aran"arearespectivă a îm#răcămintei, tre#uie să cuprindă corpul în întregime (dinfaţă, două părţi laterale şi din spate), vederea din faţă, profilul drept şi cel

stng (#ust). 0parte se vor fotografia detaliile urec%ilor şi ale semnelor  particulare (deformări sau amputări ale unor organe, cicatrice, pete,aluniţe, tatua" etc).

9işa cadavrelor neidentificate prevede, de asemenea,întocmirea odon-togramei care se va reali$a cu concursul unui specialist-stomatolog sau al medicului legist.

4a fişa antropometrică se va anea neapărat fişadactiloscopică a cadavrului.

9işele persoanelor dispărute şi ale cadavrelor necunoscutevor fi într-o permanentă verificare. e vor eecuta verificări comparativeîn interiorul cartotecii antropometrice a tuturor datelor (dactiloscopice,antropometrice, fotografice) privind cadavrele necunoscute cu cele

 privind persoanele dispărute şi invers, precum şi verificări între datele dincartoteca antropometrică şi cele din componenţa altor cartoteci deevidenţă, în special, din cartoteca dactiloscopică.

5e$ultatele privind identificarea cadavrului se vor comunica organului care tre#uie să soluţione$e cau$a respectivă.

TEST nr. 1C

Pentru examenul de curs la disciplina  CRIMINALISTICA

 Subiectul I: Se!ele (alsului aterial %! #"cue!te1.1 (#) @denti&icaţi semnele &alsului prin "tergere "i c!r!dare.constă în atestarea faptelor sau împre"urărilor într-un act scris ce nucorespund realităţii. 4a această categorie de fals se referă #onurile delivrare fictivă a unor #unuri materiale, actele privind alterarea mărfurilor,adesea fa#ricate fictiv de către persoanele cu atri#uţii de serviciu laagenţii economici de stat, alte acte prin care se atestă fapte neadevărate.ta#ilirea falsului intelectual reclamă efectuarea unei complee activităţide cercetare criminalistică, nu de puţine ori #a$ată şi pe concursulspecialiştilor în alte domenii (conta#ilităţii, economiei şi comerţului,finanţelor şi activităţii #ancare, te%nologiei de producţie industrială sauagrară).9alsul material constă în modificarea conţinutului iniţial al documentelor

 preeistente. 2l poate avea diverse forme, cele mai frecvente fiindmodificarea conţinutului iniţial al documentului prin $nlăturare, adăugire

sau refacere de tet şi contrafacerea recizitelor în documentele preeistente, în special a semnăturilor, impresiunilor instrumentelor de

autentificare (ştampilelor) şi sc%im#area fotografiilor. upă cum se vavedea în continuare, la falsificarea documentelor se folosesc multiple procedee, materiale şi mi"loace te%nice, ceea ce face dificilă descoperireafalsului de către organul "udiciar. în marea ma"oritate a ca$urilor,cercetarea preala#ilă a documentelor-pro#e materiale duce doar lasuspiciuni de fals, constatarea acestuia reali$ndu-se în cadrul eperti$eite%nice a documentelor.

1.2 (5) Evidenţiaţi sarcinile examinării prealabile a actel!rsuspecte de &als.

' '. %aminarea criminalistică a documentelor suspecte de fals prin $nlăturare, adăugire sau refacere de tet înlăturarea de teteste una din modalităţile frecvent aplicate la falsificarea actelor scrise. în funcţie de modul in care s-a operat, deose#imînlăturarea mecanică şi c%imică. înlăturarea mecanică constă înştergerea parţială sau totală a scrisului prin ră$uire sau radiere cudiferite o#iecte (lamă, arc, radieră etc.)

înlăturarea prin ştergere, deoarece este însoţită de acţiunimecanice asupra suportului, produce un şir de modificări fi$iceale %rtiei, ele pre$entnd elemente caracteristice ale falsului,urme ale ştergerii. 0cestea sunt7

/ ) su#ţierea %rtiei în locul ră$uirii sau radierii8

? 6) scămoşarea %rtiei, starea dislocată a particulelor de %rtie8B  3) lipsa luciului în $ona deteriorată prin ştergere87  :) vătămarea elementelor de protecţie şi ale celor tipografice,

dacă documentul are atare elemente88 +) afectarea elementelor grafice învecinate8< ) pre$enţa unor resturi de coloranţi din tetul înlăturat.&= In ca$ul cnd pe suprafaţa afectată prin ştergere s-a depus un

nou tet, acestuia îi va fi caracteristic7 deose#irea coloranţilor folosiţi şi difu$ia cer-nelurilor în părţile laterale ale scrisului, dar şi în profun$imea %rtiei, pnă la pătrunderea pe partea opusă adocumentului. *etul eecutat din nou se va deose#i deasemenea după caracteristicile scrisului de mnă, respectiv amaşinii de scris în ca$ul documentelor dactilografiate, dacă,fireşte, falsul aparţine nu autorului, ci altei persoane ce aeecutat tetul iniţial.

&& epistarea caracteristicilor menţionate, r espectiv punerea înevidenţă a modificării conţinutului iniţial al documentelor prinştergere de tet, în principiu, este lesne de reali$at, apelndu-sela metode speciali$ate ale acestui gen de eperti$ă şi, fireşte, lainstrumentare cu care sunt dotate instituţiile de eperti$ă la etapaactuală.

&' în primul rnd, documentul în litigiu se va supune unui studiuvi$ual cu oc%iul li#er sau la microscopul stereoscopic în luminăincidenţă, precum şi prin transparenţă. în situaţiile favora#ile,modalitatea la care ne referim este destul de eficientă, eaasigurnd evidenţierea caracteristicilor inevita#ile ştergerii7scămoşarea şi pierderea luciului %rtiei, su#ţierea acesteia,alterarea elementelor de protecţie şi a celor tipografice, afectareatetelor învecinate, difu$ia coloranţilor în ca$ul su#stituiriitetului şters cu alte inscripţii.

& acă eaminarea vi$uală nu oferă re$ultate suficiente, loculalterat prin ră$uire sau radiere poate fi evidenţiat prin a#urire cuiod sau prăfuire cu grafit, folosind procedeele şi te%nicile (tu#ulde iod, pulveri$atorul de praf, pensula) din trusele criminalisticedestinate relevării urmelor sudoripare de mini. uprafaţascămoşată prin ştergere va deveni mai intens colorată, ca urmarea reţinerii unei cantităţi mai mari de su#stanţă aplicată.

&/ 9alsul prin înlăturarea c%imică de tet se reali$ea$ă princorodarea sau decolorarea scrisului cu su#stanţe c%imice (acidcitric, natricaustic, apă oigenată, sulfit de sodiu, soluţie de var etc).

&? ecolornd tetul scris, su#stanţele c%imice acţionea$ăconcomitent şi asupra suportului, %rtia îşi pierde luciul,

culoarea, elasticitatea. 'ot fi&B  deteriorate de asemenea elementele de protecţie şi cele

tipografice, precum şi unele semne grafice învecinate.&7  în criminalistică elementele caracteristice ale corodării de tet

sunt următoarele7&8  F $onele mate pre$ente pe suprafaţa documentului în locurile

intervenţiei c%imicalelor8

8/16/2019 Criminalistica Examen Teste 2016

http://slidepdf.com/reader/full/criminalistica-examen-teste-2016 17/27

&<  F fisurile de suprafaţă pre$ente pe sectoarele influenţate dec%imicale8

'=  F petele gal#ene pre$ente pe %rtia al#ă şi al#icioase pe %rtiacolor8

'&  F deteriorările elementelor de protecţie şi ale celor litografice8''  F decolorarea parţială a unor semne grafice învecinate8'  F resturile tetului înlăturat In ca$ul corodării incomplete a

scrisului8'/  F urmele de presiune, create de instrumentul cu care s-a scris

tetul înlăturat.'? 4a sta#ilirea înlăturării de tet prin corodare, se va recurge la

metode speciale de cercetare, dintre care mai frecvent folositesunt7

'B   F eaminarea cu oc%iul li#er şi la stereomîcroscop8'7   F eaminarea in radiaţii ultraviolete şi infraroşii8'8  F depistarea elementelor caracteristice corodării pe #a$a

 procedeelor fotografice separatoare de culori, precum şi deintensificare a contrastului imaginii.

'< în situaţii dificile se va proceda la eaminări fi$ice mai

la#orioase, in special, la metoda difu$o-copiativă, la tratarea cui$otopi radioactivi, la alte metode sensi#ile cum ar fi, spreeemplu, cea a microscopiei electronice, a anali$ei colorimetricesau spectrografice.

= ; variantă aparte de fals prin înlăturarea tetului o constituieacoperirea scrisului sau a unor semne grafice prin %aşurare sau

 prin pete de cerneală, tuş sau alţi coloranţi.& 2aminarea acestei categorii de fals are ca scop reconstituirea

tetului înlăturat. 'rintre metodele aplicate, mai efective s-audovedit a fi metoda fotografiei separatoare de culori, eaminareaîn lumină filtrată şi în radiaţii invi$i#ile. intre mi"loacelete%nice de investigare, cu un deose#it succes se foloseşteconverti$orul optico-electronic al radiaţiilor infraroşii în luminăvi$i#ilă, care, fiind prevă$ut cu ecran şi cu dispo$itiv pentrufotografiat, face posi#ilă nu numai o#servarea directă, dar şifotografierea tetului înlăturat prin acoperire.

' 9recvent întlnit este şi falsul prin adăugire de tet. 2l constă inintroducerea în tetul iniţial al documentului a unor cuvinte,litere, cifre sau în refacerea prin adăugirea de trăsături a unor semne grafice.

'rin adăugire de tet se pot urmări scopurile ilicite de tot felul.

eseori, la această categorie de fals se apelea$ă in ca$ul tăinuiriianumitor date nominale, sociale sau "uridice ale personalităţii,restricţiilor in spaţiu şi timp ale unui act oficial, ma"orării saumicşorării volumului lucrărilor efectuate, a drepturilor şio#ligaţiilor prevă$ute, a #unurilor materiale şi sumelor #ăneştilivrate, transportate, primite etc.

/ 0dăugirea de tet poate fi efectuată de persoana care a redactattetul iniţial al documentului sau de altă persoană, cu acelaşiinstrument scriptural sau cu altul, imediat după =ntocmireadocumentului sau după un interval considera#il de timp. *etuladăugit poate fi amplasat la începutul sau sfrşitul unor inscripţiialfa#etice sau cifrice, intre sau in prelungirea rndurilor, prinintercalarea unor semne grafice sau cuvinte in ru#ricileformularelor completate.

? *oate acestea determină in mod direct natura elementelor cecontri#uie la detectarea falsului.

B  2emplele selectate din practica instituţiilor de eperti$ăconfirmă că la determinarea falsului prin adăugire de tet se iauin considerare trei categorii de elemente caracteristice7

7  'rima o constituie indicii ordonării scrisului, a deplasării luispaţiale7 îng%esuire eagerată de tet, prescurtări incorecte,reducerea dimensiunilor semnelor grafice pentru a amplasa

tetul în spaţiul li#er, micşorarea distanţei dintre semne, cuvintesau rnduri.

8 0 doua categorie o constituie caracteristicile grafice. In situaţiaîn care adăugirea de tet s-a efectuat de către o altă persoană, nucea care a scris tetul iniţial al documentului, dar în ca$ul unuiscris dactilografiat, respectiv cu altă maşină, se vor semnaladeose#iri grafice ale scrisului adăugit de cel precedent şiurmător.

< 0 treia categorie se referă la elementele caracteristicedeterminate de însuşirile su#stanţelor de scris folosite lareali$area adăugirilor. e regulă, tetul adăugit se deose#eşte

 prin culoarea şi compo$iţia materialelor de scris./= 'entru cercetarea falsului prin adăugire de tet se apelea$ă la

eaminările optice şi fotografice consemnate anterior privindinvestigarea falsului prin corodare. 5e$ultate deose#it deeficiente se pot o#ţine în urma aplicării surselor de ra$einvi$i#ile filtrate (fig. ?<!. ; metodă specifică de cercetarecriminalistică a genului de fals în discuţie constă în eaminareamodului de intersectare a trăsăturilor, aceasta constituind ometodă specifică. upă cum este cunoscut, in condiţii normalescrisul se eecută de sus în "os şi de la stnga la dreapta. ;consecutivitate anumită se respectă şi la întocmirea

/& rec%i$itelor. 0stfel, documentele oficiale pentru atestareavalidităţii se ştampilea$ă, fiind semnate de persoaneresponsa#ile, in ca$ contar nu sunt autentice. *răsăturileelementelor scrisului eecutat ulterior se suprapun trăsăturilor eecutate anterior, în locurile în care acestea se intersectea$ă.c%im#area ordinei acestei succesiuni repre$intă un indice aladăugirii de tet.

/' eterminarea ordinii in care se succed două trăsături intersectatese reali$ea$ă în #a$a unor eaminări riguroase prin aplicarearadiaţiilor invi$i#ile, în special a celor infraroşii, precum şi ametodei fotografiei separatoare de culori (fig. B=!.

1.# ($) Pr!iectaţi tipul de expertiă criminalistică ce se impune a &idispusă "i &!rmulaţi 'ntrebările 'n &aţa ei 'n sitiaţia 'n care 'n litigiu există un c!ntract a cărui rec+iite(impresiune de "tampilă "i semnătură), precum "idata de 'nc+eiere se c!ntestă a &i veridice.

. %aminarea criminalistică a documentelor suspecte de

 fals prin contrafacerea recizitelor 

9alsul prin contrafacerea rec%i$itelor, in special asemnăturilor, a im-presiunilor de ştampile şi a fotografiilor face parte din

categoria întlnită foarte frecvent în practica "udiciară.Contrafacerea de semnături se reali$ea$ă pe două căi7 prinimitare (după memorie sau înc%ipuire) şi prin copiere. escoperireafalsificării semnă-

turilor prin imitare aparţine de competenţa eperti$eiscrisului, la i8nr nr vom referi în compartimentul următor. Contrafacereasemnaturilor piiti copiere dispune de mai multe variante. intre cele mairăspndite sunt copierea prin transparenţă, cea efectuată prin transfer cu

a"utorul %rtiei de calc sau copiativă (indigo) şi cea creată prin apăsare asemnăturii autentice şi trasarea ulterioară a acesteia cu un material descris (cerneală, tuş, pi, creion, etc.) . Indiferent de modul de reali$are,falsul semnăturilor prin copiere este cognosci#il datorită caracteristicilor de plastografiere, dintre care mai importante sunt7 lipsa cursivităţiiscrisului8 întreruperi de traseu8 tremurături8 opriri neîntemeiate aleinstrumentului de scris8 începutul şi sfrşitul punctat al semnăturii. Inca$ul copierii cu %rtie copiativă sau prin apăsare, se vor crea respectivurme ale indigoului, du#lări de trasee, urme de apăsare.

în vederea depistării indiciilor unui atare fals, specialistulcriminalist mai înti de toate va proceda la eaminarea microscopică asemnăturii, derulată de eaminări în radiaţii ultraviolete, va apela lafotografia de um#re, de contrast şi separatoare de culori. 're$enţacaracteristicilor menţionate in situaţia unei coincidenţe vădite atranscripţiei semnăturii in litigiu cu acea originală "ustifică atestareafalsului semnăturii prin copiere.

'rintre rec%i$itele o#ligatorii ale actelor oficiale,documentelor de identitate, tuturor actelor emise de instituţiile statale şio#şteşti, prin care se pro#ea$ă fapte "uridice, se încadrea$ă şi impresiunea

de ştampilă. 'rin urmare, contrafacerea acesteia este inerentă ori de cteori se procedea$ă la întocmirea în scopuri frauduloase a documentelor false.

4a contrafacerea impresiunilor de ştampilă se folosescdiferite procedee şi mi"loace te%nice F de la cele mai simple (copiereacu un al#uş de ou fiert), pnă la formarea acestora prin intermediulcalculatoarelor electronice. i totuşi, potrivit datelor furni$ate din

 practica instituţiilor de eperti$ă criminalistică, cele mai u$ualemodalităţi de falsificare a amprentelor de ştampilă sunt următoarele7

a) crearea impresiunilor cu o ştampilă confecţionată dupămodelul celei originale8

 #) copierea impresiunii de pe un act autentic şitransferarea acesteia pe actul fals8

c) desenarea impresiunii autentice direct pe documentullitigios. escoperirea falsului impresiunilor de ştampilă se #a$ea$ă peelemente

caracteristice proprii fiecărei modalităţi de contrafacere.0stfel, pentru im-presiunile create de ştampile confecţionate in modimprovi$at sunt specifice următoarele particularităţi, care in ansam#ludovedesc falsul7

 F Caracterul nestandardi$at al literelor şi cifrelor. upă

cum este cunoscut, la confecţionarea ştampilelor in atelierele litografice,la alcătuirea tetului se folosesc semne standardi$ate. In impresiunileştampilelor false sunt semnalate forme de gravare evident manuală.

 F lipsa uniformităţii grafismelor ce constituie tetul.eseori unele şi aceleaşi litere sau cifre diferă după formă, dimensiuni,amplasare spaţială.

 F 0simetria elementelor repre$entnd conţinutulimpresiunii ştampilei. e remarcă diferenţe ale distanţei Intre litere,cuvinte, rnduri.

 F eose#iri de po$iţie a aelor longitudinale alesemnelor faţă de linia de #a$ă a scrisului.

 F !reşeli gramaticale, de denumiri, prescurtări şiîng%esuiri ne"ustificate de tet, erori în conţinutul şi forma stemei, altor semne de structură a ştampilei.

In ca$ul copierii impresiunilor autentice cu un materialintermediar, (%rtie fotografică, peliculă ade$ivă, placă gelatinoasă, %rtiesugativă, al#uş de ou fiert etc.) falsul se va manifesta prin7

 F Muanţa sla#ă a impresiunii in întregime. F *răsăturile difu$e ale semnelor, cau$ate de ume$eala

materialului intermediar aplicat. F ecolorarea %rtiei documentului pe un anumit spaţiu

în prea"ma impresiunii, venit în contact cu materialul intermediar umed.

 F 're$enţa microparticulelor din materialul de copiat, deeemplu a

urmelor de emulsie în ca$ul aplicării %rtiei fotografice.esenarea impresiunilor de ştampile originale pe actele

false pre$intăanumite particularităţi specifice, cau$ate de mi"loacele de

desenare, dintre care menţionăm7 a) perforarea %rtiei la centrulimpresiunii circulare în urma aplicării compasului8 #) trasee du#late8 c)deformări ale grafismelor8 d) grosimi eagerate ale unor elemente aleimpresiunii8 e) trăsături de creion, indigo etc.

2aminarea impresiunilor de ştampile se reali$ea$ă în #a$a mi"loacelor 

te%nice cu care sunt dotate la#oratoarele criminalistice. eva proceda la o eaminare stereomicroscopică, la diverse măsurări şi,

 #ineînţeles, la eaminarea comparativă prin intermediul microscopuluicomparator. 2pertul deci tre#uie să dispună de modele tip de comparareale ştampilei autentice,

create pe diverse acte în perioada la care se referădocumentul în litigiu.

; modalitate aparte de contrafacere a actelor de identitate,a altor documente destinate să ateste anumite drepturi (de eemplu,dreptul de conducere a mi"loacelor de transport) o constituie su#stituireafotografiilor. u# aspect te%nic, această categorie de fals presupune, pe deo parte, înlăturarea fotografiei autentice şi înlocuirea ei cu cea a

 persoanei tentată să folosească documentul falsificat, iar pe de altă parte,contrafacerea unui segment al impresiunii ştampilei pe fotografia din nouîncleiată. ;peraţiile efectuate în procesul reali$ării acestui gen decontrafacere a documentelor generea$ă anumite modificări cusemnificaţie de indicii ale falsului7 deteriorări ale %rtiei în apropiereanemi"locită a fotografiei8 sc%im#ări vi$i#ile ale culorii %rtiei în ipote$aîn care fotografia înlăturată a fost în preala#il ume$ită8 resturi de suportal fotografiei înlăturate8 alterarea tetelor învecinate.

Contrafacerea segmentului impresiunii de ştampilă pefotografia reiterat

încleiată se face, de regulă, prin desen şi deci repre$intăcaracteristici tipice falsului impresiunilor de ştampile la care ne-amreferit anterior.

Y :. 2perti$a criminalistică a scrisului. 1azele ştiinţifice şi posibilităţile epertizei scrisului

în accepţia sa largă, scrisul repre$intă un mi"loc decomunicare care constă în reproducerea gndirii şi vor#irii prin semnegrafice. 2l a apărut la o anumită etapă de de$voltare a societăţii dinnecesitatea oamenilor de a-şi fia ideile, de a le păstra şi transmite la

distanţe inaccesi#ile vor#irii orale. 'ornind de la pictografie, sistem #a$at pe repre$entarea ideilor prin desene realiste, scrisul, pe parcursul vremii,s-a perfecţionat, a"ungnd pnă la sistemul modern alfa#etic .

Ca o#iect de eaminare criminalistică, scrisul cuprinde, pede o parte, elementul spiritual, iar pe de altă parte, structura grafote%nicăa manuscrisului.

2lementul spiritual se referă att la conţinutul tetual, ctşi la aspectul stilistic, epresiv şi gramatical propriu unui scrisW. tructura

grafote%nică se manifestă prin diverse forme de construcţie a semnelor grafice şi prin particularităţile acestora de a reali$a legătura intre cuvinte,fra$e etc.

2perti$a scrisului de mnă, avnd ca scop identificareascriptorului, se #a$ea$ă pe două proprietăţi fundamentale ale scrisului7indi#idualitate şi stabilitate.

3upă cum este cunoscut, scrisul constituie o deprindereintelectual-motrice, la #a$a căruia se află stereotipul dinamic F uncomple de reflee

condiţionate F format în procesul de învăţare. în urmaeerciţiilor repetate intr-un timp îndelungat de studiere, urmate şi incadrul activităţii practice ulterioare, se creea$ă un şir de legături nervoasetemporare condiţionate de ascultarea şi pronunţarea sunetelor vor#irii, de

 perceperea caracterelor, a literelor, cifrelor, a altor semne grafice, precumşi de mişcările minii. 0ceste legături atri#uie deprinderii de a scrie unînalt grad de automati$are. 'rocesul de formare a deprinderii de a scrieeste influenţat, pe de o parte, de tipul sistemului nervos central, destereotipia vă$ului, de caracteristicile anatomice ale minii cu care sescrie, iar pe de altă parte, de metoda aplicată la predarea scrisului, de

condiţiile in care se reali$ea$ă eerciţiile, de alţi factori care, în cele dinurmă, contri#uie la ela#orarea unui scris cu caracter individual.

Individualitatea scrisului se eprimă prin folosirea de cătreindivid a unor modalităţi proprii, originale, de aplicare a materialuluilingvistic şi de eecutare a semnelor grafice în procesul de comunicare inscris. 2a presupune irepeta#ilitatea ansam#lului de caracteristicilingvografice in scrisul a două persoane. ta#ilitatea scrisului presupunecă odată fiind format, acesta rămne constant pe întregul parcurs al vieţii,caracteristicile lui de fond manifestăndu-se indiferent de natura şiconţinutul spiritual al înscrisului, de condiţiile în care se scrie şi de stareascriptorului. 2plicaţia ştiinţifică este de natură psi%ofi$iologică7 ca şiorice alt stereotip dinamic, scrisul este un sistem fi$iologic sta#il şiireversi#il.

ta#ilitatea scrisului însă nu tre#uie concepută ca cevaa#solut. Ca orice fenomen material, scrisul poate suferi unele modificări,fiind influenţat de diferiţi factori, dintre care menţionăm7

 F deg%i$area scrisului cursiv prin sc%im#areadimensiunilor semnelor grafice, a gradului de evoluţie a scrisului, aformei şi înclinaţiei acestuia.

 F starea patologică, multiplele afecţiuni, in special celeale sistemului nervos, pot genera degradări ale deprinderilor motrice,

a"ungnd pnă la pierderea totală a acestora. 0numite modificări apar şiîn scrisul persoanelor de etate înaintată. F starea psi%ică la momentul eecutării manunscrisului,

cum ar fi de eemplu, starea de şoc, de depresiune, de intoicare gravăcu alcool sau

stupefiante. F condiţiile improprii de scris, po$iţia incomodă, suportul

neo#işnuit, temperatura scă$ută sau, dimpotrivă, ecesiv de =naltă.*otodată, şi aceasta s-a confirmat prin #ogata practică

criminalistică, modificările cau$ate de factorii menţionaţi cu ecepţiaunor ca$uri în parte, nu duc la alterări grave ale scrisului şi, prin urmare,nu afectea$ă posi#ilitatea identificării scriptorului.

0cumularea de cunoştinţe privind #a$ele psi%ofi$iologiceale scrisului a condus la conturarea sarcinilor ce ţin de competenţaeperti$ei criminalistice a manuscriselor. 0stfel, la etapa actuală genulrespectiv de eperti$ă, în marea ma"oritate a ca$urilor, preconi$ea$ă7

 : verificarea autenticităţii unui manuscris sau asemnăturii in scopul identificării persoanei nominali$ate în document saucăreia i se atri#uie tetul sau semnătura.

 F identificarea scriptorului unui tet sau semnăturiifalsificate.

 F identificarea autorului unui tet suspect anonim, dar 

cu conţinut antisocial, după caracteristicile lim#a"ului şi modul deredactare.

0tunci cnd organul "udiciar se află în căutarea persoanei(persoanelor) implicate, epertului i se va solicita efectuarea unei anali$eştiinţifice a înscrisului in litigiu in vederea o#ţinerii anumitor pronosticuri

 privind personalitatea scriptorului, de natură să contri#uie laconstrngerea cercului celor suspecţi (numărul persoanelor care au scrisun tet, seul acestora, vrsta, profesia, lim#a şi, respectiv, naţionalitatea,nivelul de cultură generală).

0şadar, o#iectul principal al eperti$ei scrisului constituie identificarea scriptorului, avnd In vedere att autorul, ct şieecutorul înscrisului. *otodată, în practică s-a demonstrat că se atestăsituaţii cnd soluţionarea cau$ei reclamă cunoaşterea împre"urărilor întocmirii actului în litigiu, c%iar dacă scriptorul este determinat. =n acestca$ epertul va tre#ui să confirme sau să infirme faptul eecutăriimanuscrisului in condiţii improprii de scris sau în stare de discomfort

 psi%ofi$iologic (de stres, şoc, e#rietate, amne$ie ş.a.), precum şi dacăscrisul in litigiu este deg%i$at.

 Subiectul II: articularită$i tactice #e "r'a!izare şi #es(ăşurare a percezi$iei %! %!căperi.

2.2 (#) Expuneţi sarcinile etapei de pregătire 'n vederea e&ectuăriiperc+eiţiei.

2.1*actica perc%e$iţiei încăperilor, indiferent de destinaţia lor (locuinţe,oficii, construcţii anee) cuprinde, pe de o parte, anumite reguli tactice

 privind modul de deplasare şi pătrundere la locul perc%e$iţiei, iar pe dealtă parte, procedeele de căutare propriu-$ise a o#iectelor ce interesea$ăcau$a.eplasarea la locul perc%e$iţiei tre#uie făcută cu multă atenţie şi în modoperativ, astfel înct persoana ce urmea$ă a fi

 perc%e$iţionată să fie privată de posi#ilitatea de a cugeta asupracomportării sale şi a celor ce- încon"oară. &odul de deplasare se alegeîn funcţie de natura şi amplasarea locului de perc%e$iţionat (apartamentla #loc, vilă, #irou de lucru, casă în localitatea rurală), în toate ca$urileînsă este indicat ca deplasarea să se facă cu un mi"loc de transport care săse afle la dispo$iţia ec%ipei de perc%e$iţie pe întregul interval de timp

 prevă$ut în preala#il pentru reali$area acestei activităţi. 'arcareami"locului de transport se va face într-un loc, unde, de o#icei, staţionea$ămaşinile (în faţa unei instituţii de stat, întreprinderi, firme, maga$in,depo$it ş.a.), la o anumită distanţă de la #locul, casa, edificiul în care estesituată încăperea respectivă, ca, în continuare, ec%ipa să se deplase$e pe

 "os, în grupe mici de cte două-trei persoane.

in momentul sosirii la locul perc%e$iţiei se vor lua măsurile necesare de pa$ă (#locarea căilor de acces şi de comunicare din eterior) şi deo#servare asupra geamurilor şi a altor locuri, prin care cel ce va fi

 perc%e$iţionat poate înlătura o#iectele ce- compromit, înainte de aadmite intrarea ec%ipei în încăpere. 'ractica cunoaşte nu puţine ca$uri,cnd, presimţind sosirea organului de urmărire penală, persoanele ceurmea$ă a fi perc%e$iţionate aruncă prin geamuri o#iectele (armele,instrumentele) care demască activitatea lor infracţională.

8/16/2019 Criminalistica Examen Teste 2016

http://slidepdf.com/reader/full/criminalistica-examen-teste-2016 18/27

'ătrunderea în încăpere nu tre#uie să se efectue$e cu într$iere, în modo#işnuit, organul su# a cărui conducere se află ec%ipa, sună sau #ate înuşă, cernd desc%iderea acesteia. acă datele privind personalitatea

 perc%e$iţionatului inspiră suspiciuni că la cerinţa organului "udiciar el nuva desc%ide uşa, atunci în această operaţie se vor coopta persoane (unvecin, un repre$entant al administraţiei comunale, primăriei, serviciuluiadministrativ de asigurare, serviciului medical ş.a.) care vor ceredesc%iderea uşii su# pretete, ce, de o#icei, nu tre$esc nelinişte.

 Mu repre$intă dificultăţi nici pătrunderea în încăperi care constituie loculde lucru al celui perc%e$iţionat, deoarece acţiunea în cau$ă, conform legiiîn vigoare, se desfăşoară cu concursul unei

 persoane a unităţii respective cu sau fără funcţii de răspundere.în ca$ul în care persoana refu$ă categoric să desc%idă #enevol uşa,intrarea în încăpere se efectuea$ă forţat, dar nu înainte ca ea să fie

 prevenită în mod eplicit.0şa cum s-a menţionat, perc%e$iţia propriu-$isă se desfăşoară în douăfa$e7 la fa$a preliminară, înainte de toate, se vor lua măsurile de rigoare

 pentru crearea unui cadru propice #unei desfăşurări a activităţii decăutare. 'e această cale se va activa operativ în vederea $ădărnicirii a

orice forme de comportare agresivă din partea celui perc%e$iţionat saucelor pre$enţi la locul supus perc%e$iţiei. acă se ştie că persoana

 perc%e$iţionată sau vreunul din mem#rii familiei sale deţin arme, pentrua contracara eventualele acte violente, se vor efectua perc%e$iţiicorporale în vederea de$armării acestora şi, fireşte, ridicării armelor, înipote$a în care deţinerea lor este ilegală.'ersoanele găsite la faţa locului, eceptnd copiii minori şi #olnavii,după identificarea în #a$a actelor respective, se vor strnge într-unanumit loc, de o#icei, în sufragerie, vesti#ul, %ol, unde se vor afla întimpul perc%e$iţiei. *otodată, se va urmări ca ele să nu ai#ă nici o

 posi#ilitate de a comunica cu eteriorul prin telefon, radiotelefon sau prinanumite forme de semnalare de avertisment (aprinderea luminii,înc%iderea o#erli%tului, sau tragerea storurilor punerea sau scoatere de pegeam a unui anumit o#iect ş.a.).în continuare, şeful ec%ipei, în pre$enţa persoanei perc%e$iţionate, iar înlipsa acesteia, a pesoanei c%emate s-o su#stituie în cadrul perc%e$iţiei şi,

 #ineînţeles, a martorilor asistenţi, va efectua o inspectare generală asupralocucului perc%e$iţiei în vederea orientării concrete a activităţii decăutare, specificării procedeelor tactice, care vor contri#ui la desfăşurareaactivităţii ec%ipei în întregime şi a fiecărui mem#ru al acesteia în parte.; sarcină deose#it de importantă ce urmea$ă a fi reali$ată la etapa dată

re$idă în delimitarea locurilor pro#lematice din punctul de vedere al posi#ilităţii folosirii lor la tăinuirea o#iectelor căutate sau pentru creareade ascun$ători. 4a intuirea acestor locuri se vaţine cont de natura, forma şi dimensiunile o#iectelor căutate, precum şide posi#ilitatea de$mem#rării sau fragmentării lor. 2ste lesne de înţelescă la ascunderea o#iectelor mici (pistol, cuţit, #i"uterie, #ancnote,documente) poate fi folosit orice element material din spaţiul încăperii

 perc%e$iţionate, pe cnd tăinurea o#iectelor mari (autove%icul, televi$or,computer, covor, o#iecte vestimentare) presupune eistenţa unor locuricu capacităţi spaţiale adecvate (gara", su#sol, pivniţă, maga$ie, gra"d saualte încăperi auiliare).2ste indicat, de asemenea, ca la descoperirea locurilor tainice să se ţinăcont de profesia şi îndeletnicirile persoanei perc%e$iţionate şi alemem#rilor familiei sale, deoarece practica învederea$ă o vădită tendinţă aacestora de a ascunde o#iectele ce îi compromit în locurile legate de

 preocupările lor. 0stfel, tmplarii fac, de o#icei, ascun$ători în o#iectede mo#ilă, du#lnd pereţii sau fundurile, în dulapuri, sertare, fotolii,scaune8 $idarii folosesc o#iectele de construcţie, în care creea$ă tot felulde nişe8 croitorii F o#iectele de îm#răcăminte etc.

