Frauke Scheunemann

Un motann . . f -m mlslune seereta

Traducere din limba germanide Adela Motoc

i:lt Booklet)f$ction

Domnului Beck

Redactare Radu LileaCorectur* RuxandraCAmpeanuTehnoredactare: Cristian RaduDTP: AncaVrinescu

Descrierea CIP a Bibliotecii Nationale a RominieiScheunemann, Frauke

Winston: un motan in misiune secreti / Frauke Scheunemann;trad.: Adela Motoc. - Bucuregti : Booklet, 2016

ISBN 978-606-s90-370-8I. Motoc, Adela (trad.)821.112.2-3r=t3s.t

Titlul original al editiei germane: Winston - Ein Kater in geheimer MissionFrauke Scheunemann@ 2013 Loewe Verlag GmbH, BindlachFoto: @ iStockphoto.com

@ Editura Booklet, 20L6,.pentru prezenta edilie

Prolog -sau ae ce in rrnele zile ar ff rnai bine

si nici hlr te d,ai jos din pat

- Hai, ce mai stai?

Leonie m[ privegte zAmbind. Numai ce nu e un zambet

degrabl pare cam...de incurajare, ateta lucru pricep 9i eu. Mai

batjocoriton M[ rog, aduce mai mult a rinjet.r Nu cumva n-ai curaj?

imi simt gatd uscat gi-mi vine si inghit in sec.

- Sigur ci am curaj. Adici m[ gAndesc ce af avea curaj, dar...

- Ce dar?

Acum nu doar Leonie rAnjegte, ci gi Emilia, Ruth 9i Helene Par se

se distreze pe cinste.

- Pei weau se spun c[ ar fi de-a dreptul q nebunie si dau tir-coale printr-un magazin care e suPravegheat de weo patru camere

de luat vederi Ei si gterpelesc de-acolo un tricou. Problemele cu

legea ar fi de neevitat.

Leonie face ochii mari de uimire 9i repetl:

- Problemele cu legea ar fi de neevitat? Ce aiureli tot indrugi?

Se intoarce pe cilcaie gi, pur gi simplu, nu-mi mai de niciun pic

de atenfie. Celelalte trei se iau dupi ea.

La naiba! Aga nu merge. De fapt, eu nu qtiu prea multe despre

ce inseamni intr-adevir si fii om, cu atat mai pu{in fat[. credeamci e mult mai simplu.

n IsrAqa se intimpli intotdeauna, egti mai degtept dupi ce totul s_a

incheiat; dar dacd cineva mi-ar fi spus mai inainte ce pline de toanesunt noile mele colege de gcoali, in vecii vecilor nu mi-ag fi dorit sifac schimb cu Kira. Aq fi preferat si fi rimas superbur, inteligentulgi poate pu{in cam prea risftlatul motan de companie care amfost pdni la furtuna aia blestemati. Ag mai sta gi acum intins pecanapeaua mea confortabili din Hochallee, iar colegul meu deapartament, profesorul werner Hagedorn, mi-ar citi ceva desprefizica cuantici. sau despre pisica lui Schrodingerr gi cum se poatecigtiga Premiul Nobel cu ajutorul ei. pentru aga o ispravi pleci incilitorie la Stockholm, primegti o gr[madi de bani gi faci cunogtin{icu regele Suediei. Iar asta, iardgi, este o dovadi ci noi, pisicile,suntem nigte animale domestice foarte importante. Dar ce zic eu?

cele mai importante dintre toate cite existi pe lume! $i, in loc si stautolinit pe canapeaua mea, eu sunt aici qi - sfbnti sardini in ulei! -uite gi tu ce megaincurciturd! Iar acum trebuie si vi prezint totulaga cum s-a intimplat, ca si mi putefi urmiri. S-o luim, deci, de lainceput, de la primul capitol al incredibilei mele povegti...

I Erwin Schr<idinger (lss7-1961), fizician austriac, laureat al premiului Nobel; aimaginat un experiment in care este prezenti o pisici, pentru a evidenfia chestiuni celin de mecanica cuantici (n. tr.).

Se deschide o corrserva,

iar agta hu e sihgurastrprizd r-rrAta

La naiba, ce mai e Ei asta? Miroase ciudat gi aratd inci 9i

mai ciudat... Dar e in castronelul meu! Prin urmare, presupun citrebuie s-o minlnc. Ah, pe sfinta mea tivi{i cu nisip! Trebuie si

fie o neinlelegere la mijloc. $i inci una mare. O s[ limuresc eu

totul imediat! Asta pentru ci eu, distinsul motan de companie

Winston Churchill, nu voi minca in niciun caz ceva ce nu gndiH

nobilele mele papile gustative. Ba mai mult, ceva ce eu n-am

comandat!

