C}(1T1c)i .'$1 BIBLIOGIUH'I12

IOnGU IOHDAN, l.inqiiistic« Romanice, Evoluci()fl-couienles-metodos.Rcelaho- r acion parcial y noi-as, de Manucl Alvur, Madrid, 1 (J67 (XXIH-755 paqin. J.

Prima ediţie românească a ciirţii lui Iorqu Iordan, Introducere în studiul limbilor romanice, apărută la Iaşi în 1932, marcheaza, ca şi Originea Rouuiniior, a. lui A. Phi- lippide, o dată importantă în lingvistica noastră.

Informaţia largă & autorului, spril ul obiect.iv in care a fost concepută şi redac- tată această carte, ca şi cuprinderea în paginile ei a întregului domeniu romante. i-au asigurat, de la început, o apreciere puţin obişnuită. Aşa se explică de ce, numai după cinci ani (1937), ea avea sti fip tradusa In englezeşte de John GH. Transpusă într-una din limbile de circulaţie mondială, avea să se bucure de o atentie deosebită, în special în America.

Cunoscutul romanist german Leo Spitzer îi scria, la un moment dat, lui Iordan, din Baltimore, unde se refugiase din Ccrrnani a hitleristă, după ce poposise cîtiva ani

la Istarnbul, ciî datorită acestei. cărţi a reuşit s:;-i apropie ttudentii care, altfel, nu şi-au putut da seama de valoarea adevăr ată fi profesorulu, lor. Caractenzarea din cartea lui Iordan i-a fost, după cum se vede, de mare folys.

Rornanistul englez John Orr a adus, în traducerea sa, cu voia autorului, cîteva completări, impuse de bibl ioqi afie apărută intre timp.

După transferarea, In octombrie 1946, el academicianului Iorgu Iordan la Bucu- reşti, la catedra de linqvistlcă romanică, el avea să se întoarcă la. vechile preocupări de rornanistică 1 şi să Inceap ă să-şi adune material în vederea unei noi ediţii .romă- nesti. Dar lucrurile merqeau destul de UIcu şi bibliografia străină punea probleme dintre cele mai dificile. Mulţi ani, schimburile cu străinătatea s-au făcut atît de ane- voios Incit era imposibil ca spccielist ii să poaUî lucra In condiţii normale. Aşa se face ca Il doua editie a Introducerii (în limba română!) nu s-a putui .realizu decit relativ tîrziu, în anul 1957, sub forma unui curs l itoqr afi at 2,care avea să stea la baza editiei din 1962 (Lingvistica romollicr1. Evoluţie. Curente. Metode. Editura Academiei, (4:39 pagini).

Din prefata acestei ediţii aflăm unele amănunte rctcrrtoar e la editie Sjerllllll1ă din 1962 precum şi II! cîteva proiecte, mai vechi, (h, traducere în Iimhile spaniolă şi italiană: "fn 1958 am semnat un contnaot cu Editura Academiei germane din Berlin

1 La Iaşi Il deţinut, începînd cu data de 1 martie 1934, catedra de Limba romană şi d ialectele ei.

2 Introducere În Jin(lvistica romanicd, Tipografia şi Iitoqretie [nvăţămîntului (695 paqini].

180 CRITICA ŞI BIBLIOGRAFIE 2

pentru traducerea !n german'! care urmează să apară In 19'}? 3. Totodată, menţionez existenta cîtorva proiecte de traducere, care, din diverse motive, n-eu putut fi reali- zate de fapt. Astfel, scurtă vreme după aparitia versiunii englezeşti mi s-a cerut auto- rizaţia pentru o traducere spaniolă (am încheiat chiar un contract cu editura .Tar- tessos" din Bercelon a], iar imediat după război o cerere similară mi-a adresat Insti- tutul de Filologie din Buonos-Aires. In sfîrşit, tof. în ece.astă ordine de idei, pot aminti şi propunerea de traducere adresată mie de citiva confraţi din Italia" (p. 5).

Şi In editia germană, traducătorul a introdus, cu consimţămîntul autorului, unele lucruri noi.

Versiunea spaniolă se datoreşte cunoscutnlui lingvist Manuel Alvar şi a apărut în colecţia Romania (Ediciones Alcala, Madrid), colectie în care s-au mai p ub licat lucrări de ale lui Gerhard Rohlfs (Lenqua y Cultura), A. Llorente Maldonado de Cue- vara (Teoria de la letujua e historia de la liruşiitstico}, Bcrnard Pott ier (Preseutacion de la Liriqisisticoţ.

Cartea este precedată de două prefete una a autorului şi cealaltă a traducă- torului, Academicianul Iordan ne in formează că, in anul 1959, la Congresul de la Lisabona, i s-a arătat cum editia cărţii sale, din 1937, s-a bucurat de o difuzare largă In Spania, că unele fragmente au fost multiplicate pentru a fi accesibile la curs şi la seminar. Atunci, la Lisabona, i-a propus profesorul Alv er să accepte să se facă o traducere spaniolă a cărţii. La aceste informatii se adaugă aprecierile autorului asupra traducerii:

"Tin să apreciez, în această foarl.e scurtă prefaţă, CE; contribu tia traducă tomlui este imensă nu numai pentru îrnboqăţirea pur bibliografică a tcmclor tratate, dar şi In ceea ce priveşte continutul operei" (p. XVII). Ediţia include contribuţiile cele mai recente, în acest domeniu, şi îmbogăţeşte bibliografia în special cu material privitor la realizările spaniolilor, care, în cartea veche .nu aveau locul cuvenit". Dar Alver nu se limitează numai la citarea propriu-zrsă a numeroase lucr-irt noi, ci adoptă o poziţie critică fată de ele, revcnindu-i, după expresia lui Iordan, rolul de colaborator, nu de simplu traducător: • In felul acesta, profesorul spaniol trebuie considerat (şi aşa este pentru mine) lin adevărat colaborator ... coautor al acestei ver- siuni spaniole care, datorită lui, este superioară celor anterioare" (P. XVUI).

Cu deosebire interesante ni se par aprecierile pe care le face tarducătorul asupra cărţii lui Iordan, recomandările prin care o introduce în rîndul cititorilor de limbă spamolă :

.Cartea care se editează acuma, în spaniolă, este una dintre puţinele opere care fac parte din repertoriul fundamental al oricărei biblioteci, din acelea care sînt obiectul consultăm permanente a oamenilor de ştiinţă" [p, XIX).

Alvar nu împărtăşeşte rezervele lui Meyer-Lubke asupra unui prim studiu, în materie, a lui Iordan (Der heut uţe Stand det tomanischen Sprachve issenscou , 1924), pe motivul că lingvistul german DU putea vedea, atunci, punctul de vedere nou in orientarea lui Iordan.

Traducerea În limba. engleză, a lui John Orr , a contribuit la difuzarea cărţii în rîndul unui public mult mai larg. Ediţia aceasta a fost primită cu adevărată bucurie . • Aproximativ treizeci de r ecenzenţi au salutat cartea lui Iordan, ca pe UDa dintre lucrările capitale ale filologiei romanice" [p. XX).

După un sfert de secol, cartea, in fond aceeaşi, i se pare lui Alvar cu totul alta. Contributiile ulterioare .au făcut din editia românească din 1957, mai ales din cea din 1962, O operă care seamănă foarte puţin cu editi.a întli" (p. XX).

Traducerea în limba germană, a lui Wcrnor Bahner, i se pare importantă prin completăr ile aduse, În special în două dintre capitolele cărţii (primul şi ultimul l}.

1n treduccrca spaniolă, Alvar s-a servit şi de versiunile engleză şi germană,

3 Einfilhrung in die Geschicnie lmd Methodell der tomanlschen Spracnwissen- scbait ins Deui sche iibertraqen, ergănzt und teitweisse neu beatbeiiet von 'NerneI' Bahner, Akl.ldemie- Verlag, 1962 (IX+521 pagini).

3 CRITICA ŞI BIBLIOGRAFIE 181

Il tinut seamă, cu alte cuvinte, de toate complctările care s-au făcut la textul initial, In vreme de 35 de ani.

Traducerea iniţială, în limba spaniolă, .era o foarte fidelă versiune a origina- lului românesc. N-am modificat nici într-un loc, nici cel mai mic semn, şi n-am găsit necesar să sugerez nici cea mai mică modificare" (p. XX-XXI).

în general editie spanoiW piîs.trează spiritul celei româneşti. Cîteva edausuri au fost făcute cu consimţămîntul lui Iordan. Nu e vorba de capitole noi, ci numai de unele paragrafe dintre care cele referitoare la contribuţia spaniolilor se impuneau nu numai prin originea traducătorului, ci şi prin observaţia justă, a Imqvistului american Angel Roscnblat, făcută cu ocazia rcccnzărti versiunii engleze:

.Lucrarea lui Iordan, scrrsă în cealaltă extremitate a Romaniei, ia prea puţin în consideraţie lingvistica spaniolă. Esle singura reparaţie pe care o putem face unei opere atit de valoroase, sub toate aspectele" (p. XXI).

Traducerea aduce servicii limbii române şi cărţii lui Iordan mai intii, dar şi limbilor "peninsul'are", (spaniola, portuqheza, cal.alana şi basca], prin introducerea lor, într-o circulatie mai largă, în întregul circuit romanic.

Traducătorul a adăugat referinţe dintr-o serie de lucrări necunoscute de Iordan, păstrînd, cum s-a arătat mai sus, atit planul cît şi conceptia autorului. Toate intre- girile şi notele lui Alvar au fost citi te şi acceptate de Iordan.

Traducerea, imprimată în anul 1967, avea o dublă semnificatie. Ea s-a realizat ca un omagiu la adresa lui Iordan, înaintea congresului al X-lea de lingvistică (august 1967) şi, în acelaşi timp, ca un omagiu al specialiştilor dintr-o extremitate a Romaniei către cealaltă extremitate (p. XII).

Prin versiunea Într-una din cele mai răspîndite limbi din lume, cartea lui Iordan devine Bccesibiltî unu! public cum n-a evut, vreodată, nici o altă lucrare Hinţifică românească. Prin ea, lingviştii din mai multe continente vor avea ocazia să cunoască nu numai realizările din acest domeniu, din ţara noastră, ci şi posibilităţile de creare şi de asimilare, in probleme de linqvistică ale poporului român. Vor putea să-şi dea seama mai bine de măsura în care acest popor este în stare să aprecieze, cu toată obiectivitatea, realizările altora.

G. [straie

,l 1. C. GHIŢIMIA, Polclorişt! şi iolcloristică romanească, Bucureşti, Edi:tmt'l. Aca-

demiei R. S. Romanie, 196B, 405 p,

RlOoenIla.uUiCl'lIlJ"re a lui I. C. Chitimda, reunind rruad multe studii apărute ante- rior în diverse publicaţii de specialitate 1, ahstă o preocupare constantă a autorului penlJfU ce["'cet6Jf,ea v>jlQit'jj '5,iaCltlivi.tălţU unora d,iullbr,e folciortştdi veaculut trecut, pu- nînd 1'11 lU)mnlăCiO!n'tribuţii cere au mamCla,t drumul asocondemt parcurs de o disci- plană aHwtă, aturmi, abia ,l,a ,î:flIOElpllllrHe ei. A1tJenţlilll <liUltoI1ului este reti;UiUltă ailH de personalităţi marcante (Alecsandri, Hasdeu, M. Gaster, Al. Lambrior ), cît şi de nume mai puţin ounosouto (D. StăilliCCISIC1U, G. 1. Pstas], Dacă prirni, doi sînt unrnăniţr în ceea ce pnsveste aobhl1iil)1J!tiClll J,eg'altă de creaţie populeră, Clel'Orlali le sînlt dedi· cate s,tu'dIH illltegirae, t!illJjJjîlnd să e:puizez'e It,aMie dOll11Jeniile ou care 8JoeşJtia au arvu\ NlJlJjglEmtă. An.tt'or.]jl pnO'oedeaztî În loa'le OaZ'Lllri1e iSlilsltem1ttic, illlloOip!.nd cu biografi,a ccIuli s,tmIi,alt şicon!linuînd cu rdlioliarea aportului f.eic:ăru:i'll pe aiMe tărîmuri de,cM oeI ,freyldaniLSlI,j,c (liiber'<}f, is,t'oi1i,c, Hlologirc, arheolKl'glÎlc), pClllI1u oa apoi opnindu-s'e pe teren If'o'lol,ol'ilc şi, 'e)[plorîil1rdu-1 cu muLtă 8Ji'e.nif,i,e, să sulb1iiIlll€Zc toate r'e·alJzările obiJnJulte tn cadru.l lui. Ccmdu:;;i:He ,f'J'eicărui stooi,u sitabHesc locul şi ill1JsemnăbBIted alCesitor ,jinadll!tlllşi In istoria f.o1clOir,isbidi româneŞlti. PrICliCede'll1 d'e tnl!t!a!f<e aIjlrio,ape

