Dragoº Vaida: Guénon ºi critica civilizaþiei materialeAcad. Solomon Marcus: O carte de înþelepciuneDan D. Farcaº: Diversitatea cunoaºterii teoreticeWim Lamfers: Filosofia în România ºi în OlandaMarian Nencescu: Mircea Eliade ºi permanenþa

ideii de naþionalismFilofteia Pally: Construirea satului model

Antoneºti din Corbeni-ArgeºNicolae Dabija: O redutã a neuitãriiAcad. Petru Soltan: Un zeu cu aripile

ascunse sub hainãIon Pãtraºcu: Popas în SpaniaFlorea Firan: Vintilã HoriaMircea Opriþã: Previziunea ca experiment

Un ppunct dde vvedere mmaidegrabã „„sudic”, ddar aastanu-ll fface dde nneluat îînseamã, sspune ccã „„niciun pprilejnu ttrebuie sscãpat ddacã sse ppoatesãrbãtori cceva”... SSã ssãrbãtorimdeci uun aan dde lla pplecarea lla ddruma rrevistei nnoastre!

Un aan îînseamnã mmult ssau ppuþin?Greu dde sspus. EE ppuþin ddacã pprivimîn uurmã, ee oo mmicã eeternitate pprivindînainte, aaºa ccum ppãrea îîn ttoamnaanului ttrecut, ccând rrevista eeraconsideratã ddoar oo iiniþiativã ttemerarã.Cei ccare aau mmai ffãcut rreviste ((deculturã), mmai aales îîn vvremurilenoastre, îînþeleg ccu ssiguranþã ccevreau ssã sspun. ªªi ee ppuþin ddacã nnecomparãm ccu rrevistele dde îîndelungãtradiþie, ddecenii mmulte ppuse uuneoricap lla ccap, ddar ee mmult ccând nneamintim dde –– nnimeni nnu ppoate ººticâte –– rrevistele ccare mmor îînaintesau ffoarte ppuþin ddupã cce aapucãa sse nnaºte.

Mai iimportantã eeste îînsãîntrebarea ddacã aaventura nnoastrãpublicisticã aa ppornit lla ddrum ccudreptul.

Fac aaici oo pparantezã.Editorialul nnumãrului 11 sseintitula „„La îînceput dde ccale”,mai ddevreme aam ttot vvorbit ddespre„drum”; eeste pprobabil uun rreflexsubconºtient aal îînvãþãturii oorientalecã ddrumul/calea cconteazã, nnuneapãrat þþinta. IIar pentru oo rrevistãdestinaþie îîi eeste cchiar ccalea.

Apariþia lla ttimp ººi, ppe ccât pposibil,rãspunzând aaºteptãrilor ccititorilor.Formându-ººi uun ppublic ffidel, ddacãse ppoate, mmãrindu-ººi îîn ttimp ppublicul.Respectându-ººi ccu ggrijã iidealurileiniþiale, oobiectivele, rrestricþiile,intenþiile. DDin aaceste ppuncte ddevedere, sse ppare ccã cchiar aavem ccesãrbãtori. EEcourile, aatâtea ccâte aaufost ((nu aavem aa nne pplânge), ssuntpozitive, ccercul ccolaboratorilor ss-aaextins îîncontinuu, lla ffel ccel aalcititorilor. PPoate ee iinteresant ssã

amintim þþãrile ddincare rrevista aa ffostaccesatã îîn fformaelectronicã. LLunarsuntem ccitiþi ppeinternet ddeaproximativ 6600de oori ((e mmult?e ppuþin? eevident,iarãºi ddepinde ddepunctul dde vvedere),mai aales ddinRomânia ººiRepublica MMoldova(aproximativ 554%ºi, rrespectiv, 227%),dar ººi, îîn oordine, ddinGermania, SStatele

Unite, SSpania, SSuedia, FFinlanda,Olanda, BBelgia, FFranþa, IItalia, NNouaZeelandã, CCanada.

O ppunte îîntre rromânii dde ppe cceledouã mmaluri aale PPrutului, îîntre rromâniide ppretutindeni. OO ppunte îîntre ttrecut,prezent ººi vviitor. ÎÎntre ttradiþie ººi llumeade aastãzi. CCred ccã aaceasta eesteprincipala ((meta)calitate aa rrevistei.Continuitatea, aatât îîn ttimp, ccât ººi îînspaþiu. IIgnorând ggraniþele aartificial-istorico-ggeografice. AAdresându-sselocuitorilor PPatriei LLimbii RRomânede ttotdeauna ººi dde ppretutindeni. CCutricolorul ppus, ffiresc, ppe ffrontispiciulprimei ppagini, ccu oo bbisericã ppusã,firesc, ssub ttitlu ººi ccu iimaginea vvechea FFântânii MMeºterului MManolestrãjuind ffiecare ppaginã, rreamintin-du-nne dde AArgeº ººi dde llacrima AAnei.Cu oo îînvãþãturã ddin ccartea ddeînvãþãturi aa SSfântului VVoievod rreluatãîn ffiecare nnumãr. ÎÎn bbalanþã ttoateacestea ccu aarticole ssemnate ((nunumai dde rromâni) ddin SStatele UUnitepânã îîn NNoua ZZeelandã, ttrecând pprinItalia, SSpania, FFranþa. CCu nnumãrulcolaboratorilor ddin CChiºinãu mmereuîn ccreºtere.

EEmult, ee ppuþin cceea cceam rrealizat ppânã aacum?Sã aamânãm rrãspunsulpentru aaniversãrile uulterioare,propunându-nne ssã ccontinuãm.Tot aaºa ssau mmai bbine. AAºteptândcritici ººi ssugestii, ccolaborãri ººi ssprijin,purtându-nne mmereu ca lla CCurte, ffidelicelor ccâteva pprincipii ppe ccare nni lle-aampropus dde lla îînceput: ffãrã ppoliticã– ffie eea ppro ssau ccontra –– dde ppartidsau ccu rreferire lla vvreo ppersoanã, ffãrãpolemici ggratuite, ffãrã pprovincialismºi, îîn aacelaºi ttimp, ffãrã eelitism,adresându-nne mmereu publicului llargcultivat (aº llega pprintr-oo ccratimã cceledouã aadjective, ppentru aa îîntãrimesajul), ccu sseninãtate, îîn nnormeleacademice aale llimbii rromâne ººi îînnormele bbunului ssimþ-ggust. EE mmult,e ppuþin cce nne ppropunem? EE mminimalºi nnormal. AAtât.

De lla CCurte, oo pplecãciunecolaboratorilor, oo pplecãciunecititorilor. ªªi ((auto)urareade aa ssãrbãtori mmulte aaniversãri ddeacum îîncolo.

La aaniversarã

Curtea de la ArgeºAAnnuull IIII NNrr.. 1122 ((1133)) DDeecceemmbbrriiee 22001111

cy

mk

Revistã dde cculturã

GGhheeoorrgghhee PPÃÃUUNN

DDiinn ssuummaarr::

Homo ssapiensIstoria dde llângã nnoiRomânia dde

pretutindeniLacrima AAnei

Recuperarea diasporei

Orizont SSFCitim ddin cclasiciArs llonga...

www.curteadelaarges.ro

Biserica ddin CCorbeni, cctitorie ((1743)a iispravnicului SSandu BBucºãnescu

CCuurrtteeaa ddee llaa AArrggeeºº

Redactor-ººef : Gheorghe Pãun

Redacþie: Daniel Gligore, Maria MonaVâlceanu, Constant in Voiculescu

Coleg iu rredacþ iona l : Svet lanaCojocaru – director al Inst i tutului deMatemat icã º i In format icã a lAcademie i de ªt i in þe a Moldovei ,Chiºinãu, Florian CCopcea – scr i i tor,membru al USR ºi USM, Drobeta-Turnu Sever in , Ioan CCrãc iun –d i rec tor a l Ed i tu r i i Ars Docend i ,Bucureº t i , Sp i r idon CCr is tocea –director al Muzeului Judeþean Argeº,Piteºt i , Dumitru AAugustin DDoman –scr i i to r, Cur tea de Argeº, Sor inMazi lescu – d i rec tor a l Cent ru lu iJudeþean Argeº pentru Promovarea

Cultur i i , Pi teºt i , Marian NNencescu –redactor -ºe f a l rev is te i B ib l io tecaBucureº t i lo r , F i lo f te ia PPal ly –di rector a l Muzeulu i Vi t icu l tur i i º iPomicul tur i i d in România, Goleºt i ,Argeº, Octav ian SSachelar ie –d i rec tor a l B ib l io tec i i Judeþene„Din icu Golescu” , P i teº t i , Adr ianSãmãrescu – d i rec tor ed i tor ia l a lEditur i i Tiparg, Piteºt i , Ion CC. ªªtefan– profesor, membru al USR, Bucureºti.

Corecturã: Radu Gîr joabã ºi Crist ian Bobi

Tehnoredactare: Elena Baicu

IISSSSNN:: 22006688-99448899Întreaga rãspundere ºtiinþificã,

juridicã ºi moralã pentru conþinutularticolelor revine autorilor.

Reproducerea oricãrui articol se facenumai cu acordul autorului ºi precizareasursei.

CURTEA DE LA ARGEªRReevviissttãã lluunnaarrãã ddee ccuullttuurrãã

Din aactualitatea cculturalã

Douã vvolume ale criticului literar ºiprofesorului Nicolae Oprea, apãruteîn vara acestui an, Poetul trivalent,

Editura Tracus Arte, Bucureºti, ºi Artepoetice româneºti, Editura Tiparg, Piteºti,au fost lansate la Centrul Cultural din Piteºti,moderatorul ºi organizatorul acþiunii fiindAugustin Doman. Poeta Magda Grigore aprezentat portretul autorului, menþionândcã Nicolae Oprea a fost un scriitor norocos,fiindcã s-a format în efervescenþaEchinoxului, alãturi de Al.Th. Ionescu.

Autorul „poetului trivalent” este el însuºitrivalent, însumând în personalitatea saactivitatea de gazetar, profesor universitarºi scriitor.

Emoþionantã aa ffost intervenþiacriticului Sergiu Nicolaescu, fostredactor ºef al revistei Argeº,

care a evocat venirea lui Nicolae Opreala Piteºti unde a avut ºansa de a lucra înredacþia revistei, începând din 1974, parteade criticã ºi eseisticã. Permanenþa lui larevistã a fost un succes pentru publicaþie,continuând astfel, alãturi de Al.Th. Ionescu,drumul deschis de Mihail Diaconescu ºiGheorghe Tomozei. N. Oprea a fost unfactor de dialog naþional foarte mulþi ani.

Nicolae Oprea, în cuvântarea sa, aprecizat cã aceste cãrþi s-au ivit dintr-onecesitate interioarã. „Tot încercând sã scriuo carte despre poezia postmodernã, mi-amdat seama cã trebuie sã reiau toatã poeziaromâneascã. Aºa s-a nãscut Arte poeticeromâneºti, carte care începe cu Anton Pannºi se încheie, la modul afectiv simbolic, cuMiron Cordun. Macedonski, cartea desprepoetul trivalent, scrisã în 1999, a apãrutla Editura Dacia, dar, din cauza anumitorgreºeli, am rescris totul, beneficiind deo ediþie a lui M. Coloºenco. M-a atrasla Macedonski tocmai aceastã condiþiede dezmoºtenit. Am urmãrit sã schimbvalorizarea cãtre partea a doua a vieþii lui.”

Am remarcat caracterul academic alîntrunirii, la care am observat prezenþascriitorilor piteºteni, Marin Ioniþã, SergiuRizescu, Jean Dumitraºcu, F. Siliºteanu,Amalia Constantinescu, Virgil Diaconu ºia numeroºilor studenþi ºi profesori deliteraturã românã. (Mona Maria Vâlceanu)

NNiiccoollaaee OOpprreeaa ssuubb sseemmnnuull ppooeettuulluuii ttrriivvaalleenntt

AAparre ssub eegida TTrrustului dde PPrresã „„AArrgeº EExprres”, ddirrectorr GGavrrilã MMoise, ººi aa CCentrrului ddeCulturrã ººi AArrte „„Georrge TTopîrrceanu”, ddirrectorr CCrristian MMitrrofan, ddin CCurrtea dde AArrgeº

Redacþia ººi aadministrraþia: Trustul de Presã „Argeº Expres” Bulevardul Basarabilor, Nr. 35A

Tel/fax: 0248-722368.E-mmail: curteadelaarges@gmail.comWebsite: www.curteadelaarges.ro Abonamente se pot face la sediul

redacþiei (25 lei/6 luni ºi 50 lei/12 luni;banii trebuie trimiºi în contul SC ArgeºExpres Press S.R.L. deschis laRaiffeisen Bank Curtea de Argeº,IBAN: RO83 RZBR 0000 0600 03735533), sau în contul deschis laTrezoreria Curtea de Argeº, IBAN:RO46 TREZ 0485 169X XX00 0379.