2.# (5) 3es&ă"uraţi activităţile etapei de lucru a perc+eiţiei 'n 'ncăperi.

4a fa$a a doua ec%ipa desfăşoară căutarea sistematică a o#iectelor întoate locurile de ascundere posi#ile. într-o locuinţă (casă la sol sauapartament cu mai multe odăi la #loc) cercetarea va începe cu încăpereade la intrare (antreu, %ol), continund cu cele ce urmea$ă şi terminnd cu

 podul, terasa, dependinţele ş.a.'e parcursul activităţii de căutare se vor folosi procedeele tactice decercetare circulară, care se aplică la cercetarea la faţa locului, dar, desu#liniat, ca în cadrul perc%e$iţiei încăperilor acestea se reali$ea$ă doarsu# varianta sa concentrică, pornindu-se spre dreapta sau stnga de laintrare, de-a lungul pereţilor, şi apoi, va continua pe spirală, spre centrulîncăperii.

5espectarea acestei reguli tactice asigură eaminareasuccesivă a o#iectelor de construcţie (pereţii, duşumeaua, tavanul), amo#ilierului şi a tot felul de instalaţii te%nico-sanitare, a fiecărui o#iectcasnic, care, eventual, putea fi folosit ca ascun$ătoare. 4a descoperireaascun$ătorilor se va aplica întreaga gamă de metode şi mi"loace te%nicecriminalistice aflate în dotarea organelor de urmărire penală. 'rintreacestea pe prim-plan se situea$ă metoda de o#servare, metoda demăsurare, metoda de palpare, metoda de comparare şi modelare etc.0stfel, eaminarea vi$uală a o#iectelor de construcţie poate conduce ladepistrea unor indici specifici lucrărilor de amena"are a ascun$ătorilor (aspectul deose#it după culoarea şi prospeţimea tencuielii, vopselei sautapetele de pe anumite sectoare, lipsa uniformităţii de amplasare ascndurilor de parc%et şi a depunerilor de praf dintre ele, aşe$areane"ustificată logic a unor o#iecte ş.a.). 'rin măsurare se pot sta#ilielementele de asimetrie şi neconcordanţă dintre dimensiunile eterioareşi interioare ale pereţilor şi o#iectelor de mo#ilă (dulapuri, sertare, lă$i),

 precum şi dintre greutatea şi volumul unor vase înc%ise. &etoda de palpare se pre$intă aici în trei variante7

a) palparea propriu-$isă a o#iectelor de mo#ilă tapisate, avestimentaţiei, len"eriei şi încălţămintei8

 #) palparea sonoră care constă în depistarea prin ciocănirea sunetului specific (înfundat) locurilor deşerte în pereţi şi în alte o#iectede construcţie8

c) palparea cu sonde metalice în grăme$i şi saci cucereale, în saltele, în sol afnat ş.a.

'osi#ilităţi nelimitate de ascundere repre$intă o#iecteledin interiorul încăperilor7 rafturile de cărţi, aparatele electrocasnice(frigiderul, maşina de spălat, aparatul de radio, televi$orul), o#iectelefiate pe pereţi (ta#louri, %ărţi, covoare), unde sau în spatele cărora pot fidosite documente, fotografii şi alte o#iecte plate. rept mi"loace decamuflare a o#iectelor de volum mic (#i"uterii, arme etc.) pot servi vaselede #ucătărie, recipientele de re$erve alimentare.

'erc%e$iţia la locul de muncă al persoanei cercetate seefectuea$ă, de regulă, concomitent cu perc%e$iţia la domiciliu sauimediat după finali$area acesteia. 4a perc%e$iţionare se procedea$ă îndouă situaţii7 în ca$ul în care infractorul a profitat de situaţia de serviciusau dacă eistă date că acolo se află o#iecte, valori sau înscrisuri ce potcontri#ui la determinarea împre"urărilor cau$ei.

in perspectivă tactică, perc%e$iţia la locul de muncă nuse deose#eşte de cea domiciliară. 'ro#lema cu care se confruntă organul

de cercetare sosit la locul perc%e$iţiei re$idă în delimitarea precisă a locului în care persoana îşi desfăşoară activitatea. e acestmoment incipient depinde orientarea activităţii de căutare în spaţiu şi, înconsecinţă, re$ultatele perc%e$iţiei. *otodată limitele locului supus

 perc%e$iţiei nu tre#uie să depăşească locurile unde persoana respectivăare acces aproape în eclusivitate în legătură cu activitatea sa

 profesională. <n manager poate avea acces în mai multe încăperi aleunităţii de producţie, însă perc%e$iţionată poate fi doar încăperea (#iroul,la#oratorul), care, practic, se află su# stăpnirea sa. 'entru a nu pertru#aactivitatea unităţii în care activea$ă persoana perc%e$iţionată, dar şi învederea evitării unui prisos de interpretări, de care, de o#icei, se #ucurăaceastă activitate, este indicat, ca perc%e$iţia la locul de muncă să sedesfăşoare în afara orelor de lucru.W ;#iectele descoperite pe parcursul

 perc%e$iţiei încăperilor, indiferent de destinaţia lor, tre#uie să fie imediat pre$entate persoanei perc%e$iţionate (sau persoanei c%emate să participeîn locul acesteia), martorilor asistenţi şi celorlalte persoane participante.6

'ersoanei perc%e$iţionate (sau repre$entantului ei) i se va cere eplicaţiiasupra provenienţei lucrurilor găsite şi semnarea lor. 0ceastă măsurătactică pre$intă importanţă din două considerente7 va face imposi#ilă

contestarea ulterioară a celui perc%e$iţionat cu privire la identitatea şi provenienţa o#iectelor respective şi, după cum s-a menţionat, va preîntmpina aprecierile denaturate asupra re$ultatelor perc%e$iţiei, desuspiciunile şi reclamaţiile nepotrivite.

2.# ($) Estimaţi ansamblul de pr!cedee "i mi4l!ace te+nic! Acriminalistice &!l!site 'n pr!cesul de căutare a!biectel!r ascunse 'n diverse medii "i spaţii.

%!mparaţie de la 2.2 "i 2.# "i acesta va &i răspunsul la2.#

?. "rincipiul utilizării efecti#e a mi*loacelor tenico- ştiinţifice criminalistice. 'ractica organelor de urmărire penalădemonstrea$ă că aplicarea mi"loacelor te%nice criminalistice la cercetarealocului (perc+eitie)faptei constituie unul din factorii ce înlesnescesenţial eficacitatea acestei activităţi. <tili$area "udicioasă a te%nicii dindotarea organelor de urmărire amplifică percepti#ilitatea urmelor infracţiunii şi a altor mi"loace materiale de pro#ă, asigurnd, înconsecinţă, eficienţa activităţii de cercetare. 4ocul faptei conservă oseamă de modificări latente cunoscute în criminalistică su# denumirea deHurme invi$i#ileH, cum sunt amprentele papilare, create prin depunere

sudoripară pe suprafeţe a#sor#ante (%rtie, carton, furnir), petele de snge pe suporturi cromatic omogene cu sngele, microurmele de tetile, de păr, de factori suplimentari ai împuşcăturii etc, a căror cercetare este deneconceput fără punerea lor în evidenţă cu a"utorul mi"loacelor te%nicecriminalistice, a dispo$itivelor de iluminare, inclusiv cu radiaţiiinvi$i#ile, a te%nicilor optice de mărire, a materialelor de revelare şiconservare etc.

ituaţia de la faţa locului nu de puţine ori reclamăaplicarea unor mi"loace mai sofisticate pentru depistarea armelor,instrumentelor, a su#stanţelor eplo$ive sau stupefiante ascunse, înspecial, a detectoarelor de metale, de eplo$ive şi cadavre, aradiodo$imetrelor ş.a.

în fine, mi"loacele te%nice criminalistice contri#uie lafiarea o#iectivă a locului faptei şi a re$ultatelor cercetării lui. ferami"loacelor speciale frecvent aplicate în legătură cu cercetarea la faţalocului cuprinde aparatele de înregistrare fotografică şifonovideomagnetică, diverse instrumente de măsurare şi repre$entaregrafică a locului cercetat.

TEST nr. 2-

Pentru examenul de curs la disciplina  CRIMINALISTICA

 Subiectul I. Micr""biectele i!(rac$iu!ii 1.1. (#) @nterpretaţi n!ţiunea de micr!!biect al in&racţiunii "i

&aceţi ! clasi&icare a acest!ra.1.2. (5) 3em!nstraţi imp!rtanţa criminalistică a micr!!biectel!r

in&racţiunii.1.#.($) @ndicaţi tipul expertiei micr!!biectel!r "i &!rmulaţi 'ntrebările 'n &aţa ei.

 Subiectul II. r"ce#eele tactice aplicate la au#ierea art"rului.2.1. (#) 3e&iniţi n!ţiunea "i clasi&icaţi pr!cedeele tactice aplicate laaudierea mart!rului.

Y #. rganiarea activităţii de ascultare a mart!ril!rCa şi cercetarea la faţa locului, pre$entarea spre

recunoaştere, perc%e$iţia şi alte acte de procedură penală, ascultareamartorilor parcurge trei etape7 de organi$are şi pregătire8 de ascultare

 propriu-$isă şi de consemnare (fiare) a declaraţiilor.'entru ca pro#a cu martori să contri#uie la sta#ilirea

adevărului într-un proces penal, este necesar ca activitatea de ascultare amartorilor, în special, la fa$a de urmărire penală, să se desfăşoare în modorgani$at şi, fireşte, în deplină conformitate cu prevederile legislaţiei

 procesual-penale în vigoare. ;rgani$area activităţii de ascultare amartorilor cuprinde7 a) sta#ilirea cercului de persoane care ar puteacomunica date utile soluţionării cau$ei, succesiunea, timpul şi modul dec%emare a acestora pentru a depune mărturii şi

 #) pregătirea în vederea audierii unor martori, consideraţi purtători de importante date pro#ante.

'e parcursul întregii perioade de cercetare a faptei,organul "udiciar va fi în permanenţă preocupat de anali$a materialului

 pro#ant eistent în vederea sta#ilirii situaţiei de fapt, a împre"urărilor, ceurmea$ă a fi dovedite, şi a posi#ilelor surse de pro#ă. 2aminareamaterialelor dosarului cau$ei permite organului de cercetare penală săconture$e cercul de persoane care, eventual, posedă informaţii privindfapta şi împre"urările acesteia, pentru ca din el să fie recrutaţi martoriicare vor fi ascultaţi.

4a reali$area acestei activităţi dificile de căutare amartorilor, organul de urmărire penală se va #a$a, pe de o parte, pere$ultatele cercetării la faţa locului, perc%e$iţiei şi ale altor activităţi deurmărire penală, care, în ma"oritatea ca$urilor, în mod o#iectivsemnalea$ă categoriile de persoane în rndul cărora se află martorii, iar,

 pe de altă parte, pe datele oferite în această privinţă de victimă şi de alte persoane participante la proces.

upă delimitarea cercului de persoane care urmea$ă a fiascultate în calitate de martori, tre#uie să se determine modul şi ordineaîn care acestea vor fi c%emate să depună mărturii. 4egea (art.3 a C'')

 prevede trei modalităţi de c%emare a martorilor7 prin citaţie, telegraficsau telefonic. 0legerea unei sau altei forme de c%emare a martorului esteîn funcţie de personalitatea lui, de relaţiile acestuia cu părţile, dar şi cualţi martori. Cea mai sigură şi mai firească modalitate este citaţiamartorilor. acă eistă temerea că citaţia va provoca martorului emoţii

negative sau discomfort psi%ic, din considerente de ordin tactic, se poate proceda la c%emarea lui printr-un apel telefonic la serviciu sau ladomiciliu ori printr-o citaţie scrisă, dar mai puţin oficială. *re#uie reţinutcă alegerea "udicioasă a formei de c%emare a martorului repre$intă

 primul pas tactic spre un contact psi%ologic adecvat cu martorul.;rdinea c%emării martorilor, în special, dacă ei sunt mulţi,

are, după cum, pe #ună dreptate, se su#linia$ă în literatura criminalistică,adnci implicaţii tactice. 'entru a evita eventualele influenţări

asupra declaraţiilor martorilor, este indicat ca aceştia să fiec%emaţi pentru convor#ire, astfel ca să se ecludă posi#ilitatea unuicontact îndelungat între ei sau cu părţile în proces. Cu ecepţia ca$urilor în care se preconi$ea$ă pre$entarea pentru recunoaştere a anumitor o#iecte sau persoane, este recomanda#ilă c%emarea succesivă amartorilor, la intervale de timp care ar eclude contactul lor att la sediulorganului de urmărire penală, ct şi în afara acestuia.

4a sta#ilirea ordinii c%emării martorilor se va avea învedere, de asemenea, importanţa informaţiei pe care aceştia o potcomunica. e regulă, martorii care au perceput nemi"locit fapta penalăsau anumite împre"urări ale acesteia, vor fi ascultaţi înaintea celor care

 posedă informaţii o#ţinute în mod indirect.  în ordinea sta#ilită,ascultarea martorilor va fi inclusă în planul general de cercetare.

;#ţinerea unor declaraţii conforme realităţii de la o persoană concretă c%emată în calitate de martor depinde, în mare măsură,de modul în care se face pregătirea ascultării sale. 2ste adevărat căvolumul lucrărilor de pregătire în vederea ascultării unui martor diferă,de la ca$ la ca$, fiind în funcţie de particularităţile şi compleitateacau$ei, de caracterul materialului pro#ant eistent, de natura şi valoareainformaţiei de care acesta dispune. 5ămne însă în afara oricărei discuţii,şi aceasta confirmă imensa practică "udiciară, că efectuarea activităţiidate în lipsa unor măsuri de pregătire nu este dect în defavoareao#ţinerii depo$iţiilor veridice calitative.

'regătirea ascultării martorilor cuprinde7 determinareaîmpre"urărilor de fapt ce tre#uie clarificate în cadrul ascultării8acumularea de informaţii cu privire la personalitatea celor c%emaţi sădepună mărturii8 de cunoştinţe speciale în situaţia în care o#iectul

dialogului ce urmea$ă a avea loc se referă la un domeniuîngust şi mai puţin cunoscut organului "udiciar8 asigurarea condiţiilor necesare #unei disfăsurări a ascultării.

înainte de a proceda la audierea unei persoane ca martor,este necesar ca organul de urmărire penală să revadă anumite date din

dosarul cau$ei pentru a anticipa modul şi împre"urările în care persoanarespectivă a luat cunoştinţă de împre"urările faptei. in actele deinformare iniţială privind fapta în cau$ă (denunţul sau plngerea victimei,

 procesul-ver#al de cercetare la faţa locului, materialele pre$entate de altestructuri, cum ar fi cele de revi$ie şi control, ale inspectoratelor departamentale ş.a.) anc%etatorul se poate informa dacă persoana a căreiascultare urmea$ă a contactat nemi"locit cu fapta sau ştie de împre"urărileacesteia, de unde, cum şi în ce condiţii a recepţionat informaţia.

0cest moment de pregătire are o importanţă stringentă,deoarece sunt frecvente ca$urile cnd persoanele în faţa cărora au avutloc faptele ce interesea$ă cau$a, din diferite motive, în fel şi c%ip sestrăduiesc să se sustragă de la depunerea de mărturii. ispunnd dedatele respective, organul "udiciar va insista ca martorii oculari să depunămărturii asupra faptelor cunoscute.

înainte de a proceda la ascultarea unei persoane concreteca martor, dar şi pe parcursul convor#irii preliminare, este indicat caorganul de cercetare să o#ţină un minimum de date privind

 particularităţile psi%ofi$iologice şi trăsăturile de personalitate ale celui ceurmea$ă a fi ascultat. 0cest minim cuprinde7

) starea sănătăţii şi a organelor receptive (vi$uale,auditive), profesia, cunoştinţele şi interesele predominante, alte date denatura cărora depinde calitatea şi cantitatea perceperii8

6) sfera socială căreia aparţine, vărsta, starea familială,locul de muncă, atitudinea şi consideraţia de care se #ucură în rndulcelor din "ur, antecedentele penale, alte caracteristici ce conturea$ă

 personalitatea şi eventualul mod de comportare a martorului în faţaorganului de cercetare8

3) specificul relaţiilor cu persoanele participante la proces, eventuala cointeresare materială sau morală în re$ultatele cau$ei.

in perspectiva pro#lemei în discuţie, importanţacunoaşterii unor date privind personalitatea martorilor se manifestă pedouă planuri7 pe de o parte, în #a$a lor organul "udiciar va sta#ili regimultactic adecvat trăsăturilor de personalitate proprii celor c%emaţi să depunămărturii, iar, pe de altă parte, astfel de date contri#uie la apreciereadeclaraţiilor martorilor la adevărata lor valoare pro#antă, în funcţie decaracteristicile psi%ologice şi morale ale acestora, de relaţiile lor cu alte

 persoane participante la proces.

în ca$ul în care pro#lemele ce tre#uie elucidate suntspecifice unor domenii de activitate necunoscute sau mai puţincunoscute, este indicat ca organul "udiciar să consulte literatura necesarăsau specialiştii respectivi. acă martorul urmea$ă a fi ascultat asuprare$ultatelor unei eperti$e, e de dorit să participe şi epertul. In uneleca$uri înainte de ascultarea martorilor la faţa locului se ia cunoştinţă deanumite procese legate cau$al de fapta avută în cercetare (de condiţiile demuncă, procedeele te%nologice, modul şi mi"loacele de evidenţăfinanciar-conta#ilă aplicate în sistema respectivă ş.a.).6

în fine, organi$area audierii necesită, uneori, crearea unor condiţii propice desfăşurării acestei activităţi, pregătirea materialelor necesare pentru lămurirea şi verificarea faptelor sau a elementelor de faptce ţin de o#iectul ascultării (fotografii, documente, o#iecte corp-delictetc.)

Y 6. Tactica ascultării pr!priu0ise a mart!ril!r'rocedeele tactice, ce constituie tactica ascultării

martorilor, după scopul urmărit prin aplicarea lor, se su#divid în treicategorii. 'rima categorie include procedeele tactice destinate creăriicontactului psi%ologic, acesta pre$entnd unul din principalii factori decare depinde succesul sau insuccesul ascultării. Categoria a douacuprinde procedeele menite să acorde martorilor a"utorul necesar lareactivarea memoriei şi reproducerea datelor recepţionate în urmacontactului cu fapta sau împre"urările acesteia. în categoria a treia seînscriu procedeele tactice de influenţă psi%ologică în situaţia în care seîmpune depăşirea mărturiilor false.

Categoriile menţionate se aplică în mod consecutiv în celetrei fa$e în care se desfăşoară ascultarea martorilor7 introductivă, de

relatare li#eră şi de primire a răspunsurilor la între#ările adresatemartorului de către organul de cercetare.în prima fa$ă organul însărcinat cu ascultarea martorului

este o#ligat să sta#ilească identitatea lui, solicitndu-i să-şi declarenumele, prenumele, etatea, domiciliul, starea familială, studiile etc.eclaraţiile martorului vor fi verificate în #a$a documentelor deidentitate. upă identificare martorul este încunoştinţat asupra cau$ei şiîmpre"urărilor în legătură cu ce este c%emat şă depună mărturii şi,

8/16/2019 Criminalistica Examen Teste 2016

http://slidepdf.com/reader/full/criminalistica-examen-teste-2016 19/27

concomitent, averti$at că este o#ligat să spună adevărul, în ca$ contrar  poate fi tras la răspundere, penală pentru depo$iţii de mărturiimincinoase. &omentul final al fa$ei introductive de ascultare presupunesta#ilirea raporturilor martorului cu pricina, precum şi cu persoanele

 participante la proces (învinuitul, victima), a eventualelor interesemateriale sau morale ale acestuia şi a altor împre"urări care pot tre$isuspiciuni referitoare la o#iectivitatea declaraţiilor.

4a această fa$ă de contact cu martorii, organul decercetare va apela la anumite procedee tactice pentru a asigura creareacontactului psi%ologic necesar o#ţinerii de declaraţii sincere şi complete,dintre care menţionăm7

- primirea la timp şi corectă a martorului, indiferent dacăel este c%emat din iniţiativa organului de cercetare sau a fost propus camartor de învinuit sau victimă. *re#uie de avut în vedere, că aşteptareade lungă durată, orice formă de tratare necivili$ată, lipsa de atenţie vor tre$i nemulţumirea martorului şi deci sunt în detrimentul contactului

 psi%ologic8- forma de manifestare şi maniera de comportare a

organului de cercetare. 4a crearea contactului psi%ologic contri#uie mult

înfăţişarea şi atitudinea serioasă, dar loială şi #inevoitoare,a anc%etatorului faţă de martor şi de relatările lui. înainte de a eplicamartorului o#iectul cau$ei şi importanţa pe care o pot avea relatările sale,organul "udiciar tre#uie să se pre$inte, declarndu-i familia, gradul şi

 postul pe care îl ocupă8- forma în care martorului i se eplică drepturile şi

o#ligaţiile pe care le are conform legislaţiei în vigoare, în special, de a nudepune mărturii mincinoase. 0ceastă procedură tre#uie eecutată în moddiferenţiat, în funcţie de calităţile şi eventuala lui po$iţie. acă faţă demartorii de #ună-credinţă şi predispuşi să contri#uie la sta#ilireaadevărului ea va avea un caracter moderat, apoi faţă de cei ce nu inspirăîncredere se impune o conştienti$are insistentă asupra normelor respective, în special, a celor ce prevăd răspunderea penală pentrumărturii false sau pentru sustragerea de la o#ligaţia de a pre$enta mărturii(art. R-R1 C')8

- discuţia li#eră prin a#ordarea unor pro#leme de naturăeterioară o#iectului cau$ei, dar care ţin de activitatea martorului,îndeletnicirile sale profesionale sau casnice. ; atare convor#ire

 preliminară asigură, după cum s-a menţionat, adaptarea martorului larolul, condiţiile, dar şi la persoana (persoanele) cu care urmea$ă săconverse$e.

0 doua fa$ă - de relatare li#eră - de#utea$ă cu invitaţiamartorului de a epune tot ce ştie referitor la fapta sau împre"urările defapt pentru a căror lămurire a fost c%emat.

5elatarea li#eră are o deose#ită semnificaţie tactică,deoarece reproducerea evenimentelor, acţiunilor şi faptelor într-o altăordine dect cea în care acestea au fost recepţionate pre$intă anumitedificulităţi, condiţionate de necesitatea restructurării informaţiei ordonateîn memorie după o anumită logică. 'rin urmare, relatarea li#eră, oferindmartorului posi#ilitatea de a epune faptele în ordinea în care acestea aufost percepute şi stocate în memorie, contri#uie la armoni$areadepo$iţiilor. în practică sunt frecvente situaţiile în care unele persoane

 propuse ca martori de părţi, în special de învinuiţi, în fel şi c%ip seesc%ivea$ă de la relatarea li#eră a faptelor, cernd să fie interogaţi. în celedin urmă se constată că aceşti martori se dovedesc a fi mincinoşi.

'rintre alte avanta"e pe care le oferă relatarea li#eră maimenţionăm7- posi#ilitatea o#servării directe a lim#a"ului martorului,

care îi permite organului de cercetare să sta#ilească anumite particularităţi de ordin psi%ofi$iologic şi de intelectualitate alemartorului8

- reducerea la minimum a influenţei organului de anc%etăasupra conţinutului de fond a depo$iţiilor martorului, acestuia oferindu-i-

se posi#ilitatea să reproducă faptele memorate prin propriile mi"loaceintelectual-epresive8

- posi#ilitatea organului "udiciar de a o#serva fermitateaşi certitudinea cu care martorul pre$intă faptele, ceea ce permite avalorifica în mod adecvat declaraţiile lui.

'rocedeele tactice de natură să contri#uie la desfăşurareacu succes a relatării li#ere sunt următoarele7

a) Crearea unei atmosfere favora#ile desfăşurăriiepunerii. 5elatările martorului tre#uie ascultate cu ră#dare, calm şiatent, fără a fi întrerupte. ;rganul de urmărire penală poate interveni, fărăa-i sugera, numai în situaţia în care martorul relatea$ă fapte vădit lipsitede semnificaţie pentru cau$ă, în vederea orientării mărturiilor spreo#iectul cau$ei.

 #) 0nali$a criminalistică a unor secvenţe din relatărilemartorului în scopul punerii în evidenţă a eventualelor contra$iceri sauneclarităţi. 0supra unor momente considerate principale sau deimportanţă deose#ită, organul de anc%etă poate solicita martorului, fireşteîn mod civili$at şi tacticos, anumite preci$ări inclusiv în ceea ce priveşteveridicitatea datelor pre$entate.

c) ;#servarea asupra modului de comportare amartorului. 'ractica demonstrea$ă că martorii care epun faptele aşa cumau fost recepţionate, sunt siguri şi consecvenţi în relatările lor. acă însăunele fapte sunt tăinuite sau denaturate, în epunere se o#servă mai

 puţină siguranţă, acestea fiind pre$entate în mod in%i#itiv, neclar şi c%iar confu$.

d) 0cordarea de a"utor martorilor care, din diferite motive,nu reuşesc să pre$inte mărturii în mod ordonat, sau întmpină dificultăţiîn eprimarea gndurilor. unt frecvente ca$urile cnd martorii, în

special, cei al căror nivel de cunoştinţe este redus, fiedatorită stării emoţionale, fie datorită posi#ilităţilor leico-epresivelimitate sau specificului faptelor ce constituie o#iectul ascultării, nu suntîn stare să reproducă cu certitudine evenimentele şi faptele recepţionateîn legătură cu fapta penală săvrşită. e impune deci un a"utor din parteacelui ce conduce ascultarea, a"utor care poate avea diverse forme7selectarea unor unităţi leicale potrivite, reproducerea grafică (desenul,sc%iţa) a faptelor, demonstrarea acestora cu a"utorul anumitor o#iecte,fotografii ş.a.

în fa$a a treia a ascultării martorilor, denumită de uniiautori Hfa$ă (etapă) de interogareH sau de Hascultare diri"atăH, organul

 "udiciar intervine cu între#ări urmărind clarificarea sau preci$areaanumitor aspecte ale declaraţiilor făcute la etapa de relatare li#eră. 4ainterogarea martorilor se procedea$ă în două situaţii7 ) cnd martorii de

 #ună-credinţă pe parcursul relatării li#ere involuntar comunică date

du#ioase, incomplete sau contradictorii şi 6) în ca$ul mărturiilor false pre$entate de martorii mincinoşi.în legătură cu declaraţiile martorului de #ună-credinţă,

organul de anc%etă poate interveni cu trei genuri de între#ări7 de

completare,  pentru sta#ilirea anumitor fapte sau împre"urări de fapt lacare martorul din diverse motive nu s-a referit8 de precizare, urmărindu-se determinarea cu eactitate a unor circumstanţe de loc, de timp, amodului şi împre"urărilor în care s-a activat8 de #erificare, destinate, în

ma"oritatea ca$urilor, sta#ilirii surselor din care martorul a o#ţinutinformaţiile sau a condiţiilor în care a avut loc recepţionarea acestora.'entru ca interogarea martorilor de #ună-credinţă să se desfăşoareeficient, este necesar ca între#ările ce urmea$ă a fi adresate lui săcorespundă următoarelor cerinţe tactice7

- să fie directe, clare, formulate laconic şi în succesiuneaîn care s-au desfăşurat relatările li#ere8

- să fie epuse într-un lim#a" accesi#il persoaneiascultate, în special, în situaţia în care o#iectul audierii aparţine sferei deactivitate specifice sau mai puţin cunoscute martorului8

- prin conţinutul de idei, modul de formulare şi adresare,să nu sugere$e anumite răspunsuri, ştiindu-se faptul că declaraţiile

martorilor sunt în funcţie nu numai de natura între#ărilor,dar şi de felul cum sunt adresate, de intonaţia şi gesturile care însoţesccomunicarea acestora8

- între#ările de preci$are este necesar să fie corelate laanumite puncte de reper, forme reale. între#ările din această categorie potfi însoţite de pre$entarea unor o#iecte în natură, modele, fotografii, sc%iţeetc. e eemplu, Hi se pre$intă fotografia de orientare la locul

accidentului de circulaţie în cau$ă, preci$aţi locul unde a fost tamponatăvictimaGH

'ro#leme deose#ite ridică fa$a de interogare a martorilor de rea-credinţă, a persoanelor care din prima fa$ă sau pe parcursulrelatării li#ere şi-au demonstrat nesinceritatea sau tendinţa de a

denatura faptele.'ersoanele care depun mărturii mincinoase se cuvine a fi

trase la răspundere penală conform legislaţiei în vigoare, dar deoarece preocupările prioritare ale organelor de cercetare sunt legate de fiecaredată de sta#ilirea adevărului se impune o altă soluţie -depăşirea atitudiniiiresponsa#ile a martorilor de rea-credinţă şi o#ţinerea de mărturiiconforme realităţii. 2vident că penali$area martorilor conduce la

 pierderea acestora şi, prin urmare, nu este dect în defavoarea clarificăriicau$ei.

in perspectiva tacticii criminalistice, ascultareamartorilor tentaţi să depună mărturii mincinoase presupune, pe de o

 parte, sta#ilirea motivelor care determină persoana respectivă să sesitue$e pe po$iţii mincinoase, iar, pe de altă parte, conducerea ascultăriiîntr-o astfel de manieră, înct să se a"ungă la determinarea acestora săa#andone$e atitudinea iresponsa#ilă şi să pre$inte o#iectiv faptele

 percepute.

'otrivit ma"orităţii lucrărilor consacrate tacticiicriminalistice, eistă patru categorii de factori care determină martorii săascundă sau să denature$e adevărul.