1 Un sin'gur tudJi'U (,cel wf'erito'f l,a cOill'tr,ihui& lui Gaslter) nIU {\ mllll fost pu- blicat arJ't'erim,

182. CRITIcA ŞI BIBLIOGRAFIE 14

mionog;raifici'[ es-Ne'deosebit de u,u,l In] !lum,uli pr.in sistemetizerca rigurousli il matc. r ie.lulu.i Japtic, d.er ,maj, ,ales pentru că :nC'Î'fl,CC df'Wfl'L!i1, uneolri simplu şi drcpt, e.ilte- oni sinuos, care i-a î,D'dreptu,t 'P'e €1ev,jj ş>collii lui H!als.dclu sppe ceroc1arca ciDeaţ'iel po:pu+:6.jr. Procedeu! lnen,tiiO'll1a:t 1nqădudJe, die iJJSen1.lC'_lI1JOa, conturarr-a umor epropier i între diferilte discipline. Desigur, tclcloristul nu poate fi rupt sau izolat de istoric, [,j'Vm'dt, et,nog;Jl1!1f,' HlQl'L,ioi,;Jn. Exi,&tă U'llm1INIOaISC purwLe de OUJl,t,alct Între ei şi, chLar mai 'mult, 'llJlliiia,jung1as,tuldj'ul crea,ţ'l,ei o.r ehc pornurrd to,olniali de la. a'cest'e preo-

de altă natUlră (T. T. Bun ada]. Ac.e,ulsLă per spcctiv ă cUp'nin.z5to,1)J[IC de inca- dna,rea mM;Tiialululi falpbi,c comporuă şi iri,scUini pe ome. iliclrDOrUll nu a ,reuşârt să le ocolea:s'Cil îm toate C!afLiUn],e. S-ar ti. L1111jJ11liS, poate, :îln fii.V10arr·'ea oorrciaioi () compr i.

a. dicltaliiiIor de iIllaitll.l'rti hiio9Di.rLiră, chiar dacă sub raipO!rt iintforlnailiv acestea . in,tElres. In rost, OOJ11ien.lbaIlea pe 'larg a o;pimJi,ei ccrocnătorălor c:r'0aţiei folclo-

şi . Ii sltrudi:il'Of în care au fost oOtlllcreIUi,z.6ite, ilIl'en!ţi'il acorrdaJtd U'!IO,[' eu!:e.qe.rrj de hitE'rat,\1ră PO'PUl1a'ră şi rnodmlnui turn 'ii'U fosil. a1că'!Jui'['e., eXelTnp1i!fiilCJînd upreciertile. cu rnateriale extrase din colecţie, relevă pe dc'plin personali;tate.a folclorisLului respeClHv.

Melf'itul dels.chizM0ru],ui'd'e dnmm ,jj neviine lui Vla.si:le AIecsam!dri, cillrae!temi'zat c1e.allor drriepit "desC'OipE'flitOirul ,floldmulilllÎ rlOmiî,llJElSC" {p. 35). Se ,ia în di,scuţi'e pole- rljka' 'CL! S>cIITw,arltz,fleIJJd, demmustrîndu-Ise pe bază de ieXrt iupiSal de temei;nIÎICi{ a rspro- u']1ilo.r VeheilUiente adu,se de ClJce"ta p'oe,tu!Rli. Iintervontiil'e lrui AIDecS!an:dr:i aSlUIp!ra pro- dUicţiilar Ii;'Jul'es'e sil)nt desilul de mici: ;('Î'n15mUlrăJri s.c»u arlă<Uiq,Lri de VE'r'5'ur,j im!terj.ooţjo- naTe), ilJvÎ.Jllld dlr'8!P,t SICiOip 'COfeCiMr,ea rttmul1\l1i. ,In Clea mari ma:ne partie, 'îIflIS5, e],e se dartoIe3ză unlOr nOii varni /l'in'tie la pOleziiil'e ,dJin pniJnde. ediţii, Însena'tie In Clolecţia din 1866:· Ore 'aJ:Md, miiJcile i!11lodliIf<icdlli OplNllI\le Ide pOiet SCiU ,Cl!'i],e i:mpuse dle, aJeg.crea varianVei mai reuşite se justifică prin tendinta ele a arăta, într-o epocZi de maH?

. efervescenţă, 'că pr,eislti91iu1 piopO'TulQ]li nOlstr:u se srpri.i iil1ă , p11intre aLtele, ş,i pe creatilB de o marr'e ,huimusle,ţe 'antli$JlJkă.

Trecînd la Hasdeu, ,cănuia :ji aiColl1dă 'UIT! ,spaţiu larg, \aiUltolrul srll,rpTnde sensuJ cllipr.inzător Jncaiu cOnClep€ aeeaista follC'llGrul, indllzînd îm oa,druJ telll} toIt oe esLe lc>g<at de vialla Şi] Icuilitm',a mas,e]lo,[ şi 1!ip;rOlpii'l1du-l de aHE d.i:sdp1i!ne (irSltmia, Hngvis- tirea etc.). PO[[]Inddle j'a d'cHrvHatea desfti:;;;urată de lm;i]re1e ·îillv5ţait 1m R'us.a şi expli- cînd fUlleJ..e ,jIIllUule.nţle ,exmlCÎltate aiSlUlpra sa, 1. ,e. Olliţtmj,a runsulstă asupra l'oJulUti pe care. lea jucat .Hasdeu ca animator şi îndrurniitor al cercetărilor folclorice. In a'ceast5 {:a,lliita;t'e, el a of'erM ijn 's!plaltiu Ilairlg !n nevlilsllel,e Isale .Oo}U!mJlB JUli Tra,iam" ş'] "RevllsLa Nou5" generaţiei de [o!c]orişli în formare (G. j)'dll. Teodorescu, OT. Toci- !C'SOU, Lazăr Şă,j[liEl1!nu, Sim. Bl. ,Ma'l1i,aln), ililT, (la membIT'u al Acrudemie,j române, a Îruce,cat să slbimuÎoe'ZlE; cu11eg1erea cne.aţilei piopllJ1a;re. PropI1iHe sbudii ;li cercetări, im cam" a;fiOllos'ilt Iau succes Imetoda oompar1a,t,j,5,g, îl .()oillsa.c:ră ,ca pe un :a,dervăiTi'l<1 ITlElIl- IOf al Ji()ldo[-'itlillOir român.i din B'Cel1l.epOiCii Cei 'ma'i mulţi rd:'nke aceştia S-lilU stră- dUli,t să-şti IUlrmeze indelHipfOaipe d1!JSIc,ăli\ll. 'M'U)ijli din'rre ei 8IUadmtait lun ma;telTiial bo- qat, 'tIe o ,y'e:allă !f1is'eimnăloo,e a:r.t[(sltilcă, 'Îln icare a ,f,OSit rrepl1eZienlta:tă majloritil'toH siple- chIor. Se Cr,em8Ircă, p,e HiceasI1ă linlÎle, Si.m. Fl.M'arli,cllTJ, pnHzent ;j1]1 a:plroaipe :[,oa,te 'revis- tele de f010101r, 'ca i71iin la.oei],e1!J Coifie puihL'CHU IIllumai li.nJCidentJail !productIi poplJIlarr1e DU iTlUme'Iloa,se balade, dOIÎlrle, sltr'i:găIl'Lllri, pe Clarre. 'ÎI1lW69 :,i 1875 le va prulblilC'a în cowecţi.i. Nu au 'fost ;)l,oghj.a.tle mici' laline ispecii i(deJS1C'ÎIIltOClcJlc, 'C"mi'H,liuinHe, snouV1Ale. ,;;1 lege.ndele, tradiţiile iJs:toricc). Culegerea de Descîntece pOpoIGne romane, din 1BG6, l's,tea;pre:."iiată de ff. C. ChiiJţ:imia ca fiii.nd Î'fllJoC!Tnliltă după CIrIiteTiile ştliim'tif.i,ce cele ln'aj,pxigcmtx:. In ,s,ck)ipul ,dalriirfică:nii iClOIT]!tribuţj'ei adU/să de Mani'an ,în domem.iul etno- qra.Hc, s-ar fi impus, credem, o privire mai insistentă asupra lucrărilor &ale de bază în adeastă di!r'ecţi'e: Nunt'a la români, !nmormÎntarea la români, Gromatica popomJw român.

Pnin b0961[e 'oe.:rloet(iTi ,f.ovClI'Or,.i!ce,Î'mbi:rJall.e 'au ;,ee,],e (?lbIlogTla,iiC'e al911pllla bOCle>teloI şi dntiine;OirpOIlJOllU;]IUli 1101mâ'll la 'îillimormânltare,aISJulplfll1 dic's'clnh;lor şi unor mani- ft),sI.ări de teartru pupular, se di!Sd.rnge şi Teodor Burada.()eea ce-l impune pe 8Jcesta În .flokloiT1iistid'işi, !Dai iw1es ,în etnog,HIJILe sinlt Călătoriile II'a TIOil11âu;i;j de peste gra!l1iţa de:SiC!r,ise 'SUib iOi!1l1l a u()'r T!lO'ThOQT aijjj,i.

N1Jmelelui Qrigore ToC'il,sCiu rămîne leglaiL de colecţiia de MuterÎaluri folclorice c/lif'e, in 'inte:nţia ,Sil, r fi itrobui:l.să de'lrină un COI1PUS (lI1 foikl()lllil'llii [0mâ!ll.i(slc. !nsij

5 CRITIcA ŞI BIBLIOGRAI'IE 183

- după cum remarcă pe dncpt 'cuvînt I. C. GhWimilB -" modul hOlt:k de :prez'ena'[,e a Ima,t"",ni',aJ,e!llolr sjitulDaza ,cu'l!e!gJerea Î,n.1.1I1ma odei 'a Jud G. Dom. Teodorescu, în ciuda cronologiei şi numeroaselor texte de deosebită, valoare artistică existente în cu- prinsud 'l'"i.

Intr-un amplu cap,iLo.l sint apoi comentate părerile lui Al. Lambr ior în legiî- tură cu conceptul de culdură folclorică. Preocup ăr ilo sale folclorice şi etncqrahcc. unele C:OIl1t'fc,'lizltte .În studii de 'VaIOillJ1e, 'ca cel ,aIS'11tpl!1d, portudun romănalor sau un altul despre culegerea de zicători, proverbe şi anecdote a lui Iordache Golescu, ciclul Obiceiuri şi credinţe la romârd, în care urmăreşte elementele de cultură mate- nia,:ă şli lplilriltlUală ade poporumii, impun numele 1u:i IJamib'I!i'.m în poJ,j,da 't60nie'i erro- !lmt'e privitoere la orrJ9i!rIJeU baladei populere.

Er orilo de COHliC1opţj,e rnanjfestaJe 1,a lunii oamont de CU:};t.Uf21, ,fălră il fi trecute cu vederea. ISÎ[llt juidi<2,8ItIe cu ÎtI1tel,e'qoIoa: morncn+uhu respeouiv, dud fu101oriils,ukla, ddscipbină HtI1ă'fă si abia închegată, o11U ,c{lowa o perspeonivă orca oleră muncii d- ceroetare. Astfel cstle 'ş.i ca,u;]' 1>11i M. Gil'sIh,r, ,de 'că'Imi studii asupme JI;['clrUlturăi popuâeno sdl1i,sle, pniv.ită Î'n .oorolaţic 'ouceia orullă, de '0 deosebită '!IThSemIIlărt8!t,e. tI1U PKJt fi B.IIlul,ulLe dre CK)tI1ldllZia gT10şriltă car'e dcali'vă iprodrulctirille loral,e dlilIl <lexlt,elc ptOlpu- la're ISlCfiils'e. Fooosir'c'a cu SU'ClC'e\S a 'me'bo'dtei COU11lPU>r,(ijHs,teîn dIClpils,IJa!rea 'lIlnlQi!" 'i2lvoalf.e mÎ,cnltmle ale 'U1Il!0r mo;tiv" de ,1,arg5 'ci,rculalie, SltuldiiHte, derceiăni:h?, comf9r:ilnţe,le pe această ,temă, lî,i ,oonle.ă '1111 mier.itert pr()UfrÎill 'Î(J:1 UlC1lTIit'\lJJilul &illOlogi,eii ş1IJl f:okQomis· Vioi-i.