Tiparul: SC Argeºul Liber SA, Piteºti

AAnnuull IIII NNrr.. 1122 ((1133)) DDeecceemmbbrriiee 2200111122

Adevenit ddeja oo ttradiþie ca în lunalui Brumar, iubitorii de culturã dinCurtea de Argeº (ºi nu numai) sã

se întâlneascã la Biblioteca Cercului Militardin Curtea de Argeº. De data aceasta, s-aîntâmplat pe 9 noiembrie, cu trei cãrþi înprogram: volumele de poezie Raiul de lamansardã, al lui Dumitru Enache (EdituraAcademiei Internaþionale Orient-Occident,2008), ºi Umbra ploii devine Fortuna, alDanielei Voiculescu (Editura ScrisulRomânesc, 2011), ºi cu volumul dememorii Stalin mi-a furat copilãria(Editura Baºtina-Radog, Chiºinãu, 2010),de Boris Vasiliev, din Basarabia. Treicãrþi emoþionante, primele douãpoeticeºte vorbind, a treia prin istoriiledramatice povestite: autorul a fost trimisîn Siberia, împreunã cu familia, la numainouã ani. Dupã mai mulþi ani de gulag, aevadat, împreunã cu mama ºi cu fraþii sãi(tatãl, separat de familie, a murit într-unlagãr) ºi, dupã ºiruri de suferinþe, a ajuns

în satul natal, a reuºit în cele din urmã sãdevinã profesor la liceul din Sãrãtenii Vechi,raionul Teleneºti. O mãrturie cutremurãtoare,o carte spre neuitare, prezentatã emoþionantde scriitoarea Maria Mona Vâlceanu dinPiteºti. Ca de obicei, participarea a fostnumeroasã, prezenþi fiind prieteni ai Clubuluidin oraº ºi din împrejurimi.

ÎÎnnttââllnniirreeaa CCIICC ddiinn lluunnaa nnooiieemmbbrriiee

La ffinal dde llunã ooctombrie, Centrul Judeþean pentruConservarea ºi Promovarea Culturii Tradiþionale Argeº,împreunã cu Muzeul Judeþean Argeº, au organizat cea de-a

XLIII-a ediþie a Expoziþiei Naþionale de Artã Naivã, cea mai amplãmanifestare de acest gen din þarã. La eveniment au participat73 de artiºti naivi reprezentativi, cu un numãr de peste 170 de lucrãri.Manifestarea a fost deschisã (sâmbãtã, 29 octombrie), cu un colocviu– Puncte de vederedespre arta naivã –iar vernisajul propriu-zis a avut locduminicã, 30octombrie, la GaleriaNaþionalã de ArtãNaivã din cadrulMuzeului JudeþeanArgeº.

Au ffostacordateurmãtoarele

premii: Ana Boþa din Aiud – Premiul pentru picturã «dr. IoanGrigorescu» (oferit de C.J.C.P.C.T. Argeº); Gavril Nichitean dinBucureºti – Premiul pentru sculpturã «Din Vasilescu» (oferit de MuzeulJudeþean Argeº); Rodica Rãduºcã din Buftea – Premiul Tinereþii (oferitde C.J.C.P.C.T. Argeº); Premiul I – Tudor Moraru din Târgu-Mureº(picturã) ºi Gheorghe Bãlãceanu din Iaºi (sculpturã); Premiul II:Dumitru ªtefãnescu din Brãila (picturã) ºi Gheorghe Durac din Iaºi(sculpturã); Premiul III: Salomia Andronic din Rãcãciuni, Bacãu(picturã) ºi Sergiu Miulescu din Reºiþa (sculpturã).

AArrttaa nnaaiivvãã,, ppee ssiimmeezzee ppiitteeººtteennee

Afost eediþia aa VVI-aa ºis-a desfãºurat între7 ºi 11 noiembrie, în

organizarea ºi în localul BiblioteciiJudeþene „Dinicu Golescu” dinPiteºti. Un program încãrcat,variat, atractiv: lansãri de carte(printre altele: Virgil Diaconu,Secol – poezie; Ion Pãtraºcu,Mozaic diplomatic – memorii-eseuri; Dorin Constantin, Claunºi himere – poezie; VartanArachelian, ªiruri–Odiseea unuiproscris –memorii),prezentarearevistei-documentSamizdat, editatãde CentrulCultural Piteºti,prezentãri aleofertei de carte aEditurilor Tiparg,Alean,Paradigme,Carminis,vernisajul unei

expoziþii de graficã de LaurenþiuBaltã, Iulian Hârleaþã, AdinaIancu, ºi, în ultima zi, conferinþa„Amintiri despre Ion Cruceanã”,susþinutã de Paul Ioan Cruceanã.Salonul s-a desfãºurat subsemnul dorinþei de a promova„literatura românã contemporanã,în contextul valorificãriipotenþialului creativ demn deluat în seamã, pe care îl aumunicipiul Piteºti ºi judeþulArgeº”.

SSaalloonnuull ccããrrþþiiii aarrggeeººeennee

Foarte pprobabil cã în luna decembrie, carese distinge prin minunata vocaþie a dãruirii,a naºterii ºi generozitãþii, cu atât mai mult la

aniversarea cu bucurie a revistei de culturã de subochii noºtri, tema criticii civilizaþiei materiale din zilelepe care le trãim sã nu fie întâmpinatã cu sentimentecalde. Într-adevãr, gãsim surse de neliniºti mai la totpasul: ce se întâmplã cu Grecia sau, poate mai binespus, ce s-a întâmplat cu cele 240 de miliarde deeuro „atrase” de la Comunitatea Europeanã din 1981(Daily Mail), ce fel de stat mai suntem noi atunci cândatributele menite sã ne defineascã identitatea sunttopite în interogaþiile unor hamleþi din organismelenoastre centrale, cum rãmânem cu anecdotele faþãcu regionalizarea, dacã ne dispar ardelenii sau oltenii,de ce sã dãm CNPul, nu-i nimic, îl dãm ºi pe acestacui îi trebuie. Dar oare greºim dacã percepem ca oplãcutã onoare sosirea la aniversarea Regalã de laOpera Românã a E. Sale Ambasadorul SUA, domnulMark Gitenstein, cu soþia, sosire subliniatã printr-ooprire în faþa presei de la intrare, protocol de regulãrezervat celor mai semnificative apariþii – ºiaºa mai încolo, dupã cum obiºnuia sãspunã profesorul Moisil. Nu gãsesc însãsoluþie mai bunã pentru cã anul trece ºicu el ºi amintirea împlinirii a 60 de ani dela pasul cãtre dincolo al lui René Guénon(15 nov. 1886, Blois – 7 ian. 1951, Cairo).

De ce meritã însã sã ne amintim decartea acestuia La crise du monde moderne– Criza lumii moderne, la care tocmai încercsã mã refer în cele ce urmeazã? Motivareaevocãrii vine de acolo cã, dacã cititorul vaparcurge câteva extrase din carte, dintrecele propuse mai jos, cred eu, va fi uluitºi tulburat de critica fãcutã, de actualitateaacesteia, de caracterul de premoniþie alideilor din carte. Aceste idei au fost pusepe hârtie acum aproape 85 de ani, cândtotul mergea încã bine, când mâncam,beam ºi ne cãsãtoream fãrã sã ne îngrijimde nimic (Isaia?) – nu-i vorbã, nici acumnu ne pasã prea mult.

Prezentarea sstandard, viaþa–opera–bibliografia, depãºeste spaþiul la care mã potgândi raþional sã-l ocup ºi tot atât de bine

slabele mele puteri exersate prea puþin prin 1952, înultimul an de liceu, cu un prieten, în orele de lecturã,mai ales la Biblioteca Universitarã, unde cam tot ceeace doream „nu era” (se afla sub cheie, într-un depozitascuns, cenzurat, mai mare decât tot restul fondului),în vizitele de searã la Biblioteca Francezã de peDacia, în „afacerile” la micul anticariat, o cocioabã dinlemn, de sub altarul Bisericii Doamnei, de unde maitârziu am luat cartea lui Guénon despre care aº vreaacum sã spun ceva, La crise du monde moderne– datatã greºit 1931, în volumul de la Humanitas din1993, versiunea originarã pe care o am este laÉditions Bossard, 1927 – traducere frumoasã deAnca Manolescu, dupã ediþia a treia (dupã câte ºtiu

însã abia a doua), Gallimard 1946, cu o bunã prefaþãde Florin Mihãescu ºi Anca Manolescu, 16 pagini.Rog cititorul sã foloseascã aceastã prefaþã pentruo rapidã expunere privind viaþa ºi opera lui Guénon,la paginile traducerii referindu-se de altfel toatecitatele pe care le dau mai jos. Dacã þin minte, voiveni cu un addendum privind legãturile cu opera ºipersonalitatea lui Guénon a doi intelectuali români– pãrintele Mihai (Marc-Mihail Avramescu), decare ºtiu, ºi Vasile Lovinescu. Ambii au avut ocorespondenþã bogatã cu filosoful francez.

Mai înainte, însã, putem reþine în aceastãînsemnare diagnosticul pus de Guénon civilizaþieivremurilor noastre. „Pânã acum nu s-a mai pomenito civilizaþie clãditã în întregime pe ceva absolutnegativ, pe ceva ce am putea numi o absenþã deprincipiu; aceastã lipsã de temei constituie caracterulanormal al lumii moderne ºi face din ea un soi demonstruozitate” (p. 103). Ceea ce i se reproºeazãcivilizaþiei din jur este caracterul exclusiv material(p. 138). Singura valoare recunoscutã este cea materialã.

Guénonconsideracã din

aceastã poziþiede principiudecurg atitudini,comportamenteºi soluþii în careautorul credea recunoaºtenumeroase erori.Reþinem pentruo primã orientarecateva exemple.Este astfel criticatãproeminenþa acþiuniiîn detrimentulcunoaºterii. „Pemãsura cufundãrii înmaterie, elementelede diviziune ºi de

opoziþie se accentueazã ºi se amplificã” (p. 76).Poate cã Guénon greºeºte descriind un procesimaginar, dar înainte de a pune aceastã concluzie, nune încearcã oare o îndoialã: nu cumva impasul/crizaeuro provine din proiectul realizãrii unei uniunieuropene care, în loc sã se bazeze pe ceva ceera/avea (istorie, valori, culturã împãrtãºite în comun),a nãzuit sã fie înainte de toate o uniune financiarã,un fel de multinaþionalã, o tarabã cât Europa delungã, ceva gen Oktoberfestul munchenez? Deºiscrise de mult, rândurile urmãtoare ne suscitã azianxietatea: „E, deci, de aºteptat ca descoperirile, orimai bine zis invenþiile mecanice ºi industriale, sã-ºicontinue dezvoltarea ºi înmulþirea acceleratã pânãla sfârºitul vârstei actuale; ºi cine ºtie dacã nu cumvapericolul de distrugere pe care îl poartã cu elenu va fi unul dintre principalii agenþi ai catastrofeiultime...” (p. 77-78). Poziþia de principiu semnalatã,

ne spune autorul, „...suscitãdezvoltarea exclusivã aposibilitãþilor inferioare aleumanitãþii...” (p. 104), „la extrema opusã oricãreispiritualitãþi ºi intelectualitãþi adevãrate” (idem).Încercarea de a determina o redresare este sortitãeºecului, crede Guénon, atâta vreme cât se pleacãde-a-ndãratelea, de la consecinþe cãtre principii ºi nuinvers (p. 123). Nu sunt cele date singurele exemplela care ar merita sã reflectãm, concluzionând cumcredem de cuviinþã. Trimit la carte, de pildã, la p. 121– „motorul imobil”, ceva de tipul societãþii civileinvocate astãzi, p. 123 – domeniul social nu estelocul de unde ar trebui sã înceapã o redresare, p. 124– principiul lui Peter avant la lettre, p. 125 – învãþareaprin memorare versus înþelegerea prin interiorizare,p. 130 – „fabricarea opiniei”, p. 131 – „maºina puterii”.

Invocarea uunor pprincipii poate sã parã ceva „demodã veche”. Întrebarea care se pune nu estecumva aceea cã toate pe care le vedem astãzi

sunt tocmai urmãri ale unei demisii acceptate –morale, intelectuale, spirituale în cele din urmã?Apogeul îl atingem când în mare veselie aruncãm pegeam lucrurile ºi valorile la care am þinut zeci de ani,într-o euforie galopantã cu specific naþional, cândpetrecem cu actorii sau cu beneficiarii unui sistemcare ne-a adus în situaþia de azi ºi pe care îi regãsimacum importanþi oameni în afaceri ºi politicã sauanaliºti invitaþi la emisiunile tv. Dacã întrebarea pusãºi afirmaþia corolar trebuie respinse, prea bine, avemliberul discernãmânt. Nu ar fi însã mai de folos sãne oprim puþin, sã judecãm ºi sã vedem cam câtdintre susþinerile de mai sus sunt totuºi în vecinãtateaunor adevãruri?