) Cointeresarea materială sau morală în re$ultatul cau$eidatorită raportului de legătură cu învinuitul, victima sau altă parte în

 proces7 rudenie, #ună sau rea vecinătate, colegialitate de serviciu sau destudii, rivalitate, duşmănie, înrăire, invidie ş.a.8

6) entimentul de frică inspirat de monstruo$itatea celor implicaţi în proces sau datorită presiunilor directe eercitate de către

 persoanele cointeresate (rude, prieteni, complici etc). e multe orimartorii sau mem#rii familiei lor sunt intimidaţi prin diverse ameninţăride ră$#unare8

3) entimentul de inoportunitate a o#ligaţiilor împovărătoare de martor, tendinţa de a evita eventualele c%emări repetateîn faţa organului de anc%etă şi în instanţa de "udecată8

:) 0titudinea persoanelor cu antecedente penale faţă deorganul de urmărire penală, faţă de "ustiţie în genere, determinată derelaţiile avute cu acestea anterior8

atele privind personalitatea martorului do#ndite pnă la procesul de ascultare, coro#orate cu cele o#ţinute pe parcursul fa$elor iniţiale ale audierii, inclusiv, cea introductivă şi de relatare li#eră, oferăorganului de anc%etă posi#ilitatea de a de$vălui cu certitudine adevăratele

motive care determină martorii să depună mărturii mincinoase şi să procede$e în continuare la un interogatoriu în cunoştinţă de cau$ă. 'eaceastă cale martorilor le vor fi adresate între#ări prin a căror conţinut, înmod direct sau indirect ei vor fi conştienti$aţi că organul de anc%etăcunoaşte motivele care îi fac să ascundă sau să denature$e faptele. 0cest

 prim procedeu tactic adeseori este suficient pentru ca martorii săa#andone$e po$iţia nesinceră şi să depună mărturii conforme realităţii.

acă în urma aplicării procedeului tactic menţionat nu s-ao#ţinut re$ultatul scontat, martorul continund să rămnă pe po$iţie derea-credinţă, se recomandă să se procede$e la demascarea caracteruluimincinos al depo$iţiilor, procedeu care presupune adresarea într-o ordine

 #ine gndită a unei serii de între#ări cu privire la anumite aspecte de locsau de timp, la modul de operare şi la mi"loacele aplicate. &artorului i se

 poate cere descrierea semnalmentelor persoanelor participante, aanumitor o#iecte şi a

am#ianţei de la locul faptei. 0cest procedeul tactic se "ustifică, îndeose#i, atunci cnd se depun mărturii ticluite ori martoriiînaintaţi de învinuit, încearcă să confirme ali#iul făptuitorului.

5e$umnd, su#liniem că martorilor li se pot pre$enta pro#e care demonstrea$ă cu certitudine că evenimentele, faptele şiîmpre"urările ce constituie o#iectul audierii sunt cu totul sau parţial dealtă natură dect cum acestea au fost epuse. acă martoruluiconcomitent cu pre$entarea pro#elor, li se va aminti cu voce fermăo#ligaţia sa de a spune adevărul, dar şi despre răspunderea penală la careriscă continund să susţină minciuna, acest procedeu tactic, în multeca$uri va influenţa decisiv comportarea lui ulterioară. <tili$area

 procedeului tactic în discuţie poate contri#ui la o#ţinerea re$ultatelor scontate în ca$ul în care se va ţine cont de următoarele condiţii7 pro#ele

 pre$entate să fie incontesta#ile, iar pre$entarea lor să se efectue$e într-omodalitate conformă personalităţii celui audiat, de$voltării psi%ice şinivelului de pregătire ale acestuia.

2.2. (5) naliaţi etapele pr!cesului de audiere a mart!rului "iindicaţi pr!cedeele &!l!site la animarea mem!riei acestuia, dar "ipentru demascarea declaraţiil!r &alse.2.#. ($) Pr!iectaţi un plan de ascultare a mart!ril!r, unde să &ie

indicat cercul de pers!ane, ce p!t &i audiate 'n calitatede mart!ri, !rdinea de ascultare "i !biectiveleascultării 'n următ!area situaţie Pe data de 26 aprilie2--9 la !rele 9.--, pe terit!riul !nei de !di+nă aleaM!ril!r= a &!st depistat cadavrul cet.Serg+eeva.n.1C9:, cu multiple leiuni c!rp!rale, cauate cu un!biect ascuţit. *n buunarul sac!ului cu care era

 'mbrăcată victima a &!st depistat buletinul deidentitate pe numele cet.Serg+eev, unde era indicatăadresa mun.%+i"inău, str.Delinsc+i, 1C ap.1-. "i !legitimaţie de c!lab!rat!r al administraţiei !nei de!di+nă alea M!ril!r=, pe numele cet.Serg+eev=.

TEST nr. 21Pentru examenul de curs la disciplina  CRIMINALISTICA

 Subiectul I. rmele mecanoscopice

1.1. (#) 3e&iniţi n!ţiunea "i clasi&icarea urmel!r mecan!sc!pice.<rmele mecanice reproduc construcţia eterioară a o#iectelor-corpurisolide. în criminalistică acestea sunt divi$ate în urme de instrumente(unelte) şi urme ale mi"loacelor de transport.'otrivit nivelului de modificare a suportului, urmele infracţiunii se împartîn7 de adâncime, de suprafaţă şi periferice.

<rmele de adncime se pre$intă în formă de modificări esenţiale de profun$ime a o#iectului primitor în locul unde acesta a venit în contactcu cel creator.

1.2. (5) naliaţi in&!rmaţia ce trebuie inclusă 'n pr!cesul0verbal 'n situaţia cercetării la &aţa l!cului a urmel!r lăsate depneurile unui mi4l!c de transp!rt.

Ca o#iecte creatoare de urme su# aspect criminalistic, mi"loacele detransport se pre$intă su# trei categorii7 cele autopropulsate sau acţionatemecanic, cele de tracţiune animală şi cele acţionate manual 'rima se

 pre$intă in mai multe varietăţi, inclu$nd camioanele, auto#u$ele şi

trolei#u$ele, tractoarele, autoturismele şi motocicletele. intre mi"loacelede transport cu tracţiune animală prevalea$ă căruţele şi săniile, iar dincele acţionate prin eforturile fi$ice ale omului o răspndire vastă au

 #icicletele.In ca$ul unui accident de circulaţie, ca şi in cel al folosirii mi"loacelor detransport la săvrşirea unei infracţiuni, acestea pot forma urme de marevaloare criminalistică. 4a faţa locului pot apărea urme-formă, carereproduc construcţia eterioară a părţii de contact, precum şi urme-materie su# formă de resturi de o#iecte sau su#stanţe.=n funcţie de natura suprafeţei pe care se circulă, se pot crea urme deadncime şi de suprafaţă, statice şi dinamice, de stratificare şi dedestratificare. <rmele create de roţile mi"loacelor de transport vor fi denatură statică In ca$ul rulării normale a acestora şi dinamice dacă s-afrnat. <rmele tălpilor de sănii, fireşte, sunt dinamice.&i"loacele de transport creea$ă urme şi, concomitent, pot figura cao#iecte purtătoare de urme. 0stfel, in ca$ul unei lovituri sau tamponări,

 pe unităţile de transport se pot crea urme-formă de lovire7 adncituri,rupturi, precum şi urme-materie su# formă de resturi de su#stanţe7 ulei,

 #en$ină, pelicule de vopsea, fi#re de îm#răcăminte, pete de snge etc.In soluţionarea cau$elor penale, in special a accidentelor de circulaţie,urmele aparţinnd mi"loacelor de transport "oacă un rol decisiv, in

ma"oritatea ca$urilor, asigurnd, pe de o parte, clarificarea împre"urărilorin care s-a dinami$at accidentul In cau$ă, pe de alta, sta#ilireami"loacelor de transport dispărute de la locul f aptei. 0stfel, eaminareaurmelor de frnare, a celor purtate de mi"loacele de transport sau create

 pe suprafaţa ori in profun$imea altor o#iecte, inclusiv pe corpul victimei,conduce la determinarea locului de ciocnire a mi"loacelor de transport,direcţiei şi vite$ei de deplasare, a modului de comportare a persoanelor

 participante, stopării prin frnare a ve%iculului şi a altor date necesaredeterminării mecanismului unui accident. *otodată, fiind determinatăo#iectiv pe #a$a urmelor de fr nare, vite$a de circulaţie indică in moddirect încălcările regulilor de circulaţie, repre$intă elementul determinant

 privind constatarea prin calcule matematice a faptului dacă şoferul a avut posi#ilitate de a evita accidentul prin modalităţi şi acţiuni profesionale.'ractica demonstrea$ă că unii şoferi se sustrag de la locul faptei insperanţa că astfel nu-şi vor asuma responsa#ilitatea. In atare situaţii, ca şiîn ca$ul folosirii mi"loacelor de transport pentru săvrşirea unorinfracţiuni, urmele mi"loacelor de transport sunt indicii de #a$ă învederea organi$ării activităţii de căutare şi urmărire operativă.&enţionăm in acest contet că în ipote$a posi#ilităţilor de deplasare aşoferului, de a alege şi sc%im#a direcţia, de a produce modificări îneteriorul mi"loacelor de transport, căutarea ve%iculului dispărut de lalocul faptei constituie o pro#lemă deose#it de dificilă. 5euşita re$olvare e

în funcţie de nivelul utili$ării informaţiilor pe care le furni$ea$ă urmelede la faţa locului.'rin studiul urmelor create de roţi se pot depista caracteristici de grup ca7numărul şi distanţa dintre roţi, numărul roţilor pe o osie, lăţimea şicircumferinţa roţilor8 configuraţia desenului antiderapant.'e #a$a elementelor în cau$ă se poate determina tipul mi"locului detransport, acesta contri#uind esenţial la căutarea celui implicat. *ot înscopul dat se folosesc urmele su# formă de o#iecte sau resturi de o#iecte

 provenite de la mi"loacele de transport sau de la încărcăturile acestora. 4alocul accidentului se pot găsi părţi din caroseria mi"locului de transport,cio#uri de sticlă de la faruri sau geamuri sparte, #ucăţi de metal, o#iectetransportate etc, cercetarea cărora contri#uie la sta#ilirea mi"locului detransport.espre tipul mi"locului de transport pro#ea$ă, prin dimensiuni, formă şidislocare in raport cu suprafaţa solului, urmele #arei de protecţie, alefarurilor, capotei şi ale altor părţi ale caroseriei pe corpul uman şi pediferite alte o#iecte materiale cu care acestea au venit in contact.'e lngă caracteristici generale, urmele mi"loacelor de transport potfurni$a indicii cu caracter individual. 0cestea se referă în primul r nd laurmele de roţi şi sănii, care provin din utili$area mi"loacelor de transportşi se pre$intă su# formă de elemente de u$ură7 rupturi, ştir#iri, perforări.<rmele su# formă de cio#uri de sticlă, #ucăţi de lemn, masă plastică saumetal, desprinse de la mi"locul de transport in procesul accidentului, potconduce la identificarea acestora prin reproducerea întregului după părţile componente.&i"loacele de transport cu tracţiune animală şi acţionate manual, roţilecărora sunt acoperite cu pneuri, creea$ă urme asemănătoare dupăvaloarea lor criminalistică celor ale autove%iculelor. Căruţele(cărucioarele) cu roţi de lemn îm#răcate în şine metalice, în condiţiifavora#ile de sol, creea$ă urme in care se reproduc7 dimensiunile şinei,forma şi distanţa dintre cuiele de fiare a şinei pe o#adă, toaterepre$entnd elemente caracteristice utile identificării criminalistice.ăniile creea$ă urme de frecare prin alunecarea tălpigilor pe $ăpadă, incare se reproduc dimensiunile, forma suprafeţelor de contact a acestora şidistanţa dintre ele.<rmele mi"loacelor de transport cu tracţiune animală şi cele acţionatemanual sunt însoţite respectiv de crearea urmelor de om şi animale.'osi#ilităţile oferite de cercetarea urmelor de picioare umane suntcunoscute. <rmele animalelor indică specia şi numărul animalelor,direcţia de circulaţie, vite$a de deplasare, tn ca$urile cnd in urme suntvădit imprimate elemente caracteristice individuale (crăpături ale copitei,ştir#iri, particularităţi de formă, dimensiuni şi u$ură a potcoavelor),devine posi#ilă identificarea animalelor.

escoperirea, fiarea şi ridicarea urmelor mi"loacelor de transport sereali$ea$ă în cadrul cercetării la faţa locului prin aplicarea metodelor şimi"loacelor te%nico-ştiinţifice de care dispun organele de cercetare şiurmărire penală şi care sunt aplicate la cercetarea altor urme aleinfracţiunii.&i"locul esenţial de descoperire a acestora este cercetarea locului faptei,care poate pre$enta două situaţii determinate în ceea ce priveştecercetarea urmelor. 'rima constituie ca$urile unor accidente rutiere cnd

8/16/2019 Criminalistica Examen Teste 2016

http://slidepdf.com/reader/full/criminalistica-examen-teste-2016 20/27

mi"loacele de transport au rămas la faţa locului. în atare situaţii,interesea$ă urmele ce pot confirma conduita participanţilor la accident.e va insista, în special, asupra urmelor de frnare şi de derapare, a celorde sol şi a o#iectelor că$ute de pe mi"locul de transport in locul lovituriisau trrii "ertfei, precum şi a altor urme, cum ar fi deteriorărilemi"locului de transport, care pot conduce la determinarea pricinii şimecanismului accidentului în cau$ă.9iarea în aşa ca$ impune efectuarea acţiunilor de măsurare a urmelor înraport cu elementele traseului de circulaţie, cu mi"locul de transport, cucadavrul şi cu alte o#iecte cu care autove%iculul a venit în contact.atele o#ţinute se consemnea$ă în procesul-ver#al şi în planul-sc%iţădesenat la faţa locului. Concomitent acţiunilor de măsurare, urmelesemnalate se vor fotografia după regulile de fotografiere a locului faptei,aplicndu-se pe larg metodele fotografice cunoscute, în special, ceafotometrică.0 doua situaţie se referă la ca$urile cnd mi"locul de transport a dispărutde la locul accidentului sau a unei fapte penale pentru săvrşirea căreiaacesta a fost folosit. i$avi de urmele menţionate anterior situaţia datăimpune căutarea şi cercetarea urmelor care ar putea contri#ui la

urmărirea mi"locului de transport dispărut sau folosit de infractor şi, încele din urmă, la identificarea lui. 0tt urmele-formă, ct şi cele resturide materie se vor descrie detaliat in procesul-ver#al ca ulterior să fiefotografiate şi ridicate prin mularea celor de adncime şi transferareacelor de suprafaţă, folosin-du-se materialele aplicate urmelor de picioare.

.3.(1) %!nducăt!rul aut!m!bilului de marcă DMJ #2- cu numărulde 'nmatriculare H K @3 ### I @.3!ga, 'ncercnd săevite tamp!narea piet!nului 3.Duga a virat brusc spredreapta, drept urmare tamp!nndu0se de un c!pac din&"ia &!restieră adiacentă părţii car!sabile. %u t!ateacestea, piet!nul a &!st tamp!nat de partea laterală acar!seriei "i a decedat subit. Speriat de cele 'ntmplate@.3!ga a părăsit l!cul accidentului rutier, dar peste #!re a &!st reţinut. /a &aţa l!cului au &!st depistate 1)pe tulpina c!pacului A urme de v!psea de cul!are albă,asemănăt!are celei cu care e ste v!psit aut!m!bilulbănuitului @.3!ga ? 2) urme sub &!rmă de &ragmente desticlă asemănăt!are cel!r de la p!rtierile aut!m!biluiimplicat 'n accident? #) urme sub &!rmă de materiebi!l!gică asemănăt!are cu ţesuturile m!i ale !nei

craniene.  3eterminaţi varietăţile de expertie ce suntnecesare pentru stabilirea 'mpre4urăril!r accidentului"i vin!văţiei c!nducăt!rului @.3!ga. !rmulaţi 'ntrebările la care urmeaă să răspundă experţii 'ncadrul acest!r expertie.

 Subiectul II. Cercetarea crii!alistică a ""rului 2.1. (#) 3e&iniţi n!ţiunea de !m!r "i circumstanţele ce urmeaă a &i

stabilite 'n caul investigării !m!rului.;morul este cau$area morţii unei persoane intenţionat sau din

imprudenţă (art.:+-+D C'5&.) ;morul este considerato infracţiune gravă contra persoanei. 'reîntîmpinarea,descoperirea şi cercetare omorurilor repre$intă una dincele mai importante pro#leme a organelor de drept

4a cercetarea omorurilor este necesar de a sta#ili următoareleîmpre"urări7 a avut loc omorul,♦  cînd, unde în ce condiţiia fost săvîrşită infracţiunea,♦  cine a săvîrşit omorul7 afost săvîrşit de un grup de♦ persoane,dacă da-care esterolul fiecărui din ei la săvîrşirea infracţiunii,cum estecaracteri$at infractorul ,sunt circumstanţe agravante sauatenuante, 1 cine este victima8 cum este caracteri$ată,♦caracterul şi mărimea daunelor cau$ate de infractor,♦dacă este o infracţiune intenţionată, a avut locfavori$area♦  preala#il promisă, ce împre"urări aufavori$at comiterea omorului♦

2.2. (5)3istingeţi situaţiile de urmărire penală 'n caul !m!rului "ic!nsecutivitatea acţiunil!r de urmărire penală realiate 'n &iecare dinaceste situaţii.ituaţile apărute la etapa iniţială de cercetare sunt diferite.Cele mai tipicedin ele sunt7 a) omorul a avut loc în pre$enţa martorilor oculari, cînd suntcunoscute şi victima şi #ănuitul (cel mai des au loc în familie, sau dinmotive %uliganice...), #) omorul este săvîrşit în timpul unei tîl%ării,sauunui viol sau din motive %uliganice, cînd este cunoscută victima, dar nueste cunoscut #ănuitul, c) omor din motive necunoscute8 la dispariţia fărăveste a persoanei (este cunoscută victima, dar nu este cunoscut #ănuitul)d) depistarea cadavrului neindintificat sau a unor părţi a cadavrului, e)dispariţia persoanei fără veste8 f) pruncuciderea7 depistarea cadavruluinou-născutului8 dispariţia nou-născutului g) lipsirea de viaţă la dorinţa

 persoanei (eutanasiea)=n ca$ul depistării unui cadavru cu semene ale morţii violente, ofiţeruluide urmărire penală tre#uie să efectuie$e următoarele acţiuni iniţiale deurmărire penală7 cercetarea la faţa locului, audierea persoanelor,

 pre$entarea spre recunoaştere (în ca$ de necesitate), numirea eperti$eimedico-legale, numirea eperti$elor criminalistice, însărcinări separateorganelor de cercetare penală.0cţiunile iniţiale ale ofiţerului de urmărire penală la cercetarea ca$urilor de dispariţie fără veste a persoanei7 audierea persoanei care a anunţatdespre dispariţie, cercetarea sau perc%e$iţia locului de trai al

 persoanei dispărute, cercetarea sau perc%e$iţia locului unde poate fiascuns cadavrul sau părţile lui sau unde au fost depistate pro#elemateriale, audierea rudelor, apropiaţilor,colegilor de serviciu,vecinilor 

 persoanei dispărute şi a altor persoane care pot a furni$a informaţii, punerea su# arest a corespodenţa poştală şi ascultarea convor#irilor telefonice la domiciliul celui dispărut şi a persoanelor implicate ladispariţia lui, numirea eperti$elor medico-legale (în ca$ de depistare acadavrului sau a părţilor lui.), numirea eperti$elor medicolegale a

 pro#elor materiale, însărcinări separate organelor de cercetare penală.2.#. ($) Estimaţi r!lul circumstanţel!r negative ('mpre4urăril!r

c!ntr!versate) 'n caul 'nscenării unei sinucideri prin 'mpu"care cu pist!lul HMaLar!vI.

TEST nr. 22

Pentru examenul de curs la disciplina  CRIMINALISTICA

 Subiectul I. Mi4l"acele şi et"#ele te!ic"1 ştii!$i(ice crii!alistice.1.1(#) 3e&iniţi n!ţiunea "i clasi&icaţi mi4l!acele te+nic!0criminalistice&!l!site 'n cadrul c!lectării materialel!r de pr!bă.

1.2(5) Treceţi 'n revistă principalele mi4l!ace criminalistice dedesc!perire, &ixare "i ridicare a urmel!rin&racţiunii.

1.# ($) Estimaţi met!dele te+nic!0"tiinţi&ice &recvent aplicate 'ncadrul expertiării materialel!r de pr!bă

 Subiectul II. Met"#ica crii!alistică. Met"#ica crii!alistică.2.1.(#) Expuneţi n!ţiunea, sistemul "i !biectul de studiu al met!diciicriminalistice.&etodica criminalistică ? metodica cercetării şi preîntmpinării anumitor tipuri de infracţiuni include în sine legităţile ştiinţifice, indicaţiile, şirecomandaţiile metodologice la cercetarea omorurilor, furturilor,tl%ăriilor, escroc%eriilor, accidentelor rutiereB &etodica criminalisticăeste strns legată cu te%nica şi tactica criminalistică, deoarece aplicăcunoştinţele acestora la cercetarea infracţiunilor concreteMetodica criminalistică stabileşte folosirea celor mai adecvatereguli de cercetare – mijloace tehnice şi procedee tactice

criminalistice – care asigură clarificarea problemelor esenţialeprivitoare la conţinutul infracţiunii, participanţi, împrejurările în carea fost săvârşită, pentru aflarea adevărului în cadrul procesuluipenal.

Obiectul metodicii criminalistice  este structurat

astfel: problemele care trebuie să fie lămurite în cursul urmăririi şi

activităţile necesar a fi desfăşurate pentru administrarea probelor 

şi lămurirea completă a cauei. !n ceea ce priveşte problemele de

lămurit în cursul cercetării, acestea se stabilesc în concret, în

fiecare cauă în parte, în raport de conţinutul infracţiunii săvârşite.

2.2.(5)Evidenţiaţi sarcinile "i principiile pe care se baeaă met!dicacriminalistică

în pre$ent, att su# aspect teoretic, ct şi su# aspect practic suntconfirmate următoarele sarcini ale ştiinţeicriminalistice7 F tudierea practicii infracţionale.atele empirice o#ţinute contri#uie la clasificareainfracţiunilor după anumite elemente caracteristice

 privind modul de acţiune şi, în ultimă instanţă, laela#orarea metodicilor de investigare specificeanumitor categorii de infracţiuni8 F tudierealegităţilor creării urmelor infracţiunilor şi ela#orarea,în #a$a cunoaşterii acestor legităţi, a mi"loacelor şimetodelor adecvate de cercetare criminalistică

 F tudierea şi adaptarea la necesităţile practicii de investigarecriminalistică a reali$ărilor altor ştiinţe, cu

 preponderenţă a celor naturale F fi$ica, c%imia, #iologia, matematica, ci#ernetica etc8 F 0nali$a practicii de investigare a faptelor penale în vedereaela#orării unor noi metode tactice de organi$are şiefectuare a acţiunilor procesuale, necesare sta#iliriiadevărului într-un proces penal8 F 2la#orareami"loacelor te%nice şi a metodelor privind aplicarea lor în activitatea operativă de prevenire şi curmare ainfracţiunilor8 F 2la#orarea mi"loacelor te%nice şi a

 principiilor metodice ale eperti$ei criminalistice8 F Comunicarea prin pu#licitate a celor maiimpresionante reali$ări ale criminalistica, precum şi a

 practica înaintate în domeniul investigaţieiinfracţiunilor.

"ealiarea scopului pe care şi#l propune cercetarea, respectivaflarea adevărului şi soluţionarea temeinică şi legală a cauei sub

toate aspectele sale, nu este posibilă fără respectarea unor 

 principii , precum:

Principiul legalităţii #$otrivit principiului legalităţii, în întreaga lor activitate, organele de urmărire penală trebuie sărespecte cu stricteţe drepturile şi libertăţilefundamentale ale persoanelor şi să nu întreprindănici o activitate ce ar putea aduce atingeredemocraţiei şi statului de drept. !n condiţiile unuistat de drept, în care drepturile şi libertăţilecetăţenilor sunt esenţiale pentru e%istenţasocietăţii civile, orice încălcare a legii, oriceabatere de la regulile de e%ecutare a uneia dintreactivităţile sau actele de cercetare criminalistică,poate atrage după sine sancţiuni

Principiul aflării adevărului-"ealiarea acestei cerinţe presupunereflectarea e%actă a realităţii obiective înconcluiile desprinse de organele judiciare prinintermediul probelor. &flarea adevărului este,deci,consecinţa unei activităţi comple%e de investigarea faptelor şi împrejurărilor concrete, obiective,privind o anumită cauă

Principiul prezumţiei de nevinovăţie. 'onform acestui principiu,orice persoană împotriva căreia a fost pornit unproces penal este preumată nevinovată, numaiorganelor judiciare revenindu#le obligaţia de aadministra probele necesare dovedirii vinovăţiei.$reumţia de nevinovăţie nu se limiteaă numaila o faă sau alta a procesului penal, operând,aşa cum s#a subliniat în literatura de specialitate,pe tot parcursul său

Principiul operativităţii în efectuarea investigaţiei penale.  &cestprincipiu este caracteristic întregii activităţiconsacrate reolvării cauelor penale, el servindscopului procesului penal, mai ales în direcţiaconstatării la timp şi în mod complet a faptelor prevăute de legea penală, precum şi laidentificarea infractorilor 

Principiul necesităţii şi oportunităţii.  !n virtutea

acestui principiu, organele judiciare, dovedind un devoltat

discernământ juridic şi respectând cu stricteţe legea şi regulile

tacticii criminalistice trebuie să întreprindă numai acele măsuri

care sunt necesare pentru administrarea probelor şi să apreciee

momentul optim de desfăşurare a lor, în vederea soluţionării

operative şi la înalt nivel calitativ a cauelor penale.

Principiul obiectivităţii . &cesta impune organelor judiciare – atât înpregătirea, cât şi în desfăşurare activităţilor pentru administrarea probelor – să nu plece cuidei preconcepute, să dovedească tact şirăbdare, să consemnee întocmai reultatulactivităţilor întreprinse, să depună eforturi atâtpentru administrarea probelor în acuare, cât şi acelor în apărare şi să folosească multipleleposibilităţi oferite de ştiinţa şi tehnica modernăpentru aflarea adevărului

Principiul conspirativităţii . &cest principiu constă în

păstrarea secretului privind activităţile de urmărire penală ce

urmeaă a fi efectuate, reultatul celor deja întreprinse, probele

care confirmă sa, după ca, infirmă învinuirea, datele confidenţiale

ce privesc persoana învinuitului, inculpatului ori martorilor, ş.a.

Principiul existenţei urmelor oricărui fapt penal . (oate faptele ilicite

ale omului, ca de altfel, orice activitate a sa,produc transformări sau modificări ce seobiectivieaă, din punct de vedere criminalistic,

 în urme ale infracţiunii2.#.($) Evaluaţi elementele structurale ale met!dicii criminalistice

particulare ce ţine de cercetarea in&racţiunil!r de 4a&.

aful este sustragerea desc%isă a avutului proprietarului (art.1 C' 5&)=mpre"urările, care necesită a fi sta#ilite în ca$ul tîl%ăriilor şi "afurilor 

sunt7  locul, timpul ,circumstanţele în care s-a săvîrşittîl%ăria sau "aful,  metoda de săvrşire a infracţiunei,s-a folosit forţa fi$ică sau atac psi%ic asupra persoaneişi prin ce s-a manifestat concret,   s-a folositinfractorul de mi"loace de transport şi de care anume,semnalmentele eterioare a lui,   infracţiunea a fost

 pregătită din timp, cnd a fost săvrşită şi cine,   aefectuat infractorul anumite acţiunii pentru tăinuireainfracţiunii8 şi-a sc%im#at infăţişarea, îm#răcămintea,a distrus urmele infracţiunii, a înscenat alte infracţiuni, în adresa cui a fost săvîrşită tîl%ăria sau "aful, au fostcau$ate careva vătămării corporale victimei, este

 pierdută capacitatea de muncă,  ce anume a fost răpit,cui au aparţinut #anii sau o#iectele răpite,   cine asăvrşit tl%ăria sau "aful, se sta#ilesc semnalmenteleinfractorului care se ascunde, metodele de mascare aînfăţişării, numărul atacatorilor, acţiunile lor,   cte

 persoane au participat la tîl%ărie sau "af, componenţagrupei, rolul fiecărui participant, au săvrşite anterior alte infracţiuni, ce fel de infracţiuni, cînd, unde, auavut ei legătură cu tîl%ăria sau "aful în cau$ă,

 pre$enţa instigatorilor, persoanelor care au ascuns #unurile răpite, reali$atorilor,   ce circumstanţe aufavori$at săvîrşirea tl%ăriei sau "afului.

4a etapa iniţială de cercetare a tl%ăriilor şi "afurilor cel mai des suntîntlnite următoarele situaţii tipice de urmărire penală7I. 'ersoana #ănuită în săvrşirea tl%ăriei sau "afuluieste reţinută la faţa locului sau nemi"locit dupăsăvrşirea ei. =n asemenea ca$uri sunt #ineveniteurmătoarele acţiunii ale ofiţerului de urmărire penală7reţinerea #ănuitului, perc%e$iţia corporală audierea

 #ănuitului, cercetarea la faţa locului, îm#răcămintei, perc%e$iţia locuinţei, audierea martorilor7 numirea

eperti$elor medico-legale, criminalistice. II. 'ersoana #ănuită în săvrşirea infracţiunii, nu este reţinută dar ofiţerul de urmărire penală posedă informaţie care

 permite de a organi$a căutarea şi reţinerea. =n acest ca$este necesar de a efectua următoarele acţiunii deurmărire penală iniţiale7 audierea victimei, cercetareaîm#răcămintei, cercetarea la faţa locului, audiereamartorilor, numirea eperti$elor medico-legale,însărcinări de a efectua măsuri operative deinvestigaţie. III. Informaţii despre persoanainfractorului organele de drept nu posedă sau sunt

 puţine. =n acest ca$ în afară de acţiunile de urmărire penală numite mai sus sunt #inevenite şi măsurileoperative de investigaţie îndreptate la identificarea

 #ănuiţilor şi depistarea #unurilor răpiteMet!dica cercetarii actelor de "af e similara cu cele de til%arie, deoarece

am#ele se comit in mod evident, iar activitateainfaptuitorului este insotita de acte violente

Pe parcursul urmarii penala organul incestit cu cerce tarea unei cau$e de "af tre#uoe sa sta#ileasca

a)unde si cind a avut loc infractiunea de "af sau til%arie,cine a fostimplicat,daca infractiunea de sustragere a fost insotitade violenta, care a fost forma acesteia,arma sauinstrumentul folosit, daca infractiunea a fost comisa in

 pre$enta unor persoame sau in mod tainic #)ce a fost sustras,caracterele #unurilor sustrase,valoarea acestora,cui

apartineauc)persoana pagu#ita, daca a suportat le$iuni corporala pe care le

manifesta in societate, familiei si daca la comitereainfractiuniii au fost folosita mi"loace si metode de a-simasca infatisarea,natura acestora, starea "uridica,dacaare sau nu antecedente penale, natura faptelor pentrusavirsirea carora a fost tras la raspundere sau "udecatanterior.

TEST nr. 2#

Pentru examenul de curs la disciplina  CRIMINALISTICA

 Subiectul I.reze!tarea spre recu!"aştere a ca#a6rului.