De !() tira:ia;fie 'miIIlupioa,ş,ă se bUlcară. aaU",'j'tat'ela rUdlJCllQlrd'căa ,Juri C. T. Pj,!J1Ş (jerfe, deşi bogata şi [ruIC!buO'as.ă, a ,fOI"t pruu puţ,tn nmoSloll.rtă. :A!utOTul .îi S'wnp;r,i'l1!de 61pie.cii· eul, nota dJj,sILincbi·,va care-l S'epillr ă de IClGi'la]oi 'e,l€iV i 'ai uli I-Iasd:(I1. PlÎlUiş il şrtiut Să-ŞI' limli,l,eze ce'l'ce1ăTliile pe 10 iporlţiu[1!e mai :r,eLS'IKhlJsă (mmTIiai din sUldUil TII"i[illlIS:i,Jv1lJilIiIEi), iLlbu:t,i,ntd 8'S,tf,cl să 'Slt.ălpîln:e'arscă ma;i >!J;:llJle falt'8 :;li lT'e!ailHăi foldroIliloo-,ertnograJ)ioe !CO'ri' cr,ot;e. E>srte, de illS,em,eIl'ea, pilli'nllre Ipr:t1nii 'calre şa-,a ,forrrJlularl 'clClndl'lllZiHe pe baza mat'e rialului cules direct pr" teren . .Jocurile şi cîntecele de copii, ca şi cele ale adulţilor, îşi gasesc în el un cercetător pasional. Ohiceiurile locuitorilor din Schei la diferit,,, sărbâtori sau la naşLere, nuntă, Înmormîntare sînt descrise pe larg, cu tot pitores- cul Jor.

D. Stă[}JCOS1CU, 0ull'06Cn.1lt $'i Clllipop'llllalii21wttm aiI Iliter.dliJunii iU1l1l'V'ensaJle Ia nleli prien tr>adll.!lCler.i, Is'e di.stiill'qe - după iCUlm 'r(htSe l(Un I1H,ilml]l Jsbud111 'ilJldl1is I'n volum - ca un ipniicepcut icui1egălto\f de bi'1slTIie.

Lilcnare:a IJ,n oare 1. C. Ohi,tJjmia, ,îşi adună c'on'b1iJbuţ,i>i1el sal'e de piel$lte aJni CO[l- Vâllll·e în IlegMură ou 'S6r:j'ozilta'tiea imebotd",i :de 'ÎinV8'SiUq:aţ:Î1e ,şt 1JJJecesitatea par!CurrgerJ] ei 'se impune ipIOIlJ!JPU O'fli·c'[llC dowşie ,s1 se !illlfmuTtie2le al.;'lUpfâ e'Vollllţieff loldorislicil f'omâncştj,

Constaata Huiban

OVIDIU BIRLlJA, .I"1etoela ele cercetare a folclorului, HucllireU, Edi,:uT!a pentru lilewtură, Studii de folclor, Hl()9, :324 p.

IniterprieLa,reil lTlul\.ilElterală a creaţiei noastre populare redaJ1lă elucidt3Hil unor prob!eIYle tcoretice cir) strictă necesitate penJtru definirea ştiinţifică ia locului disciplinei folcJoJ.istice în cuLturiI'! noastră.

Dupa o panoramiî il evoluţiei folcJ.orlsticii rom€meşti încercată de eh. Vrabie, lucrarea lui Ovidiu Bîrlea ne oferă o sinLeză privind, de asta dată, metoda de lucru în folclor. Se impUI1Nl îlJ primul rînd oc1aTificarc şi definire a noţiunii d(' folclor, ceea ce îşi pr,oiPune şi al.lklrul în Introducere, înj)elegind prjn a'ceasla să se rezume la enunţarea conceptiilor dominante in vreme:a no,uslrii, la noi şi în alte ţări. Intre diverse criteriii, Ovidiu Bîrlea optează pentru primatul criteriului estetic adoptînd delimHaree care il pornj,(, ele la foklor,işlii ruşi 'din secolul XX. Fo>lc!lorui

184 CRITICĂ ŞI BIBLIOGRAFIE 6

este restrins la creaţia populară artistică. Ca atare, în domeniul folclorului ar intra literatura populară, muzica populară şi dansul popul.ar, plastica populară

l\letoda de lucru in folclor implică două operaţii succesive: cercetarea şi Intor- pretaree, Pe aceste coordonate se exează lucrarea de faţă. O Ochire biblioqraiică pregăteşte abordarea primct părţi, Metoda de cerce/are. Istoricului problemei ii. este consacret um lung oapltol, de fapt o istorie -a constituir ii disciphinoi la nod. Cele două curonte dominante în Iolclortstlca europeană s-au înfruntat şi la români: respec- tarea autenticuJui în ferma în care circulă în popor şi rcsuaurerea autonticului în forma lui primară, originară, frumoasă. Ovidiu BlrJea detaşează aceste preocupări de cercetare a folclorului la căruureru noştri din secolul trecut de anseanblul pro- blemelor care se puneau atunci in cultura noastră şi a imprcjurărilor specifice eate explic au o orientare sau alta. Folclorul avea valoarea de argument etnic şi normă de verificare a orrqinalităţii literaturii naţionale. Deşi se încercau resteurări, se făceau .îndreptări" ale materialului cules, nu lipsea o concepţie critică despre folclor, Alecu Russo fiind h!oretidallu] acestei etape. Creşterea literaturii naţionale era văzută ca posibilă şi prin folclor, De fapt, cu toată Înfruntarea celor două curente (respec- tarea şi resiVaurarea auteruticuluâ}, problema careae punea 1a noi în legătură cu creaţia populară era .Să adunăm din toate părţile toţi tezaurii ei care să servească poetilor, artiştilor şi istoricilor noştri drept material productiv in lucrările lor " (a.Şia cum cerea Iosif Vulcan în 1349 în articol ul Poporul român în poezia sa, .Trensilvenie". an II, nr. 19, 1 octombrie).

Puncte de vedere critice în cercetarea folclorului apar mai numeroase atunci cînd abundenta materialului reprodus în publicatiile din aproape toate provinciile româneşti impunea o selectare a lui. Observaţiile critice vizează la început forma de reproducere a materialului cules, apoi fondul, criteriile de selectare şi, mai tîr- ziu, modul de interpretare. La comentariile lui Gheorghe Bariţ din .roaie pentru minte, inimă şi literatură", citate de autor, am adăuga şi observaţia preţioasă. a lui Bar iţ făcută în aceeaşi publicaţie in nr. 11 din 12 decembrie 1849 (p. 38) privind exiqenţcle pe care le impune culcqerea cîntecelor populare in vederea alcătuirii unei colecţii: .Cînd noi vom face o coleciune de căntece populare. precum s-au făcut de acelea la mai multe năciuni, vom fi cu toată luarea aminte la asemenea căntece, vom trebui sil le alegem cu mare tact ' ... ", In acelaşi sens Grigore S1111a a lui Ion socotea că .... 0 necont'estabilă valoare ştiinţifică nu pot să aibă decît bucătile de literaturii populară culese Întocmai dup ă cum se zic ... " (articolul Clteva observ ări asupra scrierilor din popor şi pentru popor În .Transilvania", nr. 2, 15 februarie 1890, p. 56). Metoda restaurării autenticului, a îndreptărilor", .întocmi- rilor " este urmărită la cei doi reprezentanţi de seamă ai ei: Vasile Alecsandri şi AL M. Mar inescu. Dacă la V _ Alecsandri explicaţiile sînt cele ades invocate în cercetările din ultimii ani [tinîndu-se seama de patriotismul poetului şi spiritul epocii), Ie AL M. Marinescu ex.agerările stnt duse mai departe, acestuia din urmă Iipsindu-i pînă şi ta.lentul de a "întocmi· ceea ce considera că ar fi trebuit să fie în îndepărtate vremi marile noastre epopei populare. Plnă la cea de a doua fază (jH06----J9H), consideral.ă de aatOT ca imiport.lantă în islori'a metodei de cul1e1gere în folclor, nu trebuie să uit\m de contribuţiile metodologice ale lui Al. Odobescu cărulla îi rev.ine meritul de a fi inaugurat studiul folcloric pe baza :ransmisiunii motivelor de la un popor la altul, cu aplicare asupra folclorului naţional in Rasu- nete ale Pindului în Carpaţi: ale lui B. P. Hasdeu şi şcolii sale (e;. Dem. Teodorescu,), Ca filolog, Hasdeu a impus exactitatea ca primă conditie a culegerii textelor. Prin autoritatea cercetărilor sale el va fi acela care, după Alecsandri, va orient a atitu'· dinea Academiei în problemele puse de literatura populară. Datorită lui este dis cu- idilă PCIl!tru prima Olară în Aoadem.e şi chesliunea u/noi cu:lfgerii sis'lematke a mat",- rialului folcloric. Exponent al punctului de vedpre critic al macstrului său, G. Dem. T('odorescu în Cercetări (Jsupra proverbelor romane (Cum trebuie culese şi publicate) sesizează necesitat()a criticii şi în domeniul folcloristicii. .... LipSi! de critică ne-a făcut s-avem cărţi de poezii poporane stropite cu rime potrivite şi regulate după gustul editori lor, in paguba limbiI şi-a frumusetii lor celei fireşti...· (p. 58),

7 CRITIcA :;;1 BIBLIOGRAFIE 185

A treia fază în 'metodologia tolclorlsticii româneşti, căt.re 1930, beneficiază de aportul masiv al muzicologului Constantin Brăiloiu. Lui îi atribuie autorul şi o întreagă scoală românească de cercetare în folclor, privind tehnica culc .. gcrii şi clasificări! materialului adunat. Dovadă următoare: Preliminariile culeqerii, Culegerea r:wterj(flului iolctot ic, lnveru cu ierca :şi clasificarea tnatetto- lului cules. Desigur (Xl unele l n lrcq ir i s-au adă.uqat normelor formulate ele Brăi·· loiu în ull imele două decenii din p'f!n,c.tica cLl.1cC]erUoI de j,a Inls1t,jilutul ele etno-- grafie şi folclor. Indicattilo date pol. servi şi celor ce vor să se iniţieze în cerce- tarce folclorului. In ceea ce privest e orqanizercu chesttonarului, Ovidiu Bîrlea dis- cută prohlerratica obiceiurilor: collndat, nuntii, funerar, deşi, după accepţia dată notiunii de folclor la începutul lucrării, ne-am fi la o diviziune in: litera- tură lirică, ep'ca, de cug:e t an-; , folclorul obice.i'uri1oI pr.acticjlor leqate de date calonderis tice.

Cu Me/oda de intor pret.ore (Partea a Il-a) intrăm în domeniul studiului pro- priu-zis al Iolclorului, Ai di autorul ajunge după o Privite retrospectivă asupra şcoli- lor în folclor, din care prcluărn datele necesare înţelec]erii anumitor aspecte ale cer cetări i, deschise şi con lr ibuţillor viitoare privind. problemele continutului, vechimii şi originii productiilor folclorice. Dificil de abordat chiar pentru specia- lişti este Estetica iolctotulni. Aici intervin considerente cs tctir:e deosebite care ţin de un gust estetic diferit de cel cult, lucru afirmat pentru prima. oară răspicat la noi În 1915 de D. Cer acostea. Estetice cultă oferă. folclorului doar jeloane de natura generalii. Productiile folclorice sînt' leC)n1.e de o mentelitate aparte şi IH1 un mod specific de existenţă orală : sincrctic (in acelaşi tlmp poezie, muzică şi dans). Sub reportul aprecierii estetice corcetărtle folclorice românosti erau mult dtdicitare, Ade- sea faptul artistic era copleşit de cel cu lf.ural. Care este finalitatea cercetărilor fol- clorice este Întrebarea lcqitirnă pe care o ridioă autor ul la sfîrşitul lucrăr ii. Cunoasterea domeniului folclorului este în nltună mstantă tin ta oricărei cercetări, indiferent' din ce punct de vedere şi C11 ce mijloece ar fi abordată disciplina. In stadiul actual. la noi, multe problamc ale' disciplinei folcloristice rămîn de solutio- nat, ier viitorului specialist i se cere o mai bunii înţPlet)ere a operelor folclorice pentru ca, asemeni criticului literar, si'i le poală explica, la rîndu-i, celorlalti.