Acele vremuri amintite nu au trecut, subzistãîn jurul nostru ºi chiar ºi în unii (?) dintre noi, pentrucã subzistã relaþiile, aºa cum a observat profesorulAndrei Pleºu, ºi mai ales modul de operare (lucrãmdin ce în ce mai mult decât mai înainte pentru cãmentalitatea s-a schimbat foarte puþin), adicã sistemulde proceduri, pe care aº vrea sã-l adaug. Categoriaoportuniºtilor, a împãciuitorilor, a celor care se fac cãnu vãd nu numai cã nu este deºartã, ci chiar sedezvoltã, întãrind rândurile. Ei spun „asta a fostistoria”, mentalitate semnificativ criticatã de cãtreacademicianul Solomon Marcus, în partea a treia aunei memorabile emisiuni Garantat 100%, împreunãcu profesorul Neagu Djuvara. Nu mai este acceptarepasivã, cum poate a fost în trecut, acum estecolaborare activã, combatantã.

CCooddaa:: A plecat René Guénon ºi de 50 de aniºi Lucian Blaga ºi ne-au lãsat un întreg domeniu,filosofia culturii (dusã de cel din urmã de la unFrobenius sau Spengler mai departe), ca sã avemºi noi ceva la care sã cugetãm. Ceva important maimult decât oricând, acum când cãlcãm pe la diferiteporþi, cãutând o scurtãturã pentru definirea identitãþiinoastre, europeanã, atlanticã, la mare sau la Dunãre,de-o fi una, de-o fi alta...

EExistã llocuri ccareacumuleazã iistorie.Istoria nnu îîn ddatele eeievenimenþiale, nnu îîn ffaptele eei,ca ffapte, cci cca ssemnificaþie.

Existã llocuri ppe ccare aacestcumul dde ssemne, iiscate ººi rreîntâlnite îîn ººi ddin ssens,din mmarele ssens aal llumii, lle rridicã îîn oorizontulparadigmatic. TToposuri aa ccãror nnaturã eexemplarã llescoate ddin oordinea ggeografiei ffizice ppentru aa lle îînscrieîn ccea sspiritualã, aacolo uunde oorice sspaþiu eeste, mmaipresus dde ooricare aaltã ddeterminare, oo cchestiune ddememorie.

Suntem cceea cce ssuntem ddoar cca ffiinþe ddememorie, cca ffiinþe aale mmemoriei nnoastre. FFãrãmemorie nn-aam ººti ccine ººi ddacã ssuntem. FFãrã

memorie aar eexista nnumai hhaosul. CCãci hhaosul nnuare mmemorie. IInstinctul eeste mmemoria ccãrnii, aaºacum DDumnezeu eeste mmemoria ssufletului nnostru.

Aºa ccum IIstoria nnu eeste îîn pprimul rrând ssaudoar mmemoria ffaptelor, cci mmai aales aa pparadigmelor,a ssensurilor ppe ccare lle ppãstreazã mmemoria ccolectivã.

Transilvania eeste uun aasemenea lloc, uun aasemeneatopos pparadigmatic.

Mai mmult îîncã, ddacã ppoezia eeste mmemoria FFiinþei,Transilvania eeste, ddin pperspectiva nnaturii ssaleexemplare, mmemoria rromânitãþii. CCu îîntâiele eei zzbaterise îîncepe ddrumul nnostru, cca ppopor, îîn iistorie. DDe aaicivin ddescãlecãtorii. DDin eea ººi pprin eea aa ppornit ffluidulvital ccãtre aatât dde aamar dde aani ssfâºiatul ttrup aalpãmântului aacestuia. EEa ii-aa hhrãnit ººi ii-aa þþinut aalãturimãdularele. EEa ii-aa aaflat ººi ii-aa îînchegat nnevãzuta

fãpturã. ÎÎn eea, ddurerea ººi aamarul aau ffost mmai ggrele,mai aapãsãtoare. ÎÎn eea, ddorul ººi jjalea mmai ssfâºietoare.Peste ttot cceea cce eexprimã ssufletul rromânesc îînArdeal, dde lla nnaºtere lla îîngropãciune, dde lla ccântecla ppoezie ººi ffilosofie, ppluteºte uumbra îînjeluitã aa uuneilacrimi. PPasul ººi vvorba ssunt mmai aapãsate aaici dde ggreula ccâte aau aavut dde ppurtat îîn sspate nneînduplecaþiipãmântului. DDoina ººi jjocul ssunt mmai nneguroase.Pânã ººi ssudalma ee mmai ggrea dde ppovara vveacurilorde pplâns.

Ea ee iinima. FFrãmântarea eei, ppulsul eei ttrebuie ssãle aasculþi ddacã vvrei ssã aafli ccu aadevãrat sstarea nnaþiunii.Cãci AArdealul eeste ««starea nnoastrã dde vveghe», ccumspunea îînvãþatul NNoica. SStare dde vveºnicãneadormire, sstarea iinimii.

ÎÎnsã, îîncredinþaþi dde ttoate aacestea, sse ccuvinesã nnu uuitãm ccã, ppentru aa uucide ppe ccineva,în iinimã ii sse îînfige ccuþitul. OOri, ººi mmai ssimplu,i sse ººterge mmemoria! SSã lluãm aaminte ººi ssã nneamintim!

Curtea de la Argeºº

Anul III Nr. 112 ((13) Decembrie 22011 3

Homo ssapiens

De vveghe’n llanul dde oorezGuénon ººi ccritica ccivilizaþiei mmateriale

DDrraaggooºº VVAAIIDDAA

MemoriaHHoorriiaa BBÃÃDDEESSCCUU

Constantin BBrâncuºi

Homo ssapiens

CCuurrtteeaa ddee llaa AArrggeeºº

AAnnuull IIII NNrr.. 1122 ((1133)) DDeecceemmbbrriiee 2200111144

Printre ccãrþile publicate deNicolae Ciorãnescu existã ºiuna care, deºi cu titlu aparent

matematic, Linii drepte, drumuristrâmbe (Tiparul Universitar, Bucureºti,1939, 115 pagini) este de fapt o cartede înþelepciune, de filosofie a vieþii.Într-un moment de mare îngrijorareîn viaþa politicã româneascã ºieuropeanã, iatã ce spune autorul înCuvânt înainte: „[...] cu câtviaþa devine mai complexã,cu atât se cugetã mai puþin,noile generaþii nu semulþumesc sã ignore calearaþiunii, ci o ºi dispreþuiesc”.Mai departe, câteva cuvintede înþelepciune: „Ceea cesunt cristalele faþã de materiaamorfã este Universulraþional faþã de cel real”(p. 7). Dar aceastã încredereîn puterea raþiunii estesubminatã de capacitateaextraordinarã a realitãþiide a se ascunde privirilornoastre: „Realitatea seascunde totdeauna înapoiaaparenþelor; niciodatã nuvom ºti când am înlãturatultima aparenþã” (p. 13). Iatãobservaþii de fineþe asuprapsihicului uman: „Uitãm mairepede ceea ce a fost decâtceea ce ar fi putut sã fie”(p. 23); „Laºitatea ºi spiritulde turmã sunt unul ºi acelaºilucru” (p. 24); „A înþelege areun corolar în moralã: a ierta” (p. 26);„Cel mai greu lucru de învãþateste simplitatea” (p. 30); „Dreptul lasingurãtate este cel mai vechi dreptal omului. În ziua când îl va pierde, vatrebui sã renunþe la calitatea de individ”(p. 31). Distincþia dintre ºtiinþele naturiiºi cele ale omului este subliniatãcu subtilitate: „În domeniul ºtiinþelornaturii, un fapt poate rãsturna o teorie.Înºelaþi de acest lucru, mulþi combatteoriile sau legile din domeniulpsihologiei sau sociologiei prin faptesau exemple izolate, uitând cã aicilegile, dacã sunt, sunt legi statistice”(p. 14). Desigur, ºi în naturã existãlegi statistice, iar în domeniul cuanticele sunt atotputernice. Aceste reflecþiifac parte din secþiunea „Cunoaºtereºi metodã”.

Itinerarlãuntric

Într-o altã secþiune, „Itinerarlãuntric”, citim: „Cu cât îmbãtrânim,cu atât suntem mai puþin liberi, cãcitrecutul ne impune ce trebuie sã facemîn fiecare împrejurare mai importantã”(p. 31); „Scopul primordial al oricãrei

educaþii este de a daelementele ce permitsesizarea nuanþelor”(p. 33). În secþiunea„Relaþii ºi cadru social”,citim: „Pentru cei legaþide bunurile spirituale,cadrul cel mai propiceeste o societate completevoluatã; pentru cei ce

urmãresc realizãri materiale, locul lore într-o þarã în devenire” (p. 38); „Sepierde adeseori din vedere cã, pentrua ajunge a ne defini ºi afirma, avemtot atâta nevoie de ostilitatea unora,cât ºi de sprijinul altora” (p. 40).„Sociologia este faþã de istorie ceeace este topologia faþã de geometrie”(p. 46); „Fenomenul specific civilizaþieimoderne este creºterea nemãsuratã

a numãrului proºtilor cu pretenþiide conducãtori” (p. 46); „Cauzaantagonismului dintre generaþii stã înaceea ce ei au în urma lor. Bãtrânii uitãînsã cã e mai bine sã ai timpul în urmãdecât sã-l ai înainte, deoarece ºanseleunui tânãr de 20 de ani de a ajungela vârsta de 70 sau 65 de ani sunt,respectiv, de 10% ºi 25%, pe când celeale unui om de 57 de ani, vârsta lacare se poate considera realizat, suntde douã ori mai mari ca sã ajungã laaceeaºi vârstã, iar ºansa tânãrului casã ajungã la vârsta de 57 de ani estede 50%. Deci poziþia lui este mult maidezavantajatã decât a omului ajuns;din acest punct de vedere, studiulunei tabele de mortalitate aratã cãtot cei ce au trãit au ºanse mai marisã mai trãiascã” (p. 46-47).

Ceea cce nne uuneºteºi cceea cce nne ddesparte

În secþiunea cu acest titlu, citim:„Regimul democrat se întãreºtecriticându-l, cel autoritar slãbeºteadulându-l” (p. 52); „Sociabilitateanu înseamnã ºi civism. Marii solitarisunt mai totdeauna ºi oameni de mare

curaj, iar laºii sunt indivizii cei maisociabili” (p. 52); „Ca ºi îmblânzitorulde ºerpi, care trebuie sã cânte pentru anu fi muºcat, tiranul trebuie sã distragãîn mod permanent poporul, un momentde neatenþie putând sã-i fie fatal”(p. 52); „Este tot atât de primejdiospentru un organism social sãdescurajeze pe cei buni, cât ºi sãîncurajeze pe cei rãi” (p. 53); „Numaicel ce a gustat din amãrãciunea trãdãriiprietenilor ºi din umilinþa de a fi cruþatde duºmani este pregãtit pentrupoliticã” (p. 53); „Acolo unde se strigãla rãspântii ceea ce e de la sine înþelesºi se ºopteºte la ureche ceea ce artrebui denunþat de la orice tribunã,lipsa de caracter este mijlocul cel maisigur, dacã nu ºi singurul de promovaresocialã” (p. 54); „Un popor capabilde a suporta toate mizeriile fizice ºimorale poate cã n-o sã disparã, fiindcãnici nu existã” (p. 55); „O guvernaree bunã în mãsura în care asigurãprimatul inteligenþei faþã de cel alinstinctelor” (p. 57). La secþiunea „Viaþãºi destin”: „Nu cere puþin vieþii cãci s-arputea sã-þi refuze ºi acel puþin” (p. 74).La „Valoarea câtorva valori”: „Dacãe scuzabil sã crezi cã ai dreptul lasucces, e condamnabil sã faci din elscopul vieþii” (p. 94); „Trebuie denunþaþica rãufãcãtori toþi cei care, fie ºi numaiprin tãcerea lor, contribuie la confuziavalorilor, boala cea mai gravã a uneisocietãþi în devenire” (p. 95); „Cândoriginalitatea e singurul criteriu înjudecãþile de valoare asupra uneicreaþii, sã renunþãm la perfecþiuneºi sã ne aºteptãm la orice aberaþie”(p. 95); „În limba românãtrebuie fãcutã deosebireadintre inteligent ºi deºtept.Ultimul cuvânt presupuneºi acceptarea în ordineamoralã a unor stãri de faptpe care cauþi sã le utilizeziîn folosul tãu” (p. 108;a se compara cu reflecþiilelui G. Cãlinescupe aceastã temã).