1.1 (#) @dentidicaţi genurile de identi&icare spre recun!a"tere "iapreciaţi &!rmele pr!cesuale "i extrapr!cesuale derecun!a"tere a cadavrului.

acă moartea victimei a survenit în urma unui act de omor, pre$entareacadavrului spre recunoaştere este neapărat să se efectue$e la etapa iniţialăa anc%etei, deoarece, după cum demonstrea$ă practica cercetării acesteicategorii de infracţiuni, recunoaşterea lui constituie punctul de plecare alîntregii activităţi de cercetare

8/16/2019 Criminalistica Examen Teste 2016

http://slidepdf.com/reader/full/criminalistica-examen-teste-2016 21/27

're$entarea spre recunoaştere a cadavrelor neidentificate se efectuea$ă lalocul unde acestea sunt descoperite, în morgă sau la alte servicii medico-legale. în toate situaţiile însă organul de cercetare va avea o#ligaţia săcree$e condiţii favora#ile pentru ca cel c%emat să facă recunoaşterea să

 poată percepe semnalmentele ce constituie aspectul eterior alcadavrului.'re$entarea spre recunoaştere a cadavrului se efectuea$ă conformregulilor generale prevă$ute asupra acestei activităţi procedurale, cuecepţia impusă de natura o#iectului de recunoaştere, potrivit căreiacadavrul nu se pre$intă în grup.&odul în care s-a desfăşurat pre$entarea spre recunoaştere şi re$ultateleo#ţinute se consemnea$ă, după cum s-a semnalat, în procesul-ver#al careare valoarea de mi"loc de pro#ă.

1.2 (5) 3eterminaţi pers!anele, ce p!t &i c+emate să recun!ascăcadavrul necun!scut "i măsurile pregătit!are necesare a &irealiate 'n acest sens.

4a început cadavrul se arată persoanelor pre$ente la locul faptei, celordomiciliate în apropierea acestui loc, repre$entanţilor administraţiei

(organelor puterii locale, ale unităţilor economice şi de deservire socialăş.a.), precum şi altor persoane care manifestă dorinţa de a contri#ui laidentificarea lui. 0ceastă formă de pre$entare spre recunoaştere are uncaracter etraprocesual şi urmăreşte un du#lu scop7 o#ţinerea informaţieireferitoare la identitatea cadavrului şi determinarea persoanelor cărora el

 poate fi pre$entat spre recunoaştere în accepţiunea procesuală a acesteiactivităţi. 0celaşi scop se urmăreşte şi în ca$ul pre$entării cadavrului sprerecunoaştere prin înfăţişarea imaginii lui prin intermediul mi"loacelor deinformare în masă, în special, al televi$iunii.u#iecţii recunoaşterii propriu-$ise a cadavrelor se aleg din rndul celorcare au declarat anterior, sau cnd au fost c%emaţi în faţa organului deurmărire penală, reclamă despariţia persoanei. Mu de puţine ori su#iecţiirecunoaşterii sunt selectaţi din rndul persoanelor care, fără ca să fisesi$at organul de urmărire despre a#senţa unei rude sau a unui prieten,aflnd din mi"loacele de informare în masă despre descoperirea unuicadavru, se pre$intă cu cererea de a li se acorda posi#ilitatea să- vadă

 pentru a sta#ili dacă nu este al persoanei apropiate, de lipsa căreia suntîngri"oraţi.

1.# ($) rgumentaţi p!sibilitatea "i pr!cedura preentării sprerecun!a"tere 'n situaţia, 'n care au &!st depistate următ!arele

părţi c!mp!nente ale unui cadavru demembrat membrelein&eri!are, m'na dreaptă, craniul.5ecunoaşterea repre$intă principala modalitate de identificare acadavrelor persoanelor omorte sau decedate în urma diverseloraccidente şi calamităţi naturale. acă moartea victimei a survenit în urmaunui act de omor, pre$entarea cadavrului spre recunoaştere este neapăratsă se efectue$e la etapa iniţială a anc%etei, deoarece, după cumdemonstrea$ă practica cercetării acestei categorii de infracţiuni,recunoaşterea lui constituie punctul de plecare al întregii activităţi decercetare.eşi pre$entarea spre recunoaştere a cadavrelor s-ar părea că nu este o

 pro#lemă dificilă, #una desfăşurare a ei impune organului de cercetarerespectarea anumitor reguli organi$atorice şi de tactică criminalistică.'entru a diminua pericolul unei false identificări, este indicat ca înaintede toate, cadavrul să fie supus tratării medicale cu scopul reconstituiriiaspectului eterior şi a epresiei feţei, adică să se o#ţină ca înfăţişareaacestuia, pe ct e posi#il, să fie, ct mai apropiată de cea avută în viaţă.ificultăţile ce pot apărea la recunoaşterea cadavrelor pot fi condiţionate,

 pe de o parte, de sc%im#ările fi$iologice ce survin după moartea persoanei (atrnarea muşc%ilor faciali, deformarea trăsăturilor eterioare,dispariţia epresiei fetei ş.a.) care, din momentul declanşării procesuluide putrefacţie, înstrăinea$ă tot mai mult aspectul cadavrului iar, pe de altă

 parte, de starea psi%ică şi emoţională tensionată a celui c%emat sărecunoască, mai cu seamă dacă cadavrul este mutilat, de$mem#rat sauintrat în putrefacţie. *ratarea cadavrului, - operaţie premergătoare

 pre$entării spre recunoaştere - cunoscută în teoria şi practicacriminalistică su#denumirea de Htualetarea cadavruluiH, cuprinde curăţarea şi esteti$area lui(spălarea, pieptănarea, pudrarea, înroşirea #u$elor şi a o#ra"ilor), iar înca$urile cadavrelor degradate sau grav afectate -restaurarea acestora(refacerea unor ţesuturi, înlocuirea organelor lipsă cu prote$e ş.a.)

're$entarea spre recunoaştere a cadavrelor neidentificate se efectuea$ă lalocul unde acestea sunt descoperite, în morgă sau la alte servicii medico-legale. în toate situaţiile însă organul de cercetare va avea o#ligaţia săcree$e condiţii favora#ile pentru ca cel c%emat să facă recunoaşterea să

 poată percepe semnalmentele ce constituie aspectul eterior alcadavrului.4a început cadavrul se arată persoanelor pre$ente la locul faptei, celordomiciliate în apropierea acestui loc, repre$entanţilor administraţiei(organelor puterii locale, ale unităţilor economice şi de deservire socialăş.a.), precum şi altor persoane care manifestă dorinţa de a contri#ui laidentificarea lui. 0ceastă formă de pre$entare spre recunoaştere are uncaracter etraprocesual şi urmăreşte un du#lu scop7 o#ţinerea informaţieireferitoare la identitatea cadavrului şi determinarea persoanelor cărora el

 poate fi pre$entat spre recunoaştere în accepţiunea procesuală a acesteiactivităţi. 0celaşi scop se urmăreşte şi în ca$ul pre$entării cadavrului sprerecunoaştere prin înfăţişarea imaginii lui prin intermediul mi"loacelor deinformare în masă, în special, al televi$iunii.u#iecţii recunoaşterii propriu-$ise a cadavrelor se aleg din rndul celorcare au declarat anterior, sau cnd au fost c%emaţi în faţa organului deurmărire penală, reclamă despariţia persoanei. Mu de puţine ori su#iecţiirecunoaşterii sunt selectaţi din rndul persoanelor care, fără ca să fisesi$at organul de urmărire despre a#senţa unei rude sau a unui prieten,aflnd din mi"loacele de informare în masă despre descoperirea unuicadavru, se pre$intă cu cererea de a li se acorda posi#ilitatea să- vadă

 pentru a sta#ili dacă nu este al persoanei apropiate, de lipsa căreia suntîngri"oraţi.'re$entarea spre recunoaştere a cadavrului se efectuea$ă conformregulilor generale prevă$ute asupra acestei activităţi procedurale, cuecepţia impusă de natura o#iectului de recunoaştere, potrivit căreiacadavrul nu se pre$intă în grup.in perspectivă tactică, este indicat ca persoanelor apropiate cadavrul săle fie pre$entat de$#răcat pentru ca să poată specifica semnele particulareintime despre care au cunoştinţă şi, amănunţit le-au descris la ascultarea

 preliminară. ;#iectele de îm#răcăminte şi cele purtate (#aston, oc%elari,

um#relă, #i"uterii etc.) se pre$intă separat, cu respectarea regulilor de pre$entare spre identificare a lucrurilor.&odul în care s-a desfăşurat pre$entarea spre recunoaştere şi re$ultateleo#ţinute se consemnea$ă, după cum s-a semnalat, în procesul-ver#al careare valoarea de mi"loc de pro#ă.în ca$ul în care cadavrul n-a fost recunoscut şi va fi în%umat, pentru aasigura posi#ilitatea aplicării altor modalităţi de sta#ilire a identităţii, seva proceda la fiarea caracteristicilor sale morfologice7 descrierea

semnalmentelor pe fişele - standard de evidenţă criminalistică,amprentarea desenelor papilare, fotografierea după regulile fotografieioperative de r ecunoaştere şi reali$area măştii mortuare. Caracteristicile

 particulare (cicatrice, urme ale intervenţiilor c%irurgicale, tatua"e, peteş.a.) se vor fotografia la scară împreună cu regiunile de corp pe care seaflă.

 Subiectul II. Met"#ica cercetării (urtului.2.1. (#) 3es&ă"uraţi n!ţiunea de &urt "i expuneţi elementelecaracteristicii criminalistice a &urtului.

'rin HsustragereH se înţelege luarea ilegală şi gratuită a #unurilor mo#ile din posesia altuia, care a cau$at un pre"udiciu patrimonial efectiv acestuia, săvrşită în scop de cupiditate (profit).pecificul furtului, în raport cu celelalte infracţiuni săvrşite prin su-stragere, constă în modul ascuns (clandestin) de comitere a faptei.2.2. (5) 3ecideţi asupra situaţiil!r de urmărire penală 'n caul

&urtului "i acţiunile pr!cesuale ce urmeaă a &ie&ectuate 'n aceste situaţii.

2.#. ($) Estimaţi versiunea ad!ptată de >P precum că &urtul dinapartamentul nr.12 a cet. @van!v 8+., situat pe str.asile /upu, 25 este c!mis de către un<pr!&esi!nist=. %are ar &i circumstanţele "i indiciice mărturisesc această presupunere.

TEST nr. 26

Pentru examenul de curs la disciplina  CRIMINALISTICA

1.1.  Subiectul I (#). 3e&iniţi n!ţiunea "i apreciaţi imp!rtanţacriminalistică a urmel!r lăsate de diverse unelte "iinstrumente de spargere.. &ecanoscopia ? este o despărţitură a traseologiei, carestudia$ă urmele lăsate de o#iectele de spargere, deasemeneaurmele instrumentelor şi mecanismelor şi altor dispo$itive,între#uinţate la confecţionarea o#iectelor de spargere.<rmele mecanice sînt legate doar relativ cu forţa fi$ică aomului şi ele indică în general asupra posedării de cătreinfractor a unor cunoştinţe, iscusinţe şi deprinderi în domeniul

dat. ta#ilirea legăturii nemi"locite dintre aceste dispo$itive şio persoană anumită nu se face prin înfăptuirea cercetăriieperimentale de identificare, ci pe calea petrecerii unor acţiuni de anc%etă. 4a diagnosticarea o#iectelor,instrumentelor şi mecanismelor, după urmele lor, se folosesc

 particularităţile formelor, mărimilor, reciprocitatea amplasăriiurmelor, dar în procesul studierii identificatoare se recurge lasta#ilirea locului de amplasare a particularităţilor caracteristicii, care alcătuiesc macro şi micro structurasuprafeţei a configuraţiei şi mărimilor lor 

1.2. (5) %lasi&icaţi urmele instrumentel!r de spargere "iexpuneţi pr!cedeele de ridicare a ast&el de urme de la &aţl!cului.

=n mecanoscopie o#iectele, instrumentele şi mecanismele seîmpart în grupe7 a) *ăietoare (cuţit, foarfece etc.)8 #) rupere şi$dro#ire (topor, daltă, rangă etc.)8 c) pilitoare (ferestrău, pilăetc.)8 d) sfredelitoare (#urg%iu, sfredel etc.). upă modul deacţiune toate o#iectele de spargere şi instrumentele se poate deîmpărţit în7 a) mecanice ? cuţit, foarfece, topor, daltă, pilă,sfredel, #urg%iu etc. #) termice ? aparatura electrică şi cu ga$

 pentru tăierea metalului şi sudarea lor 

=n dependenţă de caracterul acţiunii o#iectului, instrumentuluisau mecanismului asupra unui o#iect oarecare şi urmelor re$ultate din această acţiune, se împart în trei tipuri7 a) urmede apăsare, se formea$ă de la pălituri cu o#iectele de spargere

 pe suprafaţa o#iectelor forţate8

 #) urme de alunecare, se formea$ă cnd o#iectul de spargerea acţionat su# un ung%i oarecare pe suprafaţa o#iectului forţat8 c) urme detăiere, de pilire şi sfredelire ? apar la tăierea, pilirea, sfredelireao#iectului sforţat. :. Clasificarea urmelor lăsate de o#iectele de spargere,instrumente şi mecanismele totalmente corespund traseologiei generale.<rmele pot fi7 a) de adncime8 #) de suprafaţă8 c) dinamice8 d) statice8

 F  Indiferent de natura acestora, urmele depistate se vor fotografia apelndu-se la metoda fotometrică. 'e lngă menirea de ademonstra şi certifica datele epuse in procesul-ver#al, fotografiileurmelor, rednd cu claritate caracteristicile acestora, adesea devin o#iecteale eperti$ei criminalistice.

 F  ) <rmele descoperite sau relevate la faţa locului, deregulă, se ridică în comun cu o#iectul sau cu o parte separată (demontată)a acestuia.

 F  1) acă o#iectul purtător de urmă e de valoare,supravoluminos sau intransporta#il şi, din aceste ori alte motive, seeclude ridicarea lui, urmele se vor ridica, procedndu-se7

 F   F la mularea urmelor de adncime cu soluţie de g%ips, cu plastelină, materiale polimerice8

 F   F la transferarea urmelor de suprafaţă pe peliculedactiloscopice, foi de %rtie fotografică şi alte materiale ade$ive8

 F   F la recoltarea urmelor-materie prin ră$uire, a#sor#ire,solu#ili$are, atragere cu magnetul etc.1.#. ($) rgumentaţi tipul expertiei "i &!rmulaţi 'ntrebările 'n

&aţa ei 'n caul analiei de lab!rat!r a diversel!r urme despargere.în cercetarea urmelor instrumentelor de spargere un rolimportant îi aparţine eperti$ei traseologice, ea fiind în măsurăsă contri#uie la elucidarea diverselor pro#leme ce vi$ea$ăcercetarea actelor criminale de spargere. 0stfel, prineaminarea urmelor ridicate de la faţa locului, epertul poatedetermina tipul şi modul de aplicare a instrumentului despargere. In #a$a conclu$iilor epertului organul de urmărire

 penală poate înainta versiuni att în privinţa instrumentelor folosite, precum şi a autorului spargerii, a"ungnd în aşa modla suspiciuni reale necesare dispunerii eperti$ei deidentificare. In cele din urmă epertului i se cere săsoluţione$e pro#lema de primă importanţă7 dacă urmele despargere au fost create de instrumentul pre$entat.5e$olvarea acestei pro#leme-c%eie a eperti$ei traseologiceeste reală. 'ractica demonstrea$ă că identificareainstrumentelor de spargere este reali$a#ilă în toate ca$urile în

care se eaminea$ă urme traseologice informative, urme carereproduc elemente caracteristice esenţiale ale o#iectuluicreator şi dacă în posesia epertului se află instrumentulsuspect ca fiind creator al acestor urme. u#liniem acestconsiderent din motivul că uneori se mai recomandă organului

 "udiciar o#ţinerea modelelor de comparaţie ale instrumentelor de spargere. 0stfel de recomandaţii nu pot fi acceptate. în

 primul rnd, instrumentele suspecte tre#uie urgent ridicate pentru a evita orice modificări. în rndul al doilea, o#ţinereamodelelor de comparaţie ale instrumentelor de tăiere impune

 procedee complicate legate de aprecierea direcţiei şi fiareaung%iului de tăiere, care se pot reali$a numai în condiţii dela#orator. 0ici o#ţinerea modelelor de comparaţie aleinstrumentelor constituie o fa$ă de cercetare a epertului.2perti$a traseologică se reali$ea$ă prin cercetareacomparativă, aplicndu-se diferite mi"loace optice (lupa,microscopul) şi optice de comparaţie (microscopulcomparator), precum şi a dispo$itivului special de eaminare astriaţiilor, profilograful traseologic (fig. 3:). Conclu$iile

 po$itive se vor #a$a pe elementele-coincidenţe de relief. Celenegative pot fi argumentate prin necoincidenţa caracteristicilor generale

 Subiectul II: R"lul expertizei 4u#iciare %! cercetarea "uci#eril"r.2.1 (#) @dentidicaţi expertiele criminalistice tradiţi!nale e&ectuate 'ncadrul cercetării !muciderii.2.2 (5) 3istingeţi circumstanţele ce urmeaă a &i stabilite prin

intermediul alt!r clase "i varietăţi de expertiedispuse 'n caul !muciderii.

2.# ($) Pr!iectaţi 'ntrebările 'n &aţa expertiei medic!0legale 'nsituaţia desc!peririi un!r părţi de cadavru umande gen &eminin.

. C"!statarea şi expertiza e#ic"1le'ală

Constatarea medico-legală se efectuea$ă c%iar în cursulcercetărilor la faţa locului. 2perti$a medico-legală se dispune în cursulurmăririi penale, în condiţiile prevă$ute de art. : Cod procedură

 penală.0tt constatarea, ct şi eperti$a medico-legală tre#uie să

se efectue$e în pre$enţa procurorului care participă la cercetări, iar cnd participarea procurorului nu este posi#ilă, este recomanda#il ca medicul

legist să ai#ă la dispo$iţie lucrările dosarului penal şi să menţină olegătură permanentă cu organele de urmărire penală.între#ările la care poate răspunde medicul legist diferă

după natura faptei şi mi"loacele folosite de făptuitor pentru suprimareavieţii. Cunoscnd mi"loacele de investigare de care dispun în pre$entştiinţele medicale, organele de urmărire penală

vor sta#ili o#iectivele care sunt de competenţa mediculuişi care sunt reali$a#ile. între acestea, menţionăm sta#ilirea cau$ei şinaturii morţii şi data pro#a#ilă a decesului-dacă le$iunile constatate suntvitale sau postmortale8 care este mecanismul de producere a lor8 care esteagentul vulnerant folosit la producerea le$iunilor8 pre$enţa alcoolului însnge şi în urină8 sta#ilirea grupei sangvine8 pre$enţa spermato$oi$ilor însecreţiile vaginale sau alte cavităţi naturale (cavitatea #ucală, orificiulanal).

'rin sta#ilirea cau$ei morţii se urmăreşte să se afle dacă afost o moarte patologică sau violentă (accidentală sau produsă de o

 persoană). e asemenea, eperti$a medico-legală poate contri#ui lasta#ilirea legăturii cau$ale între actele de violenţă eercitate de o

 persoană şi moartea victimei, c%estiune încă mult discutată în practicaorganelor de urmărire penală şi a instanţelor de "udecată.

D. C"!statarea te!ic"1ştii!$i(ică şi expertizacrii!alistică

acă urgenţa o impune, constatările te%nico-ştiinţifice potfi efectuate în cursul cercetărilor la faţa locului. 2ste ca$ul cercetăriiamprentelor digitale găsite la locul faptei, care pot fi utile pentruidentificarea autorului infracţiunii. 0lteori, aceste constatări se efectuea$ă

 pentru identificarea cadavrului, cnd pot fi eaminate şi comparatedetaliile impresiunilor digitale, luate de la victimă, cu cele eistente înevidenţa operativă a organelor de poliţie.

2aminarea şi interceptarea urmelor de mini sau de picioace (cărarea de paşi) pot furni$a date utile pentru identificareaautorului faptei sau a victimei.

e asemenea, eperti$a criminalistică a urmelor de dinţidescoperite pe corpul victimei poate contri#ui la identificarea autorului.2ste concludent, în acest sens, ca$ul unei femei, în vrstă de peste D ani,care locuia singură şi pe care rudele au găsit-o după cteva $ile de la datamorţii. Mefiind nici o urmă de violenţă sau alte #ănuieli cu privire lacau$a morţii, s-a considerat că este moarte patologică, specifică vrstei(cardiopatie), aşa cum re$ulta şi din actul de constatare eli#erat demedicul dispensarului.

4a scoaterea sicriului din casă pentru înmormntare, s-auo#servat la lumina $ilei urme de dinţi pe o#ra$ul stng. Ceremonialulînmormntării a fost oprit de organele locale de poliţie, alertate de rudelevictimei. 4a autopsie s-au constatat multipte fracturi costale, precum şiurme ale unui raport seual.

0utorul omorului a fost identificat cu a"utorul eperti$eicriminalistice a urmelor de dinţi găsite pe o#ra$ul victimei şi a pro#elor de comparaţie luate de la un tnăr, vecin cu victima şi care o mai a"uta latre#uri în gospodărie.

0lte categorii de eperti$e criminalistice privesccercetarea urmelor de snge, a firelor de păr, a urmelor #iologice (salivă,spermă) şi c%iar eperti$a scrisului, dacă la faţa locului se găsesc actedespre care se #ănuic că ar fi scrise de făptuitori.

*ot din practica organelor "udiciare din "udeţul laşimenţionăm ca$ul unui tnăr care, după ce a violat o #ătrnă şi i-a furat unceas de aur cu valoare de patrimoniu naţional, considernd că fapta sa nuva fi descoparită, a scris pe un caiet, lăsat desc%is la capul victimei, unmesa" insultător la adresa poliţiştilor7 J'oliţailor ati dat de dracuWZH upăce s-au luat pro#e de scris de la ma"oritatea #ăr#aţilor din sat, pentru a seface o comparaţie sumară a scrisului, activitate rămasă fără re$ultateconcludente a fost inclus în cercul #ănuiţilor şi un tnăr din altălocalitate, aflat în vi$ită la rudele din satul unde locuia victima, în $iua încare se săvrşise fapta. 'ro#ele de scris luate de la acest tnăr, comparatecu scrisul de pe #iletul incriminat, au fost suficiente pentru ca epertulcriminalist să formule$e conclu$ii certe în privinţa autorutui scrisului

care s-,a dovedit a fi şi autorul celor trei fapte grave7 viol, omor şi furt.

TEST nr. 25

Pentru examenul de curs la disciplina  CRIMINALISTICA

8/16/2019 Criminalistica Examen Teste 2016

http://slidepdf.com/reader/full/criminalistica-examen-teste-2016 22/27

 Subiectul I: olul mi*loacelor tenico-criminalistice $n acti#itatea deurmărire penală olul mi*loacelor tenico-criminalistice $n acti#itatea de urmărire

 penală

..(3) efiniţi noţiunea de mi"loc te%nico-criminalistic şi faceţiclasificarea lor.

&i"loacele te%nico-ştiinţifice de care dispune practica

criminalistică pot fi clasificate după diferite criterii. 0stfel, după

 provenienţa lor, deose#im mi"loace şi metode fi$ice, c%imice, #iologice8

după natura lor F aparate, dispo$itive, utila"e, instrumente, materiale8

după destinaţia funcţională F fotografice, acustice, mecanice, de

modelare şi transferare a urmelor, de căutare a o#iectelor ascunse sau

greu percepti#ile8 auiliare F instrumente, rec%i$ite pentru scris, pentru

desenul grafic, articole de am#alare etc.

.6.(+)pecificaţi mi"loacele şi metodele te%nico-criminalistice folosite lacăutarea şi depistarea urmelor şi altor materiale de pro#ăîn condiţii de teren.

9iarea urmelor infracţiunii presupune întărirea lor pe o#iectul purtărilorde urmă sau efectuarea mula"elor, copiilor, fotografierea ?cu aplicarea mi"loacelor te%nice necesare. in punct devedere procesual prin fiare se su#înţelege descriereaurmelor infracţiunii şi altor o#iecte în procesul-ver#al alacţiunii de urmărire penală (proces-ver#al de cercetare lafaţa locului, de perc%e$iţie, de ridicare). 5idicarea urmelor infracţiunii şi altor o#iecte presupune împac%etarea,am#alarea lor, oformarea procesuală pentru aneareaulterioară în calitate de pro#ă materială la dosarul penal.

&i"loace de depistare (descoperire) a urmelor infracţiunii7 a) mi"loace deiluminare ? diferite surse de lumină artificială, care snt

aplicate în ca$ de insuficienţa de lumină sau pentruluminarea suprafeţei o#iectelor în corespundere cunecesităţile unor procedee de fotografiere, înregistrareavideo, iluminare (lumină dispersată, iluminarea su# ung%iascuţit, iluminarea în transparenţă, etc.). =n calitate desurse de lumină snt aplicate lanterne, lămpi foto, faruri,

 proiectoare, etc. c) mi"loace optice ? diferite, unelte demărire care permit mărirea limitelor posi#ilităţiloro#işnuite a oc%iului, folosite la descoperirea şi cercetarea

 pro#elor materiale de mărime mică sau a unor părţi a lor(lupe, microscoape, #inocular, comparator stereoscopic,electronic, etc.). d) mi"loace de căutare ? destinate pentrudescoperirea unor o#iecte, cadavre şi părţi ale lor, metale,etc. 4a ele se R referă detectorul de metale, sen$oriimagnetici, anali$atori de ga$e, etc. e) &i"loace de c%imice

 ? aplicate la re$olvarea urmelor de provenienţă #iologică(soluţie nin%idrină de aceton)8

 provenienţă #iologică (soluţie nin%idrină de aceton)8 3. 'rocesul de fiarea urmelor infracţiunii se caracteri$ea$ă printr-un şir deacţiuni criminalistice. 9iarea presupune sta#ilirea precisăa locului depistării crimei, o#iectului material de pro#ă,aprecierea stării sale la momentul depistării, alegerea

metodelor şi mi"loacelor de fiare a urmelor infracţiunii7. &i"loace fotografice ? aparate de fotografiat de diferitemodele şi accesoriile lor(inele prelungitoare, filtre delumină...), video- înregistrarea. 6. &i"loace de măsurare ?se folosesc pentru sta#ilirea caracteristicilor constitutive şimărimilor reale ale o#iectelor fiate(rigle, #en$i gradate,şu#lere, micro-metre, raportoare, #usole...). 3. &ateriale

 pentru reali$area mula"elor şi copiilor snt folosite înma"oritatea ca$urilor la fiarea urmelor de adncime (gips,ceară, parafină, componenţi de silicon şi de cauciuc...)

 pentru fiarea degetelor papilare snt folosite peliculedactiloscopice, prafuri magnetice de diferite culoriJtopa$A, Jru#inA, Jmala%itA, JsapfirA, JagatA. 0cestea fiindfolosite la relevare asigură şi fiarea urmelor.

&i"locul principale de fiare şi o#ligatoriu este descrierea în procesulver#al al acţiunii de anc%etă efectuată (art.3,C'' al5&). escrierea tre#uie efectuată pe deplin şi cu cea maimare o#iectivitate, preci$ie şi claritate. :. &i"loacele deridicare a urmelor infracţiunii. <rmele infracţiuniidepistate şi fiate necesită a fi ridicate. Cel mai 6D optimalmod de ridicare este ridicarea urmei cu întreg o#iectul

 purtător al acesteia. 5idicarea ca şi fiarea presupuneactivitatea care implică o păstrare a urmelor şicaracteristicilor lor de identificare, care au importanţă

 pentru sta#ilirea adevărului în cau$ă. =n practica organelor de interne se aplică pe larg trusele criminalistice careinclud în sine o serie de mi"loacelor de depistare, fiare şiridicare a urmelor infracţiunii, iar pentru efectuareaeaminărilor preala#ile a urmelor la faţa locului sntaplicate la#oratoarele criminalistice mo#ile, dotate cudiferite mi"loace pentru cercetarea multiplelor tipuri deurme.

.3.(1) 2stimaţi poligraful şi metoda odorologică, rolul pro#ator alacestor mi"loace criminalistice în activitatea de com#atere a criminalităţiiC'' prevede epres mi"locele de pro#ă admise în procedura de urmărire

 penală, iar poligraful nu se regaseste printre ele, respectiv testareasincerită ii prin metoda poligrafului nu are argumentare legala. 2a nuț

 poate fi recunoscuta ca mi"loc de pro#a. 'oligraful ar tre#ui tratat iș

legitimat, ca mi"loc te%nico tiin ific criminalist,alaturi de celelalteș ț

mi"loace te%nice aplicate aplicate direct sau prin adaptare în activitateacriminalistică. &etoda testarii la poligraf este una fundamentată tiin ificș ț

si de aceia dupa parerea mai multor autori ar fi #ine sa fie utili$ata în procesul urmarii penale a martorilor, #anuitilor, invinuitilor, p/u a depista

starea de simulare pt. a intelege organul de urmarire penala daca e pe pista corecta a urmarii penale.5-.Met!dica cercetării in&rac iunil!r de !m!rț

 )etodica cercetării infracţiunii de omor.

6.(3) escrieţi caracteristica criminalistică a infracţiunilor de omor.;morul este cau$area morţii unei persoane intenţionat sau dinimprudenţă (art.:+-+D C'5&.). Caracteristica de #a$a este ca omorulsurvine ca resultatul actiunii sau inactiunii altei persoane (ce avea

o#liga ia să ac ione$e), la un moment dat într-un anumit loc i în raportț ț ș

cu defunct.6.6(+) 0nali$aţi acţiunile procesuale desfăşurate la etapa iniţială de

cercetare a omorului.4a cercetarea omorurilor este necesar de a sta#ili următoarele

împre"urări7 a avut loc omorul,♦  cînd, unde în ce condiţii a fostsăvîrşită infracţiunea,♦  cine a săvîrşit omorul7 a fost săvîrşit deun grup de♦ persoane,dacă da-care este rolul fiecărui din ei lasăvîrşirea infracţiunii,cum este caracteri$at infractorul ,suntcircumstanţe agravante sau atenuante, 1 cine este victima8 cumeste caracteri$ată,♦  caracterul şi mărimea daunelor cau$ate deinfractor,♦  dacă este o infracţiune intenţionată, a avut locfavori$area♦ preala#il promisă, ce împre"urări au favori$atcomiterea omorului.♦

=n ca$ul depistării unui cadavru cu semene ale morţii violente, ofiţeruluide urmărire penală tre#uie să efectuie$e următoarele acţiuniiniţiale de urmărire penală7 cercetarea la faţa locului, audierea

 persoanelor, pre$entarea spre recunoaştere (în ca$ de necesitate),

numirea eperti$ei medico-legale, numirea eperti$elorcriminalistice, însărcinări separate organelor de cercetare penală.. 0cţiunile iniţiale ale ofiţerului de urmărire penală la cercetareaca$urilor de dispariţie fără veste a persoanei7 audierea persoaneicare a anunţat despre dispariţie, cercetarea sau perc%e$iţialocului de trai al persoanei dispărute, cercetarea sau perc%e$iţialocului unde poate fi ascuns cadavrul sau părţile lui sau unde aufost depistate pro#ele materiale, audierea rudelor,apropiaţilor,colegilor de serviciu,vecinilor persoanei dispărute şi aaltor persoane care pot a furni$a informaţii, punerea su# arest acorespodenţa poştală şi ascultarea convor#irilor telefonice ladomiciliul celui dispărut şi a persoanelor implicate la dispariţialui, numirea eperti$elor medico-legale (în ca$ de depistare acadavrului sau a părţilor lui.), numirea eperti$elor medicolegalea pro#elor materiale, însărcinări separate organelor de cercetare

 penală.6.3(1) 2stimaţi posi#ilităţile de identificare a victimei omorului urmat de

de$mem#rarea sau desfigurarea cadavrului.

 Subiectul II. articularită$i tactice pri6i!# au#ierea pers"a!el"ri!"re7 %! etate şi cu #ezabilită$i.2.1 (#) @ndicaţi &act!rii ce determină speci&icul activităţil!r de

pregătire către audiere a pers!anel!r min!re, 'netate "i cu deabilităţi.