Lucia Be nuui

1 PAUL CORN EA, h1IH.AI ZAMFIR, Grudu e« românefJscă în epoca ţJ(1şoptlstă,

I--Il, Bucureşti, Editura pentru literaturii, 196q (550 p. +407 p.)

Ant'ologia realizatii de Paul Corn ea şi Jvfihai Zamfir, asmniiniitoare, ca alcătuire, doar cu Antologia ideologiei junimiste (j lui E. Lovinescu, este cca mai. completă şi mai sintetica imagine asupra paşopl.ismului, ca mişcare ideoloUica şi politică. Pentru prima datii în cultura noastră, un curent de idei de amploarea paşoptismului, atît de c·omplex şi de controversa!!., estp prez.E'ntat simultan în principa,lele s,a,le sfene de manifestare: filozofie, economÎ(" politica, istoriografic, sociologie, estetică şi teorie literară, lingvistică. Antologia cuprinde texte reprezentative pentru fiecare dom,c!niu, urmărind oglindirea tendintelor esenţiale dar şi a l1I.I/lnţelor SCHI chiar a ideilor COI1- trlldidoriL Se obtine astfel o imaqine coerentă, boqaUÎ şi pe deplin valabilil fi paşop- tismultli, chiar dacă este expresia. unei viziuni personaje (textt'le sînt alese de Paul COrn(la, care semnează şi studiul introductiv). AntoJoCjill ,este. împărtită In cJrupaje distincte, pentru 1! cuprinde "harta ideologie.i paşoptist-e", atît în oricntilrile şi în .manifestcle" comune, cît şi in variatele contnbllţii originale: proclamaţii şi pro- g[(1me politice, articole-program (la revislele: .Curierul românesc", .Foaie pentru minte, inimă şi lit.craturiî ", .Dacia literară" I .Proplişirea", .Junimea română", .Repll- blica română·, .România literară", .Steaua Dunării"), Ql/ÎcoJe, studii şj .scrisori apar-

186 CRITICA ŞI BIBLIOGRAFIE 8

ţinînd unui număr de 48 de ... p esoptisti, orinduiti alfabetic. Nil ar fi fost lipsit de interes nici un capitol consacrat unor prefeţf tncmorub ile : din textele alese pentru ilustrarea qindirfi lui L He liedc-Rădulcscu. poate n-ar fi trebuit să lipsească Repede atuncătută de ochi asupra iirabei şi. Începutului rumâniIoI; alături de scriitorii aleşi, pu Lea figura şi Gr. Pleşoianu, cu Idee repede despre istoria românilor, articol foarte elocvent pentru starea de spirit prep asoptist.ă i lipseşte Eufr osin Poteca, din ale cărui manuscrise filozofice se puteau cita Iraqmente : prezenta lui Radu Ionescu, mai mult "postpwîoptist", nu este îndrep tăti tii. Dar or.icit e obiecţii s-ar aduce, sjnt evidente priceperea deosebită cu cari" a Iost qîndil.ă.şi alcătuită antoloqla şi selecţia de cele mai multe oriexccJentiî 11 textelor. Din pagi:ni1e alese. o bum[l part'e nu a mai fost reeditată pînă acum, ceea ce sporeşte considerabil valoarea culeqer!t. Cartea atrage atentia. prin republicarea unor articole s ernn ific.al.ive, asupra unor nume de cărturari sau ideoloq! uitaţi pe n erlr ep t (Tlor ian Aaron, C. Boor escu, M. A. COTra- dini, V. MăilinescIl, Ioan ZalmnÎt Ş.!il.) Sa.l] excluşi, lariI;!i pe nedrept. elin istoriia miş- cării p asoptiste datorită orientării lor politice ultarioare (Barbu Catarqlu. Ion şi Dlrrntrie Brătienu). Sînt indicate astfel cîteva însemnate zone de explorat ale istoriei culturii romănesti din prima jumătate Il secolului al XIX-lea. Textele alese sînt însoţite de explicatiile şi indicatiile bibliografice necesare (la care se adaugă indicele crono- loqic, biblioqrefia generală de la sfîrşitul vol umului al doilea); fiecare autor este precedat de un succint .medalion" bio .. biblioqrafic. Transcrierea textelor este făcută cu acurateţe filologică, deşi am putea semnala cîteva inconsecvente : titlul studiului lui Radu Ionescu este scris În trei Iel ur i : Principiile criticii (p, 32), Prtticipiele eri- t icei (p. 145) şi Principiile critiec i (p. 404); piese lui M, Koqălniceanu se. intitulează Două femei tmoroiivo (nu Irnp ott iv a] unui bătbot , se păstrează. nejustificat, unele forme grafice etirnoloqizento : Equilibru intre ontithesi , Moyssanl este, de fapt Moysant. Să notăm si o curiozitate tipografică: cele două volume, apărute în acelasi timp, au ca an de ap.ariţi<e, primul :190'9, al doilea: 1'968 l.

Paul Cornee, autorul unor remarcabile studii parţiale sau monografice asupra scr.iitoni lor şi ideoloqilcr poşoptişti, r calizc-ază, în studiul introductrv, şi prima sinteză asupra pasoptismului. făra îndoială, cea mai substanţială şi mai oriqinală contributie la cunoaşterea ideologiei care a stat la baza mişcării revoluţionare de emancipare socială şi naţională. După fixarea în timp 11 mişcarii, în limitele în wm,,ral acceptate (1830-1360), allitoIH.1! c1espr,incle două componente ideologice esenţiale in Cladrul qîn- dirii paşoptiste -- una luministă şi alta revoluţionară reprezentînd, pe de o part.e, tendinţa spre culturalizare "luminare", PE de alta, lupta politică pentru reforme sociale radicale. Formele de paşoptism "luminis'- şi paşoptisrn ,revoluţionar" coe- xist.ă, uneori chiar în manifestările ideologice ale flcduiaşi gînditor, daT distincţia lui P. Corn·ea are darul de il darUica si sintetiza două atitudini care explică, în bună parte, evoluţia mişeiirii de la 1848 şi diferE'nţierile ideologice.

Studiul paşoptisrnului este făcut din perspective diferite: formatia intelectuală (Fizionomia unei generalii), opţiunile politice şi sociale (Programul paşoptist) şi consecinţele, lor (Eforturi şi realizdri), raportul dintre influentele străine i rădi:icinrIE' nationa,le ah: fenomenului (Dialectica naţional-universal în sinteza paşopUstă). De,tj- mitările care se fac au în vederE' criterii variate: orientarea politico-ideologică (.radicali" şi .moderaii"), apartenenta la o provincie sau alta (fără fi prelua, întru totul, împărţirea lui C. Ibrali]eanu), orizontul spirituial qeniC1Jatii diferite, ma.n.ifestă.ri temperamentale. Se contuH:Il:âi, in cele din lumă, o ideologic remarcabilă prin co'e- ziunea principiilor dlHînzitoa!'e, boqată, lnsă, în nuante. tendinte şi direci..ive SeCll11- dare divergente, Intr-un .plurarlism idcoloqic" caTe atesUi o mare .efervescenţă int.e- lectuală. Numai conditiile cu totul vitrege în care şi·au desfăşurat activi tatea princi· palii paşoptişti au împiedicat. închegarea unei dodrine şi o fundarm:ntare teoret.ică laînăltimeaobiectlvelor propuse în' activitatea practică.

O atenţip deosebită este acordată innuenţ4or străinE asupra llndirU paşoptjstet folosite invariabil de adversarii curentului pent.ru a-i contesta originalitatea şi justi- ficarea istorică. In subtextul expunerii lui Paul Cornea se simte o netă opoziţie faţă de teoria maiorescialliî "pe chestia naivelor lamentatii a formelor fără fond". Dar şi

9 CRITIcA ŞI BIIlLIOGRAFlE 187 ._---_._--_._------._--_ .... ------- .. _------_ .... __ ... _--------------

pnncipiile după oare judecă Paul Cornea relatia 'influenţă.traditie natională nu Ie«: decît să îndreptăţească reactia junimistă (ca şi In cazul lui M. Koqălniccenu), chiar dacă. sînt. false concluziile de ordin practic ale lui T. Maiorescu 1.

De un deosebit interes ni s-au părut criteriile după care sînt apreciate valoarea şi rolul influenţelor în planul ideologic şi cultural. Punctul de vedere formulat de Paul Carnea înlătură jnulte in Lerpretări dcfor mante i permite o mal exactă evaluare Ci ortqin.alitătii literatmii p asoptiste : .Influentele nu fac adesea, decît să amplifice idei sau stări de spirit în stare embrionară, care-şi dibuieu drumul şi ar fi răzbătut oricum, nn ai tîrziu. Ele exp licite ază ce e latent şi chiar atunci cînd adauqă sensuri noi sau îndrumă spre direcţii pe care nimic nu părea să le anticipc, se bazează pe existenţa unor afinităţi prealabile. Fără premisa unui anumit grad de înrudire (tnte- lectuală. a.f'"ctivă, de destin istoric), între culturile ce vin în contact, acestea şi-ar r ămino impenetrabile, ecourile reciproce nedepăsind stadiul întîmplării".

Oferind, prin studiu Tntr oductiv ii ant.ologie, o _panoramă" pe cît posibil inte- grală a p asoptisrnului, CI'! mişcare cultural politică, ideologie, filozofie şi estetică, In sfîrşit', ca .vîrs tă intalectuală", volumul G indireo românească în epoca paşoptista scoate la luminii, cu sentimentul unui act de dreptate, o perioadă eroică din istoria României moderne, reprezentată prin revoluţionari patrioti, gînditori străluci ti şi mari ctitor i de cultură.

1. Vo1ovici

GAETAN PICON, Leciure de Pwust, C; allim ard, Paris, 1908, 200 p.

Noutatea întreprinderii lui M. Proust, drumul deschis de In căutarea timpulw pierdut în evoluţia romanului modern, procedeele tehnicii sale, relaţia dintre viaţa autorului şi faptele sau personajele prezente În opera sa, poziţia prozatorului faFî de timp, toate acestea (şi, dcsiqur, multe alte aspecte ale operei) au fost examinate cu minuţiozitate în deosebit de bogata bibliografie proustiană.

Cartea lui G. Picon îşi propune poate cea mai dificilă operaţie în legătură cu CfFaţia lui Proust, şi anume analiza romanului In căutarea timpului pierdut ca operă de artă, studiul implicaţiilor sale estetice. ,

Principiul urmat de către G. Picon în analiza într cpr inder ii proustiene este trasat În citeva linii la începutul capitolului Les rev ciations de Ia metophore. Convins de importanţa explicaţiilor pe care Proust însuşi le-a dat operei sale mai ales în cadrul romanului În căutarea titnoutu! pierdut, C. Picon nu poate însă să nu constate în repetate ocazii cii există foarte multe contradicţii între aceste declaraţii şi exp licnre e finală a operei, cuprinsă în paqinilece Încheie Le i etnp« retrouve:

Anal iz ind CII minuţiozitate aceste afirmaţii de () valoare ambiguă, privind cu rezerv!.î textul proustien ori de cîte ori acensLă atitudine se impunea, G. Picon urmează lotuşi cu consecvenţă principiul "de r echercher la signification de I'oeuvre au n ive au des interpr etations qu'elle en proposc" (p, 123), elaborînd un studiu dens, care aduce puncte de vedere noi în interpretarea creatiei proustiene.

Lecture de Proust este o interpretare critică mai ales a romanului In căutarea timpului pierdut, dar utilizează pentru argumentare şi alte opere ale provatorului, îndeosebi Jetin Sonteuil şi Contre Sainie-Beuv e.

Intitulată [o tiaissancc du cbant, prima parte a studiului consideră cele doua încercări de roman (Jean Sanieuil şi Contre Sain/e-Beuve) doar ca pe o invocare a cllpodoperei ce urma să fie scrisii concepută de către Proust drept .carte esenţială,

'1 Vezi argumentele şi textele aduse în discuţie de Adrian Marino in Din istoria teoriei "formelor fdră fond", În .Anuar de linuvistică şi istorie literară", tom XIX, !Ou8, p. 185--188).