Aici ººidincolo

În secþiunea cu acesttitlu citim: „Ridicarea lumiioccidentale se datoreazãsubstituirii tacite, darpermanente, a omuluiîn locul lui Dumnezeu.Prãbuºirea ei se va datoratot acestei cauze” (p. 83);„Toleranþa faþã de celeomeneºti este ceea cerãmâne din creºtinism, dupã ce a fosttrecut prin alambicul raþiunii. Ea estereligia laicã a umanitãþii” (p. 83);„Ceea ce este de mirare la un ateunu e faptul cã a ajuns la concluzia cãnu existã Dumnezeu, ci cã a putut sãse consoleze de aceastã absenþã”(p. 84); „Dumnezeu nu va putea fiizgonit niciodatã din sufletele celorobidiþi” (p. 84); „Existã o moralã îninfinitul mic, dupã cum existã ogeometrie diferenþialã ºi alta la scarãfinitã, fãrã ca prima sã atragã cu

necesitatepe cealaltã,putându-sefoarte bine cafiecare pas alcuiva sã fiebine fãcut, dar drumul parcurs demii de paºi, fiecare just, sã fie greºit”(p. 89). În „Scurtã caracterologie”,citim: „Cele mai mari canalii serecruteazã dintre cei ce au o pãrereexcelentã despre ei înºiºi. Toþi ceice nu au sentimentul onoarei secred Machiavelli, machiavelismulde suburbie devenind un adevãratflagel” (p. 113).

Psihologiefemininã

Reflecþiile pe aceastã temã suntînscrise sub titlul „Câþiva invarianþi aicelor mereu schimbãtoare”; „Femeiapoate înþelege orice la un bãrbat, afarãnumai de pasiunea lui de a înþelege”(p. 61); „Acolo unde un bãrbatinteligent are dificultãþi sã înþeleagão femeie, o alta înþelege imediatdespre ce este vorba” (p. 65);„Femeile considerã cunoscutã oanumitã realitate din care cunosccâteva amãnunte, bãrbaþii numai atuncicând pot s-o încadreze în alta maigeneralã” (p. 65); „Marele risc alfemeilor e cã sunt silite sã-ºi joacemarea carte a vieþii la o vârstã cândexperienþa le este foarte redusã, dacãnu nulã. Bãrbaþii îºi pot realiza visulla orice vârstã, dacã nu chiar postum;femeile nu pot aºtepta, timpul fiind

marele lor duºman” (p. 64). Desigur,unele dintre aceste reflecþii sunãazi anacronic, cum ar fi ºi acestea:„De când curentele politice suntnãscute ºi alimentate de patimi,femeile încep sã-ºi simtã vocaþiapoliticã” (p. 64); „Pentru femeie,fericirea însemneazã încremenireaîntr-o anumitã stare, consideratã caoptimã; pentru bãrbaþi, ea estepermanenta depãºire a oricãrei stãri,oricât de bunã ar pãrea ea” (p. 63);„O femeie urâtã e un bãrbat ratat”(p. 62).

O ccarte dde îînþelepciuneAAccaadd.. SSoolloommoonn MMAARRCCUUSS

Reluãm dde ddata aaceasta ppartea aa ddoua aaarticolului DDe nneamul CCiorãneºtilor, ppublicat ddeacad. SSolomon MMarcus îîn România lliterarã nr. 112,26 mmartie –– 11 aaprilie 22003. PPrima pparte aa aapãrut îînnumãrul aanterior aal rrevistei –– dde uunde ttrebuie ssãne rreamintim ccã NNicolae CCiorãnescu, ffratele lluiAlexandru CCiorãnescu, ssavantul rromân ddin CCanarede lla aa ccãrui nnaºtere ss-aau îîmplinit 1100 dde aani, aa ffostmatematician ººi pprofesor uuniversitar dde mmatematicã.

Donatella

Reality ddoes nnot eexist

6

Cogito, eergo ssum

Curtea de la Argeºº

Anul III Nr. 112 ((13) Decembrie 22011 5

Pãrinþii ddiverselor filosofiisau religii din vechime,dar ºi bunul simþ al

omului obiºnuit, au consideratcã în existenþa noastrã

ne confruntãm cu o unicã realitate, chiar dacãaceasta era complexã ºi pãrea sã aibã diversecompartimente, unele mai la vedere, altelemai ascunse.

Începând cu scolastica medievalã, dar mai alesprin opera marilor raþionaliºti, care au forjat viziuneaeuropeanã despre lume, s-au pus însã în evidenþãtot mai multe situaþii în care ipoteza unicitãþii realitãþiiducea la contradicþii supãrãtoare. În esenþã, aplicareastrictã a gândirii logice la fenomenele divine,„supranaturale”, ducea la mari contradicþii. Cel puþinde la Kant încoace, rãspunsul la aceastã provocarea fost acceptarea a douã realitãþi. Una dintre realitãþiera cea empiricã, profanã, cu care ne confruntãm zide zi ºi în care puteai folosi logica ori matematica.Altã realitate era cea transcendentã, sacrã, în carefuncþiona cunoaºterea prin revelaþie ºi credinþã.Mulþi acceptã ºi azi aceastã dihotomie.

Recunosc cã nu am înþeles niciodatã de ce afost necesarã o astfel de segregare. Mi s-a pãrut ocapitulare jenantã a intelectului în faþa unei problemespinoase, un subterfugiu comod pentru a evita niºteposibile paradoxuri. Kant ºi predecesorii sãi aveauo scuzã, pe cea a unor tabuuri, în primul rândreligioase, pe care nu le puteai ocoli decâtcu sacrificii pe care nu merita sã þi le asumi.Dar de ce sã menþinem aceastã viziune ºi azi?

În devenirea mea, nu am putut abandonaniciodatã pe deplin nici gândirea logicã, nici pecea matematicã, în ciuda limitelor acestora decare deveneam tot mai conºtient. Nu le-am pututabandona nici mãcar atunci când eram confruntatcu cele aflate mult dincolo de lumea noastrãobiºnuitã. Sã fi fost oare o „deformaþie profesionalã”?

Mi-am dat seama astfel destul de repede cãnu este raþional sã susþii, ca pe o certitudine, opropoziþie de tipul: „nu existã Dumnezeu deoarecenu existã nicio dovadã (acceptabilã la modul ºtiinþific)a acþiunilor lui”. În primul rând se încalcã astfel oelementarã regulã logicã, anume aceea cã „absenþadovezii (unei entitãþi) nu reprezintã dovada absenþei(acelei entitãþi)”.

Desigur, nnici pprezenþa ddivinitãþii nu poatefi doveditã la modul cerut de ºtiinþã. Dar,în astfel de cazuri, cel puþin pentru cei

ce folosesc matematica, este perfect îndreptãþitãconstruirea unei lumi ideale (alternative); în cazulnostru construirea unei lumi care sã aibã drept primãaxiomã pe aceea cã „existã Dumnezeu”, cu axiomaadiþionalã cã acest Dumnezeu este chiar cel desprecare se vorbeºte în Biblie.

În acest caz, continuând cu raþionamentele, numai putem accepta segregarea celor douã realitãþi,cel puþin faþã de teologi ºi de credincioºi, întrucâtaceºtia aduc mãrturii despre o mulþime de fenomeneîn care „cele douã realitãþi” se amestecã. Biblia nevorbeºte de nenumãrate intervenþii ale sacrului înlumea „profanã”. Dar astfel de intervenþii se spunecã se întâmplã ºi în zilele noastre. Francezul LucienBlaise inventariase 29.654 apariþii religioase (Maria,Iisus, sfinþi, îngeri, demoni etc.), petrecute pînã în1991, în 1.272 de locuri, din 69 de þãri. Dintre acestemiracole, peste trei sferturi aparþineau FecioareiMaria ºi cam de zece ori mai puþine lui Iisus.Putem adãuga rugãciunile, vindecãrile inexplicabile,pelerinajele la icoane fãcãtoare de minuni, credinþaîn viaþa de apoi etc., pentru a înþelege cã lumeacredincioºilor percepe o permanentã conlucrare asacrului ºi profanului în ceea ce este totuºi o unicãrealitate. Lucrurile stau, desigur, altfel dacã vorbimde cunoaºterea umanã a acestei unice realitãþi,în particular de cunoaºterea ºtiinþificã. Voi cerepermisiunea cititorului sã reamintesc, în acest sens,

câteva idei despre care am vorbit deja în articoleanterioare.

Orice ºtiinþã privind realitatea trebuie sã aibãdouã rãdãcini puternice: pe de o parte, observaþia,experimentul ºi, eventual, mãsurãtoarea, iar pede altã parte, construcþia lumilor ideale ºi a teoriilorcare sã explice fenomenele observate. Numai cã,am arãtat, doar o parte a realitãþii poate fi sondatãîn acest mod. Existã fenomene rare, care nu potfi observate sau reproduse dupã dorinþã, iar ºtiinþanu acceptã relatãrile martorilor drept dovezi. Existãºi fenomene pe care le considerãm posibile, darcare nu pot fi aduse în laborator. Prin urmare,putem vorbi de o realitate „experimentabilã” ºi una„neexperimentabilã”. Fenomenele sacre, în mãsura încare acceptãm existenþa lor, sunt neexperimentabile;dar la fel sunt ºi cele care þin de introspecþie, detrãirile noastre inefabile. Or, ºtiinþa nu poate abordadecât realitatea experimentabilã. Desigur, pe mãsuraperfecþionãrii instrumentelor noastre, graniþa dintrerealitatea experimentabilã ºi cea neexperimentalãse tot modificã, dar distincþia rãmâne.

Am mai spus cã o lume idealã ºi o teorieconstruitã pe ea au sens doar dacã acoperã ºi„explicã” observaþiile fãcute într-un anumit domeniual realitãþii. Preferãm sã lucrãm cu teorii ºi nu doar cuniºte adevãruri disparate din mai multe motive: pentrueconomie de mijloace, pentru posibila regenerare,

graþie coerenþei, a componentelor pierdute, pentruo mai bunã verificare a necontradicþiei etc. Darprincipalul motiv este cã dintr-o teorie se pot deduce,logic ºi uneori matematic, adevãruri nicicândobservate, deci previziuni, care vor fi apoi confruntatecu realitatea. Acest mecanism a fost principalul motoral progresului în ultimele secole.

În cconsecinþã, ºtiinþa va avea aspiraþia sãgãseascã, în realitatea experimentabilã,sisteme de legi cu ajutorul cãrora oamenii sã

poatã face astfel de previziuni. Desigur, am cãzutde acord cã legile acestea nu sunt ale realitãþii, ciale cutãrei teorii prin care încercãm sã înþelegemrealitatea. Dar chiar ºi o astfel de lege nu se poatereferi decât la realitatea fizicã, ori chimicã, ori poatela fundamentele biologiei, care fac parte din ceeace am putea numi þinutul neschimbãrii, acea partea realitãþii în care, de milioane de ani, se repetãaceleaºi tipuri de fenomene, obiecte sau substanþe, ºi

funcþioneazã aceleaºi legitãþi. Dar existã ºi o altãlume, începutã timid cu fiinþele vii ºi ajunsã extremde complexã odatã cu miracolul apariþiei omului.Aceastã lume am putea-o numi þinutul surprinderiisau al competiþiei pentru viaþã. Orice fiinþã vie sestrãduia, încã de la începuturi, cu mijloacele pe carei le conferea zestrea geneticã ºi experienþa, sã-ºicontroleze potenþialii competitori sau adversari;aceºtia însã, la rândul lor, fãceau acelaºi lucru. Dacã,prin cine ºtie ce întâmplare, un individ ar fi cunoscutazi la perfecþie strategiile adversarului sãu, obþinândastfel un avantaj asupra lui, mâine putea aveasurpriza cã adversarul a avansat ºi el în cunoaºtereºi ºi-a schimbat comportamentul. ªi lucrurilese complicã încã ºi mai mult dacã vom lua înconsiderare, pe lângã competitori, ºi alianþele oriierarhiile. În acest sector al realitãþii nu este deciniciodatã sigur cã ceea ce a fost adevãrat azi vamai fi ºi mâine, iar legile cutãrei teorii (sã zicemdin istorie, politologie, economie etc.), valabile azi,– ar putea sã nu mai aibã valoare mâine.

Cu iideile dde mmai ssus, am putea distingecel puþin cinci mari categorii de teorii,ºi anume:

– teoria ººtiinþificã, previziunile cãreia se potconfirma sau infirma în lumea realã, altfel spus,dacã aceste previziuni se referã, mãcar în bunãparte, la realitatea experimentabilã. La rândul lor,aceste teorii pot fi de lungã duratã, în fizicã, chimieetc., sau conjuncturale, ca în economie.

– teoria mmetafizicã, dacã principalele salepreviziuni se referã la o realitate neexperimentabilã.Existã în acest caz cel puþin trei subcategorii,ºi ele parþial suprapuse: teoriile filosofice (ontologii:de ce existã lucrurile ºi fiinþele, determinism etc.,gnoseologii: cunoaºterea finitã sau infinitã, adevãruriultime etc.), teoriile teologice (existenþa ºi naturadivinitãþii, supravieþuirea sufletului etc.) ºi teoriileprivind fenomene foarte rare.