Prost dispus, ies in grabi din bucdtirie s-o caut pe Olga. Ea este

menajera noastri, prin urmare e, cu siguranfi, rispunzitoare de

dezastrul din castronelul meu. De reguli, Olga ne gitegte mie 9i

profesorului in mod absolut fenomenal, dar astizi e clar ci a dat-o

in bard.

O si protestez. Asta, daci o gisesc pe Olga, fiindci, momentan,

nici urmi de ea. Nu e nici in camera de zi, nici ln sufragerie 9i nici

in birou: asta nu se poate! Ciudat. M[ postez ln mijlocul lungului

nostru hol gi privesc cind intr-o parte, cind in cealaltl. in casi e

linigte deplini. Daci ea ar fi pe undeva, ar trebui totuqi s-o aud. in

calitatea mea de motan, am auzul foarte fin.

Ah! Din dormitor rdzbate un foqnet. Mi reped imediat sprecelilalt capit al holului gi mi strecor prin uga intredeschisi. olgasti cu spatele la mine, in fafa dulapului de haine, Ei sorteazi rufe.Tocmai voiam si mi arunc cu tot elanul la picioarele ei, cand mivid nevoit si pun frini: astea nu-s picioarele o[ni! in fala mea se

afli o femeie complet necunoscutd,. Miau!Cine e individa?Femeia striini se intoarce spre mine gi m6 privegte uluiti. Este,

in mod evident, la fel de surprinsi ca mine. se apleaci qi wea si mimingiie pe cap. Mi repliez. Din principiu, eu nu mi alint pe lingistrdini.

- Hei, dar tu cine egti? se intereseazi ea.

vocea ei are acelaqi timbru ca a olgii. uimitor! $i chiar seaminicu ea: silueti supld, pir blond,lung, strdns in coadi. E, poate, cevamai tAnlri, dar nu sunt aga de sigur de treaba asta. Nu prea m6pricep si apreciez virsta oamenilor. cand au incetat si mai fie copiiqi au ajuns la dimensiunile definitive, mi se pare c6 tofi arati camla fel.

Fac inci un pas citre ea gi o m6sor din priviri. imi zambeEte cuprietenie, ca gi cum ar agtepta un rispuns de la mine. Mda, cinesunt eu? Daci ag putea vorbi, firegte ci m-ag prezenta doamneidupi toate regulile politelii. $i i-ag povesti ci mi numesc winstonchurchill, dar ci toati lumea imi spune simplu winston. ci locuiescde ceva weme la profesorul werner Hagedorn, pe aristocraticastradd Hochallee 106a din Hamburg. c6 cer mai mult imi placesi stau pe confortabila canapea din camera de zi sau pe covorulpufos din fala gemineului. c[ mancarea mea preferatd este ficatulde pasire proaspit gitit, cu pu{in pitrunjel. $i ci sunt un veritabilmotan de casi, iar asta inseamni ci nu ies niciodatd pe-afar6. Cand

8

m[ uit pe geam la pisicile alea ciufulite din curte, m[ trec to{i fiorii

gindindu-ml cit de neprietenoasi pare lumea de afarl.

Daci ag putea vorbi, poate ci i-ag povesti strlinei toate lucrurile

astea despre mine. Sau micar o parte din ele. Dar nu pot si vorbesc

qi, de aceea, pur gi simpJu nu sPun nimic. Dar, de fapt, nici nu

conteazl; alti irttrebare mi macinl pe mine: cine e femeia? $i ce

cauti ea aici?

Mi postez in fala ei, scot un mieunat gi-mi agit coada intr-o parte

gi-n alta. Ea intinde din nou mAna gi mi scarpinl ugor dupl urechi.

Nu mi impotrivesc, ba chiar incerc o senza{ie plicut[. Totugi, md

intreb: voi, oamenii, chiar nu pute{i si v[ prezenta{i ca lumea? Nu

mingii, aga, o pisici pe care n-o gtii, c[feia incl nu i-ai fost prezentat.

Cei mai mu\i oameni habar n-au, pur gi simplu, s[ se poarte.