18B CRITICĂ ŞI BIBLIOGRAFIE 10

singura carte adevărată" - chiar dacă şi pentru că aci facem cunoştinţă pentru prima dată cu psihologia proust iauă sau ou acea experienţă a momentelor privilegiate.

Cu ioate acestea, cîntecul proustian ia fiinţă numai o dală cu primele cuvinte ale ciclului ln căularea timpului pierdut, cînd persoana a III-a (din primele încer- cări de roman) est,e îrilocui tă cu persoana 1 (.Longtemps je me suis couche de bonne heure .. ." ).

Eul proustian nu este, însă, cel al sinccrităti! autobiografice, chiar dacă acest eu îl desemnează uneori şi pe autorul naraţiunii. Eul proustian se referă mai ales la o personalitate oalre o depăş,eş:te pe aceea a naratorului: ,Le je de la narration corrospond, il un personnaqe plus complexe et plus vaste que celui de la biographie: il est tantât 1'1Iero5 des eventurcs de I'exlstence rcele, tantât I'ooservatour, tantât le reveur; ses dirnensions sont celles de l'univers evoque. Le je de la narration correspond non il l'Iristoire de Proust, mais il son experience, en entendant par cxporienc« non seulemcnt 'ce qu'un homme, au COUfS de sa vie a fait, a subit, et siqne de son nom, mais la somme de ses rcncontros avec le mondo. Eu fait, le je pr ousticn est un ţe impcrsonncl" (r. 2.5).

Acest eu reflectă o conştiintă personală, dar o conştiinţă vizînd lumea. G. Picon condiţionează reuşita întreprinderii proustienc de descoperirea acestui .je impcrsonnel ". care conciliază între .impersonalitatea" lui il şi .vibratia existenţială" a eu-lui, con- ciliere realizată pentru prima data de Proust în acest roman-CÎntec al vietii trăite, conternpl ată cu seninătate.

În 'a,] doilea capitol al studiului. intitulat Le moi et i'tnu ie, C:ae,i'an Pic:on, ple- cînd d.e la ideea cii Proust li fost considerat cel mai mare creator de personaje pe care Ilteratura franceză l-a avut după Balzac, îşi propune o analiză a personajului proustian, mai exact a măsurii în care "la relation evoc l'autre apporto ii celui qui interroqo l'exislcnco la H'pom;e qu',iIJ atbend" (p. 39).

Deşi pentru prima dată în istoria romanului Proust a fost cel care a văzut în 8ut.oconlemplaţie semnul modernităţii arti5tice, deşi el a fost primul care li Inteles că .opera trebuie să traducil o experienţă indivizibilă şi completă a lumii", perso- najele, situatiile, mediul fiind subordonate acestd t,xperienţe, cu toate acestea, Ă la recherche ciu temps perdu poate fi considerat şi un roman tradiţional, în măsura în care cartea dezvă.luie raporturile unei existente cu altele.

Maniera de prezentare a personajului la Proust este, însă, total diferită de cea a romanului tradjţiona.l (Stendhal, Balzac). La Proust p'ersonajul nu este prezentat, ci el apare cititorului, aşa cum i-a apărut şi naratorului in momentul întîlnirii lor, nu ca o realitate cunoscută, ci văzută. Această realitate -.l'illusion qui frappe" - l-a putut decepţiona pe Proust (Dergotte. Berma, ducesa de Guermantes) sau, dimpo- trivă, entuziasma (Gilberle, Albertine).

Modalitatea aparitiei nu este acordată tuturor personajelor; în cazul unora (Swan, Fran<;oise, obişnuiţii salonului Verdurin) este folosit .mecanismul redLlcerii la o obişnuintă, la o pf:rrnâUE'nţă, la generalitatea unui tip" (p. 52). De aceea, G. Picon consideră că - în acest sens ln căLllarea (impului pierdut îşi merită titlul de comedie um.ană poate chiar mai justificat decît cea a lui Balzac, criticul explicînd unele aspecte ale ciclului prin valenţele de poet comic ale lui Proust.

.D'unc part, la realite de j'alltre est inconnaissable (.l'homme est l'etre Cfui nc peut sortir de soi,qui ne connait les autres qu'en soi el, disant le contraire, mcnt" -'- eş("c consemnat în una din paginile volumului La fugitive) .• D'autrc part, Proust suggre que Cf'ttE rea1it{ est insiqnifiante ou lTJ(me inexistante: autrui !l'plant rien que le rev,;lateur d'un ordre general" (p. 64).

După G. Picon, modalitătile de prezentare lipsesc personajul prouotian de acea viaţă, de acel relief al eroilor romanului traditional (Balzac, Stendhal, Dosto- ievski, Tolstoi), fără il fi vorba aci de o slăbiciune a operei, ci pur şi simplu de urmarea firească a consl.atării caracterului neqativ al relaţiei cu altul; criticul francez respinge astfel opinia după care forţa lui Proust ca romancier nr fi un rezultat al creaţiei sale ele personaje,

11 CRITIcA ŞI BlBLlOGRAFlE 189

Incercarea de comunicare cu altul fiind respinsă ca imposibilă, scriitorul se intoarce spre lumea. propriului eu ca spre unicul obiect .posibil şi demn" de cunoaştere.

Eul nu poate exista --- insă -- decit reporter la lume, la rcelitete , In cadrul romanului In căutarea timpului pierdut activitetce spiritului în faţa realului nu este ceva care ţine de ocazional, ci opera lnsaşi.

• .A ](1 recherche du temps oeriiu est une irnmensc el tres sinquliere rhapsodie de la connetssance, unc chanson de geste de l'cqo transcendental", .uno feerie men- tale" (p. 78), aceasta este ideea de bază de la care G. Picon pleacă tn analiza rela- ţiei dintre .le moi et le monde ", analiză ce constituie obiectul celui de al treilea capitol al studiului.

Criticul distinge şi in ceea ce priveste relatia cu realul aceeaşi ambiguitate constatată şi în alte ocazii la Proust': cunoaşterea realului --- a acestui real rîvnit cu atîta ardoare .- se realizează constant în decepţie. Naratorul este impartit intre dorinţa şi teama de real. Astfel încît Întîlnirea cu non-eul __ o considerat esenţial - are loc numai în forme care eliberează realul de modalităţ ile sale, idee care enticipă asupra conţinutului celui de al patrulea capitol al studiului, intitulat Les revetations de la metapholc.

Numai graţie posibilităţii metaforice 11 lucrurilor realul poate fi tolerat, i se pot recunoaşte un sens, o valoare. Această posibilitate metaforică este semnul prin care realul convine spiritului, datorită căreia realul poate tolera lumea. Picrztndu-şi fixitatea, fragmentarisnml mcomplctitudinea, realul poate deveni astfel materia operei spiritului. Simplă fiUură de stil la alţi scriitori, la Proust - constată G. Picon -_. posibilitatea metaforică este ridicată la ranqul de concepţie despre viaţă şi des- pre artă. ""'''

Această concepţie este vizibilă mai ales in legătură cu experienţa fundamentală prousti ană _. reminiscenta.

Relevînd şi cu acest prilej valorile ambigui ale textului proustian C;. Picon încearcă să descopere originea, mecanismul şi consecinţele experienţei privilegiate a remlniscentoi. Deşi unele afirmaţii prezente în roman ar putea indica trecutul ca ohiect al extazului, cu toale că Proust însuşi consideră ideea de timp drept origine şi obiect al operei sale, G. Picon desprinde, după o analiză minuţioasă şi pertinentă a textului, argumente suficiente şi convingătoare pentru a .esemnll atcmporulul ca ratiune 11 extazului proustian.

Atomporalul este cel care se confundă cu esenta metaforică 11. realului şi deci singurul meritînd a fi luat in considcraţle - acesta este, pentru G. Picon, sensul operei.

Neputind să nu rcleve revolutia pe care ciclul proustian n operat-o asupra romanului in genere, constatînd, desigur, existenta unei postoritati Il lui Proust, In capitolul ultim _. Proust aujol1rd'Jmi - G. Picon conchide că, totusi, înrtur iree acestei cărţi nu este prea profundă, chiar dacă ea este .de tous les livres modernes celui qui r ealise le consentcrnent le plus larqe" (p. 181).

Cătălitia Fr1ncu

P. Bl{ODIN, Ectlvuins omericoins d'ou ţouni'hui des allnees 60. Paris, Nouvel les Editions Debresse, 1969, 263 p,

După ce a dat, în deceniul trecut, în aceeaşi colecţie, nPresences contcmporai- nes", volumul Ecrivains americains el' au ţouttt' hui des unnecs 50, criticul l.iterar fran- cez publică de curînd un non volum similar, prin care propune ca reprezcntativi pentru literatura americanii a ultimului deCieniu (în afara cîtorva scriitori apartinînd, de fapt, altor perioade) un număr dt 25 de scriitori: Ed. Albcf;>, J. BlIrth, S. Bellow, "V. Buuoughs, Tr. Capote, B. Jay Freedman, "V. Goyen, J. L. Hcrlihy, P. Isra.el, Le

(RIllCÂ ŞI i3TBLIOGRAFIIl 12

Roi Jones, H. Koningsberger, N. Mailer, B. Malamud, H. Miller, U. Molinaro, A. Nin. FI. O'Connor, "vV. Pet cv, J. Purdy, Th. Pynrhon, S, Sontag, W. Styron, J. Updik e, Th. Wolfe şi M. Young. , Este drept că Brodin se sprijină adesea pe opinii ale criticii americane (cu care uneori polemizează) privind valoarea unora dintre operele luate de el în discutie, dar întreprinderea sa rămîne dificilă, mai cu seamil cînd ambij,ionează o rnaximă obiectivitate, fie şi numai pentru că interpretează fenomenul literar american din afară, fără il fi prins în anumite şi inevitabile [pentru un critic american) afinităţi qenerative de subicctivism (dar ce critică poate fi, totuşi, absolut obiectivă ?).

Cartea întruneşte la un loc dramaturgi şi poeţi, romancieri şi nuvelisti, '€;seişti care au abordat cu succes creaţia l iteraru, cu opere de seamă publicate sau numai cunoscute în ultimii ani ai deceniului 5 şi în aproape întreg deceniul 6. Volumul este oarecum o continuare a cercetării anterioare aducînd, cum era şi de aşteptat, confirmarea unor valori intuito atunci, dar şi infirmarea altora. Reapar, astfel, S. SpUo\>v, TI. Capoto, An aîs Nin, J. Up dike etc. dar nu iITlai sînt luaţi În consideraţie Carson Mc. Cullcrs sau Ph. Roth care au dispărut din spaţiul creaţiei literare sau oare .nu şi-au ţinut promisiunile". Şi IlU mai apare J. Baldwin deoarece nu a mai dat nimic important literaturii americane în ultimul deceniu. Şi nu mai ap er e J. D. Salinqer, deoarece el nu mai putea da nimic litcr aturii americane ...

Apar, in schimb, scriitori noi; unii .omişi fără. îndreptăţire" din volumul ante- rior: "vV. Coyen , alţii, mai tineri, care s-au afirmat acum ca str ăluciti crcetori. de teatru (Ed. Albee) sau de proză (S. Sontaq ). Şi mai sînt cuprinşi alţi scriitori cu o Îndelungată activitate literară, dar cunoscuţi dintr-un motiv sau altul, doar în dece- niul 6: H. Millcr, contemporan cu S. Lcwis, Faulkner, Scott Fitzqer ald, Herninqway , Th.\Vo1fe, mort foarte tînăr - 38 de ani '_., în 1938; M. Young (ni se pare cel putin discutabilă cuprinderea ultimelor doi scriitori între reprezentanţii ultimului deceniu de literatură americană numai pentru că acum au fost cunoscuţi În Franţa).

Modalrtatea de prezenuar c a scrsitorilor este chasică : o foaIite scurJt,ă biografic a scriitorului (de puţine ori absentă ). o succintă cronolqie a operei sale din ultima perioadă luată în cercetare sau cu cîteva decenii mai înainte (P. Israel este discutat în baza unei singure cărţi, romanul 1'110 Hen's HOL!se, 1967. Şi tot aşa Marquerite Young cu romanul Miss McIntosh, My Datlitu], 1965), o trecere în 'revistă fugară dar concisă a problematicii abordate. Se insistă mult asupra realităţilor americane de- scrise. Se caută şi se subliniază mesajul. Se umnăreşte în permanenţă conturarea individualităţii fiecărui scriitor. Tr. Caporc, de exemplu, pune problema Răului; în lupta tineretului cu o societate dezumanizată se întîlneşte o nostalgie a inocenţei. S. Bellow este în căutarea unor valori morale disp ărute. Tema centrală a romanelor lui Vlr. Goycn este solitudinea. El denunţă absurditatea lumli vconternpor ane. W. Bur- rouqhs denunţă cauzele şi implicaţiile sociale ale drogării etc.