– teoria aabstractã (autonomã), dacã teoria areca obiect doar o lume idealã, fãrã sã-ºi propunã sãfie pusã în corespondenþã cu niciun tip de realitate(experimentabilã sau neexperimentabilã).Se presupune totuºi, de multe ori, cã o astfel deteorie ar putea fi folositã într-un viitor oarecare lacunoaºterea realitãþii, sau la construirea altor teoriiutile în cunoaºtere. Cazul cel mai important este celal teoriilor matematice „pure”, acele jocuri mintalecoerente, sprijinite exclusiv pe convenþii de tipul „sãconsiderãm...”, ori „sã presupunem cã…” Un exemplude succes l-au constituit geometriile neeuclidiene.

– teoria ggratuitã, dacã previziunile sale nu potfi puse în corespondenþã, nici nemijlocit, nici princonsecinþe, cu realitatea. O astfel de teorie sejustificã doar „în sine”, eventual prin complexitate,coerenþã ºi frumuseþe internã. Întrucât însã nufolosesc (ºi nu vor folosi) nimãnui ºi nu se leagãde nicio activitate utilã, ele vor fi treptat uitate, subavalanºa noilor probleme ºi adevãruri. Cine îºi maiaduce aminte, sã zicem, de „trigonometria pãtraticã”a matematicianului român Valeriu Alaci, teorieperfectã, dar nefolositoare?

– teoria ssterilã, incapabilã sã genereze previziuniinteresante, nici în lumea idealã, nici în cea realã.Aici intrã eforturile, uneori eroice, de „matematizare”a cutãrui domeniu, demers în care se dau zeci denotaþii, definiþii, principii etc., dar nu se mai deduceapoi nicio consecinþã ineditã, surprinzãtoare, la carenu s-ar fi putut ajunge pe alte cãi, consecinþã caresã fie apoi confirmatã (sau mãcar infirmatã) princonfruntarea cu realitatea. Adesea, autorul teoriei,vãzând cã nu poate continua, invitã pe alþii sã preiaºtacheta, convins fiind cã totuºi lui i se cuvin laurii.O astfel de teorie va fi în mod cert ignoratã decomunitatea ºtiinþificã. Îmi aduc aminte cãregretatul meu prieten, matematicianul Mihai Botez,caracterizase odatã o astfel de încercare princuvintele – evident dispreþuitoare – „o sutã dedefiniþii ºi nicio teoremã”.

Diversitatea ccunoaºterii tteoreticeDDaann DD.. FFAARRCCAAªª

About ggiving eexplanations

Cogito, eergo ssum

Currtea de la Arrgeºº

Anul III Nr. 112 ((13) Decembrie 2201166

Filosofia îîn RRomâniaîntre 11948 ººi 11989

Studenþii din Apus citeau în anii ºaizeci ºiºaptezeci ai secolului douãzeci deseori cãrþile luiSartre, care erau atunci foarte populare. Studenþiiromâni nici mãcar la textele acestui filosof de stângan-aveau acces, spre deosebire de studenþii dinPolonia ºi Cehoslovacia, alte þãri socialiste aleimperiului sovietic, care citeau asemenea cãrþi.În era socialistã, în România, studiul de filosofie launiversitate consta doar din citirea textelor „filosofice”ale lui Makarenko, Marx ºi Lenin. Interpretarea lornu era privilegiulstudenþilor. Astfel, s-aucreat doar filosofi careerau pe linie, nu filosoficare erau în stare sãgândeascã autonom.În lagãrul stalinistRomânia, numeleBloch, Kolakowski,Lukács sau Patockaerau necunoscute,libertatea pentru afilosofa inexistentã.

Între 1948 ºi 1989s-au publicat aproapenumai textele„gânditorilor” socialiºti ºitextele filosofilor clasici,precum Platon ºi Hegel,toate însoþite de unîndrumãtor care indica felul cum trebuia sã fieinterpretate textele. Astfel, libertatea de gândireindividualã era limitatã. Lucrãrile filosofilor clasici,precum Aristotel, Descartes, Spinoza sau Kant, eraugreu accesibile. Textele filosofice pe care Cioranle citise în anii douãzeci ºi treizeci erau interzise.

Dupã ce conducerea partidului a recunoscut însfârºit cã modul în care l-a alungat pe Blaga de launiversitate n-a fost deloc corect, lucrãrile filosofuluide la Lancrãm au fost din nou publicate dupã 1968.Totodatã au apãrut însã articole ºi cãrþi în carefilosofia „burghezã” a lui Blaga a fost criticatã.Oriunde se foloseºte un Index, cititorii nici în gândirealor nu sunt liberi, dar sã-ºi mai exprime ºi pãrerea!

Mai mulþi dintre puþinii români care în erasocialistã au primit aprobare sã studieze înstrãinãtate n-au studiat, precum era de aºteptat,la filosofi francezi cu orientare de stânga, ci tocmaila Heidegger. Drept urmare, filosofia lui Heideggera primit deja atenþie în era socialistã. E o dovadãcã socialiºtii n-au dispus de „un nas fin”, poate dincauzã cã naþional-socialismul ºi naþional-comunismulseamãnã. Filosoful din Pãdurea Neagrã este totun filosof cu un blazon politic pãtat: tot de extremãdreaptã, precum Cioran.

Filosofia îîn RRomâniadupã 11989

Imediat dupã 1989, când o parte a PCR-luia alungat cealaltã parte, au apãrut multe cãrþide filosofie. Interesul crescut pentru filosofie eraun rãspuns la golul sufletesc creat de socialism.Dezorientaþi, oamenii erau în cãutare. Mulþi seduceau spre bisericã. Dar poate ºi filosofia eraîn stare sã dea o mânã de ajutor într-o perioadãplinã de nesiguranþã.

Au apãrut lucrãrile lui Cioran, pânã atunci maimult interzise. Dar lucrãrile unui om care din punctde vedere psihic ºi politic era dezechilibrat nu puteausã-i ajute pe cei care cãutau sã-ºi croiascã un drumprin vremuri tulburi. În era socialistã s-a permis doarpublicarea parþialã a operelor lui Noica, iar dupã 1989au apãrut ºi operele sale necunoscute. Datoritã

publicãrii lucrãrilor respective, filosofia româneascãdin perioada interbelicã era din nou în centrul atenþiei.La începutul anilor nouãzeci, mulþi aºteptau sãgãseascã tocmai în cele nãscocite în perioadainterbelicã soluþii pentru problemele cu care erauconfruntaþi în era postcomunistã. Reacþiilevehemente, deloc ºtiinþifice, împotriva cãrþilor luiLaignel-Levastine arãtau cã o discuþie liberã desprenaþionalismul idolilor cei noi (Cioran ºi Noica) esteimposibilã. Libertatea este un dar care este greude cultivat.

Dupã concentrarea unilateralã asupra „filosofiei”marxist-leniniste, urmeazã în perioada cu mai multã

libertate de dupã 1989 tot oconcentrare unilateralã, ºi anume,asupra filosofiei româneºti din aniitreizeci. Cu toate cã exista mai multãlibertate, dupã marxismul totalitar, o altãmiºcare politicã, nu mai puþin totalitarã,era în centrul atenþiei: legionarismul.Dupã extrema stângã, extremadreaptã, deci niciun câºtig. Fascismulºi marxismul ºi punctul comun careleagã cele douã ideologii aparentopuse, naþionalismul, sunt trei maladiivehemente care au infectat societateaîntreagã. Maladiile respective au creatmulte neînþelegeri între oameni: oamenicare puteau sã fie buni vecini audevenit vrãjmaºi. Chiar ºi dupã 1989filosofia ºi politica nu erau în stare sãse despartã una de alta, pe când într-operioadã cu neclaritãþi politice ar fi fost

mult mai binefãcãtor, mult mai înþelept sã priveºtiscena politicã mai de la distanþã, mai la rece.

Dupã 1989, au apãrut în sfârºit ºi lucrãrile altorfilosofi, care mult timp au rãmas necunoscuþi.Lucrãrile filosofilor strãini n-au atras însã atâta atenþiecât lucrãrile filosofilor români. Deoarece au dorit sã îºicunoascã mai întâi propriul trecut, românii au pierdut,dupã 1989, ºansa sã priveascã în curtea vecinului.Din nou ideile din strãinãtate au rãmas, dupã atâþi anide recluziune, pentru mulþi la distanþã. Cu toatãlibertatea, orizontul multora nu s-a lãrgit.

Prin toate publicaþiilefilosofice, s-a deschispentru mulþi, pe lângãlumea credinþei, o altãlume: lumea filosofiei, olume care, decenii întregi,a fost mai mult prohibitãºi pe urmã ascunsã.

Filosofia îîn OOlandadupã 11985

Pe când în Franþa,Germania ºi Angliainteresul pentru filosofieexista de mult la un publicmai larg, în Olandainteresul pentru filosofie acrescut numai dupã 1985.Dintr-o datã, s-au formatgrupãri de oameni, ca sãdiscute despre problemefilosofice. S-au deschis ici-acolo chiar „hotelurifilosofice” în care clientul gãseºte cãrþi de filosofieîn camerã. În mai multe oraºe s-au deschis baruriîn care se organizeazã discuþii filosofice. În noapteaanualã de filosofie filosofii prezintã cãrþile ºi ideile lor.

Olandezii care au probleme pot sã consulte ºiun filosof, psihanaliza nemaifiind exclusiv terenulpsihologiei. Dupã ce influenþa creºtinismului a scãzutsensibil, au revenit practici din Antichitate, cândfilosofia era, înainte de toate, înþelepciunea vieþii.

Pe când în Franþa, lecþii de filosofie sunt de mult

normale la licee, precumîn România antebelicã,asemenea lecþii au devenitla diferite licee din Olandao disciplinã nouã. Recent, ºiolandezii au ceea ce franceziiºi nemþii au de mai mult timp: un program desprefilosofie pe televizor. Este clar cã printre intelectualiiolandezi, filosofia este modã de când influenþaIluminismului a crescut sensibil.

Cursuri dde ffilosofieîn OOlanda

În mai multe localitãþi olandeze s-au format cercuride studiu al filosofiei, exact precum în Iluminism. Înasemenea cercuri, cunoscãtorii, dar mai ales laiciicare au un interes viu pentru filosofie citesc texte(clasice) de filosofie. Dupã explicaþiile date, toatãlumea participã la discuþii vii. În unele cercuri destudiu al filosofiei se citeºte în fiecare an un alt textal unui anumit filosof. Astfel, ani de zile poate fi vorbadespre texte din operele lui Spinoza sau Nietzsche.În acest fel, iubitorii se transformã cu timpul înspecialiºti. În cercul de studiu al filosofiei pe care euîl conduc, citim în fiecare an un alt text filosofic, carea jucat un rol important în discuþii filosofice sau catext de referinþã în cãrþi de filosofie. Am tratat astfelEtica Nicomahica a lui Aristotel, Discursul despremetodã al lui Descartes, Despre libertate deJ.S. Mill ºi Genealogia moralei de Nietzsche.

Cursurile universitare pentru seniori, mai alescursurile de filosofie sau cursurile de istoria artei,atrag un public larg. Cursurile despre istoria filosofiei,filosofia anticã, filosofia existenþialiºtilor francezi saufilosofia contemporanã existã ºi sub formã de CD-uri.

ªcolile de varã fiind din ce în ce mai populare,olandezii se duc în tabere în care filosofia stã încentrul atenþiei. În România, terenurile amenajatespecial, unde s-au organizat altãdatã tabere, seaflã în dãrãpãnare.

Filosofia ppe pplan uuniversitarîn OOlanda

La studiul de filosofie de nivel universitar, dintr-unstudiu sistematic ºi abstract, filosofia s-a legat dince în ce mai mult de realitãþile vieþii: ceea ce înveacul nouãsprezece era doar teorie (filosofia vieþii)a devenit în anii cincizeci ai secolului douãzeci,datoritã existenþialismului, practicã.

Pânã în 1940, filosofia predatã la universitãþiolandeze era mai ales de origine germanã, influenþa

lui Kant fiind mult timp mare. Prin aniicincizeci, existenþialismul a stârnit multinteres, mai ales cãrþile lui Sartre ºi alelui Camus. Alþi studenþi stãteau subinfluenþa fenomenologiei lui Husserl.În anii ºaptezeci, s-a predat ºi filosofiaanaliticã. Dar interesul pentru filosofiaanglo-saxonã n-a durat mult, interesulpentru gândirea lui Heidegger sau alui Levinas fiind mai mare. Interesulpentru filosofia marxistã a existatdoar între 1968 ºi 1977, mai ales înrândurile studenþilor, dar a dispãrutrepede dupã ce gândirea lui Arendta devenit cunoscutã ºi cãrþile luiSoljeniþîn au fost publicate.Numai atunci s-a vãzut cã nu doartotalitarismul de dreapta este dãunãtor.Interesul pentru filosofia anticã,germanã, francezã, englezã ºiamericanã a existat tot timpul: de laPlaton la Plotin, de la Schopenhauer

la Jaspers, de la Descartes la Ricoeur, de la Hobbesla Scruton, de la Dewey la Rorty, tot felul de filosofiºi-au gãsit cititori. O asemenea variaþie a lipsit ani dezile în România: gândirea necenzuratã nu prea a avutºanse, fiindcã prevala „gândirea” (marxistã) ceauºiºtã.