2.2 (5) Evidenţiaţi cadrul tactic de audiere a pers!anel!r menţi!nate.Y 5. 7eguli tactice de ascultare a mart!ril!r min!ri, 'n

etate "i a cel!r +andicapaţi4egea procesual-penală în vigoare nu sta#ileşte vrsta

minimă la care minorii pot fi ascultaţi ca martori. 'otrivit art.3R al C'',martorii minori se su#divid în două categorii de vrstă7 pnă la : ani şide la : pnă la ani. Cu privire la prima categorie, legea prevede caascultarea să se desfăşoare cu participarea specialistului-pedagog, iar, înunele ca$uri, şi a părinţilor, rudelor apropiate sau a tutorelui. 'articiparea

 persoanelor menţionate la ascultarea minorilor în vrstă de :- ani esterecomanda#ilă în situaţiile în care aceştia manifestă retard în de$voltare.

&inorii su# vrsta de : ani nu poartă răspundere penală pentru mărturii mincinoase, însă, înainte de a fi ascultaţi asupra pro#lemelor de fond ale cau$ei, într-o formă accesi#ilă vor fi avi$aţiasupra necesităţii de a depune mărturii numai despre ceea ce le estecunoscut.

*actica ascultării minorilor, va fi sta#ilită în funcţie denivelul lor de de$voltare, de capacităţile perceptive şi de înţelegere a

faptelor şi evenimentelor la care au asistat. 0stfel, la vrsta de 1-D anicopiilor le este caracteristică o de$voltare psi%ică mai intensivă, ocreştere accentuată sporită a potenţialului perceptiv şi de cunoaştere.atorită noilor cunoştinţe lingvistice acumulate, creşte mult capacitateade redare a realităţii încon"urătoare, primele elemente ale gnduriia#stracte.

5euşita audierii martorilor din această categorie de minoridepinde în mare măsura de gradul de pregătire şi ordinea în care ea sedesfăşoară. 2ste indicat ca ascultarea să fie efectuată la şcoală sau în altelocuri #ine cunoscute minorilor şi, fireşte, cu participarea pedagoguluidin instituţia de instruire respectivă. 0ccentul se va pune pe relatareali#eră a faptelor cunoscute martorului. 4a preci$area depo$iţiilor prinintermediul între#ărilor se va proceda doar în situaţiile în care aceasta seimpune în mod deose#it. eoarece copiii la această vrstă pot fi uşor sugestionaţi, între#ările tre#uie să fie formulate clar, direct şi într-unlim#a" accesi#il lor. acă minorul încearcă să depună mărturiimincinoase, organul de anc%etă tre#uie să determine şi să înlăturemotivaţia comportării lui. upă cum demonstrea$ă practica, înma"oritatea ca$urilor martorii în vrstă pnă la D ani falsificăinformaţiile fiind influenţaţi de prieteni, rude şi de alte persoanecointeresate în cau$ă.

&ai dificile sunt pro#lemele privind audierea minorilor învrstă de -: ani. 'e parcursul acestor ani ma"oritatea copiilor traversea$ă o perioadă plină de transformări #iofi$iologice careinfluenţea$ă esenţial psi%icul, întreaga structură psi%ologică a individului.atorită elementelor de gndire logică, tendinţei de interpretare a celor 

 percepute în #a$a propriei eperienţe recepţia devine ec%ili#rată,memoria mai cuprin$ătoare şi sta#ilă. 4a această vrstă minorii secaracteri$ea$ă printr-o comportare mai puţin sta#ilă, sunt irita#ili,

 predispuşi spra fante$ie şi eagerarea faptelor percepute. Mu sunt ecluseşi nici declaraţiile mincinoase, comportarea agresivă sau c%iar o#ra$nică.

Cele menţionate impun, pe de o parte, ascultarea fărăîntr$iere, a martorilor de această vrstă, iar, pe de altă parte, creareaunor condiţii psi%ologice favora#ile desfăşurării dialogului. ;rganul ce

conduce interogarea tre#uie să manifeste multă ră#dare şicalm, astfel ca audierea să se desfăşoare într-o manieră serioasă, dar încura"atoare. 5elatarea li#eră rămne şi aici fa$a de #a$ă a procesului deascultare. Ca şi în ca$ul martorilor maturi, declaraţiile minorilor în vrstăde -: ani pot fi preci$ate şi completate prin adresarea de între#ări, laformularea cărora îşi vor da concursul specialiştiipedagogi.

în situaţia adolescenţilor, adică a persoanelor de :- ani,vrstă care se caracteri$ea$ă printr-o sta#ilitate a psi%icului, se vor aplicamăsuri tactice prevă$ute pentru ascultarea martorilor maturi. *otodată,

organul de cercetare va ţine cont de nivelul de cunoştinţe şi de eperienţade viaţă ale adolescentului pentru a alege cele mai adecvate modalităţi dediscuţie.

în ce priveşte tactica ascultării martorilor în etate, aceastase va sta#ili în funcţie de gradul de evoluţie a psi%icului. 'rimelesimptome de îm#ătrnire vi$ea$ă potenţialul perceptiv şi se manifestă

 prin scăderea posi#ilităţilor de percepţie vi$uală şi auditivă. Ca regulă,ele apar la vrsta de D-+ ani, deşi la unele persoane se pot o#serva mult

mai devreme. 'e măsura înaintării în vrstă, regresia psi%ică devine maiaccentuată. 'e lngă scăderea evidentă a capacităţilor perceptive, apar elemente de disfuncţie a gndirii, memoriei şi vor#irii, persoanele învrstă devin suspicioase, suscepti#ile şi irita#ile.

Conduita tactică a organului de anc%etă, a magistratuluitre#uie să se #a$e$e pe cunoaşterea particularităţilor caracteristicemartorului în etate. întruct persoanele de aceeaşi vrstă pot aveadeficienţe diferite, pe lngă trăsăturile generale menţionate proprii lor,necesită a fi cunoscute şi unele particularităţi individuale. în acest scoporganul de urmărire penală va întreprinde activităţi pentru o#ţinereainformaţiei necesare privind modul de viaţă, preocupările, stareasănătăţii, interesele şi atitudinea, în special, faţă de lege şi dreptate.Informaţii de acest gen pot fi căpătate în urma contactului cu persoaneleapropiate martorului sau procednd în preala#il la o discuţie cu el.

*ot la fa$a introductivă, organul care conduce ascultareatre#uie să informe$e persoana asupra calităţii procesuale de martor,

familiari$nd-o, totodată, cu o#ligaţiunile şi drepturile decare dispune conform legislaţiei procesual-penale în vigoare. acă dupădiscuţia în preala#il se o#servă că martorul de vrstă înaintată acceptă

calitatea procesuală ce i se oferă şi că se află într-o stare psi%ologică deîncredere şi #inevoitoare, se va trece la relatarea li#eră a faptelor şiîmpre"urărilor ce constituie o#iectul ascultării.

4a finele relatării li#ere, se va interveni cu între#ări pentru preci$area anumitor momente din declaraţiile martorului, completareasau verificarea acestora. Interogarea tre#uie să se desfăşoare într-oatmosferă calmă şi respectuoasă. unt contraindicate formulările care pot

 "igni personalitatea martorului.0numite particularităţi specifice are şi ascultarea

martorilor %andicapaţi, în special, a persoanelor surde şi surdomute, carenu de puţine ori sunt pre$ente la locul săvrşirii actelor antisociale. upăcum este cunoscut, legislaţia procesual-penală în vigoare (art. + al C'')nu admite participarea la proces în calitate de martor a persoanelor care,datorită defecţiunilor fi$ice sau psi%ice, nu sunt în stare să perceapă şi săreproducă corect fapte şi împre"urări de fapt cu semnificaţie pro#antă.0ceastă normă procesual nu tre#uie tratată în mod a#solut, după cum se

 procedea$ă uneori. 2a nu se referă la persoanele surde şi surdomute care,în ma"oritatea ca$urilor, sunt dotate cu o perfectă sistemă de recepţievi$uală, aceasta asigurndu-le mari posi#ilităţi de o#servare. în practicăs-a dovedit că surdomuţii, spre eemplu, fiea$ă la maimumsemnalmentele persoanelor implicate în activitatea infracţională, descriu

cu mare eactitate vestimentaţia lor, tot felul de alte o#iecte din spaţiulrespectiv. 9ără a intra în alte discuţii asupra aspectului procesual al pro#lemei în cau$ă, menţionăm că pre$enţa deficienţelor auditive şi deeprimare nu eclude participarea persoanelor surde şi surdomute la

 proces în calitate de martori dacă ei au o#servat fapte şi împre"urări denatură să contri#uie la soluţionarea "ustă a cau$ei.

*actica ascultării persoanelor surde şi surdomute este înfuncţie de gradul de pregătire a martorului şi, fireşte, de raportul delegătură a acestuia cu cau$a. 'rin urmare, organul de urmărire penală, aredatoria să se informe$e în preala#il asupra acestor împre"urări. Cu acest

 prile" este indicat ca la etapa de pregătire să se sta#ilească instituţia deinstruire a martorului surd sau surdomut pentru a o#ţine informaţiarespectivă referitoare la capacităţile şi nivelul de cunoştinţe ale acestuia.e recomandă ca interpreţii - participanţi o#ligatorii la acest act decercetare - să fie selectaţi tot din cadrul instituţiilor de instruire a

 persoanelor %andicapate.0scultarea propriu-$isă poate pleca de la o convor#ire în

 preala#il în cadrul căreia organul "udiciar va preci$a o#iectul ascultării şidupă aceasta va averti$a martorul despre faptul că are o#ligaţia să depunămărturii numai despre ce a recepţionat şi că, în ca$ contrar, săvrşeşte oinfracţiune de mărturie mincinoasă. în continuare martorul este invitat săepună cele o#servate în legătură cu fapta în cau$ă. acă relatarea li#eră

decurge anevoios, se recomandă trecerea la interogatoriu. 2vident, se vaevita totul ce poate contri#ui la apariţia unei stări de nervo$itate,cunoscut fiind faptul că %andicapaţii, în marea ma"oritate, sunt sensi#ilila comportările neadecvate stării lor.

2.# ($) Pr!iectaţi un plan de acţiuni 'n vederea pregătirii audierii,unei pers!ane ce su&eră de deabilităţi a !rganel!rde au "i de v!rbire.

TEST nr. 29

Pentru examenul de curs la disciplina  CRIMINALISTICA

 Subiectul I. Cercetarea crii!alistică a urel"r create #e i4l"acele #etra!sp"rt.1.1 (#) 7epr!duceţi criteriile de clasi&icare a urmel!r create demi4l!acele de transp!rt.<rmele create de mi"loacele de transportCa o#iecte creatoare de urme su# aspect criminalistic, mi"loacele detransport se pre$intă su# trei categorii7 cele autopropulsate sau acţionatemecanic, cele de tracţiune animală şi cele acţionate manual 'rima se

 pre$intă in mai multe varietăţi, inclu$nd camioanele, auto#u$ele şitrolei#u$ele, tractoarele, autoturismele şi motocicletele. intre mi"loacelede transport cu tracţiune animală prevalea$ă căruţele şi săniile, iar dincele acţionate prin eforturile fi$ice ale omului o răspndire vastă au

 #icicletele.In ca$ul unui accident de circulaţie, ca şi in cel al folosirii mi"loacelor detransport la săvrşirea unei infracţiuni, acestea pot forma urme de marevaloare criminalistică. 4a faţa locului pot apărea urme-formă, carereproduc construcţia eterioară a părţii de contact, precum şi urme-materie su# formă de resturi de o#iecte sau su#stanţe.=n funcţie de natura suprafeţei pe care se circulă, se pot crea urme deadncime şi de suprafaţă, statice şi dinamice, de stratificare şi dedestratificare. <rmele create de roţile mi"loacelor de transport vor fi denatură statică In ca$ul rulării normale a acestora şi dinamice dacă s-afrnat. <rmele tălpilor de sănii, fireşte, sunt dinamice.&i"loacele de transport creea$ă urme şi, concomitent, pot figura cao#iecte purtătoare de urme. 0stfel, in ca$ul unei lovituri sau tamponări,

 pe unităţile de transport se pot crea urme-formă de lovire7 adncituri,rupturi, precum şi urme-materie su# formă de resturi de su#stanţe7 ulei,

 #en$ină, pelicule de vopsea, fi#re de îm#răcăminte, pete de snge etc

1.2 (5) naliaţi pr!cesul de desc!perire, &ixare "i ridicare aurmel!r lăsate de pneurile mi4l!acel!r de transp!rt.escoperirea, fiarea şi ridicarea urmelor mi"loacelor de transport sereali$ea$ă în cadrul cercetării la faţa locului prin aplicarea metodelor şimi"loacelor te%nico-ştiinţifice de care dispun organele de cercetare şiurmărire penală şi care sunt aplicate la cercetarea altor urme aleinfracţiunii.

8/16/2019 Criminalistica Examen Teste 2016

http://slidepdf.com/reader/full/criminalistica-examen-teste-2016 23/27

&i"locul esenţial de descoperire a acestora este cercetarea locului faptei,care poate pre$enta două situaţii determinate în ceea ce priveştecercetarea urmelor. 'rima constituie ca$urile unor accidente rutiere cndmi"loacele de transport au rămas la faţa locului. în atare situaţii,interesea$ă urmele ce pot confirma conduita participanţilor la accident.e va insista, în special, asupra urmelor de frnare şi de derapare, a celorde sol şi a o#iectelor că$ute de pe mi"locul de transport in locul lovituriisau trrii "ertfei, precum şi a altor urme, cum ar fi deteriorărilemi"locului de transport, care pot conduce la determinarea pricinii şimecanismului accidentului în cau$ă.9iarea în aşa ca$ impune efectuarea acţiunilor de măsurare a urmelor înraport cu elementele traseului de circulaţie, cu mi"locul de transport, cucadavrul şi cu alte o#iecte cu care autove%iculul a venit în contact.atele o#ţinute se consemnea$ă în procesul-ver#al şi în planul-sc%iţădesenat la faţa locului. Concomitent acţiunilor de măsurare, urmelesemnalate se vor fotografia după regulile de fotografiere a locului faptei,aplicndu-se pe larg metodele fotografice cunoscute, în special, ceafotometrică.0 doua situaţie se referă la ca$urile cnd mi"locul de transport a dispărut

de la locul accidentului sau a unei fapte penale pentru săvrşirea căreiaacesta a fost folosit. i$avi de urmele menţionate anterior situaţia datăimpune căutarea şi cercetarea urmelor care ar putea contri#ui laurmărirea mi"locului de transport dispărut sau folosit de infractor şi, încele din urmă, la identificarea lui. 0tt urmele-formă, ct şi cele resturide materie se vor descrie detaliat in procesul-ver#al ca ulterior să fiefotografiate şi ridicate prin mularea celor de adncime şi transferareacelor de suprafaţă, folosin-du-se materialele aplicate urmelor de picioare.

1.# ($) Bumiţi tipurile de expertiă "i &!rmulaţi 'ntrebările 'n &aţa l!r 'n următ!area situaţie /a l!cul desăv'r"ire a unei tamp!nări de piet!n, pe partea car!sabilă au&!st depistate d!uă urme dinamice de &r'nare, # ci!buri deplastic transparent pe car!sabil? mai multe partic!le dev!psea s!lidă desprinse de la car!seria unui transp!rtnecun!scut? ! urmă de l!vire 'n !na "!ldului victimei=.

 Subiectul II. )etodica cercetării infracţiunii de omor.

6.(3) escrieţi caracteristica criminalistică a infracţiunilor de omor.;morul este cau$area morţii unei persoane intenţionat sau dinimprudenţă (art.:+-+D C'5&.). Caracteristica de #a$a este ca omorul

survine ca resultatul actiunii sau inactiunii altei persoane (ce aveao#liga ia să ac ione$e), la un moment dat într-un anumit loc i în raportț ț ș

cu defunct.6.6(+) 0nali$aţi acţiunile procesuale desfăşurate la etapa iniţială de

cercetare a omorului.4a cercetarea omorurilor este necesar de a sta#ili următoarele

împre"urări7 a avut loc omorul,♦  cînd, unde în ce condiţii a fostsăvîrşită infracţiunea,♦  cine a săvîrşit omorul7 a fost săvîrşit deun grup de♦ persoane,dacă da-care este rolul fiecărui din ei lasăvîrşirea infracţiunii,cum este caracteri$at infractorul ,suntcircumstanţe agravante sau atenuante, 1 cine este victima8 cumeste caracteri$ată,♦  caracterul şi mărimea daunelor cau$ate deinfractor,♦  dacă este o infracţiune intenţionată, a avut locfavori$area♦ preala#il promisă, ce împre"urări au favori$atcomiterea omorului.♦

=n ca$ul depistării unui cadavru cu semene ale morţii violente, ofiţeruluide urmărire penală tre#uie să efectuie$e următoarele acţiuniiniţiale de urmărire penală7 cercetarea la faţa locului, audierea

 persoanelor, pre$entarea spre recunoaştere (în ca$ de necesitate),numirea eperti$ei medico-legale, numirea eperti$elorcriminalistice, însărcinări separate organelor de cercetare penală.

. 0cţiunile iniţiale ale ofiţerului de urmărire penală la cercetareaca$urilor de dispariţie fără veste a persoanei7 audierea persoaneicare a anunţat despre dispariţie, cercetarea sau perc%e$iţialocului de trai al persoanei dispărute, cercetarea sau perc%e$iţialocului unde poate fi ascuns cadavrul sau părţile lui sau unde aufost depistate pro#ele materiale, audierea rudelor,apropiaţilor,colegilor de serviciu,vecinilor persoanei dispărute şi aaltor persoane care pot a furni$a informaţii, punerea su# arest acorespodenţa poştală şi ascultarea convor#irilor telefonice ladomiciliul celui dispărut şi a persoanelor implicate la dispariţialui, numirea eperti$elor medico-legale (în ca$ de depistare acadavrului sau a părţilor lui.), numirea eperti$elor medicolegalea pro#elor materiale, însărcinări separate organelor de cercetare

 penală.6.3(1) 2stimaţi posi#ilităţile de identificare a victimei omorului urmat de

de$mem#rarea sau desfigurarea cadavrului.

TEST nr. 2$

Pentru examenul de curs la disciplina  CRIMINALISTICA

 Subiectul I. Identificarea persoanelor după semnalmente.1.1 (#) @nterpretaţi n!ţiunea met!dei  p"rtretului 6"rbit =.

&etoda portretului vor#itO, care reprezintă un sistem ştiinţific de

descoperire şi comparare a semnelor şi trăsăturilor eterioareale persoanelor sau cada#relor necunoscute in #edereaidentificării făptuitorului, a #ictimei sau a altei persoane

implicate&

1.2 (5) Speci&icaţi s&erele de aplicare a met!dei p!rtretuluiv!rbit= 'n activitatea de urmărire penală "i caracteriaţigrupele de semnalmente &!l!site la crearea p!rtretului v!rbit.

&etoda portretului vor#it îşi găseşte aplicare în mai multe domenii deactivitate ale organelor de anc%etă şi urmărire penală7

 F la identificarea infractorilor şi a cadavrelor de către martori8 F la urmărirea infractorilor ce se ascund şi a condamnaţilor fugiţi desu# pa$a legală sau din penitenciare8

 F la identificarea persoanelor prin eperti$a criminalisticăfotoportretică8

 F la modelarea fi$ionomiei cadavrelor necunoscute după craniu.. Identificarea infractorilor şi a cada#relor de către martori

'rintre multiplele metode de investigare criminalistică privind sta#ilirea

autorului unei fapte penale se înscrie şi identificarea acestuia în #a$arecunoaşterii lui de către martorii oculari sau victimă.'revă$ută de legislaţia în vigoare în categoria acţiunilor procesuale deinvestigare a infracţiunilor (art. :: C.'.'.), dar şi reglementată delegislator în mod distinct (art. :+ C.'.'.), recunoaşterea persoanelor şicadavrelor ca metodă de constatare a identităţii acestora este folosităintens de către practicieni. Cercetarea unor categorii de infracţiuni, ca de

eemplu ca$urile de mituire, năvălirile tl%ăreşti, violurile, ecroc%eriile,este de neconceput in afara pre$entării spre recunoaştere.In contetul celor semnalate e de preci$at că identificarea infractorului,ca şi a cadavrului necunoscut, tre#uie să fie reali$ată în corespundere cucerinţele prevă$ute de lege, prin aplicarea anumitor procedee tactice

 pentru asigurarea o#iectivitătii re$ultatelor.9ără a intra in detalii asupra pro#lemei, ea aparţinnd de tacticacriminalistică, menţionăm că în esenţă identificarea prin recunoaştere aredrept reper compararea semnalmentelor eterioare ale făptuitorului saucadavrului cu trăsăturile acestora memori$ate în urma contactului avut insituaţia infracţiunii sau în alte împre"urări. 5euşita ei, fireşte, e în funcţiein ultimă instanţă de volumul semnalmentelor reţinute de cel ce8 urmea$ăsă recunoască.upă cum e cunoscut, una din regulile de #a$ă ale pre$entării sprerecunoaştere prevede ca persoana c%emată să recunoască, mai întitre#uie să descrie, fiind ascultată de organul "udiciar, semnalmentele

 persoanei cu care a contactat iniţial. 2 necesar să se actuali$e$e prindescriere detaliată principalele trăsături eterioare memori$ate, pentru ase crea o imagine ct de ct apropiată persoanei ce urmea$ă a fi

identificată.upă aceasta va urma pre$entarea spre recunoaşterea propriu-$isă încadrul căreia martorul sau victima tre#uie să concludă asupra identităţii,făcnd trimiteri la trăsăturile coincidente sau, în ca$ contrar, la cele cediferă.escrierea trăsăturilor în #a$a cărora se reali$ea$ă recunoaşterea se faceîn cadrul unei relatări li#ere pe parcursul căreia martorul sau victima,fireşte, foloseşte terminologia sa proprie. 'rin intermediul între#ărilor de

 preci$are, cele epuse de martor sau victimă vor fi încadrate in lim#a"ul portretului vor#it.'re$entarea spre recunoaştere a cadavrelor necesită efectuarea unoracţiuni preala#ile, insistndu-se la o toaletare a feţei, aran"area coafurii, ao#iectelor de îm#răcăminte.'. 0plicarea portretului #orbit In acti#itatea de urmărire a infractorilor 

<n alt domeniu de aplicare practică a portretului vor#it îl constituieurmărirea învinuiţilor sau inculpaţilor ce se sustrag de la răspunderea

 penală, precum şi a condamnaţilor evadaţi din penitenciare. 2vident pentru ca aceştia să fie recunoscuţi, persoanele cu funcţie de urmărireoperativă tre#uie să dispună de date privind semnalmentele eterioare.In #a$a relatărilor martorilor, a datelor fiate prin intermediulcomisariatelor militare sau a instituţiilor medicale, precum şi după

fotografii, se descrie eteriorul celui urmărit, strict după metoda portretului vor#it. Inca$ul deţinuţilor evadaţi din penitenciare se va folosi fotografia deidentificate a acestora, reali$ată după regulile fotografiei "udiciareoperative.0tunci cnd nu se dispune de fotografii, persoana căutată poate fimodelată prin întocmirea sc%iţei de portret, a portretului fotocompus, aunor compo$iţii o#ţinute prin mi"loace te%nice speciale. Constituirea

 portretului ipotetic al persoanei urmărite se reali$ea$ă de către undesenator sau pictor, după semnalmentele furni$ate de martori orivictimă. 'entru a înlesni descrierea semnalmentelor, martorului sauvictimei i se propune spre o#servare fotografii sau imagini video ale maimultor persoane pentru a selecta trăsăturile persoanei percepute anterior.9iind în esenţă un model grafic, sc%iţa de portret in situaţii favora#ile

 privind descrierea semnalmentelor poate fi adusă pnă la asemănarea cu persoana supusă urmăririi, şi deci să contri#uie la identificarea acesteia(fig. ?!.

0ltă modalitate de modelare a persoanei urmărite o constituie portretulfotocompus, cunoscut în practică su# denumirea de  fotorobot. întocmireaunui atare portret are ca scop crearea unei imagini fotografice similare cucea a persoanei supuse urmăririi. Cu acest prile" se folosesc fragmente deelemente faciale ale diferitelor persoane, din care martorul sau victima le

selectea$ă pe acelea care seamănă cu cele ale persoanei in cau$ă. inelementele selecţionate se asam#lea$ă o imagine fotografică unică, careapoi se reproduce în numărul necesar activităţii de urmărire. 4a etapaincipientă fotografia model se compunea din trei părţi, $one ale feţei7 a)superioară, cuprin$nd fruntea şi părul8 #) na$ală, inclu$nd nasul, oc%iişi sprncenele8 c) #ucală, conţinnd gura şi #ăr#ia.Iniţiat în #a$a principiului dat, fotoro#otul a evoluat, perfecţionndu-se înurma implementării celor mai sofisticate te%nici. 0ctualmente de oaplicare deose#ită se #ucură aşa-numitul sintezator fotografic.

Constituind în fond o variantă a fotoro#otului, procedeul în cau$ă presupune reali$area unui monta" de părţi faciale pe un ecran cu a"utorula trei sau mai multor dispo$itive de proiectare încorporate într-un utila"special. în acest scop se recurge şi la te%nica de calcul electronică, caredupă cum pro#ea$ă eemplele din practică, este cea mai utilă. înliteratura de specialitate se afirmă că portretul ro#ot computeri$atrepre$intă varianta cea mai perfecţionată a fotoro#otului, fiind aplicat laconstituirea figurilor ipotetice nu numai a semnalmentelor descrise, dar şia celor material-fiate în fotografii, filme, pelicule video, sc%iţe (fig. ?/!.. %pertiza fotografiei de portret 

0cest gen se încadrea$ă in categoria eperti$elor criminalisticeconsacrate identificării persoanelor implicate în cercetarea penală,

 precum şi a cadavrelor.;#iectul de studiu al eperti$ei portretului îl constituie imaginea

 fotografică, ea repre$entnd forma material-fiată a elementelormorfologice eterioare ale unei persoane sau cadavru.în ca$urile necesare, imaginile fotografice pot fi suplinite cu materialeradiografice, video şi cinematografice, cu desene-sc%iţe şi alte forme defiare a semnalmentelor.'ot fi eaminate fotografiile eecutate după toate modalităţile deepunere7 destinate pre$entării spre recunoaştere, de documente, artistice,de amatori, individuale sau în grup.2pertul tre#uie să soluţione$e următoarele pro#leme principale7

 F dacă două sau mai multe fotografii repre$intă imaginea unei şiaceleiaşi persoane8

 F dacă fotografia în cau$ă repre$intă o anumită persoană8 F dacă persoana interesată figurea$ă pe fotografia în grup. 5eali$areaacestor sarcini ale eperti$ei fotografiei de portret se #a$ea$ă

 pe eaminarea comparativă a întregului comple de semnalmenteanatomice (seul, vrsta, forma corpului şi a feţei, amplasarea, mărimeaşi forma trăsăturilor feţei), precum şi a semnelor particulare (pete,cicatrice, negi, aluniţe, tatua", diverse malformaţii). în ca$ul fotografiilorartistice sau de amatori, anali$a şi compararea trăsăturilor eterioare sevor face după aducerea imaginilor la aceeaşi scară.

2aminarea de comparare se efectuea$ă prin diferite metode tradiţionalesau mai recente ale criminalistica, prevalnd cele de confruntare şi con-trapunere, de proiecţie a punctelor comune şi de măsurare a valorilorung%iulare./. )odelarea după craniu a fizionomiei cada#relor necunoscute

în situaţia unui cadavru necunoscut ce pre$intă doar sistemul osteologic,un studiu al craniului poate conduce la o#ţinerea de date utile sta#ilirii

 personalităţii celui decedat şi c%iar a identificării sale.

acă se dispune de fotografia unei (sau mai multor) persoane dispărute,căreia se presupune că îi aparţine sc%eletul, se va întreprinde o eperti$ăde antropologie criminalistică care, prin metoda supraproiecţiei, se vaconclude asupra identităţii sau lipsei acesteia.  )etoda supraproiecţiei

constă în o#ţinerea a două negative la aceeaşi scară7 unul al craniului,fiat în po$iţia identică cu cea a capului din fotografia dispărutului şialtul reprodus de pe fotografia celui dispărut, fiind proiectateconcomitent pe un ecran comun. Imaginea negativelor suprapuse seeaminea$ă în vederea determinării coincidenţei sau necoincidenţeielementelor morfologice ale feţei.0ctualmente, specialiştii în domeniu recurg insistent la te%nici moderne,în special la mi*loacele de calcul electronice, care asigură o eficienţăsporită a metodei in discuţie.'e plan ştiinţific metoda supraproiecţiei craniului cadavrului şifotografiei persoanei dispărute se #a$ea$ă pe principiul antropologic,

 potrivit căruia se constată legităţi de corelaţie între sistemul osos alcraniului şi elementele faciale.'e acest principiu se #a$ea$ă şi metoda de reconstituire a trăsăturilorfaciale după craniu. 'ractic reconstituirea se reali$ea$ă în trei etape;

 In prima se va întocmi portretul vor#it după elementele caracteristice privind seul, vrsta, rasa, forma, dimensiunile şi po$iţia frunţii, nasului,urec%ilor, oc%ilor, #u$elor şi a #ăr#iei, determinate de către specialistulantropolog. In a doua etapă, pe #a$a portretului vor#it, prin concursul

 pictorului portretist, se reali$ea$ă reconstituirea grafică a feţei dupăelementele de #a$ă ale craniului cadavrului neidentificat. In ultima etapă, pe #a$a reconstituirii grafice, se trece la reconstituirea plastică a fi$ionomiei. &etoda în cau$ă, nominali$ată Aerasimo#,dupănumele autorului ei, constă în reconstituirea de ţesuturi moi ale capului

 prin aplicarea pe craniul cadavrului necunoscut a materialului plastic dinceară sculpturală în limitele de grosime dictate de sistemul osos alcraniului. &odelul sculptural o#ţinut poate fi fotografiat după regulilefotografiei operative de recunoaştere şi pre$entate rudelor şi altor

 persoane apropiate celui dispărut pentru recunoaştere.

1.# ($) /a cercetarea cauei de c!rupere, mart!rul S.Div!l adeclarat 'n cadrul audierii că /a 15 decembrie 2-1-, !rele1$#-, deplasndu0se spre casă prin parcul <alea M!ril!r=,s0a a"eat pe ! bancă, de unde a văut cum pe banca vecină3.@!nel A pers!ană cu &uncţie de răspundere din cadrul@nspect!ratului iscal a primit ! sumă de bani (d!lari

americani) de la !mul de a&acere 7.3umitra"cu, pe care 'lcun!a"te de mai mult timp, 'n sc+imbul pr!misiunii de a0is!luţi!na p!itiv pr!blema=.

Estimaţi dacă declaraţiile mart!rului S.Div!l p!t &iveri&icate prin acţiuni experimentale "i care ar &i &!rmeleacest!ra

 Subiectul II. Expertiza c"plexă2.1. (#) 3e&iniţi c!nceptul criminalistic al expertiei 4udiciare "i celeic!mplexe.) =n ca$ul în care constatarea vreunei circumstanţe ce poate aveaimportanţă pro#atorie în cau$a penală este posi#ilă numai în urmaefectuării unor investigaţii în diferite domenii, se dispune eperti$acompleă.(6) =n #a$a totalităţii datelor constatate în cadrul eperti$ei complee,eperţii, în limitele competenţei lor, formulea$ă conclu$ii desprecircumstanţele pentru constatarea cărora a fost dispusă eperti$a.(3) 2pertul nu are dreptul să semne$e acea parte a raportului deeperti$ă compleă ce nu ţine de competenţa sa.