Profilul individual al scriitorului este conturat aproape totdeauna şi stilistic. Albee este un maestru al repetiţiilor. TI. Capote are un stil clar, multă finet" şi poezie. Freedman este patetic şi comic în acelaşi timp; un excelent povestilor; dă vlaţă personajelor prin dialog; maestru al umowlui negw. J. L. Herlihy este un .intelectual"; stilul sau e adesea poetic. Pyncholl se foloseşte de toate modalităţile stilistice; stilul său este liric, fantastic, poetic, serios sau bufon; stilul Margueritei Young este un stil muzical, cu metafore numeroase, Stilul lui J. Purdy are multe registre: e caricatural şi violent, e delicat şi tandru. S. Soutag scrie .antiromane", () lit-erl11,tură a plicti>sulll'i, cu un stil core6:pulllzil.tor.

Se adaugiî deosebi t de frecventele comparaţii cu alti scriitori sau creatori în spatiul altor arte. Eel. Albee se deosebeşte net de O'Neill: acesta din urmă crede că omului îi trebuie Iăsală iluzia; Fd. Albee vrea ca omul să trăiască "în realitate". TI. Capote seamănă cu E. Poe şi H. James: personajul este în acelaşi timp victimă şi erou. B. J. Freedmall aminteşte, prin umorul sCln, de C;ogol şi de Chaplin. P. Israel este apropiat de Kafka: eroul său, • Y", este vinovat de faplul ca. există. Stilul lui Pynchon (trecerea de Ia epopee la bufonerie) aminteşte de Hugo dar şi de R. Que- neau şi M. Ayme. Prin lirism, prin natura lirismului M. Young aminteşte de Rimbaud

13 CRItICA ŞI tlfBtTOGRAFIB 191

dar şi de Breughel, Hoqerth, Goya, Chagall, DaU sau Chaplin. S. Sontag ar putea fi o Simone de Beauvoir americanii.

Fiecare studiu este anticip et de un 11101.1.0 semnificativ, extras din opera scrilto- nilul, din eseuri ale acestuia sau din opinii exprimate în legătură cu creaţia sa. Koningsberger se vrea un scriitor anqajnt. El 5cri, pentru fi spune ceva, pentru a denunta o lume ,care şi-a pierdut sufletul" .. Autorul romanului Le Revolutionl1oire afirmă prin motto: « ... Imposible de r ester UIl touriste.,," Despre IVI. Young, A. Nin noteaă în motto: .Je quo ce Iivrc reprîEsente l'Am('rique nocturne de la rncmc Iacon quc Dan illustrc I'esprit de l'Espaqno, el Ulysse celui de I'Ir land e" .

Studiile. unclo una; întinse, alLele mai puţin, consacrate celor 25 de scriitori, Întreprinse dintr-o varietate de uuqhi ur i, reuşesc sii contureze, uneori cu pregnantă deosebită, adevărate profiluri de individualităţi, de personalrtăt! creatoare, dar şi anumite trăsătur i specifice unui flTUP mai ldrqil' sau mai restrîns de scriitori. De altfel, coordonatele cscntiale ale Iiter eturti anrerjcane actuale le trasează P, Brodin într-un scurt dar dens .Avent-propos" :

-- Primatul conţinutului; cu putine excepţii Sontuq, care oxporrmcntcază in literatur a americanii "noul roman", după ce il cunoscut prin cîteva studii substanţiale i P. Israel. Pynchon, pentru care cuvîntul este: instrurnentul de bază), scriitorii americani. consideră forma doar .haina" unui conţinut. Din această concepţie decurg alte trăsătur i, concretizate, în primul rînd, în problematica abordată şi în atitudinea scriitorilor faţă de realitate:

Scriitorii se opun modului de viată american; r cspinq rasismul; dezaprobă politica americană. în Vietnam.

-- Predomină realismul, chiar dadi nu lipsesc nici manifestările suprur e aliste (A. Nin, IN, Burrouqhs, lvf, YOUIlCJ).

_. Literatura americanii e foarte critică, Scriitorii se vor şi sînt • angajal.i " (se detaează Le Roi .Iones, Mailer, Koninqsberqer ],

- Neadcr înd la societatea contemporană, dezurnanizată, scriitorii trăiesc şi exprimă, în creaţiile lor, o obs"sie a trecutului, a valorilor moale dispărut e (Pynchon, Updike). '

._- Reactia scriitorului Impotriva societăţii în care trăieşte se reflectă adesce În modalităţile stilistice abordate: umorul de diferi t'e qrado şi tipuri, umorul negru (Freediman) sau umorul r abclaislen (Barth ) violenta de stil (mergînd, ce-i drept, uneori, pînă la trivialitate VI. Burrouqhs şi la obscenităţi __ o Updike) dar şi poezia, arqoul şi parodia dar şi vocabularul ales.

Volumul lui Pierre Brodin închide în cele aproape trei sute de paf]ini tabloul complex al unei literaturi care Îllcearc:ij, şi de alît'ea ori reuşeşte, sii reflecte artistic dran18 a.n1ericanului conternpora.n, carc' se sirnle Lot rnai străin Într-o lun18 aflată într-un proces continuu de dezurnanizarc.

Scriitorii luati în cons;deratie, .selectaţi" sînt reprezentativi (sau, cel puţin, majontate<"l. dinlre ei), prjn ultimele lor cre/lţii sau şi prin opera anterioară, pentru deceniul 6 aI secolului nostru. Justetea intuiţiei, a nselectării", o va confirma sau infirma posteritatea, Oricum ar fi, însă, considerăm că omilcrea lui Tcnnesse Williams (care dă, în 1957, Orfeu în infern şi, în 1959, Dulce pasăre CI tinereţii) şi a lui Arthur Miller (Incident la Vichy, 1964.), Ce! să nu amintim decît doi din marii dramaturgi americani. contemporani, (absenţi şi din volumul anhrior, publicat în 1(64), s-a făcut "Pilf l'auteur sans excuse valilble".

D. Irimia

192 CRITICA ŞI BlBLIOCRAFLE 14

GlULIO C. LEPSCHY: La linguistique structurale [treduit de I'Italien par J. L Calvct, Paris, Pavot, Hl69, 240 p.).

In momentul actual aperrtîe unei lucr ări consacretc lingvisticii structurale nil mai are nevoie de justincerc. Numărul mereu crescînd al acelora care urmăresc pro- gresele ştiinţelor umane justifică deajuns o carte ca aceea a profesorului Ciulio C. Lopschy, caro se adresează un u i public mai larg decît cel alcătu it de specialişti. Excelent primită de critica internaţională, tradusă pînă în prezent în mai multe limbi, lucraree constituie o initiere şi, in acelaşi tirnp, o precizare a progreselor lingvis- ticii, de la Saussur e pînă la cele mai recente cercetări ale lui Chomsky. Succesul unei asemenea lucrări se explică, fără îndoială, prin locul de primă mînă ocupat de lingvisti.că în rîndul ştiinţelor umane. Intr-adevăr, lingvistica actuală se bucură de privilegiul ele a furniza celorlalte şt'iint< .modele teoretice"; am putea spune că este o disciplină ale cărei metode pot căpăta o "valoare paradigmatică" în diverse alte cîmpuri de cercet are , aceasta explică interesul unor cercetători ce aparţin altor domenii, şi care sînt atrasi de eficacitatea cu care lingvistica structurală aplică rigoa- rea si formalismul .ştiinţelor exacte" la un fenomen ca. limb ajul, socotit după cum se ştie, un obiect tipic al .ştiinţelor istorice".

EviLînd tehniciterca riquroasă, fără sij cadă în simpltsm, acest eseu, am putea spune, nu este nici ° lucrare de linqvistică teoretică, nici. o istorie a lingvisticii moderne; autorul încearcă să-şi informeze cititorii prin mijlocirea unei discuţii cri- tice 'El diferitelor conccptn hinqvial.ioe recente. Trebuie subliniat tactul că lucrarea, departe de 8 deveni o tratare literară vulqartzato are, se menţine ia un înalt nivel Ş ti in ţiflc.

Introducerea este o prezentare sintetică a problemelor esenţiale de lingvistică teoretică. Capitolele urmatoare se ocupă de difer itele manifestări ale lingvisticii structurale, precum şi de însemnătatea lor In lingvistica modernă i de fiecare dată se aruncă o privire asupra originii lor pentru 11 menţine prezent un punct de plecare de natură să-i ofere cititorului posibilitatea de a judeca dimensiunile evolutiei. Ast- fel, sînt examinate. rînd pe rînd, lingvistica seussur iană. cea reprezentata de şcoala de la Praga, şcoala de la Copenhaqe, lingvistica şcolilor americane precum şi pr e- lunqirile lor cele mai recente. Un merit ce se cere subliniat este acela de a traduce teoria in exemplu, de a o limpezi la nivelul acestuia, de a transcrie în termeni cunos- cuţi ceea ce in ochii celor neiniţiaţi poate adeseori să nu fie decit un jargon.

Deşi se acup ă de problemele Iinqvisticii moderne, autorul nu abordează toate chestiunile .la modă" ca aceea, de pildă, el incornunicebi lităţii, aceea a raporturilor intre limbii şi mtontionaltteto, între limbă şi artă, Între limbă şi suprastructură etc. El se opreşte cu insistenţă mai ales asupra problemelor de metodologie care se pun în, fata lingviştilor în munca lor de an aH,}] şi descriere a limbajului. Sînt aşadar tratate probleme ce tin mai curînd d e Imqvlstlca generală decît de filozofia limbii, teorii care se referă mai curînd la functionarea limbajului decît la natura lui.

intr-un app endice sînt abordate cîteva chestiuni care, deşi nu privesc în mod direct lingvistica teoretică, fac totuşi parte inleqranUi din lingvistica modcrnă : sta- tistica lingvisticii şi unele probleme de linqvistică aplicată.

Lectură a.greabilă şi instructivă in acelaşi timp, lucrarea lui C. C. Lcpschy este un îndemn la cunoeştcrea anumitor pozitii ale lingvisticii moderne; ea nu este decît un punct de plecare pentru studii mai ample. Const.ient de acest lucru, autorul înso- ţeşte fiecare capitol de un număr considerabil de indicatii bibliografice care, socotim noi, constituie o parte foarte importantă a cărţii. Acest mod de prezentare a unei lucrări de Iinqvist ică pare că re aminteşte un fapt de maximă însemnătate: în dome- niul lingvisticii, poate mai mult decît în acela al altor ştiinţe umane, pentru a înte- lege pe deplin ceracterul şi metodele disciplinei, cîteva ore de lectură nu pot fi deajuns. De aceea In acest domeniu nu exisW sinteze comode în măsură să înlo- cuiască o cugetare prelungită şi cunoasterea unor tehnici precise.

Maria Carpov

11> CRITIcA ŞI BIBL10GRAFIE

PAUL GARDE, L'occeut, Presses Universitair es de Fr ance, «Le Linquiste», 5 1968, 167 p.

Lucrarea lui Paul Garde, profesor la Facultatea ele litere din Alx en-Pr ovence, !i propune Sd sintetizeze, In planul lingvisticii g(;nerale, aspectele complexe ale fenomenelor re unite sub numele de accent. Pertce Intii Il lucrării prezintă .constan- tele acoentului", anume funcţia accentului (cap. 1) şi caracteristicile .trăsăturu accen- tuale" 1, reliefate, sintetic, prin criteriile care o disting de celelalte trăsături fonice pertinente (cap. II) şi, cxt ensiv, prin procedeele întrebuinţate, în limbi diferite, pentru realizarea contrastului ecccntual (cap. III). Partea ti doua cuprinde .variabilele eccen- tului ", adică delimitarea unităţilor ecccntu alc şi raportul lor faţă de cuvint (cap. IV), locul accentului (cap. V). delimitarea un ităţii acccntuebile şi reportul acesteia cu silaba (cap. VI).