Filosofii cu studii universitare sunt activi în tot felulde ramuri: ca sfãtuitori politici, în publicisticã sau caspecialiºti care dau medicilor sfaturi etice, tehnicamedicalã dezvoltându-se foarte repede, iarproblemele medicale ºi etice crescând totodatã.

Filosofia îîn RRomânia ººi îîn OOlandaWWiimm LLAAMMFFEERRSS

Ferdinand dde SSaussure

Jean PPaul SSartre - BBoris VVian

Wim LLamfers ss-aa nnãscut îîn 11950 lla UUtrecht ((Olanda). AA îîntrerupt sstudiile dde tteologie pprotestantã lla UUtrecht,pentru aa sstudia tteologie oortodoxã lla SSibiu ((1973-774). AA ppãstrat ddupã aaceea llegãturi sstrânse ccu RRomânia. DDin1977, ccând ss-aa ccãsãtorit ((cu oo rromâncã), eeste ppreot rreformat îîn OOlanda. ÎÎn 11998 ººi-aa ffãcut ddoctoratul ccu oo ttezãdespre tteologul lluteran DDietrich BBonhoeffer ((1906-11945). ÎÎn 22002 aa ppublicat oo ccarte ddespre llegãtura îîntre eeticãºi ppoliticã, llibertate ººi rresponsabilitate lla ddisidenþii BBonhoeffer, VVáclav HHavel ººi AAndrei PPleºu. ÎÎn 22009 aa ppublicat,tot iin OOlanda, oo ccarte ddespre vviaþa mmonahalã îîn RRomânia. ÎÎn 22011 ii-aa aapãrut lla CCurtea dde AArgeº Curajulcrediinþeii, ddespre tteologia llui BBonhoeffer. AA ppublicat aarticole ccu ccaracter tteologic ººi ffilosofic îîn mmai mmulte rreviste.

CCuurrtteeaa ddee llaa AArrggeeºº

AAnnuull IIII NNrr.. 1122 ((1133)) DDeecceemmbbrriiee 22001111 77

Cogito, eergo ssum

Publicaþii ffilosoficeîn OOlanda

În urma interesului mãrit pentru filosofie, auapãrut multe traduceri ale textelor clasice de filosofieºi multe cãrþi noi despre filosofie. Noi reviste defilosofie, în care se ºi anunþã evenimente cu caracterfilosofic, ºtiu sã atragã un public larg. Cãrþile luiSloterdijk sau ale lui Nussbaum se vând bine.Biografiile filosofilor cunoscuþi, precum cãrþile luiSafranski, au o cãutare ºi mai mare. De ani de zile,editurile cu caracter filosofic n-au avut o aºa marevânzare. În urma interesului crescut pentru filosofie,câteva ziare olandeze conþin, precum ziaregermane sau engleze, recenzii extinse,aprofundate, care însoþesc apariþia unei cãrþiimportante de filosofie sau traducerea unui textclasic de filosofie. Existã librãrii cu un colþ specialamenajat cu tot felul de cãrþi de filosofie, în maimulte limbi. Ceea ce în urmã cu patruzeci de aniera o raritate este în ultimii douãzeci de aninormal.

Un interes special pentru filosofii olandezi nuexistã, Olanda fiind o þarã cosmopolitã. Filosofiirenumiþi din Olanda, Descartes, Spinoza ºi Locke,erau toþi imigranþi. Azi, filosofii olandezi, precumAchterhuis, care a scris despre Camus ºi despreprobleme sociale, ºi Lemaire, care se ocupã deprobleme ecologice, stârnesc ºi în strãinãtateinteres. De-a lungul veacurilor, olandezii au cititmai ales cãrþi ale filosofilor strãini: destule cãrþisunt traduse, dar mulþi intelectuali olandezistãpânesc mai multe limbi.

Într-o þarã comercialã, precum Olanda, undeîn toatã istoria au circulat tot felul de limbi, eraîntotdeauna clar: textele filosofice (ºi psihologice!)trebuie sã fie citite în limba originalã, deoarecefiecare filosof are terminologia lui specificã, careîntr-o traducere se pierde. Nu întâmplãtor,pedagogul de la Pãltiniº a cerut elevilor sãi sã înveþegreaca ºi germana: fãrã asemenea cunoºtinþe le-arscãpa nuanþele esenþiale. Pentru interpretare,traducerile nu se pot folosi decât cu rezerve mari.Soluþia cea mai bunã pentru traducerea unei cãrþiimportante ar fi o ediþie bilingvã, cãci cine vrea sãpãtrundã în gândirea unui filosof trebuie sã aibãneapãrat textul original la îndemânã. Cititorii olandeziau un mare avantaj faþã de cititorii români, cãrþile înlimbi strãine fiind de-a lungul timpului uºor de gãsitîn Olanda. Din veacul ºaisprezece s-au tipãrit înOlanda în tot felul de limbi cãrþile care în alte þãri erauinterzise. Cioran mai putea sã vadã o carte germanãîntr-o vitrinã la Sibiu sau sã gãseascã o cartefrancezã la Bucureºti, cãrþile cele mai noi fiind atunciºi în România de cumpãrat. Dar, începând cu erasocialistã, cãrþile strãine sunt o raritate: toatã þaraa devenit o închisoare, iar la graniþã exista controlulpe cãrþi „periculoase”.

Fiindcã în era socialistã intelectualii au fostobiectul oficial al urii, nici acum intelectualii dinRomânia nu sunt recunoscuþi ca o pãturã importantãa societãþii, pe când în Polonia sau Cehia situaþiaeste alta. Influenþa totalitarismului, care creeazãmulte forme de prostie, este de lungã duratã, neînvaþã gânditori precum Arendt sau Bonhoeffer.Într-o perioadã cu multe lipsuri, pãtura intelectualãse formeazã greu, dar filosofii ºi mai anevoios.

Din nnou ddespre ffilosofieîn RRomânia

În România, interesul pentru filosofia româneascãeste prea exclusiv. Nu se întreabã mai nimeni dacãfilosofii români meritã atâta interes. Sunt Blaga,Cioran sau Noica filosofi de primul rang? Estenaþionalismul lui Noica rodnic? Se pare cã mai nimeninu observã de ce discuþiile despre filosofia lui Blaga,a lui Cioran sau a lui Noica au loc aproape numai înþarã. De ce nu ºi în alte þãri? Se pare cã mai nimeninu se întreabã dacã n-ar fi mai bine ca interesulpentru filosofie sã aibã în România un caractermai cosmopolit. În La rãspântie de veacuri, GalaGalaction mai putea sã descrie cum Maiorescu predafilosofia lui Mill, dar de la Nae Ionescu încoace avemde a face cu un naþionalism forþat, pe baza cãruias-a creat ani de zile impresia cã România ar fi o þarãimportantã datoritã conducãtorului ei înþelept.Realitatea este însã alta, chiar ºi pe plan filosofic:

Cioran ºi Blaga prea au luat idei de la alþii, maiales de la filosofi germani, în urma studiilor fãcuteîn Germania.

În România abia existã cercuri de studiu alfilosofiei, pe când existenþa lor ar atrage în mod siguroameni interesaþi. În Olanda, lumea frecventeazã cuplãcere asemenea cercuri, gãsind acolo inspiraþie,idei, rãspunsuri la întrebãri. În România, asemeneacercuri pot sã umple lacune ºi sã demaºte goluri.De asemenea lucruri parcã le este fricã autoritãþilor.Libertatea de exprimare, pentru care pledeazãSpinoza ºi Mill, ar ajuta mult România, pentrucã filosofia presupune o gândire liberã, creativã,

îndrãzneaþã. O asemenea mentalitate liberalã n-areºanse atâta timp cât presa din România este doarun prelungitor al partidului cutare ºi tocilarii suntconsideraþi a fi intelectuali. Cum pot sã se formezefilosofii într-o climã fãrã deschideri reale?

Cauza principalã a lipsurilor existente este pelângã lipsa de libertate de exprimare necesarã ºiînvãþãmântul. Învãþãmântul din România lasã înmulte privinþe de dorit. La licee se predã prea puþinlimbi strãine. Parcã lumea n-ar fi internaþionalã.Persoane care nicinu sunt în stare sãciteascã textele clasiceîn limba originalãau ajuns profesoriuniversitari. Iatãrezultatul, când„cosmopolitismul”este decenii întregiun cuvânt de ocarã.Cu toate cã pestetot lipseºte hranaintelectualã, profesoriise laudã cã sunt „binepregãtiþi” sau cã daulecþii la „o prestigioasãinstituþie deînvãþãmânt” (o ºcoalãgeneralã).Învãþãmântul românescproduce doar sclavi,fiindcã nu cunoaºtelecþii de filosofie saudiscuþii libere. Învãþãmântul românesc creeazã doartocilari, pe când ar trebui sã promoveze gândirealiberã, dezvoltarea inteligenþei. Rezultatul trist suntelevii care ºtiu sã reproducã literalmente, dar n-auînþeles despre ce este vorba, partea cea maiimportantã. Rezultatul trist al fabricilor de diplomesunt studenþii care nu ºtiu sã gândeascã autonom,sã creeze liber. Universitatea trebuie sã creezeminþi universale, în loc de o minte care degenereazãadevãrul. Maiorescu s-a plâns deja cã cultura românãsuferã de neadevãr, de formã fãrã fond. Dacã oasemenea mentalitate a pãtruns la universitate,e grav.

Numãrul cãrþilor filosofilor strãini este prea redus.Numãrul revistelor de filosofie, ca ºi tirajul lor, preamic. Numãrul tezelor de doctorat în filosofie este

iarãºi prea mic. Colecþii precum Actaphaenomenologica ºi Studia Phaenomenologicastau pe loc. Avântul anilor nouãzeci parcã a dispãrut.Cum poate omul sã se informeze, când celenecesare lipsesc cu desãvârºire? În asemeneacircumstanþe deplorabile, interesul pentru filosofieprimeºte prea puþine posibilitãþi de dezvoltare.

O filosofie de valoare precum cea a lui ªoraprimeºte, nota bene, mai puþinã atenþie decât filosofialui Cioran. Începând din 1940, românii au suferitdestul sub forþã. De aceea nu mai au nevoie de forþã,ci de o putere vindecãtoare, precum fructul filosofieilui Levinas. Filosofia speranþei ar putea sã vindecerãnile psihice de care mulþi suferã. Filosofia iubiriiadevãrate, pure, nealterate de nicio circumstanþãnocivã, ar putea sã îi facã pe oameni mai buni.Gândirea unui om lovit, precum Cioran, le mãreºtedoar rãnile existente, timp cât totalitarismulfuncþioneazã încã în mintea multora. ªi, totuºi, ofilosofie antitotalitarã, o filosofie vindecãtoare, ofilosofie care îi face pe oamenii mai umani, precumfilosofia lui ªora sau filosofia lui Levinas, n-a primitpânã acum atenþia cuvenitã. De ce în Româniafilosofia lui Levinas n-a primit tot atâta atenþie câtîn Apus? Din cauzã cã existã o deschidere preaexclusivã spre filosofia româneascã din perioadainterbelicã sau fiindcã românii nu sunt destul dereceptivi faþã de idei strãine? Unde omul este închisîn sine, ideile importante nu pãtrund ºi nimic nuse schimbã spre bine.

Viitorul ffilosofieiîn RRomânia

Cum o sã se dezvolte filosofia în România, dupãce interesul pentru filosofia româneascã din perioadainterbelicã se va diminua? Ce rezultate o sã aibãdialogul abia început între filosofii ºi teologiiortodocºi? Ce avânt o sã aducã studenþii care austudiat în strãinãtate? Sau se vor resemna ºi ei,acomodându-se la situaþia „normalã”? O sã capetefilosofia româneascã, în sfârºit, trãsãturi maicosmopolite, deci un caracter mai profund saufilosofia româneascã va avea în continuare uncaracter mai mult provincial? Filosofia româneascãse aflã la o intersecþie importantã: quo vadis(încotro)?

Înþelepciunea vieþii este binevenitã într-o perioadãîn care mulþi o duc greu ºi morala este scãzutã.

Poate filosofia sã fie atunci de ajutorsau o sã-ºi piardã filosofia funcþia eimultisecularã de a arãta oamenilordrumul spre o viaþã sufleteascãmai îmbelºugatã?

Într-o þarã cu politicienitumultuoºi, filosofia ne poate ajutasã judecãm lucrurile mai la rece,mai de la distanþã, cu mai multãînþelepciune. Filosofia i-a ajutat pevremuri pe disidenþi precum VáclavHavel sã-ºi formuleze dezideratepentru un alt soi de societate.Cu ajutorul filosofiei am puteasã scoatem þara din starea desomnambulism. Întrebarea ceamare este: dorim acest lucru?Sau acceptãm situaþii stupide ºivrem sã ne plângem în continuarecã aºa e pe la noi?