Expertia simple, efectuate de către un specialist dintr-unanumit domeniu de activitate ori de cte ori organul de cercetare penalăconstată că pentru sta#ilirea anumitor fapte sau împre"urări de fapt sunt

necesare cunoştinţe speciale. în acest ca$ specialistul de sine stătător eaminea$ă materialele puse la dispo$iţia sa, pre$entnd un raport deeperti$ă cu conclu$ii asupra pro#lemelor înaintate de către organul deurmărire penală8

2.2. (5) Evidenţiaţi "i exempli&icaţi elementele distinctive aleexpertiei c!mplexe "i a celei e&ectuate 'n c!misie.

- efectuate de o comisie - un colegiu de specialişti dintr-un

anumit domeniu. 0stfel, se înfăptuiesc eperti$elerepetate, dar şi unele eperti$e primare, dacă pro#lemele ce urmea$ă a ficlarificate pot influenţa în mod direct soluţionarea cau$ei, de eemplu,eperti$a psi%iatrică pentru a determina responsa#ilitatea autorului faptei

 penale, medico-legală pentru a sta#ili cau$a aşa-numitor erori medicalecu consecinţe grave ş.a.8

- compleă, la care îşi dau concursul, cooperea$ăspecialişti din domenii diferite. 4a această eperti$ă împre"urările cau$eisau mi"loacele materiale de pro#ă se supun unei eaminărimultidisciplinare, în #a$a re$ultatelor o#ţinute făcndu-se conclu$ie

unică.

rtic!lul 169. 2perti$a de comisie() 2perti$ele complicate şi contraeperti$ele se efectuea$ă de o comisiedin cîţiva eperţi de acelaşi profil. 4a cererea părţilor, în componenţacomisiei de eperţi pot fi incluşi eperţii invitaţi de ele. 2perţii seconsultă între ei şi, a"ungînd la o opinie comună, întocmesc un raportunic, pe care ei toţi îl semnea$ă. acă între eperţi eistă de$acord,fiecare dintre ei pre$intă raport separat cu privire la toate între#ările saunumai cu privire la acele între#ări pe marginea cărora eistă de$acord.(6) Cerinţa organului de urmărire penală sau a instanţei de "udecată caeperti$a să fie efectuată de o comisie de eperţi este o#ligatorie pentruşeful instituţiei de eperti$ă. acă eperti$a este pusă în sarcinainstituţiei de eperti$ă, conducătorul ei este în drept să organi$e$eefectuarea eperti$ei în mod colegial.

rtic!lul 16$. 2perti$a compleă() =n ca$ul în care constatarea vreunei circumstanţe ce poate aveaimportanţă pro#atorie în cau$a penală este posi#ilă numai în urmaefectuării unor investigaţii în diferite domenii, se dispune eperti$acompleă.(6) =n #a$a totalităţii datelor constatate în cadrul eperti$ei complee,eperţii, în limitele competenţei lor, formulea$ă conclu$ii desprecircumstanţele pentru constatarea cărora a fost dispusă eperti$a.(3) 2pertul nu are dreptul să semne$e acea parte a raportului de

eperti$ă compleă ce nu ţine de competenţa sa.

2.#. ($) Evaluaţi genurile de expertie 4udiciare c!mplexe care seimpun 'n situaţia cercetării unei in&racţiuni de vi!l,urmată de !m!r cu demembrarea cadavrului.'ractica unităţilor de eperti$ă demonstrea$ă că organele

de urmărire penală de cele mai multe ori apelea$ă la următoarele genuride eperti$ă compleă7

8/16/2019 Criminalistica Examen Teste 2016

http://slidepdf.com/reader/full/criminalistica-examen-teste-2016 24/27

- medico-legală şi criminalistică în vederea sta#iliriinaturii

urmelor, direcţiei şi succesiunii împuşcăturilor, modului încare au fost aplicate o#iectele cu care a activat agresorul8

- medico-legală şi autorutieră pentru a determinami"locul de transport care a lovit sau a călcat victima, po$iţia acesteia înmomentul accidentului8 natura urmelor şi a le$iunilor corporale.

- medico-legală şi c%imică sau #ioc%imică care asigurăsta#ilirea împre"urărilor şi su#stanţelor care au provocat intoicaţii înmasă8

- #alistică şi c%imică sau #alistică şi fi$ico-c%imică lacercetarea muniţiilor, materialelor eplo$ive şi a armelor de foc aplicatela comiterea anumitor infracţiuni8

- te%nică a documentelor şi c%imică pentru sta#ilireamodului şi a materialelor folosite la corodarea tetului documentului, ladeterminarea falsului prin adăugire şi refacere de tet etc.

TEST nr. 2:

Pentru examenul de curs la disciplina  CRIMINALISTICA

 Subiectul I. +alsul $n documente

1.1 (3) 3e&iniţi n!ţiunea de d!cument "i de &als 'n d!cumente.în criminalistică, falsul în documente figurea$ă su# două aspecte7intelectual şi material. 9alsul intelectual constă în atestarea faptelor sauîmpre"urărilor într-un act scris ce nu corespund realităţii. 4a aceastăcategorie de fals se referă #onurile de livrare fictivă a unor #unurimateriale, actele privind alterarea mărfurilor, adesea fa#ricate fictiv decătre persoanele cu atri#uţii de serviciu la agenţii economici de stat, alteacte prin care se atestă fapte neadevărate.ta#ilirea falsului intelectual reclamă efectuarea unei complee activităţide cercetare criminalistică, nu de puţine ori #a$ată şi pe concursulspecialiştilor în alte domenii (conta#ilităţii, economiei şi comerţului,finanţelor şi activităţii #ancare, te%nologiei de producţie industrială sauagrară).9alsul material constă în modificarea conţinutului iniţial al documentelor

 preeistente. 2l poate avea diverse forme, cele mai frecvente fiindmodificarea conţinutului iniţial al documentului prin $nlăturare, adăugire

sau refacere de tet şi contrafacerea recizitelor în documentele preeistente, în special a semnăturilor, impresiunilor instrumentelor de

autentificare (ştampilelor) şi sc%im#area fotografiilor 1.2 (5) naliaţi indicii &alsului realiat prin 'nlăturare "i

adăugire de text.înlăturarea de tet este una din modalităţile frecvent aplicate lafalsificarea actelor scrise. în funcţie de modul in care s-a operat,deose#im înlăturarea mecanică şi c%imică. înlăturarea mecanică constă înştergerea

 parţială sau totală a scrisului prin ră$uire sau radiere cu diferite o#iecte(lamă, arc, radieră etc.)înlăturarea prin ştergere, deoarece este însoţită de acţiuni mecaniceasupra suportului, produce un şir de modificări fi$ice ale %rtiei, ele

 pre$entnd elemente caracteristice ale falsului, urme ale ştergerii.0cestea sunt7) su#ţierea %rtiei în locul ră$uirii sau radierii86) scămoşarea %rtiei, starea dislocată a particulelor de %rtie83) lipsa luciului în $ona deteriorată prin ştergere8:) vătămarea elementelor de protecţie şi ale celor tipograf ice, dacădocumentul are atare elemente8+) afectarea elementelor grafice învecinate8) pre$enţa unor resturi de coloranţi din tetul înlăturat.In ca$ul cnd pe suprafaţa afectată prin ştergere s-a depus un nou tet,

acestuia îi va fi caracteristic7 deose#irea coloranţilor folosiţi şi difu$iacer-nelurilor în părţile laterale ale scrisului, dar şi în profun$imea %rtiei,

 pnă la pătrunderea pe partea opusă a documentului.9alsul prin înlăturarea c%imică de tet se reali$ea$ă prin corodarea saudecolorarea scrisului cu su#stanţe c%imice (acid citric, natricaustic, apăoigenată, sulfit de sodiu, soluţie de var etc).ecolornd tetul scris, su#stanţele c%imice acţionea$ă concomitent şiasupra suportului, %rtia îşi pierde luciul, culoarea, elasticitatea. 'ot fideteriorate de asemenea elementele de protecţie şi cele tipografice,

 precum şi unele semne grafice învecinate.în criminalistică elementele caracteristice ale corodării de tet sunturmătoarele7

 F $onele mate pre$ente pe suprafaţa documentului în locurileintervenţiei c%imicalelor8

 F fisurile de suprafaţă pre$ente pe sectoarele influenţate de c%imicale8 F petele gal#ene pre$ente pe %rtia al#ă şi al#icioase pe %rtia color8 F deteriorările elementelor de protecţie şi ale celor litografice8 F decolorarea parţială a unor semne grafice învecinate8 F resturile tetului înlăturat In ca$ul corodării incomplete a scrisului8 F urmele de presiune, create de instrumentul cu care s-a scris tetulînlăturat.; variantă aparte de fals prin înlăturarea tetului o constituie acoperireascrisului sau a unor semne grafice prin %aşurare sau prin pete de cerneală,tuş sau alţi coloranţi.2aminarea acestei categorii de fals are ca scop reconstituirea tetuluiînlăturat. 'rintre metodele aplicate, mai efective s-au dovedit a fi metodafotografiei separatoare de culori, eaminarea în lumină filtrată şi înradiaţii invi$i#ile.

1.# ($) *n cadrul perc+eiţiei 'n apartamentul cetăţeanului.Stratan, bănuit de redactarea "i &!l!sirea de acte &alse au&!st depistate "i ridicate $ reţete cu prescripţie medicală asubstanţel!r narc!tice. T!ate reţetele aveau amprenta"tampilei p!liclinicii nr.12 "i semnătura din numele medicului0"e& 3.Ste&!gl!, cu semne ce pun la 'nd!ială &aptul că reţetele 'nlitigiu au &!st eliberate de instituţia pe care acesta ! c!nduce.%ercetarea viuală a reţetel!r respective au pus 'n evidenţăunele semne de &als ca 1) structura gra&ică diversă a literel!rp=, l=, n=, g=? 2) asimetria desenel!r ce c!nstituie stemamedicală a instituţiei? #) tremurături 'n traseele ascendenteale semnăturii medicului0"e& ".a.  Estimaţi tipul expertiel!r "i sarcinile acest!ra, reultnddin c!ndiţiile enunţate 'n speţă, adică, 'ntrebările adresate

spre s!luţi!nare experţil!r.

 Subiectul II. 8eri(icarea #eclara$iil"r bă!uitului şi %!6i!uitului.2.6 (#) @dentidicaţi activităţile pr!cesuale "i extrapr!cesuale de

veri&icare a declaraţiil!r bănuitului "i 'nvinuitului.0ctivitatea de verificare a declaraţiilor învinuitului sau #ănuitului sedesfăşoară în trei fa$e. 4a prima fa$ă, după ce persoanelor participante lise aduce la cunoştinţă conţinutul şi sarcinile activităţii ce urmea$ă a fi

efectuată, drepturile şi o#ligaţiunile ce le revin potrivit legislaţiei învigoare, persoanei ale cărei mărturii se verifică, i se solicită să declare înmod succint totul ce se referă la fapta cercetată şi la împre"urările în careea a fost săvrşită. Celui ascultat i se pot adresa-între#ări de preci$are,inclusiv cu privire la căile de deplasare.<rmea$ă apoi fa$a a doua de deplasare spre locul faptei. 'ersoana alecărei declaraţii se verifică tre#uie să ocupe în mi"locul de transport un loccomod pentru a putea indica direcţia deplasării. 'e parcurs, acesteia i se

 pot adresa între#ări referitoare la direcţia deplasării, o#iectele şielementele distinctive ale traseului.9a$a a treia cuprinde relatările propriu-$ise ale învinuitului sau #ănuituluinemi"locit la faţa locului, fiarea acestora în procesul-ver#al şi prinaplicarea metodelor te%nice cunoscute (fotografierea, înregistrarea videoşi pe #andă de magnetofon). Ca şi în ca$ul ascultării propriu-$ise, celuiascultat i se vor adresa între#ări de preci$are şi completare, solicitndu-i-se, totodată, acţiuni de demonstrare a faptelor şi împre"urărilor la care afăcut referiri.

2.5 (5) Evidenţiaţi pr!cedeele tactice de veri&icarea la l!cul

in&racţiunii a declaraţiil!r bănuitului "i a 'nvinuitului.9ără a reproduce în detaliu prescripţiile procesuale prevă$ute asupra

 procesului-ver#al de ascultare a #ănuitului şi învinuitului, menţionăm cădin perspectiva tactică acest act de fiare tre#uie să corespundă anumitorcerinţe7a) Consemnarea declaraţiilor să se efectue$e în succesiunea în care s-adesfăşurat audierea, adică să reflecte etapele pe care le parcurgeactivitatea de ascultare. 5espectarea acestei cerinţe asigură apreciereadeclaraţiilor #ănuitului şi învinuitului nu numai după conţinut, dar şidupă modul în care ele au fost o#ţinute. 2ste evident că doar înconformitate cu aceste cerinţe, procesul-ver#al de ascultare va fi denatură să reflecte po$iţia lor la etapa iniţială de ascultare, transformareaacesteia pe parcursul audierii, cadrul tactic la care s-a procedat cu prile"ulascultării.

 #) Conţinutul procesului-ver#al de ascultare tre#uie să repre$inteîntocmai informaţia comunicată de cel ascultat. 9aptele relatate se vorînregistra detaliat, integral, cu respectarea strictă a succesiunii produceriilor şi fără a se omite ceva ce ar avea importanţă pentru soluţionarea "ustăa cau$ei, după cum nici nu se va adăuga nimic la cele relatate de cătreînvinuit sau #ănuit. 'rocesul-ver#al se întocmeşte într-o formă laconică,conci$iunea sa însă nu tre#uie să fie în detrimentul fiării depline a

declaraţiilor. 0ceasta nu înseamnă că îii procesul-ver#al de ascultare vorfi consemnate date şi detalii vădit inutile, lipsite de legătură cu fapta ce seaflă în cercetare. în această ordine de idei se iscă între#area cum să se

 procede$e în situaţia în care anumite fapte, importante din punctul devedere al intereselor învinuitului sau #ănuitului, sunt considerate de cătrecel ce conduce ascultarea inutile, lipsite de orice semnificaţie pentrucau$ă.c) tilul în care este redactat procesul-ver#al de ascultare tre#uie săreflecte personalitatea celui ascultat, posi#ilităţile ver#ale pe care el lefoloseşte în procesul de comunicare, formele lingvistice utili$ate cu acest

 prile". Mu se admite înlocuirea elementelor vii ale lim#a"ului celuiascultat cu forme tipi$ate, orice altă formă de stili$are a declaraţiilor.d) 'rocesul-ver#al tre#uie să cuprindă toate între#ările adresate

 #ănuitului sau învinuitului şi, fireşte, răspunsurile la fiecare între#are în parte. iscuţia care se mai duce asupra acestei pro#leme în literatura despecialitate este vădit inutilă. între#ările, prin intermediul cărora sereali$ea$ă procedeele tactice, inclusiv cele de pre$entare a pro#elor, sau

 prin care se clarifică anumite împre"urări de fapt, demonstrea$ă, prinforma şi conţinutul lor, atmosfera în care s-a desfăşurat ascultarea şi decifiate fiind, contri#uie la aprecierea de către instanţa de "udecată adeclaraţiilor învinuitului făcute în fa$a de anc%etă.%a "i !rice altă activitate pr!cesuală, veri&icarea declaraţiil!r 

 'nvinuitului sau bănuitului prin repr!ducerea acest!ra la &aţa l!culuipresupune anumite acţiuni de pregătire. înainte de toate se vadetermina componenţa ec%ipei care se va deplasa la faţa locului.erificarea declaraţiilor la faţa locului se face în pre$enta a doi martoriasistenţi, pentru a asigura o#iectivitatea şi preîntmpina eventualeleîncercări de a contesta re$ultatele o#ţinute într-o fa$ă ulterioară a

 procesului penal. în ma"oritatea ca$urilor verificarea declaraţiilor sedesfăşoară în locuri pu#lice (case de locuit, unităţi de producţie sau dedeservire socială, stră$i sau în alte locuri cu acces larg ş.a.). 'entrumenţinerea ordinii şi pa$a locului fapte se impune deci includerea încomponenţa ec%ipei a cola#oratorilor organelor de poliţie. în ca$urilenecesare se vor invita specialişti în domeniul criminalisticii, medicineilegale sau în anumite ramuri te%nice, în ipote$a în care reproducereadeclaraţiilor presupune utili$area anumitor mi"loace te%nice.0poi se vor lua măsuri de pregătire a o#iectelor cu a"utorul căroraînvinuitul sau #ănuitul vor opera în vederea demonstrării activităţii lor şia altor persoane implicate în activitatea infracţională. 'refera#ile,

 #ineînţeles, sunt o#iectele originale, cu ecepţia ca$urilor cnd folosireaacestora repre$intă un anumit grad de pericol (arme de foc, eplo$ive)sau contravine normelor etice (cadavrul). în atare situaţii o#iecteleoriginale se înlocuiesc cu mula"e.<n capitol aparte repre$intă pregătirea mi"loacelor te%nico-criminalisticeşi a celor de transport. 2ste contraindicată şi c%iar imposi#ilă reali$areaacestei activităţi fără a avea la dispo$iţie un mi"loc de transport, pentru caec%ipa de investigare să se poată deplasa la locul faptei.0ctivitatea de verificare a declaraţiilor învinuitului sau #ănuitului sedesfăşoară în trei fa$e. 4a prima fa$ă, după ce persoanelor participante lise aduce la cunoştinţă conţinutul şi sarcinile activităţii ce urmea$ă a fiefectuată, drepturile şi o#ligaţiunile ce le revin potrivit legislaţiei învigoare, persoanei ale cărei mărturii se verifică, i se solicită să declare înmod succint totul ce se referă la fapta cercetată şi la împre"urările în careea a fost săvrşită. Celui ascultat i se pot adresa-între#ări de preci$are,inclusiv cu privire la căile de deplasare.<rmea$ă apoi fa$a a doua de deplasare spre locul faptei. 'ersoana alecărei declaraţii se verifică tre#uie să ocupe în mi"locul de transport un loccomod pentru a putea indica direcţia deplasării. 'e parcurs, acesteia i se

 pot adresa între#ări referitoare la direcţia deplasării, o#iectele şielementele distinctive ale traseului.9a$a a treia cuprinde relatările propriu-$ise ale învinuitului sau #ănuituluinemi"locit la faţa locului, fiarea acestora în procesul-ver#al şi prinaplicarea metodelor te%nice cunoscute (fotografierea, înregistrarea videoşi pe #andă de magnetofon). Ca şi în ca$ul ascultării propriu-$ise, celuiascultat i se vor adresa între#ări de preci$are şi completare, solicitndu-i-

se, totodată, acţiuni de demonstrare a faptelor şi împre"urărilor la care afăcut referiri.

2.# ($) Evaluaţi elementele de pregătire a veri&icării la &aţa l!cului adeclaraţiil!r bănuitului "i 'nvinuitului.

%a "i !rice altă activitate pr!cesuală, veri&icareadeclaraţiil!r  'nvinuitului sau bănuitului prin repr!ducerea acest!rala &aţa l!cului presupune anumite acţiuni de pregătire. înainte de toate

se va determina componenţa ec%ipei care se va deplasa la faţa locului.erificarea declaraţiilor la faţa locului se face în pre$enta a doi martoriasistenţi, pentru a asigura o#iectivitatea şi preîntmpina eventualeleîncercări de a contesta re$ultatele o#ţinute într-o fa$ă ulterioară a

 procesului penal. în ma"oritatea ca$urilor verificarea declaraţiilor sedesfăşoară în locuri pu#lice (case de locuit, unităţi de producţie sau dedeservire socială, stră$i sau în alte locuri cu acces larg ş.a.). 'entrumenţinerea ordinii şi pa$a locului fapte se impune deci includerea încomponenţa ec%ipei a cola#oratorilor organelor de poliţie. în ca$urilenecesare se vor invita specialişti în domeniul criminalisticii, medicineilegale sau în anumite ramuri te%nice, în ipote$a în care reproducereadeclaraţiilor presupune utili$area anumitor mi"loace te%nice.

0poi se vor lua măsuri de pregătire a o#iectelor cua"utorul cărora învinuitul sau #ănuitul vor opera în vederea demonstrăriiactivităţii lor şi a altor persoane implicate în activitatea infracţională.'refera#ile, #ineînţeles, sunt o#iectele originale, cu ecepţia ca$urilor cnd folosirea acestora repre$intă un anumit grad de pericol (arme de foc,eplo$ive) sau contravine normelor etice (cadavrul). în atare situaţiio#iectele originale se înlocuiesc cu mula"e.

<n capitol aparte repre$intă pregătirea mi"loacelor te%nico-criminalistice şi a celor de transport. 2ste contraindicată şi c%iar imposi#ilă reali$area acestei activităţi fără a avea la dispo$iţie un mi"locde transport, pentru ca ec%ipa de investigare să se poată deplasa la loculfaptei.

TEST nr. 2C

Pentru examenul de curs la disciplina  CRIMINALISTICA

 Subiectul I. Expertiza balistică.1.1(#) 3e&iniţi n!ţiunea de expertiă balistică "i determinaţi !biectele"i sarcinile acesteia.

1.2(5) !rmulaţi n!ţiunea armei de &!c "i analiaţi mecanismele eic!mp!nente.

1.#($) %lasi&icaţi urmele &!l!sirii armel!r de &!c "i decideţi asuprain&!rmaţiil!r ce p!t &i desprinse din analia prealabilă a l!r la &aţal!cului.

 Subiectul II. Sarcinile cercetării cada#rului la faţa locului.2.1 (#) 3escrieţi sarcinile cercetării l!cului depistării unui cadavruuman "i particularităţile cercetării acestuia la &aţa l!cului.

*actica eaminării eterioare a cadavrului la faţa loculuicuprinde două fa$e7 eaminarea generală şi eaminarea detaliată7

 %aminarea generală a cada#rului include7 fiarea po$iţiei cadavrului şi situarea lui la faţa locului8 starea eterioară acadavrului şi a %ainelor de pe el8 uneltele, mi"loacele de pricinuire amorţii, descoperite pe sau alături de cadavru.

 %aminarea detaliată a cada#rului  presupune studiereaminuţioasă a %ainelor, corpului, o#iectelor, actele descoperite asupracadavrului.2.2 (5) naliaţi pr!cedeele de &ixare &!t!gra&ică a cadavrului.

în conformitate cu regulile tactice, formulate In #a$a practicii generali$ate, la locul faptei se produc patru genuri de fotografii7fotografia de orientare, fotografia-sc%iţă, cea de nod şi cea de detaliu.

 +otografia de orientare serveşte la fiarea locului fapteicu unul sau mai multe puncte de orientare. ; atare fotografie tre#uie să

 permită identificarea locului unde s-a săvrşit fapta ilicită. 4a faţa loculuiorganul de cercetare sta#ileşte parametrul locului faptei şi concomitent

fiea$ă punctele de reper ale acestuia. 2le pot fi ansam#luri de clădiri sauo singură clădire cunoscută după destinaţie (şcoală, spital, gară etc),diferite indicatoare de stră$i, #orne Kilometrice, un ia$, ru şi c%iar uneledemente de ordin topografic ale terenului desc%is (fig. &?!.

9otografia de orientare se reali$ea$ă In cadrul fa$ei tfeo#servare preliminară a locului faptei, =naintea operaţiilor de cercetare Inmăsură să provoace modificări ale stării iniţiale a locului. 2a se eecutăde la distanţa impusă de necesitatea încadrării corecte a întregii am#ianţe.Cu acest prile" se vor folosi aparatele cu, o#iective fotografice respective,tn situaţiile cnd amplasamentul locului faptei nu permite reproducereaacestuia pe o fotografie unitară, se va proceda la metoda panoramică.

 +otografia-sciţă se aplica pentru înregistrarea fotograficăa locului propriu-$is al faptei, i$olat de mediul încon"urător. Ca şifotografia de orientare, se eecută la fa$a iniţială de cercetare, insistndu-se att asupra

ta#loului în întregime al locului faptei, ct şi asupratuturor o#iectelor din perimetrul acestuia.

9otografia-sc%iţă poate fi unitară, cnd locul faptei estereprodus pe o singură fotografie, şi în forma unei serii de fotografii, încare locul faptei este fiat pe sectoare. 9otografia în serii se aplică însituaţiile cnd forma locului faptei (două sau mai multe încăperi) eclude

 posi#ilitatea eecutării unei fotopanorame. ; variantă a fotografiei-sc%iţăîn serii, indispensa#ilă fiării părţilor opuse ale o#iectelor voluminoase(ale unei maşini avariate), este fotografia contrară sau încrucişată,constnd în reproducerea locului faptei din două sau patru po$iţiidiametral opuse (fig. &B!.

 +otografia de nod se referă la înregistrarea unor o#iecteapreciate ca fiind principale, datorită faptului implicării lor în activitateainfracţională, sau care repre$intă consecinţele infracţiunii. Ca principale

 pot fi considerate cadavrul in ca$ul unui omor, mi"loacele de transportavariate în ca$ul unui accident de circulaţie, uşa forţată in urma unui furt,armele şi instrumentele folosite în timpul săvrşirii infracţiunii ş.a.

9otografia de nod se eecută in condiţiile locului faptei deasemenea in etapa iniţială de cercetare fără ca o#iectul fotografiat să fiescos din ansam#lul o#iectelor, ce constituie am#ianţa acestui loc. 0ceastase impune de scopul fotografiei date de a imagina nu numai aspectulgeneral şi po$iţia pe care o ocupă o#iectul principal în perimetrul loculuifaptei, dar şi legătura cu alte o#iecte din apropierea nemi"locită a lui.acă situaţia faptei cercetate reclamă fiarea dimensiunilor o#iectului

 principal sau diferenţa de mărime între el şi o#iectele ce- încon"oară, lafotografia de nod se va aplica metoda

metrică. 'entru a evita denaturări de ordin perspectiv,

o#iectele principale se fotografia$ă din po$iţii, cnd o#iectivul aparatuluicade perpendicular pe $ona din centru a planului suprafeţei frontalefotografiate. 5e$ultatele sunt eficiente dacă se aplică o#iective cu ung%imare de cuprindere.

9otografierea cadavrului, acesta fiind în mod apriorico#iectul principal în ca$urile de cercetare a unei morţi violente, sereali$ea$ă conform unor reguli suplimentare.

8/16/2019 Criminalistica Examen Teste 2016

http://slidepdf.com/reader/full/criminalistica-examen-teste-2016 25/27

copul fotografiei de nod a cadavrului este de a reproducecert po$iţia asectuia în spaţiu şi în raport cu o#iectele din am#ianţă, stareavestimentaţiei, le$iunile corporale vi$i#ile. 'entru reali$area acestui scop,cadavrul se fotografia$ă la faţa locului din partea de sus şi din am#ele

 părţi laterale. 'o$iţia tre#uie aleasă în aşa mod, ca aa optică ao#iectivului să cadă pe mi"locul cadavrului perpendicular planuluieterior al acestuia. Mu se recomandă fotografierea cadavrului de la capsau de la picioare, deoarece aceasta duce la denaturare de perspectivă şi,ca urmare, pe fotografie partea cadavrului apropiată de o#iectiv va păreamult mai mare dect părţile mai îndepărtate.

 +otografia de detaliu se aplică la faţa locului pentrufiarea urmelor infracţiunii şi a o#iectelor considerate corpuri delicte.copul acestei fotografii este, pe de o parte, de a fia şi a demonstra

 pre$enţa la faţa locului a anumitor urme (de mini, de picioare, deinstrumente, ale mi"loacelor de transport etc.) sau a unor o#iecte ( o armă,un tu# de cartuş, un topor, un o#iect de îm#răcăminte etc.) într-un modsau altul eploatate de făptuitor sau de alte persoane implicate, iar, pe dealtă parte, de a reda caracteristicile generale şi individuale ale urmelor şio#iectelor-corpuri delicte.

9otografia de detaliu, nominali$ată în literatura despecialitate şi fotografie a detaliilor, se eecută la fa$a a doua a cercetăriilocului faptei, cnd o#iectele purtătoare de urme, ct şi cele corp delict,fiind de"a fiate spaţial şi în corelaţie cu alte urme şi o#iecte pefotografiile-sc%iţă şi de nod, se pot deplasa şi staţiona în po$iţiifavora#ile din punctul de vedere al punerii în evidenţa fotografică acaracteristicilor ce interesea$ă.

2ecutarea fotografiei de detaliu tre#uie să corespundăurmătoarelor condiţii7

 F să redea materialul fotografic aşa cum acesta este perceput de organul sen$orial, eclu$ndu-se, în măsura posi#ilităţilor,eventualele denaturări8

 F să redea cu maimă preci$ie elementele caracteristiceşi detaliile urmei sau ale o#iectului supus cercetării criminalistice8

 F să asigure posi#ilitatea reali$ării măsurărilor necesaredeterminării dimensiunilor urmei şi ale o#iectului reprodus.

Condiţiile menţionate, în funcţie de specificul o#iectuluide fotografiat, impun respectarea următoarelor reguli7

a) att urmele, ct şi o#iectele-corp delict se vor fotografia în po$iţia, în care aa o#iectului să cadă perpendicular pesuprafaţa suportului urmei sau planul suprafeţei o#iectului in litigiu8

 #) pentru o imagine mai clară se recomandă folosirea adouă surse de lumină artificială, instalate #ilateral. 0paratul de fotografiatse fiea$ă pe un trepied sau un dispo$itiv de reproducere prevă$ut cu un

 #raţ de apropiere şi depărtare a aparatului8c) urmele, care nu se disting de culoarea suportului, spre

eemplu, urmele create prin secreţia glandei sudoripare, se evidenţia$ă în preala#il cu su#stanţe de revelare. 'entru evitarea strălucirilor dăunătoare, cu care ne confruntăm in ma"oritatea ca$urilor defotografiere a suprafeţei metalice, de sticlă ş. a., se recomandă folosireasurselor de lumină difu$ă, precum şi a filtrelor de polari$are8

d) fotografia urmelor, a căror detalii caracteristice suntmici, a celor de măini, de instrumente, unele le$iuni corporale, se vaeecuta la un anumit grad de mărire, recurgndu-se la utili$area inelelor intermediare care, fiind intercalate între o#iectiv şi cameră, mărescdistanţa focală, permiţnd astfel fotografierea de la distanţe mici, şi, înconsecinţă, o#ţinerea unei imagini mărite8

e) fotografia de detaliu se eecută întotdeauna în #a$ametodei riglei gradate.

2.# ($) Estimaţi regulile de detectare, &ixare, ridicare "i ambalare aurmel!r de natură bi!l!gică umană 'n cadrulcercetării l!cului unei !mucideri.

TEST nr. #-

Pentru examenul de curs la disciplina  CRIMINALISTICA

 Subiectul I. Met"#ele crii!alistice1.1. (#) 3e&iniţi n!ţiunea de met!dă a "tiinţei criminalistica "i daţiclasi&icarea l!r.1.2. (5) naliaţi &!rmele de aplicare 'n activitatea de urmărirepenală a met!dei de m!delare.1.#. ($) >.Sava a &!st reţinut 'n piaţa centrală, 'ncercnd să

c!mercialiee 1-- gr. de +a"i" (substa!$ă !arc"ticăextrasă #i! Ca!!abis). iind audiat, acesta a declaratcă a pr!curat0! de la S.Bic!laenc! care, 'mpreună cu.rnaut 'l apr!vii!neaă cu substanţe narc!tice, 'nsc!pul realiării ulteri!are pe piaţa din %+i"inău.Pentru veri&icarea acest!r declaraţii s0a pr!cedat lades&ă"urarea unei acţiuni de urmărire penală prin cares0ar stabili legăturile in&racţi!nale dintre S.Bic!laenc!"i rnaut.