Definitia cea mai cuprinzătoare a eccentului nu poate fi decît. funcţională. După R. Prieto, 'l'roits op/Josi/ionne]s el troit» conlra,stifs,INord, 10, 1954, p. 43-59, Paul Garele deosebeşte functia cont t ast iv ă a accentului de cea opoziţională 2, carecteristică trăsăturilor distinctive (labialitate, naz alitatc etc.): accentul nu intră în raporturi cu unităti care s-ar putea afla în concurentă cu el pe plan paradigmatic, dar contractează relatii cu unităţi situate in plan sinteqmatic, Studrer e e functiei .aeeentului presupune delimitarea a două tipuri de segmente mai extinse decit. Ioncmul : .unităţi accen- tuebile", adică unităţile puse In contrast prin accent şi .unităti accentua le", segmen- tele In interiorul cărora se realizeazd contrastul ecocntual. Această distincţie este completată prin referire la unitatea semnificativă căreia ti apartine o tr ăsătur ă fonică: trăsătura distinctivă intră in mod necesar in definiţia unităţii semnificative minirnale, a rnorfcmului, In tirnp ce accentul trebuie analizat ca proprietate a cuvintului 3. Prin apartenenţa la cuvint, accentul se opune nu numai trăsătur.Ior distinctive, care trebuie descrise în cadrul morfernului, ci şi faptelor de intonatie, care treblllie descrise în cadrul frazei. anume opoztt iilor imonatiorrale (de tipul fr. il pleut .- il pIeut?) şi contrastelor intonetionale, denumite în mod obişnuit accent de inslstentă, reprezentind punerea In relief EI unui cuvint sau unei unitătr semnifi- cative oarecare 4 in cadrul global al frazei. Deci, criteriul care penmite distingerca accentului de celelalte fapte lingvistîce pertinente .n'est pas phonntique, il est fonc- tionnel; il n'est pas phonologique, il suppose le recours il. desl donnees gramrna.ti- cales". (p. 49). Accentul este definit prin .fonction d'elablir un contraste entre diff(;- rents segrnents phonologiquement d!cfinissables, les unites aCd,ntuables, el... ce con- traste joue dans le c!Î.dre d'un segment' grammaticalement definissable, l'unite ace eri- tuelle" (p. 22) sau -- întrucît uni.tatea accentuabilă este, în majoritatea cazurilor, silaba iar unit.atea accentuală este adesea cuvîntul - prin Nfonction d'etablir un contraste dans ehaque mot entre la syllabe accentuee et les syllabes inaecentuees", (p. 50).

1 Paul Garde vorbeşte de o .triisăturiî. accentualăM (trait accent uel) opusi'î tră- si:\turilor distinctive şi intonaţjonale.

2 Funcţia distinctivă a accentului este negată şi de Andre Martinet, Accent el !OJlS, Miscellanea phone!icG, 2, 1945, p. 13---24 şi Da Jinguistique synchronique, Paris, PUF, 1965, p. 141-161, apud P. Garde,p. 7. Dintre susţinătorii functiei distindive Il accentului liber sInt cit'ati Troubetzkoy, Principes de phOllo]ogie şi M. Halle, The .'iound pattern of Russian.

3 .L'appartenance il la syllabe n'e5t pas un critere, car il est impossible de determiner si UIl trait phonique caracterise la syllabe en I.a.rJiL que 1'8.11e, Ol] le phcmcme (ordinairement vooalique) sert de centre il. cettt'. syllabe" (p. 31).

4 tn cazul accentului de insistenţă intelectual poate fi pusă !n relief orice uni- tate sernnifioativă (ce n'est pals une transcri"ption c'et une transli"tteration). In "cord cu dIstincţia amintită, autorul foloseşte pentru accentele de insistentă inteleclual şi afectiv termenul .procedes d'insistance".

13 Anuar, aoademie

CRITICĂ ŞI flIBLlOC:RAFlf! 16

Procedeele folosite în diferite limbi pentru realizarea contr astului accentuel sînt de două feluri: pozitive şi neqetivc. Primele utilizează elementele prozodice (intensitate, înălţime, lungime) «en vrac», cu s inqura condi ţie ca elementul respectiv să 1111 apar tină invonterului de trăsături distinctive al limbii 5. Stabilirea exactă 8 acestor procedee este de domeniul foncticii experimentale. Procedeele Il.ccelliuale negative 50 manifestă prin reducerea trăsăturilor distinctlve ale s ilebelor ncaccen- luate, indiferent dacă aceste tiăsături sînt ,prozodice" (de ex, opozi ţirle tonale rieu- tr alizete în afara acccntului in chineză) sall,inerente" (de cx, italiana cunoaşte un sistem vocalic cu p atr u qr ade de apcrtură sub accent şi cu trei grade de sper tură în lipsa acestuia 6).

Una dintre problemele cele mai dificile privind ecccntul este delimitarea seg- mentului in interiorul căruie se realizează contrastul accent ual : .unitatea accen- tuală ". Aceasta stă în strînsă legăt'Uri cu cuvintul 7, pe care Paul Garde, în. lipsa unei definiţii unanim acceptate, îl numeşte unitatea semnificativă mai mare decit morfemul e şi mai unică decît fraza. In fiecare limbă se pot defini .sinta9me acc:en- toqcnev : .grupări de rnor Ierne care au proprietatea de a constitui unităţi eccontualc" (P. 19) şi care îndep linesc ,anumite functii sintactice" (de pildă. există () .sintagmă --- subiect" şi o ,sintaqmă predicat" în fr. Nat ulle-clotm'ait, le cb'at-est n'oir). Aceste sintagme sint, 'In general, cuvintele. Dar anumite tipuri 'de .sintagme normal accentogene" pot cuprinde şi ,unităţi non-accentogene" (în franceză, printre ,sin- taqmcle _. subiect" există cîteva care nu constituie unităţi acccntuale : ţe, tu, il, elle, nous, vous, ils. elles, ou, ce, ca]. Acestea sînt, de fapt, cuvintele clitice (pro- clitice sau enclitice ţ. a căror listă va fi alcătuită. de sintaxa Itecărei limbi. După principiile care guvernează delimitarea unităţilor acccntu ale, limbile se înscriu în două categorii: 1. __ o limbi cu morletne accentcqene, cum ar fi germana, în care orice rădăcină are un accent distmct chiar în cuvinte compuse (\V'ascl1-h'and-sch'uh) i există sufixe totdeauna acccntogcnc şi 2.- limbi cu sintagme accentoqerie, în care accentul nu se ataşează unui modem particular, ci unei sinta.gme în ansamblu; intrînd într-un cuvînt compus, o rădăcină îşi poate pierde caracterul accentogen (compară germ. St'erbe-b'ett cu fr. li! de tn'ot t], In limbile cu morfcme accentogene, accentul permite să se delimiteze şi .grupuri accentualc", compuse din mai multe unităţi între care se realizează o .ierarhizare a accente lor" (de ex, germ. B"Urger- m'eisler 9; în S"onntaqsrlickfczhrkarte, prin inciuderea il trpi cupluri binare de laclcente,

5 Evident că, pentru definiţia dată de autor aecentului, nu are nici o impor- tanţă distincţia între acoent muzical şi de intensitate sau dinamic, distincţie, de aItfel. mai puţin cate90rică (b.lpă cercetări recente De asemenea, accentul nu este o trăsătură «prozodicλ, contrastul accentual putînd fi realizat fie cu ajutorul tră- săturilor prozodice, fie cu ajutorul celor inerente. Termenul «inerente»· este folosit pentru trăsăturile distinctive «neprozodice».

6 Aceeaşi situaţie pare să existe in unde 9ri!.iuri daco-române, vezi Grigore Rusu. Schiţă (l .sislemului fonologic a.l gwjului bislIiţean, .CerceU;ri de lingvistică", IV, 1959, nr. 1-2, p. 61---70.

7 La p. 22 .. 29 sint prezentate raporturile dintre .sistemul accentual" (accent, unitate accentuală, unitate acce:ntuabilă) şi sistemul unităţilor semnificative· şi non sel11nificative ale limbii.

8 Cum 8. putut rei eşi şi din cele spuse anterior, P. Garde înţelege prin morfem o secventă de foneme senmificativă (sens lexical sau gramatical), cu caracter mini- mal i fraza este • unitatea semnificat'ivă maximală ".l Mai puţin clar reiese· ceea ce Intelege autorul prin ,sinta9mă".

" Prin "se notează accentul principal al grupului. accentua1. La p. 53---57 se face distincţia întrc .ccho de l'accenL": posibilitatea unor silabe neaccentuate de a primi o parte din factorii acC'cnLuali în functie de poziţia faţă de silaha accentuată (c'ate llO"ir) şi accent secundar, caraoter1stic l1n;bilor care cunosc o ierarhizaT;? il aecenteJor şi care ,aparţine unei alte unităţi accfmtualedecît accentul principal" (B"ilrger - m'eisler).

17 ---, .. _-------

CIUTlcA ŞI BIBLlOCiR.AFl!Î 195

se stabileşte o ierarhic lineară pentru patru uni tăti: L --- Sorw; 2. tiick , 3. katt.e, 4. iatir].

in unele limbi se poate întîmpla ca .eccentul să d isp ar ă în anumite poziţii; ne aflăm, atunci, în prezenta unei ,unităţi accentuele virtuale". Fenomenul este deosebit de frecvent în franceză" mai ales În v or bi re a qrăb ită (vous tonrne»: .le coin de .Ia t'ue.ş.

In privinta poziţiei accentului se pot deosebi două grupuri mari de sisteme accentuale . cu accent fix şi cu accent liber. In limbile cu accent fix, .datele uni- versale" (delimitarea unităţilor eccentuabile şi uccentuale) sînt suficiente (de ex, ceha, fineza, olandeza au accentul pc silaba iniţială, franceza pe ultima) sau trebuie completate cu unele date fonetice (de ex., în latină trebuie identificată cantitatea vocalei din silebe penultimă). In limbile cu accent liber, determinarea poziţiei accen- tu lui presupune recunoaşterea structurii morfologice a cuvintelor. întrucît două cuvinte cu aspect fonetic identic pot avea accent diferit, există cupluri de cvasi- omonime distinse numai prin poziţia eccentulul (TUS. taulca «chin» şi tuuk'a «făină», it. 'oucocra şi onc'otti «incă»}. Pouologii de l,a Pruqa au văzut în ace3.;,u cap aci tatEc de a distinge omonime functia esenţială fi er.centului liber. In realitate, deosebirea esenţială intre cele două tipuri este că accentul liber poate ajuta la identificarea str uotur ii morfologict a cuvîntulut r morfernul rus - oi]: - se poate recunoaşte ca sufix prcaccentual în peste 150 de cuvinte i numai Într-un singur caz diferentiaze două omonime lexicale; 'utocke «rătuscă» şi ut'ocka «ascuţire» 10. ln limbile cu accent liber, morfologia este legată mai strîns de «accentologie»: ea trebuie să descrie compozitia morfemelor, indicînd trăsăturile distinctivc, alternantele. pe care le provoacă şi proprietatile lor acccntuale, In ceea ce priveşte poziţia acccntului există mari diferenţe tipoloqice între limbi, «accentului logic» din limbile germanice (morfemul accentogen este totdeauna şi accentuat) i se opune, în limbile romanice, pertinenta ordinei succesiunii morfcrnclor pentru determinarea accentului 11 şi, în limbile slave, principiul concurenţei libere a proprie tătilor accentuale ale morfemelor.