Uga dormitorului se deschide gi intri Olga. Fug spre ea gi o salut

furtunos, frec6ndu-mi capul de picioarele ei 9i mieunAnd cu nidejde.

- Buni, Winston, mi saluti Olga zimbind,li-a fost dor de mine?

Am fost doar pulin pe afari. V[d ci ai gi ftcut cunoqtinfi cu Ana.

- Desigur, ne imprieteneam, rlspunde striina, care in mod evi-

dent se numeqte Ana. Nu-i aga? Ei, gtiam eu!

- Ah, foarte bine! zimbeqte Olga. $tii, Winston, eu chiar speram

c[ te vei imprieteni cu Ana. Doar e sora mea.

La naiba! Sora Olgii! Aga se explici aseminarea. Daci n-aq avea

atita pir pe fa1[, s-ar vedea ci mi holbez surprins. Dar aga, nu-mi

rlmdne decit si miaun stins.

- Winston este pisica profesorului Hagedorn, li explici Olga

surorii ei. Prin urmare, trebuie s[ ai griji nu numai de domnul

profesor, ci gi de motanul lui.

Ana aprobi din cap:

- Profesorul deja mi-a explicat. I-am dat imediat si mindnce luiWinston.

Aha! Ea era! Pufnesc zgomotos, dar Ana qi Olga nu observi, cicontinui si stea de vorbi vesele:

- I-ai gi dat ceva de mdncare? Ce?

- Pii am cumpirat mdncare pentru pisici. Tocmai luasem nigtedetergent. Aveau in oferti un carton intreg de conserve pentrupisici. L-am pus imediat in cog.

- Conserve? Pentru Winston?

Olga incepe si rAdi.

Mi rog, ce-o fi de r6s aici? $i ce inseamni mai exact ,,conservepentru pisici"?

- Da, bineinfeles. De ce nu? Am citit ce con{in gi mi s-au pdrutfoarte apetisante. Carne de curcan ctt otez.

Olga nu se opregte din rds; eu sunt buimicit. Ce am vizut eu incastronelul meu numai carne de curcan cu otez nu era. pirea maidegrabi pimdnt umed de flori, ca acela pe care-l aduce Olga inbalcon primivara, cind muti afari plantele de apartament.

- Nu cred ca Winston al nostru si minAnce conserve. E preardsfblat. Eu pregitesc intotdeauna ceva proaspit. pentru motan gi

pentru profesor. fine minte asta!

intAi de toate: Olga are dreptate. Apoi: de ce si re{ini Ana aga

ceva? Nu inleleg. Esenfial e lnsi faptul ci Olga gtie ce ne placenoui,lui Werner gi mie.

- Bine, notez imediat. Si sperim ci n-o s6 greqesc nimic cAndnu vei mai fi aici, ofteazi Ana.

- Nu-fi face griji, o si te descurci. SiptimAna viitoare pot si-fimai arit cite ceva. $i apoi, poli si mi suni oricind, daci ai intrebiri.

i0

Ia stai aga! Ce inseamni asta: ,,cAnd nu vei mai fi aici"? Cred cin-am auzit bine! Olga aparline casei noastre din Hochallee 106a la

fel de mult ca Werner, ca scindura mea de asculit ghearele, inaltl de

doi metri, inveliti in catifea, gi ca biblioteca noastri cu multe cif{i. $i,

bineinfeles, ca mine. $i apor, nu se poate Hochallee 106a fhri Olga.

Nici nu mai iau ln calcul partea cu carnea de curcan cu orez.

Dar, intr-adevir, Ana asta scoate din buzunarul pantalonilor un

carnepl gi un creion qi incepe si mizgileasci ceva. De aici ar trebui si

trag concluzia ci Olga chiar are de gand si ne piriseasci? Mi incearci

o senzafie extrem de neplicuti, o apisare vagi, dar persistenti, in

burta mea de motan. Bine micar ci e inci goali; altminteri, probabil

ci senzalia asta ar fi devenit chiar dureroasi. ,,CAnd nu vei mai fi aici'

- ei bine, cu cit m[ gindesc mai mult la aceasti propozrlie, cu atit mai

tare imi bate inima. Nu-mi place deloc cAnd in via{a mea se sc}rimbi

ceva la care fin. Ba ag spune chiar ci urisc asta!