Evaluaţi tipul "i tactica acestei acţiunii pr!cesuale.. Met"#ele crii!alisticii 

 Moţiunea de Nmetodă criminalisticăO poate fi definită ca ototalitate de acţiuni, operaţii şi mi"loace, inerente însuşirii realităţiio#iective, privind cercetarea infracţiunilor. 4a nivel practic, metodelecriminalistice se pre$intă în forma unor măsuri, operaţii şi mi"loacete%nico-ştiinţifice, aplicarea cărora asigură eficienţa activităţii organelor 

 "udiciare în vederea investigării şi prevenirii faptelor penale.Ca şi orice altă ştiinţă de sine stătătoare, criminalistica

ela#orea$ă metode proprii de cercetare, aplicnd date din diverse domeniiale ştiinţei contemporane. în anumite ca$uri, ea preia metodele ela#oratede alte ştiinţe, adaptndu-le la specificul cercetărilor criminalistice.

2la#orarea metodelor criminalistice este un procescontinuu, dinami$at de necesităţile unei permanente perfecţionări aleactivităţii organelor "udiciare.

omeniul specific de aplicare a metodelor criminalisticii,aşa cum este sfera "ustiţiei, impune anumite condiţii, cu care acesteatre#uie să fie în perfectă concordanţă. în primul rnd, indiferent deconţinutul şi destinaţia lor, metodele criminalistice tre#uie să fie ştiinţificargumentate, ceea ce presupune fondarea acestora att pe reali$ările

 proprii, ct şi pe cele aleştiinţelor eacte, precum şi apro#area lor practică. 'entru

a ela#ora astfel de metode, criminalistica tre#uie să ţină cont de

reali$ările in domeniile fi$icii, c%imiei, farmacologiei, #iologiei, psi%ologiei etc, şi, fireşte, de tendinţele practicii organelor "udiciare şi acelor de eperti$ă criminalistică.

0poi, ceea ce se referă în întregime la activitateaorganelor "udiciare, se cere ca metodele în discuţie să se încadre$e înlimitele cerinţelor legislaţiei în vigoare. 0plica#ile pot fi metodele cegarantea$ă determinarea o#iectivă a faptelor şi concomitent asigurătotalmente drepturile celor implicaţi în proces.

In fine, metodele criminalistice tre#uie să fie în deplinăconcordanţă cu normele etice, eclu$nd prin însuşi conţinutul lor umilinţa demnităţii persoanelor antrenate in procesul de cercetarecriminalistică. Mu pot fi admise ca fiind amorale şi deci nelegitimemetodele #a$ate pe violenţă psi%ică, înşelăciune, ameninţare şi şanta".

0stfel, cum s-a relevat de"a, în #a$a propriilor studiiaplicative, folosind pe scară largă reali$ările progresului te%nico-ştiinţific, criminalistica ela#orea$ă noi metode de cercetare, ceea ce aimpus preocupări privind sistemati$area lor.

eşi pro#lema clasificării metodelor criminalisticii nu afost lipsită de atenţie, ea nu poate fi considerată soluţionată complet. <nstudiu al literaturii de specialitate ar demonstra c%iar o disonanţă a

 po$iţiilor epuse. <nii autori clasifică metodele discutate în două-trei,alţii în şapte-opt categorii. <nul şi acelaşi fenomen, de eemplu,studierea şi generali$area eperienţei "udiciar-penale, e pre$entat diferitde către autori7 fie ca o#iect de aplicare a metodelor criminalisticii6, fie cametodă criminalistică de investigare3, fie ca sursă informativă:.

*otodată, o asemenea anali$ă a opiniilor demonstrea$ă,aceasta con-firmndu-se şi în practica "udiciară, că att la nivel teoretic,

ct şi la cel utilitar, se folosesc trei categorii de metode.-  general  ştiinţifice, particular Dtiinţifice şi speciale.

&etodele general ştiinţifice sunt specifice tuturor formelor de activitate umană, fiind folosite cu prisosinţă in cercetărilecriminalistice. 0cestea sunt7

)  )etoda obser#aţiei. 'ercepţia imediată, originală şiconsecventă, constituie forma iniţială, esenţială a procesului deidentificare a o#iectelor, fenomenelor şi faptelor cu semnificaţiicriminalistice. ;rganul "udiciar nu percepe nemi"locit infracţiunea, însă iacunoştinţă de ea prin contactul cu persoanele care au remarcat fapta saucircumstanţele comiterii acesteia şi prin cercetarea directă, sau prinintermediul eperti$ei, a diferitelor o#iecte şi fenomene ce apar dreptconsecinţe ale actului delictuos şi care au reflectat acţiunile infracţionale.

In activitatea criminalistică, metoda o#servaţiei areanumite trăsături specifice. 9ără a efectua o anali$ă detaliată, menţionămcă însuşi grupa"ul o#iectelor decercetare criminalistică, practic nelimitat,

 presupune o#servaţii multilaterale, reali$ate su# diverse forme.;#servaţia, efectuată de către organul de urmărire penală, diferă dupăconţinut şi modalitate, de la fapt la fapt, de la o acţiune procesuală la alta,de la un o#iect la altul. 2a poate fi efectuată nemi"locit de organul

 "udiciar, ca în situaţia cercetării la faţa locului, perc%e$iţiei,

eperimentului "udiciar, interogării, pre$entării pentru recunoaştere, precum şi de alte persoane ca în ca$ul eperti$ei criminalistice sau alactivităţii operative de r ecunoaştere.

2ficienţa aplicării metodei o#servaţiei e în funcţie de maimulţi factori, de însemnătate primordială fiind cel al capacităţiisen$oriale. e aici re$ultă importanţa pe care o deţine aplicareami"loacelor te%nico-ştiinţifice de cercetare criminalistică (a lupelor,microscoapelor, mi"loacelor fotografice, utila"elor speciale de iluminare,inclusiv a celor cu radiaţii ultraviolete, infraroşii etc.) menite săsporească posi#ilităţile percepti#ile şi, în ultimă instanţă, plenitudineao#servaţiei.

6)  )etoda măsurării. alorificarea cantitativă şi calitativăa diferitelor fenomene, procese şi o#iecte materiale în raport cu spaţiul şitimpul constituie o condiţie indispensa#ilă pentru toate cercetărilecriminalistice. 'rin măsurare in criminalistică se determină7

 F interpo$iţia diverselor o#iecte, urme şi corpuri delictein #a$a cărora devine posi#ilă reconstituirea ta#loului în ansam#lu allocului săvrşirii infracţiunii8

 F vec%imea unor evenimente, ca7 timpul împuşcăturii,durata acţiunilor in situaţia unui eperiment "udiciar, vite$a de deplasare

 pe #a$a urmelor de frnare în ca$ul unui accident de circulaţie ş.a.8 F forma şi dimensiunile urmelor create prin

reproducerea construcţiei eterioare a o#iectelor materiale, în special acelor de mini şi picioare, ale celor produse de diverse instrumente,ve%icule ş.a.8

 F volumul, greutatea, temperatura, concentraţia, gradulde re$istenţă, elasticitatea, densitatea, alte caracteristici ale o#iectelor materiale.

5eali$area măsurilor presupune aplicarea mi"loacelor te%nice respective.

Cum se va remarca ulterior, trusele şi la#oratoarelecriminalistice sunt dotate cu te%nicile necesare, inclusiv cu instrumentar de înaltă preci$ie, de natură să asigure măsurări pnă la nivel molecular.

3)  )etoda eperimentală. 5eproducerea administrată aunui fapt, activitate sau fenomen asigură verificarea prin eperienţă,

 posi#ilitatea acestora de a eista in condiţii refăcute de timp şi spaţiu.în criminalistică se disting7 eperimentul ştiinţific, care

are drept o#iectiv verificarea ipote$elor şi ideilor teoretice8 cel "udiciar, preconi$at de legislaţie ca acţiune de anc%etă şi cel de eperti$ă.

'rin intermediul eperimentului "udiciar, organul respectivva verifica eventualitatea reali$ării unei acţiuni, capacitatea de a percepeşi dacă persoana posedă sau nu anumite deprinderi. în domeniuleperti$ei criminalistice, eperimentul constituie o fa$ă de eaminare şiun mi"loc de o#ţinere a modelelor de comparaţie.

:)  )etoda modelării. în linii generale, metoda constă îninvestigarea o#iectului de studiu prin intermediul cercetării modeluluicreat artificial al acestuia.

&etoda modelării este atestată în toate domeniile decunoaştere şi activitate practică umană. 2a serveşte la verificarea practicăa diferitelor proiecte de construcţii, instalaţii, maşini şi agregate, precumşi a anumitor procese #iologice, sociale, te%nologice.

&etoda în cau$ă canali$ea$ă întreaga activitate decercetare criminalistică, reali$ndu-se att in formă materială, ct şi lanivelul imaginaţiilor mintale. 0rgumentul principal în susţinerea acesteite$e se desprinde din conţinutul activităţii de urmărire penală, care

 presupune trecerea de la versiunea privind o#iectul de cercetare, adică dela modelarea logică a faptei, spre o activitate compleă de verificare afiecărui element al versiunii, #a$ate la etapa iniţială pe date suficient demodeste. &odelele create mintal pot fi materiali$ate în forma unui plan-sc%iţă de lucru, a unui mula", sc%emă, formulă ş.a., pnă la reconstituireaîmpre"urărilor săvrşirii faptelor. ; categorie aparte de modelecriminalistice constituie portretul-sc%iţă, fotoro#otul, desenul grafic pe

 #a$a cărora organele respective nu de puţine ori o#ţinsuccese vădite în demascarea infractorilor, identificarea

cadavrelor, descoperirea o#iectelor tăinuite etc.

+)  )etoda comparaţiei. 'resupune confruntareao#iectelor materiale în vederea determinării identităţii sau apartenenţei lagrup.

în criminalistică metoda comparaţiei este folosită ca procedeu de cunoaştere în cadrul cercetării locului faptei, perc%e$iţiei, pre$entării spre recunoaştere şi altele, precum şi la un nivel te%nico-ştiinţific avansat In cadrul eperti$ei criminalistice.

B! )etoda descrierii. e aplică în criminalistică in vedereafiării informaţiei pro#ante o#ţinute de către organul "udiciar princontactul direct cu fiinţa sau o#iectul material in cadrul acţiunilor 

 procesuale (cercetarea la faţa locului, perc%e$iţia, pre$entarea sprerecunoaştere, interogatoriul etc.) sau In urma pre$entării de către

 persoanele cointeresate în proces (învinuitul, victima) a anumitor o#iecte.în activitatea eperţilor criminalişti descrierea este inerentă procesului decunoaştere a faptelor ce interesea$ă organul "udiciar. *oate celelaltemodalităţi de fiare a faptelor cu semnificaţie procesual penală, inclusivfotografia, înregistrarea videomagnetică şi altele sunt doar formeauiliare menite să asigure însuşirea datelor pre$entate prin descriere.

în criminalistică metoda descrierii are specificul săudeterminat de mai mulţi factori, dintre care menţionăm7

 F reglementarea procesuală a activităţilor de cercetarecriminalistică, a modului de fiare a re$ultatelor o#ţinute. 4egislaţia învigoare prevede anumite cerinţe asupra formei şi conţinutului tuturor actelor procesuale la redactarea cărora se utili$ea$ă metoda în discuţie8

 F sfera practic nelimitată a o#iectelor de studiucriminalistic. atorită caracterului său retrospectiv, investigarea

criminalistică presupune eaminarea tuturor o#iectelor care într-un modsau altul au reflectat fapta penală. în ma"oritatea ca$urilor acestea suntmultiple şi diverse. 9aţa locului, spre eemplu, se pre$intă printr-unspaţiu cu o mulţime ecesivă de o#iecte, a căror descriere nu este lesnede efectuat. &ultiple sunt, de regulă, şi o#iectele eperti$elor grafoscopice, "udiciar-te%nice a documentelor, traseologice, #alistice etc.2forturile întreprinse în vederea clasificării o#iectelor de studiucriminalistic (a urmelor infracţiunii, desenelor papilare, armelor şiinstrumentelor, a caracteristicilor maşinilor de scris, a impresiunilor deştampile falsificate etc.), facilitea$ă esenţial fiarea lor prin descriere.

pecificul metodei în cau$ă se manifestă, pe deHo parte, prin necesitatea utili$ării unui sistem lingvistic laconic şi, concomitent,epresiv la redactarea actelor procesual penale, iar pe de altă parte, prinaplicarea unui

lim#a" unificat, standard, ca în ca$ul descrieriisemnalmentelor eterioare ale persoanelor în viaţă sau ale cadavrelor neidentificate, prevă$ut de metoda portretului vor#it, a elementelor caracteristice ale desenelor papilare, a deprinderilor de a scriemateriali$ate în documente, a celor grafice ale maşinilor de dactilografiat,a altor o#iecte de eaminare criminalistică.

Categoria a doua de metode, frecvent aplicate în

criminalistică, constituie cele particular ştiinţifice. 4a această categorie sereferă metodele ce ţin de o#iectul de cercetare a unui domeniu ştiinţificaparte.

9iind în marea ma"oritate preluate în direct sau prinadaptare la specificul cercetărilor criminalistice din diverse ramuri aleştiinţelor naturale, metodele din această categorie sunt atestate su#diverse denumiri, de eemplu Nmetode fi$iceO , Nmetode de ramurăO6,Nmetode adaptate la specificul criminalisticiiO3, Nmetode ştiinţifice şite%niceO:. In toate ca$urile însă se au în vedere, în primul rnd, metodelefi$ice sau fi$ico-c%imice, matematice şi antropologice.

 )etode fizice sau fizico-cimice. intre multiplele metodefi$ice şi fi$ico-c%imice u$uale în cercetările criminalistice menţionămurmătoarele7

 F  )etoda optică inerentă activităţilor de cercetare peteren, dar mai cu seamă celor de la#orator. în practică s-a demonstrat căsunt frecvente situaţiile cnd cercetarea la faţa locului nu se poate limitala o#servarea directă cu oc%iul li#er. 'entru depistarea o#iectelor minuscule, a urmelor microreliefate sau create prin depuneri materialeimpercepti#ile, organul "udiciar va apela la instrumente optice. *ruselecriminalistice cu care sunt dotate organele respective au in componenţalor lupe simple şi speciale cu dispo$itive de iluminare, cu piedestal,

 #inoculare, de cap. Ct priveşte eperti$ele dactiloscopice, #alistice,

 "udiciar-te%nice ale documentelor, grafo-scopice, precum şi cele privindreconstituirea întregului după părţile de$mem#rate, acestea, în marea lor ma"oritate, de#utea$ă cu o eaminare microscopică.

 F  )etoda palpării fi$ice a suprafeţelor aplicată laidentificarea şi deose#irea după relief a o#iectelor supuse eaminărilor criminalistice. Cunoscută şi su# denumirea de  striagrafie, ea este inerentăeaminărilor o#iectelor din lemn, metal, masă plastică, a %rtiei, urmelor create de arme de foc pe muniţie, de tot felul de instrumente. Incriminalistică se folosesc att profilografele optico-mecanice, careînregistrea$ă re$ultatele palpării printr-o profilogramă, ct şi

 profilometrele ce indică gradul de nete$ime al reliefului. F  )etoda efectului de luminiscenţă, aplicată în

criminalistică pe scară largă pentru identificarea sau diferenţiereao#iectelor supuse eaminării prin depistarea pe suprafaţă sau încomponenţa lor a unor elemente luminis-cente.

&etoda in cau$ă se foloseşte la depistarea urmelor invi$i#ile de mini, la cercetarea actelor suspecte de fals prin adăugiresau corodare de tet, la depistarea urmelor create de factorii suplimentariai împuşcăturii, la evidenţierea petelor de ulei, clei, vopsea, snge, salivă,la diferenţierea tipurilor de %rtie, sticlă, manufactură, su#stanţe c%imiceetc.

 F  )etoda con#ertizării electrono-optice, de asemeneaaplicată frecvent în activitatea criminalistică de la#orator, constă întransformarea cu a"utorul converti$orului electrono-optic a energieiinvi$i#ile infraroşii în energie electrică, ulterior în energie vi$i#ilă.&etoda în cau$ă este, pe #ună dreptate, indispensa#ilă la evidenţiereaurmelor de snge, ulei, de vopsea, a indiciilor de fals în documente, are$iduurilor în urma tragerii din arma de foc. 0ctualmente se folosescconverti$oare porta#ile şi de la#orator, staţionare.

 F  )etoda difuzo-copiati#ă prin contact re$idă îndifu$area (transferarea) unor su#stanţe colorate de pe o#iectul deeaminare pe unul copiativ. Ca material copiativ se foloseşte %rtia defiltru sau cea gelatinată (fotografică) umedă. 0ceasta i-a determinat peunii autori să denumească metoda în cau$ă Ncopiere umedăO. Copiereanu necesită eforturi mari, dar de multe ori oferă re$ultatele scontate. ;foaie de %rtie su#ţire se fiea$ă pe o#iectul cercetat, fiind ulterior acoperită cu o foaie de %rtie de filtru îm#i#ată cu apă distilată. 0coperitcu o coală de pergament, materialul se pune la preş. 'entru transferarea

 prin difu$ie în gelatină, o coală de %rtie fotografică, se prelucrea$ă într-osoluţie de fia" fotografic, se spală în mod o#işnuit şi se usucă. înainte dea fi între#uinţată, %rtia se introduce în apă distilată caldă pe :-+ minute,apoi se $vntea$ă şi se presea$ă pe o#iectul in cau$ă.

&etoda se aplică la sta#ilirea pre$enţei unui colorant la

diferenţiere acestuia, la progno$area vec%iii tetelor, ladiferenţiereatraseelor decreioane c%imice, precum şi la determinarea succesiunii

traseelor intersectate ale rec%i$itelor in documente.'e lngă metodele enunţate în instituţiile de eperti$ă

 "udiciară în unele cercetări criminalistice se folosesc, după necesitate,metode fi$ice şi fi$ico-c%imice complee, de eemplu, de anali$ă

8/16/2019 Criminalistica Examen Teste 2016

http://slidepdf.com/reader/full/criminalistica-examen-teste-2016 26/27

spectrală, colorimetrică, fotocolorimetrică ş.a., care ţin de competenţaspecialiştilor cu pregătire profesională în aceste domenii.

 F  )etode matematice. &atematica F ştiinţa despreraporturile cantitative şi formele spaţiale ale realităţii o#iective, apărutăin antic%itate din necesităţi practice umane, devine cu timpul uninstrument deose#it de cunoaştere a naturii. 0vnd la #a$ă legităţileo#iective ale lumii materiale, matematica şi-a găsit aplicare practică întoate domeniile de activitate umană. Li in criminalistică rolul matematiciieste incontesta#il, înregistrarea o#iectivă a pro#elor materiale aleinfracţiunii, ceea ce repre$intă un imperativ al procesului penal, nu poatefi concepută fără determinarea în mod strict ştiinţific a dimensiunilor şi

 po$iţiilor spaţiale ale acestora. Indicii cantitativi asigură veridicitateaconstatărilor făcute de către organul "udiciar (cu prile"ul cercetării la faţalocului, perc%e$iţiei, a altor acţiuni procesuale) privind forma, culoarea,duritatea, temperatura o#iectelor ce pre$intă interes criminalistic. 'e

 principiile geometrice ale ştiinţei matematice sunt #a$ate procedeelefotometrice aplicate la fiarea am#ianţei locului faptei, la calculareaelementelor cărării urmelor, sta#ilirea direcţiei şi a locului de unde s-atras din arma de foc, la descrierea înfăţişării persoanei sau a cadavrului

după metoda portretului vor#it ş.a.<n rol de mare importanţă la efectuarea eperti$elor 

criminalistice "oacă metodele matematice7 a scrisului, a urmelor traseologice şi a celor create prin tragere din arma de foc, a impresiu%ilor de ştampile, a actelor dactilografiate, imaginilor fotografice etc. în #a$ametodelor matematice are loc determinarea elementelor caracteristice aleo#iectelor de identificat, valorificarea acestora după anumiţi indicicalitativi. 'roiecţiile geometrice constituie suportul ştiinţific al eperti$eicriminalistice de identificare după oasele craniului, imaginile fotografice.&etoda proiecţiei geometrice se aplică, de asemenea, la eaminareacriminalistică a scrisului, in special în procesul de comparare asemnăturilor. în ultimul timp criminaliştii manifestă un deose#it interesasupra posi#ilităţii aplicării metodei pro#a#ilităţii statistice la apreciereare$ultatelor eaminării comparative in cadrul eperti$elor de

identificare, urmărindu-se depăşirea factorului su#iectivce predomină în această etapă decisivă a eperti$elor criminalistice.

&etodele matematice nu se limitea$ă la partea te%nică acriminalisticii. 0numite operaţii matematice se aplică de asemenea întactica şi metodica cercetării faptelor penale. 2emplificative în acestsens sunt eperimentul de anc%etă, preconi$at verificării posi#ilităţiianumitor activităţi în condiţii concrete de timp, algoritmarea în #a$a

datelor medii statistice a cercetării unor categorii de infracţiuni şiutili$area cu acest prile" a mi"loacelor de calcul moderne. )etode antropologice. 'rintre ştiinţele care au cunoscut in

 "umătatea a doua a secolului trecut un înalt grad de de$voltare figurea$ăşi antropologia F ştiinţa despre originea, evoluţia şi tipi$area oamenilor după structura morfologică a corpului şi alte proprietăţi fi$ice.

5eali$ările acestei ştiinţe de mare valoare socială cusucces au început să fie folosite şi în criminalistică. 0stfel, 0lp%onseEertillon in ela#orea$ă metoda antropometrică de înregistrare

 penală a persoanelor supuse "ustiţiei, formulea$ă premisele ştiinţifice şi principiile identificării persoanelor după semnalmente, conturnd douădirecţii de aplicare practică7 la identificarea persoanelor implicate însăvrşirea infracţiunilor, precum şi a cadavrelor necunoscute, şi laînregistrarea antropometrică a persoanelor dispărute sau declarate incăutare. 'rin studii antropologice s-a sta#ilit eistenţa anumitor raporturide corelaţie între statura (înălţimea) persoanei şi dimensiunile unor părţicorporale în parte, in special, ale plantei picioarelor, suprafeţelor palmareş.a.

Cunoaşterea acestor legităţi a facilitat ela#orarea anumitor  procedee de calcul privind sta#ilirea după urme a apartenenţei la se, astaturii, dimensiunilor încălţămintei purtate etc.

Categoria a treia constituie, după cum anticipam, metode

speciale criminalistice, denumite de unii autori Nmetode de eaminare proprii criminalisticiiO, care pot fi încadrate în trei su#grupuri, după cumurmea$ă7

a) metodele te%nico-criminalistice destinate descoperirii,fiării şi ridicării urmelor materiale ale infracţiunii, desfăşurării evidenţeicriminalistice şi măsurilor de prote"are a valorilor sociale de atentăricriminale ca, spre eemplu, metodele fotografiei de fiare, aplicate încadrul cercetării la locul faptei sau în alte împre"urări, de relevare şiridicare a urmelor invi$i#ile de mini, a celor create de instrumente sau înurma

tragerii din arma de foc, cele vi$nd prevenirea furturilor ,traficurilor de stupefiante etc8

 #) &etodele eperti$elor criminalistice (grafoscopice,traseologice, #alistice ş.a.)8

c) metodele tactice de organi$are şi desfăşurare aacţiunilor procesuale, a întregii activităţi de cercetare a anumitor categorii de infracţiuni cunoscute su# denumirea de procedee tactice.

în literatura de specialitate se susţine că metodele specialecriminalistice se su#divi$ea$ă in cele destinate să deservească practica

 "udiciară şi cele aplicate în cercetările ştiinţifice, cum ar fi generali$area practicii înaintate, studierea şi adaptarea reali$ărilor altor ştiinţe laspecificul activităţilor criminalistice, anali$a şi evidenţa modalităţilor desăvrşire a actelor antisociale etc.

 Subiectul II. %pertiza criminalistică.

2.1 (#) 7epr!duceţi c!nceptul criminalistic al n!ţiunii de expertiăcriminalistică "i &aceţi ! clasi&icare a acest!ra.

Cercetare cu caracter te%nic făcută de un epert, la cerereaunui organ de "urisdicţie sau de urmărire penală ori a părţilor, asupra uneisituaţii, pro#leme etc. a cărei lămurire interesea$ă soluţionarea cau$ei.

2.2 (5) Evidenţiaţi sarcinile expertiei dactil!sc!pice identi&icat!are.

2.# ($) Estimaţi asupra genului de expertiă criminalistică care seimpune 'n caul unui d!cument 'n litigiu a căruic!nţinut este parţial ac!perit cu ! substanţă de cul!arealbastră "i &!rmulaţi 'ntrebările 'n &aţa ei; variantă aparte de fals prin înlăturarea tetului o

constituie acoperirea scrisului sau a unor semne grafice prin %aşurare sau prin pete de cerneală, tuş sau alţi coloranţi.2aminarea acestei categorii de fals are ca scop reconstituirea tetului

înlăturat. 'rintre metodele aplicate, mai efective s-au

dovedit a fi metoda fotografiei separatoare de culori,eaminarea în lumină filtrată şi în radiaţii invi$i#ile.intre mi"loacele te%nice de investigare, cu un deose#itsucces se foloseşte converti$orul optico-electronic alradiaţiilor infraroşii în lumină vi$i#ilă, care, fiind prevă$utcu ecran şi cu dispo$itiv pentru fotografiat, face posi#ilănu numai o#servarea directă, dar şi fotografierea tetuluiînlăturat prin acoperire

TEST nr. #1

Pentru examenul de curs la disciplina  CRIMINALISTICA

 Subiectul I. I!#e!ti(icarea pers"a!el"r #upă 6"ce şi 6"rbire.1.1. (#) @ndicaţi acţiunile de pregătire a preentării pers!anel!r spre

recun!a"tere după v!ce "i v!rbire.1.2. (5) Stabiliţi mi4l!acele te+nice criminalistice "i c!ndiţiile 'n care

este indicată aplicarea l!r la preentarea sprerecun!a"tere după v!ce "i v!rbire.

1.#. ($) /a cercetarea cauei de c!rupere, mart!rul S.Div!l a declarat 'n cadrul

audierii că /a 15 decembrie 2-1-, !rele 1$#-, deplasndu0se sprecasă prin parcul

 <alea M!ril!r=, s0a a"eat pe ! bancă, de unde a văut cum pebanca vecină

3.@!nel A pers!ană cu &uncţie de răspundere din cadrul@nspect!ratului iscal a

primit ! sumă de bani (d!lari americani) de la !mul de a&acere7.3umitra"cu, pe

care 'l cun!a"te de mai mult timp, 'n sc+imbul pr!misiunii de a0i<s!luţi!na p!itiv

pr!blema=. Pr!iectaţi care acţiuni experimentale v!r &i e &ectuate.+. reze!tarea spre recu!"aştere #upă 6"ce şi 6"rbire  4a

această modalitate ce recurge în două situaţii7 a) dacă victima susţine că areţinut vocea şi vor#irea agresorului care activa cu faţa mascată8 #) înca$ul în care martorul declară că a perceput, integral sau parţial, dialogulîntre anumite persoane care s-a desfăşurat în mod confidenţial sau încondiţii ce nu permiteau percepţia vi$uală.

9undamentul ştiinţific al acestei modalităţi de identificareîl constituie însuşirile principale ale vocii şi vor#irii de a se eteriori$a

 printr-o seamă de particularităţi individuale caracteristice persoanei, într-adevăr, datorită specificului aparatului respirator, elementelor cealcătuiesc aparatul vocal, nivelului de cunoaştere a lim#ii, fiecare

 persoană se deose#eşte după intensitatea, tem#rul şi tonul vocii, structuraşi calitatea vor#irii, precum şi după lim#a"ul folosit. ocea poate fi clară,înfundată, răguşită, na$ali$ată, guturală, iar vor#irea, la rndul ei - rapidă,lentă, clară, peltica, învălmăşită sau #l#ită, cu anumite forme de

 pronunţare defectuoasă a unor sunete sau cuvinte. In procesul vor#irii

 poate fi utili$at un lim#a" specific după stil, modul de eprimare,alcătuirea fra$elor şi, fireşte, după fondul leical, termeni de profesie,regionalisme, unităţi leicale din alte lim#i. <nele persoane vor comite învor#ire erori gramaticale, ca, de eemplu, pronunţarea incorectă acuvintelor ş.a.

'ractica organelor de urmărire penală confirmă că pre$entarea spre recunoaştere după voce şi vor#ire nu întotdeauna permite a o#ţine re$ultatul scontat satisfăcător. Insuccesele acesteiactivităţi sunt cau$ate, pe de o parte, de imposi#ilitatea perceperii decătre martor sau victimă în diverse condiţii de săvrşire a infracţiunii acaracteristicilor menţionate ale vocii şi vor#irii, şi, pe de altă parte, demodificările, nu de puţine ori intenţionate, ale vocii şi vor#irii celui ceurmea$ă a fi recunoscut.

'entru a depăşi dificultăţile condiţionate de factoriiindicaţi, este necesar ca pre$entarea să se desfăşoare în următoarea ordinetactică.

în una din două încăperi ce se află alături se invită persoana care tre#uie să recunoască şi patru martori asistenţi, cărora li seva eplica drepturile prevă$ute de lege, în legătură cu efectuarea acesteiactivităţi. &artorul sau victima se preîntmpină despre răspunderea

 penală pe care o pot suporta în ca$ul unei recunoaşteri false.0nc%etatorul cu doi martori asistenţi trec în încăperea

megieşă, unde se invită persoana care urmea$ă a fi identificată şi douăsau trei persoane selectate după regulile generale de completare agrupului de pre$entare spre recunoaştere. <ltimelor li se anunţă că

se va efectua o activitate de recunoaştere, dar fără aspecifica conţinutul ei. 4a această etapă, persoanele din grupul de

 pre$entare tre#uie să fie amplasate în încăpere astfel înct să nu fievă$ute de persoana c%emată să recunoască, aflată în camera de alături.

upă ce persoana care tre#uie identificată îşi va ocupalocul dorit în componenţa grupului de persoane pre$entate, cel ceconduce recunoaşterea, su# un pretet #ine gndit, va proceda la odiscuţie asupra unui su#iect neutru, dar care, în mod necesar, ar impune

 participanţilor pronunţarea anumitor fra$e şi cuvinte. ialogul se vaîntreţine cu fiecare persoană inclusă în grupul de recunoaştere într-oanumită ordine, începnd cu cea din partea stngă şi terminnd cu cea din

 partea dreaptă.0poi, din po$iţia uşii întredesc%ise dintre cele două

încăperi, organul care conduce activitatea va cere persoanei c%emate săfacă recunoaşterea, să declare dacă a identificat vreo persoană după voceşi vor#ire. acă aceasta răspunde afirmativ va fi c%emată să o indice înordinea în care s-a desfăşurat convor#irea. 0poi ea va trece în încăpereaunde se află grupul de persoane pre$entate şi, în pre$enţa lor şi amartorilor asistenţi, va specifica particularităţile vocii şi ale vor#irii dupăcare a făcut recunoaşterea. 'rocesul pre$entării spre identificare dupăvoce şi vor#ire tre#uie în întregime înregistrat pe #andă magnetică sauvideomagnetică.

în situaţia în care eistă pericolul unui comportamentimpulsiv din partea persoanei ce urmea$ă a fi recunoscută sau dacă

 persoana c%emată să facă recunoaşterea nu acceptă să fie confruntată cufăptuitorul, pre$entarea spre recunoaştere poate fi efectuată cu a"utorul

 #andei magnetice pe care sunt înregistrate vocea şi vor#irea persoaneianc%etate. e pot folosi înregistrări reali$ate special cu această oca$ie întimpul interogatoriului sau Hmodele li#ereH, adică înregistrări ale vocii şivor#irii persoanei efectuate pnă la declanşarea procesului penal.