De ce avem nevoie de filosofie?Filosofia ne deschide ochii pentrusituaþii ºi probleme. Filosofia ne

face mai conºtienþi de anumite lucruri: de problemepolitice, de probleme etice ºi sociale, de felul nostrude a ne purta. Filosofia ne învaþã sã punem întrebãri:faþã de alþii, faþã de noi înºine, faþã de ceea ce seîntâmplã zilnic în jurul nostru ºi faþã de societate.Filosofia ne învaþã cã ceea ce noi considerãm„normal” nu este neapãrat normal. Filosofia nepoate face mai creativi, mai atenþi, mai înþelepþi,poate chiar mai buni. Filosofia ne poate facemai înþelegãtori ºi mai drepþi cu noi înºine ºi cuaproapele. Filosofia ne ajutã sã ne dezvoltãmunicitatea ºi sã o punem în valoare, fãcându-neconºtienþi de limitãrile noastre înnãscute.De asemenea însuºiri avem nevoie! De aceeaavem nevoie de credinþã, de filosofie ºi de eticã.

John UUpdike - JJerzy KKosinski

Gerhard RRichter

88

Cogito, eergo ssum

CCuurrtteeaa ddee llaa AArrggeeºº

AAnnuull IIII NNrr.. 1122 ((1133)) DDeecceemmbbrriiee 2200111188

Între mmaniheitãºi ccorectitudine ppoliticã

De la început, vom constata riscul asocieriilui Mircea Eliade cu ideea de naþionalism, avândîn vedere boala identificatã de Dan C. Mihãilescuîn cadrul societãþii româneºti actuale, ºi anumemaniheita, adicã tendinþa de a reduce totul la douãpoziþii, obligatoriu divergente. A analiza o operã deamploarea ºi profunzimea celei lãsate moºtenireumanitãþii de M. Eliade exclusiv prin prisma lui „da” ºi„nu” înseamnã o reducere inacceptabilã a termeniloranalizei. În fond, identificarea ideii de naþionalism înopera ºi, cu precãdere, în gazetãria lui M. Eliade– „perle în nãvoadele de idei pe care trebuie sã learuncãm Europei”, cum le numea recent acelaºiDan C. Mihãilescu într-o conferinþã publicã susþinutãla Teatrul Naþional, subgenericul „Cultura bate criza”– nu se poate limita neapãratla concurenþa dreapta-stânga,ambele capabile, cumobserva cândva Horia RomanPatapievici, sã conducãinvariabil la asasinate, pentrusau împotriva umanitãþii.

Astãzi, ºi în acest context,ne vom distanþa de opþiunilede tip maniehist, care, subpretextul corectitudinii politice,l-au transformat pe M. Eliade,de cãtre propaganda neo-cominternistã, dintr-un autorcu totul excepþional – istorical religiilor, prozator, eseist ºilider informal al exilului –într-un fel de þap ispãºitor alexceselor legionare, poatechiar în cel mai diabolizatautor român post decembrist. Pentru a smulge acestvãl nedrept aruncat peste o operã grandioasã, voiface apel nu doar la textele originale – nu puþine –prin care M. Eliade îºi susþine poziþia, cât mai ales laargumente de ordin istoric ºi chiar filosofic, în mãsurãsã explice ºi sã nuanþeze opþiunea politicã ºi esteticãa lui M. Eliade.

Cât nnaþionalism,atâtea nnaþionalisme

Realitatea este cã astãzi avem atâtea teoriidespre naþionalism cât naþionalism existã. Excluzândideea simplistã cã naþionalismul ar reprezenta oformã patologicã a patriotismului, acceptãm totuºi

douã modele clasice de reprezentare a ideii denaþionalism: una legatã de constituirea unui poporca o naþiune; cealaltã ca o doctrinã politicã menitãsã susþinã interesul naþional. Ambele opþiuni au,inevitabil, repercusiuni asupra identitãþii colective, însensul cã naþionalismul poate constitui, fãrã echivoc,un principiu de guvernare. Reducând lucrurile, statulnaþional guverneazã în scopul ºi folosul „bineluipatriei”, concept cu totul difuz, chiar dacã esteasociat, obligatoriu, cu ideea de naþiune. În zilelenoastre, naþionalismul devine adesea sinonim cuideea de reacþie (rãspuns) la unele presiuni socialeinterne sau externe.

Sub aspect filosofic, naþionalismul se încadreazãîn orizontul metafizicii subiectivitãþii. Heidegger,de pildã, identifica subiectivismul ca o modalitate

specificã faptul de-a fi – în-sine: „orice naþionalismeste, în plan metafizic, un antropologism, cu altecuvinte un subiectivism”. Aºadar, prin naþionalism,fiinþa umanã, la nivel de conºtiinþã, se ridicã dela nivel individual, cãtre un colectivism anistoric.ªi, adaugã Heidegger (Despre umanism, 1946):„Colectivismul este subiectivitatea omului înplanul totalitãþii.”

Revenind la actualitate, putem constata cãnaþionalismul, în accepþia sa fundamentalã, are unrol decisiv în afirmarea identitãþii colective ºi ,implicit,în modul de organizare a societãþii. Negarea saudenigrarea naþionalismului conduce cãtre limitareaunei anume identitãþi, fenomen ce poate lua, inclusiv,forme iredentiste sau distructive.

Naþionalism rromânesc,cu ssens ppedagogic

Dacã în plan european, naþionalismul este uncomplex ideologic cultivat încã din zorii Evului Mediu,la noi, ideea naþionalã, pãtrunsã prin medierefrancezã ºi germanã, cum bine observa MonaMamulea într-un amplu studiu publicat în Revistade filosofie, a recuperat rapid, fiind asumatã ºiteoretizatã de gânditori, în special de paºoptiºti.În Istoria criticã a Românilor, Hasdeu identificãsintagma caracter naþional, punând-o, sub influenþagândirii pozitiviste franceze (v. Montesquieu, Del’esprit de lois, 1748), sub influenþa unei varietãþi defactori: climã, legi, religie, obiceiuri. Aºadar, istoric,naþionalismul românesc, aºa cum era el conceput

de Heliade Rãdulescu, G. Bariþiu sauHasdeu, se baza pe ideea cã indiviziicare alcãtuiesc o naþiune se detaºeazãde alte grupuri prin anumite trãsãturicolective, definite în termeni comuni dreptcaracter naþional, având, la scarã istoricã,un caracter obligatoriu lucrativ. Aceastãpoziþie îl va face, mai târziu, pe VasileBãncilã sã afirme cã, în aceastã fazã aistoriei româneºti, exerciþiul naþionalistare un sens pedagogic. ªi, adaugãBãncilã, „Fiecare pentru sine ºi împreunãcu toþii, prin exerciþiul naþionalist nefacem educaþia, ne pregãtim pentrumisiunea a cãrei realizare o aºteptãm”.

Care este însã aceastã misiune ºicum, în mod concret, ne pregãtim pentruea, Vasile Bãncilã nu ne explicã, nici în1936, când a fost scris textul, nici ulterior,deºi susþine cã „naþionalismul adevãrate o floare albã bunã sã poatã sta la oricebutonierã”. În acest context, se poatespune cã naþionalismul nu este asociat

neapãrat unei doctrine politice, cât unui accept etic.În mod cert, în anii ’30 ai secolului trecut, elitelesocietãþii româneºti, între care ºi V. Bãncilã, erauadepþii ideii unui naþionalism perceput metafizic,o formã de spiritualitate menitã sã conducã larenaºterea atât a vieþii individuale, cât ºi a celeipublice. Este o atitudine de îndepãrtare fundamentalãfaþã de concepþia iniþialã, romanticã, a naþionalismuluide tip latin, al ªcolii Ardelene. Acest aspect ne obligãsã privim naþionalismul în mod distinct, în funcþiede epocã.

Este calea cea mai sigurã de a nu cãdea în plasamaniheismului ºi, în ultimã instanþã, de a adaptaacest curent la lumea modernã.

MMiirrcceeaa EElliiaaddee ººii ppeerrmmaanneennþþaa iiddeeiiii ddee nnaaþþiioonnaalliissmm

MMaarriiaann NNEENNCCEESSCCUU

De aaceea, ººi ddintre vvoi, ppe ccine vva aalege DDumnezeu ssã ffie uuns ppeste tturma llui, vvoi ssã ffiþi bblânzi ppeste tturmalui HHristos ººi ccu ffricã ººi mmultã ssmerenie ssã oo ppaºteþi, cca ssã aaveþi ccu cce vvã aarãta îînaintea DDomnului nnostru IIisusHristos, pprecum ººi pprorocul DDavid aa ffost bblând ººi ssmerit ººi pplãcut llui DDumnezeu. PPentru aaceea aa zzis DDumnezeu:„Aflat-aam ppe DDavid, bbãrbat ddupã iinima mmea”. AAsemenea ººi vvoi, ddacã vveþi ffi bblânzi ººi bbuni ººi ssmeriþi, bblândeþea llui DDavidse vva ppogorî sspre vvoi. ªªi ssã ffiþi îînþelepþi ººi cchibzuiþi, ddacã nnu mmai mmult, mmãcar cca aalbina. CCãci vvedeþi, aalbina ccând iiese ddinstupul eei lla mmuncã ººi lla aagonisealã pprin fflori ººi lla mmana ssa –– ppentru ccã aagoniseala eei ttoatã eeste ddin fflori, ddar nnu ddin ooricefloare, ccãci ddacã ººi-aar aaduna mmana ddin ttoate fflorile, ffagurele eei nn-aar ffi aaºa dde ddulce ––, cci ddin ttoate fflorile aalege ppe cceacare eeste mmai ddulce. DDe aaceea, ffagurele eei eeste ddulce ººi îîntotdeauna sse îîndulceºte dde lla eel nnu nnumai aalbina, cci ººi mmultedintre ffãpturile llui DDumnezeu.

Aºijderea ººi ddomnul ccare eeste aales dde DDumnezeu cca uuns aal ssãu, aaceluia-ii ssunt sslugile cca ººi fflorile. AAstfel, ddacã vvaprimi ddomnul ttoate ccuvintele îîn iinima ssa, ººi ppe ccele bbune, ººi ppe ccele rrele, nniciodatã nnu ii sse vva îîndulci iinima, pprecum ººifagurele aalbinei nn-aar ffi ddulce, ddacã eea aar ffi sstrâns mmanã ddin ttoate fflorile, ººi ddin ccele ddulci ººi ddin ccele aamare, cci dde cceleamare sse ffereºte, iiar dde lla ccele ddulci iia, dde aaceea ffagurele eei eeste ddulce.

Vezi, ddeci, tticãloase oomule, aalbina cce zzburãtoare mmicã eeste ººi îîncã cchibzuieºte ººi sse ffereºte ººi nnu sse aaºazã ppe fflorilecele aamare, cci nnumai ppe ccele ddulci ººi-ººi iia mmana ssa! DDar oomul, ccare eeste aales ººi ddomn uuns aal llui DDumnezeu ppeste ttoatefãpturile, îînþelept ººi îînsufleþit, ººi vva dda sseamã îînaintea DDomnului DDumnezeu, ººi aatâta nnu aam îînþeles, cca ººi aalbina, ssãcunoaºtem cce eeste ddulce ººi aamar? CCi ccâte ccuvinte aauzim dde lla ooameni, ººi bbune ººi aamare, ººi nnu aalegem ccare ssunt aamareºi ccare ssunt ddulci, cci nne uumplem iinimile nnoastre ccu ttoate! CCãci îîntre ccele ddulci, mmai mmulte sse aaflã aamare. DDe aaceea ººi zziceScriptura ccã „„vorbele rrele sstricã oobiceiurile ccele bbune”, ccãci eele îîn ttoatã vvremea aamãrãsc iinimile nnoastre, ººi nnu nnumaiinimile nnoastre, cci ººi aale mmultor aaltora, ccâþi ssunt ssub sstãpânirea nnoastrã. DDar sse ccuvine uunui ddomn, eel ccare eeste ddomnuns aal llui DDumnezeu, ssã nnu sse ssmereascã îîn ffaþa llui DDumnezeu? CCãci aastfel mmãrturiseºte SSfânta SScripturã: „„Cine sseva îînãlþa ppe ssine sse vva ssmeri, ººi ccine sse vva ssmeri ppe ssine sse vva îînãlþa”. DDe aaceea ººi ddomnul ccare vva ccunoaºte ccã uunuleste DDomnul ccare aa ffãcut ccerul ººi ppãmântul, aacel ddomn ccare sse ssmereºte îînaintea llui DDumnezeu, aacela sse vva îînãlþa.

Din îînvãþãturi...