Clic, clic - se aude cum se invirte o cheie in broasca ugii de la

intrare. Werner! El va pune capit pe loc nebuniei isteia! Locuiesc

de atita weme cu profesorul meu, incAt el mi in{elege fbri si fienevoie de cuvinte. Aqadar, m[ precipit spre u$a de la intrare 9i nici

nu intri bine Werner in hol, ci gi incep si miaun sfigietor gi si mitivilesc pe podea in fap lui.

- Winston, biiatule, ce e cu tine?

Werner igi scoate jacheta de catifea qi se apleaci spre mine:

- Te doare burta?

Mi mingtie afectuos pe burtici. Apoi se ridici din nou.

- Olga? M-am intors! Cred ci Winston nu se simte prea bine.

Profesorul meu! Ce mai, om de calitate, nu gluml! A vizut

numaidecit ci am o problemi

1l

- Un moment! se aude din cealalti parte a casei. Vin imediat!

Hotirisc si mai exploatez pu{in momentul de compasiune

inainte ca Olga s5-gi faci aparifia aici gi si spuni ci prea mi prefac.

Agadar, miaun gi mai jalnic gi, in cele din urmi, rimdn lungit pe

spate, cu toate cele patru labe intinse. Dacd nici asta nu e imaginea

suferinfei, atunci...

- Vai, ce e cu motaru.rl?

- Mda, parci nu-i e prea bine. I-a[i dat azi si mindnce?

Olga d[ din cap aprobator.

- L-a hrinit Ana. Ce-i drept, cu mdncare pentru pisici. incinu m-am uitat daci Winston s-a atins de castronel. Poate ci pur gi

simplu ii e foame, pentru ci nu i-o fi plicut mdncarea.

- Mincare pentru pisici? clatini din cap Werner. AEa nu merge,

ca tu sd gitegti pentru Dieter al tiu, iar noi aici si trebuiasc[ si ne

rnulpmim cu fast-food.

,,Fast-food"? Nu ingeleg. Dar nici nu conteazi, e clar vorba despre

ceva fbrd gust. Aiuzia la Dieter este ins[ interesanti... Am senza{ia

ci tipul ista o s6-mi facd probleme. in ultima vreme, numele lui a

apirut suspect de frecvent in discu{ie, inso{it de oftaturile Olg6i.

Dieter este, cu siguranfi", cineva important pentru ea. Ba inci aga de

important, incAt, pe viitor, ea ar prefera si giteasci pentru el in locs-o faci pentru Werner gi pentru mine. Mai ci mi se zbirleqte blana!

Olga ride.

- Nicio grij6, ii voi arita surorii mele ce vi place si mincafi. pe

Dieter, de altfel, o si-l pun mai intii la dieti, pentru cd., in ultimavreme, a cam luat in greutate.

- Nu-i de mirare. Cine-gi alege de solie pe cea mai bunl bucitireasidin lume n-are cum si evite citeva kilograme in plus. $tii ceva?

12

Werner face o paizd. de efect.

- Nu, scuturi Olga din cap.

- Grozav il invidiez pe Dieter. Ag pune, fbri sd stau pe gAnduri,

cinci kilograme pe mine, daci, in schimb, te-ag putea pistra aici. Ba

chiar zece. Faptul c6 ne plrisegti mi se pare o adeviratl catastrofX.

Poftim? Chiar e adevirat? Olga o si plece, iar Werner nu poate s-o

impiedice? Asta chiar cd este o catastrofd Indiferent cum privegti

situafia. Mi rostogolesc pe o parte gi, fbrd vlagi, las capul pe podea.

Simt ci amefesc. De supirare sau de prea multi invirteall.

- Yezi, Olga? Winston deja pare distrus. Nici lui nu-i place

treaba asta, ci trebuie s-o scoatem la cap6t fbr[ dumneata.

* Ah, domnule profesor, nu-mi mai spunefi toate astea! Altminteri

o si m[ simt ingrozitor. Oricum, am gi gisit inlocuitoarea perfecti.

Ca noui menajeri, sora mea, Ana, sigur se va ocupa cu gi mai multigriji de dumneavoastri decit am fbcut-o eu pini acum. La urma

urmelor, Ana este mami. Are multi experien{[ in ingrijirea altora.

Ei, gi? Asta chiar ci nu pricep. Ce are a face faptul ci e mami

cu ingrijitul? De propria mea mami abia de-mi amintesc. in cazul

in care a avut griji de mine, n-a fbcut-o prea mult timp - la urma

urmelor, eu eram inci mic cAnd Werner m-a luat de la un crescitor

de pisici. De atunci, el are griji de rnine, impreuni cu Olga, iar

lucrurile merg aga de bine, incit n-am de ce s[ rnd pling.