0vnd în posesie materialele menţionate, organul decercetare va delimita -6 segmente ce redau mai eact caracteristicilevocii şi vor#irii persoanei care va fi identificată. Conţinutul acestor segmente va fi reprodus în faţa microfonului de către două persoane,selectate după regulile generale de completare a grupului de persoane

 pentru recunoaştere, în scopul înregistrării pe #anda feromagnetică, şi pre$entat spre audierea persoanei c%emate să recunoască în vedereaidentificării vocii şi vor#irii ei percepute în timpul săvrşirii infracţiuniisau în alte împre"urări.

 Subiectul II: Sarci!ile cercetării l"cului (aptei.2.1 (#) 3e&iniţi n!ţiunea "i analiaţi sarcinile cercetării la &aţa l!cului.

*n situaţia în care cercetarea la faţa locului este efectuatăneîntr$iat şi calitativ, organul învestit cu efectuarea ei, în #a$a unuistudiu consecvent şi cu raţiune a modificărilor parvenite în urma actuluiilicit, se va strădui să determine7

a) Matura "uridică a faptei. *a#loul de ansam#lu al loculuicercetat, o#iectele pre$ente sau lipsă, urmele lăsate prin desfăşurareaactivităţii infracţionale, starea o#iectului material al infracţiunii, potconduce la sta#ilirea, uneori în mod categoric, a naturii faptei (moartenaturală, omor, sinucidere, accident). e menţionat, în această ordine deidei, că, deci$ia privind natura faptei nu tre#uie să fie pripită, cu att maimult, premeditată. ituaţia de fapt de la faţa locului poate, între timp,suporta modificări de natură să conducă la conclu$ii eronate cu privire lafapta comisă.

situaţia respectivă organele de urmărire penală seconfruntă ori de cte ori autorul infracţiunii îndepărtea$ă cadavrul de lalocul unde s-a săvrşit actul de omor. 4ocul furtului şi cel în care au fostdescoperite #unurile sustrase se cercetea$ă aparte.

c) &odul în care a fost comisă infracţiunea. &odulsăvrşirii unei fapte penale cuprinde mi"loacele şi Hmetodele de pregătireşi reali$are a activităţii infracţionale sau de acoperire a urmărilor acesteia.0legerea de către făptuitor a unui anumit mod de operare dinmultitudinea de modalităţi posi#ile este condiţionată, pe de o parte, deîmpre"urările şi situaţia în care se activea$ă, iar pe de altă parte, de

deprinderile şi eperienţa făptuitorului, inclusiv infracţională.d) 0utorul faptei, mo#ilul şi scopul săvrşirii infracţiunii.

; sarcină deose#it de importantă pe care tre#uie să o re$olve cercetareala faţa locului re$idă în o#ţinerea de informaţii de natură să contri#uie lalimitarea cercului de persoane din rndul cărora să se recrute$e su#iectulinfracţiunii6 şi, în cele din urmă, să asigure identificarea acestuia.

e) Identitatea şi calitatea victimei. Cunoaşterea victimei şia calităţii acesteia are importanţă, înainte de toate, pentru orientareaactivităţii de cercetare, deoarece, în ma"oritatea ca$urilor, personalitateaei, repre$intă punctul de plecare în activitatea logică de ela#orare.şiverificare a versiunilor privind motivul şi eventualul scop urmărit defăptuitor. upă relaţiile, funcţiile şi îndeletnicirile victimei se potdelimita pnă la un cerc îngust persoanele suspectate de comitereainfracţiunii, determina desfăşurarea activităţilor procesuale şietraprocesuale necesare reţinerii acestora.

f) 0lte împre"urări în care s-a comis infracţiunea. în raportcu natura faptei, cercetarea la faţa locului va urmări, de asemenea,sta#ilirea efectelor dăunătoare ale infracţiunii sau ale faptei, al căreicaracter penal urmea$ă a fi sta#ilit, şi a factorilor care au cau$at saufavori$at declanşarea acestora, a altor împre"urări de fapt de natură săcontri#uie la reali$area în mod conştiincios a măsurilor profilactice 6  în

conformitate cu cerinţele legislaţiei procesual-penale în vigoare (art. +:,6+).

2.2 (5) 3es&ă"uraţi regulile, pr!cedeele "i met!dele tactice decercetare a l!cului &aptei.2.# ($) 3ecideţi asupra mi4l!acel!r de &ixare a reultatel!r cercetării

&urtului dintr0! casă pe pămnt pe adresa c. %!dru, str. S&. Petru, 5 'n situaţia, 'n

care au &!stdesc!perite urme de 'ncălţăminte pe p!dea, urme digitale pe unul

dintre pereţiicasei "i ! gaură 'n pla&!nul d!rmit!rului cu diametrul cca 55 cm.

TEST nr. #2

Pentru examenul de curs la disciplina  CRIMINALISTICA

 Subiectul I 3ixarea şi 6eri(icarea #eclara$iil"r bă!uitului şi a%!6i!uitului.1.1 (#) 3e&iniţi c!nceptul criminalistice de &ixare a declaraţiil!r

bănuitului "i a 'nvinuitului.

4egislaţia în vigoare reglementea$ă în mod detaliat activitatea de fiareşi verificare a declaraţiilor persoanelor ascultate în calitate de învinuiţisau #ănuiţi. 0stfel, potrivit legii (art. D+, 33 şi 3:, C''), mi"locul

 principal de înregistrare a declaraţiilor #ănuitului şi învinuituluiconstituie procesul-ver#al de ascultare, redactat de către organul careconduce ascultarea sau, la cerinţă, de către cel ascultat. Insă, deoarecelegea (art. +, C'') prevede posi#ilitatea aplicării mi"loacelor te%nicede înregistrare fonică şi videofonică, procesul-ver#al de ascultare poate fisuplinit cu o fonogramă ori videofonogramă "udiciară, cu un desen,sc%emă sau cu o altă formă grafică cu care cel ascultat şi-a ilustrat saueemplificat relatările.

1.2 (5) Evidenţiaţi pr!cedeele tactice "i mi4l!acele te+nice aplicatăcu !caia veri&icării la l!cul in&racţiunii a declaraţiil!rbănuitului "i a 'nvinuitului.

9ără a reproduce în detaliu prescripţiile procesuale prevă$ute asupra procesului-ver#al de ascultare a #ănuitului şi învinuitului, menţionăm cădin perspectiva tactică acest act de fiare tre#uie să corespundă anumitorcerinţe7a) Consemnarea declaraţiilor să se efectue$e în succesiunea în care s-adesfăşurat audierea, adică să reflecte etapele pe care le parcurgeactivitatea de ascultare. 5espectarea acestei cerinţe asigură apreciereadeclaraţiilor #ănuitului şi învinuitului nu numai după conţinut, dar şidupă modul în care ele au fost o#ţinute. 2ste evident că doar înconformitate cu aceste cerinţe, procesul-ver#al de ascultare va fi denatură să reflecte po$iţia lor la etapa iniţială de ascultare, transformareaacesteia pe parcursul audierii, cadrul tactic la care s-a procedat cu prile"ulascultării.

 #) Conţinutul procesului-ver#al de ascultare tre#uie să repre$inteîntocmai informaţia comunicată de cel ascultat. 9aptele relatate se vorînregistra detaliat, integral, cu respectarea strictă a succesiunii produceriilor şi fără a se omite ceva ce ar avea importanţă pentru soluţionarea "ustăa cau$ei, după cum nici nu se va adăuga nimic la cele relatate de cătreînvinuit sau #ănuit. 'rocesul-ver#al se întocmeşte într-o formă laconică,conci$iunea sa însă nu tre#uie să fie în detrimentul fiării depline adeclaraţiilor. 0ceasta nu înseamnă că îii procesul-ver#al de ascultare vorfi consemnate date şi detalii vădit inutile, lipsite de legătură cu fapta ce seaflă în cercetare. în această ordine de idei se iscă între#area cum să se

 procede$e în situaţia în care anumite fapte, importante din punctul devedere al intereselor învinuitului sau #ănuitului, sunt considerate de cătrecel ce conduce ascultarea inutile, lipsite de orice semnificaţie pentrucau$ă.c) tilul în care este redactat procesul-ver#al de ascultare tre#uie să

reflecte personalitatea celui ascultat, posi#ilităţile ver#ale pe care el lefoloseşte în procesul de comunicare, formele lingvistice utili$ate cu acest prile". Mu se admite înlocuirea elementelor vii ale lim#a"ului celuiascultat cu forme tipi$ate, orice altă formă de stili$are a declaraţiilor.d) 'rocesul-ver#al tre#uie să cuprindă toate între#ările adresate

 #ănuitului sau învinuitului şi, fireşte, răspunsurile la fiecare între#are în parte. iscuţia care se mai duce asupra acestei pro#leme în literatura despecialitate este vădit inutilă. între#ările, prin intermediul cărora se

8/16/2019 Criminalistica Examen Teste 2016

http://slidepdf.com/reader/full/criminalistica-examen-teste-2016 27/27

reali$ea$ă procedeele tactice, inclusiv cele de pre$entare a pro#elor, sau prin care se clarifică anumite împre"urări de fapt, demonstrea$ă, prinforma şi conţinutul lor, atmosfera în care s-a desfăşurat ascultarea şi decifiate fiind, contri#uie la aprecierea de către instanţa de "udecată adeclaraţiilor învinuitului făcute în fa$a de anc%etă.%a "i !rice altă activitate pr!cesuală, veri&icarea declaraţiil!r  'nvinuitului sau bănuitului prin repr!ducerea acest!ra la &aţa l!culuipresupune anumite acţiuni de pregătire. înainte de toate se vadetermina componenţa ec%ipei care se va deplasa la faţa locului.erificarea declaraţiilor la faţa locului se face în pre$enta a doi martoriasistenţi, pentru a asigura o#iectivitatea şi preîntmpina eventualeleîncercări de a contesta re$ultatele o#ţinute într-o fa$ă ulterioară a

 procesului penal. în ma"oritatea ca$urilor verificarea declaraţiilor sedesfăşoară în locuri pu#lice (case de locuit, unităţi de producţie sau dedeservire socială, stră$i sau în alte locuri cu acces larg ş.a.). 'entrumenţinerea ordinii şi pa$a locului fapte se impune deci includerea încomponenţa ec%ipei a cola#oratorilor organelor de poliţie. în ca$urilenecesare se vor invita specialişti în domeniul criminalisticii, medicineilegale sau în anumite ramuri te%nice, în ipote$a în care reproducerea

declaraţiilor presupune utili$area anumitor mi"loace te%nice.0poi se vor lua măsuri de pregătire a o#iectelor cu a"utorul căroraînvinuitul sau #ănuitul vor opera în vederea demonstrării activităţii lor şia altor persoane implicate în activitatea infracţională. 'refera#ile,

 #ineînţeles, sunt o#iectele originale, cu ecepţia ca$urilor cnd folosireaacestora repre$intă un anumit grad de pericol (arme de foc, eplo$ive)sau contravine normelor etice (cadavrul). în atare situaţii o#iecteleoriginale se înlocuiesc cu mula"e.<n capitol aparte repre$intă pregătirea mi"loacelor te%nico-criminalisticeşi a celor de transport. 2ste contraindicată şi c%iar imposi#ilă reali$areaacestei activităţi fără a avea la dispo$iţie un mi"loc de transport, pentru caec%ipa de investigare să se poată deplasa la locul faptei.0ctivitatea de verificare a declaraţiilor învinuitului sau #ănuitului sedesfăşoară în trei fa$e. 4a prima fa$ă, după ce persoanelor participante lise aduce la cunoştinţă conţinutul şi sarcinile activităţii ce urmea$ă a fiefectuată, drepturile şi o#ligaţiunile ce le revin potrivit legislaţiei învigoare, persoanei ale cărei mărturii se verifică, i se solicită să declare înmod succint totul ce se referă la fapta cercetată şi la împre"urările în careea a fost săvrşită. Celui ascultat i se pot adresa-între#ări de preci$are,inclusiv cu privire la căile de deplasare.<rmea$ă apoi fa$a a doua de deplasare spre locul faptei. 'ersoana ale

cărei declaraţii se verifică tre#uie să ocupe în mi"locul de transport un loccomod pentru a putea indica direcţia deplasării. 'e parcurs, acesteia i se pot adresa între#ări referitoare la direcţia deplasării, o#iectele şielementele distinctive ale traseului.9a$a a treia cuprinde relatările propriu-$ise ale învinuitului sau #ănuituluinemi"locit la faţa locului, fiarea acestora în procesul-ver#al şi prinaplicarea metodelor te%nice cunoscute (fotografierea, înregistrarea videoşi pe #andă de magnetofon). Ca şi în ca$ul ascultării propriu-$ise, celuiascultat i se vor adresa între#ări de preci$are şi completare, solicitndu-i-se, totodată, acţiuni de demonstrare a faptelor şi împre"urărilor la care afăcut referiri.

1.# ($) Evaluaţi c!ndiţiile 'n care 'nregistrarea audi!0vide! esteindispensabilă &ixării declaraţiil!r bănuitului "i 'nvinuitului.

eclaraţiile învinuitului şi #ănuitului pot fi înregistrate fonic sauvideofonic. 0plicarea acestor mi"loace de fiare este avanta"oasă din maimulte considerente. în primul rnd, înregistrarea fonica şi videofonicăasigură organului de cercetare posi#ilitatea de a se reîntoarce asupradeclaraţiilor învinuitului şi a #ănuitului pentru a studia modul demanifestare a acestora, starea psi%ică şi reacţiile care puteau fi trecute cuvederea pe parcursul ascultării. în rndul al doilea, aplicarea mi"loacelor

te%nice de înregistrare atri#uie activităţii de fiare un grad sporit deo#iectivitate su# aspectul cuprinderii tuturor împre"urărilor şi faptelor ceau constituit o#iectul dialogului între anc%etator şi anc%etat. în fine, înrndul al treilea, înregistrarea fonică şi videofonică a declaraţiilorînvinuitului sau #ănuitului instituie un plus de garanţie a sta#ilităţii lor,aceştia de acum înainte, neputnd afirma că au făcut declaraţii fiind, într-un fel sau altul, constrnşi.

 Subiectul II. articularită$i et"#ice pri6i!# cercetarea (urtului #i!apartae!te2.1 (#) !rmulaţi n!ţiunea de &urt "i indicaţi m!dul de c!mitere aacestei categ!rii de in&racţiuni.

9urtul din locuinţe pre$intă un grad sporit de pericolsocial, deoarece, de foarte multe ori, este urmat de uciderea victimei.

&etodele tactice criminalistice tre#uie adaptate laîmpre"urările în care s-a săvrşit fapta şi la mi"loacele folosite defăptuitori7 c%ei mincinoase, forţarea încuietorilor, pătrunderea prinescaladarea $idurilor etc. în practica organelor de urmărire penală suntcunoscute ca$urile în care infractorii urcă pe acoperişul #locului, folosesco#iecte din dotarea alpiniştilor şi co#oară pnă la geamul desc%is, princare pătrund în interior. Cu vali$ele încărcate cu o#iectele sustrase

 părăsesc apartamentul, fără a fi o#servaţi sau luaţi în seamă de locatari,care îi consideră ca pe cei mai paşnici musafiri, aflaţi în vi$ită la rude sau

 prieteni.0lteori, mi"loacele şi metodele folosite de făptuitori sunt

de-a dreptul surprin$ătoare, c%iar dacă unele se practică de $eci sau sutede ani, iar altele sunt de dată foarte recentă. 0stfel, uneori, furturile secomit fără pătrunderea infractorului în locuinţă, ci sustrăgnd o#iectele

 prin aruncarea pe fereastra desc%isă a unei mici sfere de plum#, avndfiate trei undiţe de ştiucă, şi scoaterea prin fereastră a o#iectelor agăţate.

9urturile din locuinţe nu se comit în mod întmplător, cisunt #ine pregătite. Cele mai numeroase ca$uri sunt semnalate în timpulverii, cnd populaţia oraşelor este plecată în concediu, la munte sau lamare, ori la rudele care locuiesc în sate. e asemenea, faptele sesăvrşesc în timpul $ilei, cnd ma"oritatea persoanelor apte de muncăsunt plecate de acasă. 9ăptuitorii folosesc soneria şi, dacă nu răspundenimeni, pătrund în apartament cu c%ei potrivite.

Indiferent de mi"loacele folosite de făptuitori, cercetarea lafaţa locului tre#uie efectuată cu respectarea metodelor de tacticăcriminalistică, adaptate locului unde s-a săvrşit infracţiunea. <n interesdeose#it îl pre$intă cercetarea locului faptei, în vederea descopeririiurmelor instrumentelor de spargere, a amprentelor digitale, a o#iectelor aparţinnd făptuitorilor, pierdute sau a#andonate la locul faptei etc.

e recomandă ca cercetările să înceapă imediat după primirea sesi$ării, de mare a"utor, dar cu unele re$erve, fiind, uneori,cinele de urmărire. 4a cercetări tre#uie să participe şi victima, care

 poate să dea eplicaţii în legătură cu modificările intervenite în locuinţă, #unurile furate şi o#iectele ce nu-i aparţin, descoperite la locul

In cursul cercetărilor se sta#ilesc căile de acces înlocuinţă, drumul parcurs de infractor în interiorul încăperilor, operaţiiledesfăşurate, metodele şi instrumentele folosite, dacă au fost unul sau maimulţi infractori etc.H

Cercetarea acestor fapte continuă cu identificarea autorilor şi, pe ct posi#il recuperarea #unurilor sustrase, audierea martorilor,

 pre$entarea pentru recunoaştere a persoanelor sau #unurilor etc.

2.2 (5) %lasi&icaţi urmele instrumentel!r de spargere "i uneletelespeci&ice &!l!site de in&ract!ri.

&. rmele instrumentelor de spargere

0tunci cnd săvrşirea unei infracţiuni devine posi#ilănumai prin pătrunderea înăuntru a unui o#iectiv înc%is, se procedea$ă ladesc%iderea sau deteriorarea dispo$itivelor de încuiere, precum şi laforţarea o#iectelor de construcţie. 'ractica demonstrea$ă că în acest scopse folosesc diferite o#iecte materiale găsite oca$ional la îndemnă şi, mairar, o#iecte special fa#ricate pentru săvrşirea actelor delictuoase. înmarea ma"oritate a

ca$urilor se aplică unelte profesionale de lăcătuşerie

(ciocane, cleşte, pile, şuru#elniţe, #omfaiere, #urg%ie), de tmplărie şiconstrucţie (topoare, dălţi, ferăstraie, sfredele, răngi, trnăcoape) şi c%iar o#iecte din întmplare găsite la locul faptei, cum ar fi o #ară de fier, onuia etc.

9elul instrumentului folosit şi modul de aplicare a acestuiadetermină forma urmelor. in practica criminalistică re$ultă că cele maifrecvent întlnite sunt urmele-formă de tăiere, de apăsare si de lo#ire şicele su# formă de fragmente de materie detaşate din o#iectele sparte sauinstrumentele aplicate.

<rmele de tăiere se repre$intă prin suprafeţele dedespărţire (în întregime sau fragmentar) a unei părţi dintr-un întreg cua"utorul uneltelor de menire respectivă. 9iind, prin însăşi natura lor, urmedinamice, urmele de tăiere reproduc, su# formă de striaţii,imperfecţiunile de pe lama uneltei utili$ate şi, în principiu, sunt în staresă conducă la identificarea instrumentului de spargere. upă uneltelefolosite, în criminalistică se disting7 urme de tăiere propriu-zisă, sau de

tăiere cu direcţie unică, în ca$ul aplicării unui topor, daltă, cuţit8 urme detăiere cu direcţii contrare, create de instrumente cu două lame de acţiuniopuse, cum ar fi un foarfece sau un cleşte şi, urmele de pilire şi sfredelire

specifice ca$urilor de spargere efectuate prin aplicarea ferăstraielor, #omfaierelor, pilelor, sfredelelor şi #ur-g%ielor.

'rimele două feluri de urme de tăiere în ma"oritateaca$urilor reproduc relieful lamei instrumentului aplicat şi, prin urmare, pre$intă informaţii identificatoare. <rmele de pilire şi sfredelire, întructse creea$ă prin acţiuni succesive a multiplelor lame (tăişurilor sfredelului, dinţilor ferăstrăului sau ai pilei) de cele mai multe ori nurepre$intă elemente caracteristice individuale, ele fiind inutileidentificării criminalistice. 0ceasta însă nu înseamnă că urmele la care nereferim tre#uie negli"ate. In unele ca$uri şi acestea pot pre$entacaracteristici de natură şă contri#uie la identificarea directă a o#iectuluicreator. *otodată fiind cercetate su# aspect de formă, mărime şilocali$are8 urmele de pilire şi sfredelire contri#uie la apreciereaapartenenţei la grup a instrumentului folosit, precum şi sta#ilirea unor împre"urări ale spargerii7 modul de acţiune a făptuitorului, direcţiaaplicării instrumentului ş. a.

rmele de apăsare în ma"oritatea ca$urilor apar dreptre$ultat al aplicării diferitelor o#iecte (topor, rangă, şuru#elniţă ş. a) su#formă de prg%ie la forţarea uşilor, ferestrelor, dulapurilor, caselor de

 #ani etc. 2le se pre$intă ca urme statice de adncime, reproducnd îndirect elementele caracteristice de relief ale părţii de contact ainstrumentului de spargere.

rmele de lo#ire se creea$ă în urma acţiunilor respectiveasupra o#iectului de spargere cu un ciocan, topor, rangă sau alt o#iect cu

efect distrugător. <rmele de lovire reproduc parţial sau in întregimeconturul şi relieful părţii percutante a uneltei pe #a$a cărora se potaprecia dimensiunile, forma şi natura acesteiaO a"ungndu-se uneori pnăla determinarea ei la nivel individual.

'e parcursul eecutării operaţiilor de spargere, att dino#iectul supus spargerii, ct şi de la instrumentul folosit, se pot desprindediverse fragmente care, fiind descoperite la faţa locului, pe corpul sauec%ipamentul persoanelor suspecte, inclusiv pe instrumentele folosite,sunt în stare să furni$e$e informaţii de mare valoare pro#antă. In primulrnd, aceste fragmente pot fi eaminate in vederea sta#ilirii întreguluidupă părţile separate prin spargere. In rndul al doilea, prin eaminareacomparativă a urmelor su# formă de rumegătură de lemn, particule dematerial de construcţie, pilitură de metal ş. a., cu modele de materie de lafaţa locului, se poate sta#ili provenienţa lor de la o#iectul supus spargeriicriminale, demonstrndu-se astfel implicarea persoanei purtătoare deurme la fapta comisă.

In contetul celor enunţate se înscriu şi microurmele, carein mare măsură sunt utili$ate in cadrul cercetării actelor litigioasesăvrşite prin spargere.

In criminalistică se consideră microurme particuleleminuscule de materie, desprinse din diferite o#iecte atestate în cmpulinfracţional care, datorită impercepti#ilităţii lor de către organele umanesen$oriale, impun metode de cercetare #a$ate pe mi"loace te%nicespeciale .

9iind in esenţă resturi de materie, microurmele pre$intăinteres prin faptul că servesc la elucidarea multiplelor pro#lemereferitoare la săvrşirea faptei, uneori a"ungnd pnă la determinarea

 persoanelor participante.<rmele de spargere, cu ecepţia celor microscopice, sunt

vi$i#ile. escoperirea lor necesită o eaminare minuţioasă a loculuisăvrşirii infracţiunii şi, fireşte, cunoaşterea celor mai răspnditemodalităţi de pătrundere forţată în încăperi.

ispo$itivele de încuiere se sparg prin diferite metode,dintre care menţionăm următoarele7

 F  +orţarea barei de ză#orâre a mecanismului de$ncuiere. Cu a"utorul unui o#iect ascuţit (topor, daltă, rangă sauşuru#elniţă) introdus în des-

c%i$ătura uşii, #ara de $ăvorre se împinge pnă la ieşireaei din lăcaşul de încuiere. 'rin atare modalitate de spargere se vor creaurme de apăsare pe partea frontală a #arei şi pe canatul uşii dacă s-a

 procedat la efectul prg%iei8 F  +orţarea lăcăţilor suspendate prin tăierea (pilirea!

 sau smulgerea torţii acestora. In situaţia dată sunt relevate urme pe toarta

lăcăţii, pe mi"loacele de suspendare a lăcăţii (#elciuge, $ăvor), pe canatulsau uşorii uşii. acă toarta lăcăţii a fost pilită, cu o deose#itămeticulo$itate se vor căuta urme su# formă de pilitură8

 F  2esciderea lăcăţilor cu cei potri#ite sau şperacle.

In acest ca$ se vor forma urme-$grieturi pe diverse mecanisme din

 F  +orţarea plumburilor  prin lărgirea canalelor cudiferite instrumente pnă la scoaterea nodului din lăcaşul lui. upă cumeste şi firesc, acest mod de forţare duce la crearea urmelor su# formă de$grieturi şi înţepături pe părţile lăuntrice ale canalelor. acă, dupăreali$area intereselor, infractorul va r ecurge la strngerea nodului din nouintrodus, sunt posi#ile urme de adncime pe suprafeţele eterioare aleacestuia8

'lum#urile pot fi înlocuite cu altele. 2ste lesne de înţelescă in aşa situaţie va apărea pro#lema identificării deştelor de plum#uire

 pe #a$a cercetării comparative a tetului şi sim#olurilor imprimate8 F 2islocarea uşilor şi a ferestrelor prin împingerea lor pe

verticală sau ori$ontală cu un instrument cu efect de prg%ie (levier saurangă), introdus în desc%i$ăturile acestora. 'rocedeul dislocării duce lacrearea urmelor de apăsare (uneori de rupere) pe am#ele părţi aleferestrei sau uşii in locul de contact cu unealta utili$ată8

 F Spargerea sticlei geamurilor şi a uşilor  prin apăsaresau taiere cu un diamant. 'e sticlă in preala#il se lipeşte o pn$ăacoperită cu su#stanţe lipicioase menită să atenue$e $gomotul ce este de

 prisos. In ca$ul aplicării acestui procedeu, denumit Nmetoda plastiruluiO ,

rămn urme de mini, urme su# formă de resturi de materie folosită cuacest prile" la faţa locului, uneori pe %ainele şi corpul făptuitorului8

 F Tăierea parţială a uşilor prin perforarea in preala#ilcu un #urg%iu şi aplicarea unui ferestrău. *ăierea se face în regiunea

 #alamalelor sau a dispo$itivelor de încuiere. Cum am su#liniat anterior,în atare situaţie se vor forma urme mai puţin utile cercetărilor criminalistice8

 F  +orţarea prin taiere sau dărâmare a pereţilor,ta#anului, duşumelelor prin aplicarea topoarelor, răngilor, trnăcoapelor şi a altor unelte. <rmele create prin tăiere şi dărmare pot pre$entacaracteristici ale construcţiei eterioare a instrumentelor utili$ate apte săcontri#uie la identificarea traseologică8

 F Spargerea prin tăiere, topire sau eplozie a dulapurilor de fier şi a caselor de #ani, procedee care impun aplicarea diferitelor instrumente (#ur-g%ielor, pn$elor pentru #omfaiere, foarfece mari detăiat metal, aparate de sudare, materiale eplo$i#ile). 9iind utili$ate,acestea vor crea urme specifice de pilitură, de metal topit, funingine.

2.# ($) Pr!iectaţi genul de expertiă 4udiciară "i !biectivele acesteia 'n următ!area situaţie *n legătură cu cercetarea&urtului săv'r"it din apartamentul cet. %urmei,

amplasat pe str. iil!r 1: ap. # de la l!cul &aptei, a&!st ridicat lacătul de la u"a de intrare cu urmeviibile de &!rţare. &iţerul de urmărire penală aa4uns la c!ncluia că pentru examinarea acestuiasunt necesare cun!"tinţe speciale=.

<rmele instrumentelor de spargere se fiea$ă potrivitregulilor generale cunoscute. Ca şi alte urme ale infracţiunii, ele vor fidescrise detaliat In procesul-ver#al privind acţiunea respectivă, se vor fotografia. 2ste re$ona#ilă aprecierea şi fiarea datelor eacte privindforma, dimensiunile şi locul in care se află urmele, po$iţia lor reciprocă şifaţă de alte categorii de urme, in special, a celor de mini şi de picioare.

9otografierea urmelor de spargere se eecută in ordineao#işnuită. upă fotografia de nod se trece la fotografia in detaliu prinmetoda metrică.

Indiscuta#ilă rămne şi po$iţia generală privind ridicareaurmelor infracţiunii, conform căreia urmele de spargere se ridică incomun cu o#iectul purtător. în acest contet, su#liniem necesitateamăsurilor de prote"are şi fiare a întregii comunităţi de urme, att alecelor traseologice, ct şi ale celor su# formă de resturi de materie.

acă condiţiile concrete nu admit ridicarea o#iectelor  purtătoare de urme, acestea se vor mula. Cel mai eficient material de

mulare a urmelor instrumentelor de spargere este polimerul N_O cucatali$atorul nr. in raport de 1/. &aterialul se pregăteşte la faţalocului şi după turnare se polimeri$ea$ă In timp de 3D minute. &ula"uldin pasta N_O redă întocmai caracteristicile de relief, este elastic şire$istent la manipulare. In lipsa materialului polimeric, se pot folosig%ipsul, plastilina, ceara, parafina.

=n cercetarea urmelor instrumentelor de spargere un rolimportant ii aparţine eperti$ei traseologice, ea fiind in măsură săcontri#uie la elucidarea diverselor pro#leme ce vi$ea$ă cercetarea actelor criminale de spargere. 0stfel, prin eaminarea urmelor ridicate de la faţalocului, epertul poate determina tipul şi modul de aplicare ainstrumentului de spargere, în #a$a conclu$iilor epertului organul deurmărire penală poate înainta versiuni att în privinţa instrumentelor folosite, precum şi a autorului spargerii, a"ungnd In aşa mod lasuspiciuni reale necesare dispunerii eperti$ei de identificare. în cele dinurmă epertului i se cere să soluţione$e pro#lema de primă importanţă7dacă urmele de spargere au fost create de instrumentul pre$entat.

5e$olvarea acestei pro#leme-c%eie a eperti$eitraseologice este reală. 'ractica demonstrea$ă că identificareainstrumentelor de spargere este reali$a#ilă In toate ca$urile în care seeaminea$ă urme traseologice informative, urme care reproduc elementecaracteristice esenţiale ale o#iectului creator şi dacă In posesia epertuluise află instrumentul suspect ca fiind creator al acestor urme. u#liniemacest considerent din motivul că uneori se mai recomandă organului

 "udiciar o#ţinerea modelelor de comparaţie ale instrumentelor despargere. 0stfel de recomandaţii nu pot fi acceptate. în primul rnd,instrumentele suspecte tre#uie urgent ridicate pentru a evita oricemodificări. în rndul al doilea, o#ţinerea modelelor de comparaţie aleinstrumentelor de tăiere impune procedee complicate legate de apreciereadirecţiei şi fiarea ung%iului de tăiere, care se pot reali$a numai încondiţii de la#orator. 0ici o#ţinerea modelelor de comparaţie aleinstrumentelor constituie o fa$ă de cercetare a epertului.

2perti$a traseologică se reali$ea$ă prin cercetareacomparativă, aplicndu-se diferite mi"loace optice (lupa, microscopul) şioptice de comparaţie (microscopul comparator), precum şi adispo$itivului special de eaminare a striaţiilor, profilograful traseologic(fig. /!. Conclu$iile po$itive se vor #a$a pe elementele-coincidenţe derelief. Cele negative pot fi argumentate prin necoincidentacaracteristicilor generale.