Tristan TTzara Eugene IIonesco

CCuurrtteeaa ddee llaa AArrggeeºº

AAnnuull IIII NNrr.. 1122 ((1133)) DDeecceemmbbrriiee 22001111 99

Cogito, eergo ssum

Tânãrul EEliade ººi iidealul„patriotismului ccreator”

În mod simptomatic, tânãrul Eliade face detimpuriu dovada calitãþilor sale jurnalistice (MihaiPosada susþine cã a debutat la 14 ani, în Ziarulªtiinþelor Populare ºi al Cãlãtoriilor – 27 dec. 1921,nr. 52, p. 588-589 – cu o nuvelã, „Cum am descoperitpiatra filosofalã”), fiind atras cãtre o publicisticã detip cultural, mai degrabã decât de cea a cotidianuluiefemer. Semnificativ rãmâne articolul „Naþionalismulcreator – opera lui Hasdeu”, publicat în Cuvântulstudenþesc, nr. 5, 13 aprilie 1925, pe când autorulavea vârsta de 18 ani. (Mircea Eliade, Cum amdescoperit piatra filosofalã. Scrieri de tinereþe, 1996,Ed. Humanitas, Bucureºti, p. 28.)

Evocându-l pe Hasdeu, „nume a cãrui rostire sepomeneºte tot mai rar printre rândurile generaþieinoastre”, tânãrul M. Eliade constatã cã mai multdecât Hasdeu „omul”, exaltat în chestiuni personale,dar fãrã a se depãrta de adevãr, se distinge Hasdeucreatorul: „Patriotul sãu rãmâne o pildã pentru zilelede azi […]. El nu se poate zãri între stindardeletricolore ºi zgomotoase. El practicã un patriotismcreator: datoria lui e munca”.

Analizând naþionalismul hasdeian, M. Eliadeajunge de timpuriu la o concluzie în acord cuidealurile ºcolii paºoptiste: „Naþionalismul trebuiesã nãzuiascã la cultivarea elementului etnic, astfelîncât conºtiinþa celor mulþi luminându-se sãdetermine acea civilizaþie pe care Occidentul oaºteaptã de la noi”. Referindu-se la efortul luiM. Eliade de racordare la ceea ce s-ar numi istoriaideilor la români, C. Noica, într-un inspirat „Cuvântcãtre cititorul tânãr”, ce precedã ediþia citatã,constatã: „Cine nu porneºte din anii tineri cuvrednicia proprie ºi cu uimire în faþa miracoluluilumii, oricât de mici i-ar fi paºii, nu ajunge nicãieri,decât în pulberea pe care o aruncã peste noi treierulTimpului”.

Revenind la sensul aprecierilor lui M. Eliadedespre Hasdeu, constatãm cã ele se înscriu în ceeace s-ar numi naþionalismul cultural, ce vizeazã nudoar a privi naþiunea ca pe o entitate politicã, cât unacreatoare, evolutivã, în care personalitãþile urmeazãefortul colectiv.

Acest tip de naþionalism, regenerativ, menit sãdepãºeascã mereu standardele anterioare, are dreptþintã identificarea ºi valorizarea forþelor creativeale neamului ºi modelarea viitorului în conformitatecu spiritul trecutului. Modelul se înscrie în tiparul„rezistenþei” româneºti în faþa agresiunilor externeºi a fost folosit încã din zorii romantismului de„intelighenþia” româneascã pentru a susþine ideeaschimbãrii prin culturã. Sensibil la aceste idei, tânãrulEliade îºi însuºeºte ºi va susþine peste ani ideea uneiculturi „izvorâtã din fiinþa poporului, mãsuratã potrivitînsuºirilor sale individuale”. În acest sens, modelulHasdeu, susþinut de M. Eliade, devine sinonim cuidealul sãu cultural ºi naþional.

„Naivitate”ºi pprofetism

Observatori avizaþi ai operei lui M. Eliade constatãcã în aºa-numitele texte de maturitate, cuprinzând înfapt majoritatea articolelor publicate între 1933-39 înperiodicele vremii (cu prioritate, Vremea, Cuvântul,Credinþa, Revista Fundaþiilor Regale, dar ºi oficiosullegionar Buna Vestire), M. Eliade schimbãfundamental atât tematica, precum ºi tipul de discurspracticat. Simultan cu definirea identitarã (în fond,fundamentul teoretic al opþiunii politice a generaþieisale, numite generic ºi Generaþia ’27), apar ºi temecivice, inclusiv culturale, legate prioritar de „misiunea”generaþiei sale. Dincolo de tonul discursivpreponderent profetic, dar ºi polemic, ceea cecaracterizeazã majoritatea textelor din aceastãcategorie rãmâne forþa analiticã, capacitatea de aemite ºi susþine mesaje cu caracter profetic, anticipativ.

Majoritatea textelor ce au alcãtuit baza „selecþiei”operate de Mircea Handoca în alcãtuirea culegeriiTexte legionare despre românism (2001, Ed. Dacia,Cluj-Napoca) ºi ce vor constitui, în principal, temeiulobservaþiilor noastre pe aceastã temã, au apãrutîn Cuvântul (aproximativ 430 de texte) ºi Vremea(peste 300 de articole).

Existã astãzi tendinþa venitã din tabãra celorce s-au angajat sã rãspundã „valurilor” de atacuridenigratoare la adresa lui M. Eliade, în special

publiciºti strãini, precum profesorii italieni RobertoScagno ºi Candio Mutti, dar ºi românul RãzvanCodrescu (v. art. Recurs la cazul Eliade, PeneleArhanghelului, sau Eliade, Legiunea ºi nouaInchiziþie), tipãrite sub formã de prefeþe ºi comentariila volumele traduse în româneºte ale autorilormenþionaþi, sau „apologeþii timoraþi”, cum sunt numiþimai nou Ioan P. Culianu ºi Mircea Handoca (MihaiPosada, Opera publicistã a lui Mircea Eliade, 2006,Ed. Criterion-Publishing, Bucureºti, p. 268), autorice s-au opus public contestatarilor de profesie(gen Norman Manea, Leon Volovici, Edgar Reichmansau Isac Chiva) de a justifica opþiunile politice aletânãrului Eliade printr-un soi de naivitate („Pãrerilelui Eliade erau cinstite, chiar dacã naive”, susþineun admirator de peste ocean al lui Eliade, respectivMarc Linscot Ricketts în „What the Texts Reveal”,în revista Origini, Romanian Roots, Georgia, SUA,2002, publicate în limba românã în Jurnalul literar, anXIII, 2002, p. 21-24, sub titlul „Ce dezvãluie textele”,traducerea Magdalena Dragu). Pe de altã parte,Ioan Petru Culianu dezvoltã ideea: „Eliade pe care-lcunosc eu se dezvãluie ca un democrat aparþinândstângii non-marxiste”. (I.P. Culianu, Mircea Eliade,Cu o scrisoare de la Mircea Eliade, Postfaþa SorinAntohi, 1998, Ed. Nemira, Bucureºti, p. 270.)

Aceastã pistã este însã total greºitã ºi chiarpãgubitoare, inclusiv pentru susþinãtorii lui M. Eliade.A pune pe seama naivitãþii susþinerea unor ideifundamentale privind naþionalismul, de pildã, nu-lexonereazã pe M. Eliade ºi nici nu-l ajutã. Singurajustificare este profetismul eliadesc, capacitatea sade a privi peste vreme, de a anticipa unele zãri ºietape: „Teamamea era de altordin: anumecã Timpul nee potrivnic ºicã, pentru ceaveam defãcut,dispuneam deprea puþin […].Mã simþeamresponsabilpentru întreaga«generaþietânãrã».ªtiam cãavem datoriasã lãrgimconsiderabilorizontulculturalromânesc,deschizândferestre cãtre orizonturi rãmase pânã atunciinaccesibile”. (Mircea Eliade, Profetism românesc,publicisticã, vol. I, art. „Itinerariu spiritual”, p. 15-16.)

Precizez cã majoritatea textelor din aceastãcategorie conduc cãtre un discurs de tip mesianic,al cãrui ultim scop este educarea neamului. Utilizândretorica specificã acestui tip de scriiturã, M. Eliadeîºi asumã inclusiv sarcina de a-ºi pãzi naþiunea desoarta puternicã a lumii: „Cea mai mare grijã a unuineam este gãsirea unui sens propriu al existenþeisale istorice, de valorificare a propriei vieþi. Oricealtceva este economie, politicã sau biologie,adicã o istorie care se consumã, nu se face” (art.„Naþionalismul”, Vremea, an V, 1937, nr. 486, p. 3).

Textul se încadreazã în preocupãrile lui M. Eliadede a cãuta o nouã spiritualitate, opusã modeluluiagonic al unei societãþi aflate în plinã crizã spiritualãºi revizuire de idei.

Naþionalismul:misiune ººi ddestin

Fundamental, M. Eliade s-a strãduit sã impunãacþiunilor generaþiei sale ideea de misiune, în cadrulunui destin superior. Naþionalismul reprezintã pentruM. Eliade o realitate spiritualã profundã, cu originiîn universalism: „Naþiunea este, se ºtie, de laEminescu încoace, un act de creaþie spiritualã.Ea are un destin: sã impunã universalismul asupraparticularului”.

De altfel, într-un eseu din volumul Oceanografieintitulat „A nu mai fi român”, M. Eliade observa cã„pentru un tânãr intelectual credinþa ºi îndoiala auvaloare filosoficã […] pentru un þãran, nu” (op. cit.,

p. 140). Concluzia: „Poporul român suferã de multepãcate, ne lipsesc multe axe, dar aceasta estecondiþia noastrã, acestea sunt posibilitãþile noastre.[…] Nu e cavaleresc ºi nici eficace sã ne fie ruºinecã ne-am nãscut români”.

Sintetizând, cãutarea universalismului nuînseamnã demolarea manifestãrilor naþionaliste ºi,în final, chiar a conºtiinþei naþionale, ci curajul de agândi ca naþiunea. În acest caz, naþionalul precedã,ca o condiþie obligatorie, universalul. Fãrã a intraîn retorica eliadescã privind compoziþia naþionalului(incluzând, obligatoriu, purificarea, lupta contraformelor strãine, a creaþiilor false), vom constatacã, în toatã pledoaria sa jurnalisticã, M. Eliade esteînsufleþit de ideea unui destin spiritual al naþiunii,finalizat prin împlinirea culturii româneºti. Asociereacelor doi termeni, culturã ºi naþionalism, reprezintã,în esenþã, o formã de profeþie, ce nu a scãpatnetaxatã de responsabilii „dosariadei”, instrumentateîn cel mai zelos stil cominternist, simultan în Franþa,Germania, Israel ºi SUA, dar ºi în þarã, de foºtidascãli de ºtiinþe socio-umane, convertiþi laantiromânism.

Pentru exemplificare, vom face apel la douã textepublicate în perioada analizatã ºi care au ca elementcomun realizãrile naþionaliste în artã ºi literaturã.

Citãm: „O operã universalã nu se poate face pecriteriu politic. Universalitatea aparþine fantasticului,pornirii iraþionale care stã la baza creaþiei de geniu.[…] Dar o artã naþionalã, cu ºanse de universalitate,nu o poate da decât o naþiune, adicã un organismcu viaþã asociatã” (Cuvântul, an IX, 1933, nr. 2994,26 august, p. 1). Patru ani mai târziu, în Vremea,

M. Eliade reia ideea: „Ceea ce numimcreaþiile spirituale ale unui neamreprezintã felul sãu propriu de a-ºivalorifica viaþa. […] A se manifesta nuînseamnã numaidecât a împrumutade la alþii, ci a crea forme care potfi împrumutate de alþii”. Concluzia:„Istoria lumii nu e decât istoriamiturilor naþionale, a unui ºir lungºi tragic de încercãri care dau unsens acestei existenþe.”

Încadrate în categoria „textelegionare” ºi asociate cu texteledespre românism, aceste articolereaduc, periodic, în discuþie raporturiledintre efemer ºi valoare. Ori sunttexte conjuncturale, cu tentã politicãasumatã, ori dovezi despre misiuneaGeneraþiei ’27. Oricum ar fi, apeluleditorului M. Handoca ar trebui maides ascultat ºi aplicat de comentatori:„Articolele lui Eliade trebuie priviteca un întreg, nu separat”.

Indiferent însã cum le vom analiza,trebuie sã þinem seama cã, la data când erau scrise,M. Eliade era un autor ce se putea mândri deja cu ooperã închegatã. Publicase Alchimia asiaticã, Yoga,Essai sur les origines de la mystique indiene, Insulalui Euthanasius, Oceanografie etc., iar în literaturãDomniºoara Christina, ªarpele, Secretul doctoruluiHonigberger, Nopþi la Serampore. Þinea, în acelaºitimp, un curs la Facultatea de Litere („Manole etles rites de la construction”), suplinea Conferinþadespre metafizicã a lui Nae Ionescu ºi scria articoleledeja evocate. Evident, dupã cum observã ºiGh. Vlãduþescu (Neconvenþio