- Ah, sora dumitale are un copil?

Werner pare mirat.

Olga aprobi din cap:

- O fati de doisprezece ani. E tare dulce. E foarte buni la qcoall,

mai ales la limbile striine. CAnd sora mea a venit cu Kira, acum

patru ani, in Germania, fata nu gtia nem{eqte nicio boabl, iar acum,

13

dacl o auzifi, nici n-a[i crede ci nu s-a niscut aici.

Hei!? Cum si crezi ceva numai din auzite? Nu infeleg. Pofi si afli

unde s-a niscut un om cind il auzi vorbind? Pe-asta n-am gtiut-o.

Olga zimbegte.

- Kira sigur o si se bucure si o lnsofeasci pe mama ei aici; se va

juca gi cu Winston. Atunci nici motanul nu se va mai plictisi.

Alo! Dar nu mi plictisesc deloc. De unde i-a venit Olgii o idee

aEa de bizaril? lmi place viafa mea exact aga cum este acum. Nu

weau nicio schimbare. $i tocmai de-aia n-a$ wea si vini in vizitiniciun copil si se joace cu mine. Dimpotrivi: urdsc copiii! Sunt

zgomotoqi gi prost-crescufi gi, pini acum, to{i cei pe care i-am

intelnit au ajuns si mi enerveze la un moment dat. De pildi, m-au

tras de mustifile mele lungi. Sau chiar au incercat s[ mi le taie.

Fratele lui Werner are trei mucogi incredibil de prost-crescufi:

doui fete gemene gi un biiat ceva mai mare. Aqtia trei mi chinuie

de fiecare dati cAnd vin in vizitl in Hochallee. De Criciun, de

Paqte, la toate sirbitorile petrecute in familie, copiilor le vin cele

mai smintite idei. De exemplu, de Criciun, au incercat si-miindese pe cap o scufie fuguiati, rogie, ca si arit ca Mogul. Cu lipici!

De neinchipuit! Bineinfeles ci Werner i-a certat pe cei trei mici

terorigti, dar era prea tirziu: scufip se lipise atit de tare de pirulmeu, incit Olga nu a putut s-o scoati decit tiindu-mi din blani cu

forfecufa. A fost pur gi simplu groaznict

Eu, Winston Churchill, eram complet desfigurat.

Deci, indiferent ce se va petrece aici gi cine o va inlocui pe Olga

cind se va duce la Dieter al ei, si fie clar: orice, numai flri copii inHochallee l06a! SfAnti sard.ini in ulei, te implor,frri copii!

IntAi sfAr,Eitrrl. Apoi inceprrtrrl.

Si ce inceprrt!

ln caz cL existd un Dumnezeu aI pisicilor, e clar ci nu m-a auzit.

Spun asta pentru ci, binein{eles, problema mea cu copiii nu s-a

rezolvat. $i nici treaba cu plecarea Olgni. Ce lovituri nlprasnicipentru un motan atdt de devotat ca mine!

Astfel, citeva zile mai tdrziu, Olga sti cu bagajele la ug[, in vreme

ce Dieter tropiie ner5.bd[tor pe lingi ea, trecindu-gi greutatea de

pe un picior pe altul. il misor suspicios din priviri.

Lungile seri petrecute in fala televizorului impreuni cu Werner

m-au invlfat ci oamenilor le place grozav sd-gi caute perechea. Aga,

de pildi, un birbat se lndrigostegte de o femeie gi fac o pereche gi

rdmAn si triiasci impreuni. Asta, cel pulin, igi doresc cei mai mu[idintre oameni. Multe din filmele pe care le-am vizut lmpreuni cu

Werner trateazd. problemele care apar atunci cind iubirea o diin bari. Atunci lucrurile se cam complici, drept care eu m-am tot

gindit ci oamenii n-ar mai fi atit de stresafi daci povestea asta cu

iubirea n-ar exista deloc. Werner, de pild6, n-are nicio betaie de cap

cu aga ceva. Asta numai gi numai datoriti faptului ci el nu locuiegte

in Hochallee cu o femeie, ci cu mine. Pur gi simplu, un bdrbat o duce

mai bine cu un pisoi decit cu o femeie. Probabil ci gi Olga o si-gi

dea seama de treaba asta, cAnd va da toati ziua nas in nas cu Dieter.

15