Ultimul capitol tratează raportul dintre. unitatea accentuabilă şi silabă. Identi- ficare-a unităţii accentuabile prezintă dificultăţi In limbile «cu mai multe tipuri de accent» (de ex. «aiqu. şi «ctrr.onflexe» în jfPuca veche, «montunt». şi "d",,;ct'ndanl> în sirbo-croată şi slovenii etc.). După A. Martinct, Accente! tons, Miscellaruaa pho nptica, 2, 1954, p. 13·--24. faptele ele acest gen sînt susceptible, teoretic, ele două interpretări: supLimentul de îniJlţim(, sau de inlensit'ate lovind o portiuI!( de silabă poate fi considerat ca un procedeu accentual poz.itiv, unatea accentualii fiind o fractiune a silabei, mora; acelaşi fapt poate fi interpretat ca un procedeu accentual negativ (neutralizare a opO'litiilor tonale in silabele neaccentuate), unitatea accentuală fiind silaba. Principiul general care să permită alegerea unei solutii sau a alteia este formulat de Paul Carde în conformitate cu ddinirea accentului: dadi apa- riţia unei curbe melodice sau a alteia este previzibilă mai uşor menţionînd-o în d'efinitia morfemelor particulare, curbele trebuie analiz.ate ca tonuri. Dacă, dimpo· trivă, este .!maă economic· să se plece de la legi formulate la nivelul cuvîntului, opoziţi,a a două curbe trebuie c{)!ns,ideraLă ca kăsiJtură accentuală, explicată la nivelul morelor. Examinînd distribuţia diferitelor tipuri de accent şi rolul lor morfo- logic In greaca vcche, s!rbo-croată, slovenă şi litullniană, P .. Garde conchide ca numai pentru greaca veche (atică)şi pentru dialectul cakavien din sîrbo-croată. este neCiesară introducerea noţiunii de mori.l i noţiunea aceasta ar avpa, deci, o sferii de

10 In celaşi sens, P. Garde citează pe P. Trost, l'ollktion des Wortakzentes, Travaux Iinguistique de Prague, L 1964, p. 125-127: in germ. Geb'el «rugăciune» şi g'ebet «daţi», accentul indică în primul caz o rădăcină geb- în al doilea caz o rădăcină bet-.

11 Pentru actiunea aceluiaşi principiu in limba română, vezi EmanuelVasiliu, Fonologia limbii române, Bucureşti, 1965, p. 60 şi 67. In această. lucrare, accentul este definit, din punct de vEdere fonolo9ic, ca .1Jnitate suprasegmentală intensivăM caracterizlnd silabe, .sintagma miniilnală în planul expresiei".

196 CRITICA ŞI BIBLIOGRAFIE 18

aplicare mult mai restrînsă decît credea Troubetzkoy. Prezentarea continutului lucrării a putut sugera importanta şi dificultatea pro-

blemelor pe cerc le tratează. Folosind metode şi rezultate ale analizei lingvistice moderne, P. Cerdc generalizează datele pe care i le oferă studiul accentului într-o serie de limbi. Insusirea unui punct de vedere functional, cuprinzător i-e permis eutorului să facă o scrie de distincţii între accent şi fenomene adiacente, să Iolc- scască aceleaşi concepte şi aceiaşi termeni pentru toale limbile 'anlliza,te. Definiţia dată accentului este, de altfel, cea obişnuită, apropiată de înţelegerea comună a acestuia, ca punere in relief a unei silabe în interiorul fiecărui cuvînt. In rezolvarea problemelor legate de accent se urmăreşte şi aspectul practic al acesteia: cunoaş- terea unor .date universale" (delimitarea unităţilor accentuale şi accentuabile) iar pentru limbile cu accent liber şi a unor .date particulare" (proprietăţile accentuale ale morfemelor) oferă posibilitatea să se prevadă poziţia acceu tului 12. Cercetarea, uneori amănunţită a sistemului acccntual al cîtorva limbi (franceză, germană, englezii, italiană, rusă, slrbo-croată, slovcnă] prilejuieşte unele distincţii tipologice impor- tante, ca şi corectarea unor interpr ctăr i anterioare (de pi ldă. cei! a lui 1.. Hjclrnslev, Studi buliici, 6, 1936.-1937, p. 1-58 asupra accen tului în Iitueniană, p. 162--1(5).

Insuficient lămurite ne par a fi unele probleme teoretice ale definirii accen- tului. Deşi se neagă functia distinctivă a accentului, chiar autorul admite că, In cazul situării In cadrul global al enuntului, accentul poate îndeplini o asemence funcţie, .quioque de facon tres aleatoirc" (p. 9), atit în limbile cu eccent fix (Ir. g'ai am'anl şi galam'ant, ceh. {eden «un" şi le d'cn « e zr»), cît şi în limbile cu accent liber (rus. pat'uqral şi por'a, qt'tii «e timpul, conte !») 13. De fapt, pe lîngă functia contrastivă. fundamentală, accentul poate avea şi functie distinctivă sau expresivă. O problemă dificilă rămîne delimitarea unită tii accentuale (in majoritatea cazurilor, cuvîntul), legată strins, in concepţia autorului, de definirea accentului. Deşi se pleacă de la unele referinte sintactice, destul de vagi. (.sintagmă-subiect" şi .sintagmă-predicat") se revine tot la accent, considerat marca formală a cuvintului. In analizele practice, autorul recurge, de fapt, la segmentarea empirică a cnuntulu i in cuvinte. Discutabilă este afirmati a de la p, 24 că un fonern poate fi considerat, uneori, ca apartinind la două morfeme diferite: de ex., în germ. fI'Utcl1en, 11'/ apar- tine sufixului prin caracterul anterior şi rădăcinii Hul- prin celelalte trăsături dis- tinctive.

Fără să aducă multe noutăţi, lucrarea lui P. Garde are meritul de a trasa, In linii mari, cadrul unei teorii generale a accentului.

A. Turculet

LucrA W ALD, Progresul în limbă. Editute vstlinţifică, Bucureşti, 1962, 214 p.

ln cadrul preocupărilor de lingvistică generală, problema evolutiei limbajului uman şi a limbii li suscitat de totdeauna interesul, fiind, după epoci, rezolvată In diverse moduri.

Soluţiile, grupate încă din antichitate în trei directii (decadenţă, proqrcs neîn- trerupt şi evoluţie ciclică), combinate, nuanţate şi dezvolt et e mai tirziu, nu au satis- făcut însă niciodată deplin.

1. Exceptrndu-se, evident, cazurile de schimbare a accentului cu funcţie stilis- tică sau, pur şi simplu, de osciletii.

13 Pentru limba română se poate cita exemplul discutat de Emanuel Vasi liu, Cip. cii., p. 39--41 şi 58--62: tiesi'tic şi d'es fac.

CRITICA ŞI BIBLIOGRAFIE 197

Iată de ce o nouă încercare, de pe poziţiile filozofiei marxist-leniniste, de reconsiderare critică şi rezolvare a problemei sonsului evoluţiei în hrnbă nu poate fi decit binevenită.

Autoarea, bine cunoscută. pentru preocupările sale de lingvistică generală, ocolind prejudecata rnet er Inlulu i vorbitor de la sine şi a schemei strict logice, oferă posibrlitatăţi de rezolvare mai adecvate obiectului de studiu. Principiul corelării fap- telor cu funcţia lor sistematică din limbă, cercetarea limbii în sine, dar şi In legătură cu factorii externi, metoda considerării faptelor în dublul lor caracter, particular şi general, i-au permis autoarei să depăşească rcletivtsmul solutiilor anterioare şi să or ientcze concluziile pe un plan lingvistic dar şi filozofic.

Lucrarea are o organizare clasică: un istoric al problemei, o justificare, patru capitole prezentînd fapte din fonetică, vocabular, morfologie şi sintaxă, un capitol care coordonează fenomenele din cele patru compartimente discutate, un capitol des- pre regresul în limbă, încheierea şi o bogată bibliografie.

Părerile anterioare despre sensul evolutiei limbii căci consensul tuturor cer- cetărilor anterioare este că limba evoluează în timp sînt prezentate de autoare critic, astfel încît cititorul, chiar fără cunoaşterea domeniului, este or ientat încă de de la început în direcţia pe care autoarea o va urma. Punctul de plecare şi concluzia generală a demonstratiei este ideea progresului în limbă, dar un progres cu legi specifice, determinate de caracterul de sistem deschis al limbii.

În capitolul următor, de consideraţii generale, autoarea enuntă cele mai largi direcţii ale progresului in limbă: creşterea numărului de unită ti, transformarea cali- tativă a continutului lor şi întărirea caracterului sistematic al ficcărul nivel şi al limbii în ansamblu. Autoarea nuanţează însă, căci în continuare discerne Intre îmbo- qătire cantitativă şi complicare sau între sărăcire şi simplificare. Continua autono- miza re a limbii, creşterea caracterului abstract al unităţilor şi posibilităţilor lor sporite de combinaţie sînt alte forme de progres.

In conditiile lipsei materialului lingvistic exhaustiv, autoarea exprimă şi rod- nice rezerve cu p rivire la posibilităţile actuale de a se rezolva problema progresului în limbă, dar respinge şi ideea sirnplistă că evoluţia, difor ită de la o limbă la alta şi de La o epocă la elta, er fi alegică. Autoarea admite că: .independentt de re-laţiile genetice şi de tipul structural. există unele faze comune in evoluţia limbilor, datorate aUt legilor generale ale evolutiei gîndirii, cît şi modalit ătilor comune ale materia- lului sonor" (P. 53). _

Trecînd apoi la analiza faptelor pe compartimente dl limbă: Ionetică, lexic, morfologie şi sintaxă, autoarea foloseşte diferenţiat metode specifice fiecărui domeniu şi. sprj jinit ă pe studii de autoritate, ca si pe un splrit " sintetic dezvoltat. reuşeşte să prezinte succint liniile generale de evoluţie a fiecărui sistem.

Materialul lingvistic la care apelează autoarea este furnizat mai ales de lim- bile indoeuropcno, dar nu rareori erqumentelo sînt selectate şi din alte familii de limbi.

Subliniem ca o altă calitate a lucr ăr ii faptul că autoarea nu forţează demons- tratia. Astfel, prezentînd evoluţia sunetelor şi fenomenelor, autoarea declară fără echivoc: .... privit în sine, sistemul Ionoloqic al unei limbi nu dezvăluie direcţii de evoluţie conturate" (p. OS). Evoluţie proqr esiv ă există în raportul dintre com- plexul sonor şi realitatea semnificativă, (o evoluţie In speţă cu trei faze: motivare naturală, nemotivare, motivare gramaticală).

In privinta. lexicului progresul se manifestă prin creşterea absolută de elemente lexicale (determinată de dezvoltarea socială], creşterea calitativă, a puterii seman- tice a cuvintelor (tot o evolutie în spirală, de la sincretism semantic, necauzal, la explicarea concretă şi apoi la caracterul abstract al elementelor) şi tendinţa siste- matizării, organizării elementelor.

In morfologie se surprind în general mai greu directii de evoluţie cu or ientare progresivă certă. Schirnbăr ile la nivelul acestui sistem nu sînt determinate nemij- locit de evolutia progresivă a gîndirii şi societ ăţil, ci sînt ecouri mediate ale rnodi- Iicărri lor din celelalte domenii ale limbii.

198 CRJTICĂ ŞI BIBLIOGRAFIE 20

Meritul autoarei In 1:1 demonstra totuşi sensul progresiv al schimbărilor morfo- logice trebuie subliniat. Urrnăr ind evoluţia cantitativă şi calitativă a categoriilor gra- maticale în diverse tipuri de limbi aflate in diferite stadii de civilizaţie, autoarea constată întărirea caracterului abstract al cateqor iilor evoluţia mărcilor de la simplă valoare lexicală la semn morfologic etc.

Sintaxa, chiar fără a absolutiza un punct de vedere logicist, este, spre deose- bire de alte compartimente ale limbii, o ilustrare evidentă Il. nivelului gindirii. Se poate spune că în procesul de dezvoltare socială colectivitatea vorbitoar e II evoluat de la fraza monornembră (cuvîntul frază), la fraza bimembră nominală, apoi la freza bimembră verbală, apoi la fraza plurimembră, în sfîrşit de la coordonare la subordo- nare. Specific acestui progres nu este numai dezvoltarea şi generalizarea prin uv, in diferite epoci, fi fiecărui tip sintactic, dar şi faptul că aceasta, o dată achizitionat, nu estE înlocuit de tipul imediat următor, ci coexistă, îmboqătlnr! astfel mijloacele de exprimare. In capitolul Progresul în sintaxă autoarea a urmărit evoluţia istorică II tipurilor de frază, condiţiile apariţiei diîerttilor membri ai frazei, evolutia rapor- turilor. sintactice, topica etc. demonstrînd convingător că şi evolutia sintaxei este progresivă.

Un interesant capitol, inedit In bibliografia de specialitate, este cel intitulat Problema progresului din punctul de vedere al antonimiilor lingvistice". Se tncoarcă aici, corelîndu-se datele despre progresul în fiecare compartiment al limbii, o pre- zentare vsintetică a raporturilor dintre sectoarele limbii. Autoarea demonstrează că legătura activă a sectoerelor limbii funcţionează şi În vederea. progresului limbii. O constatare-program, bogat arqumentată ulterior, organizează materialul capitolului şi permite o vedere de ansamblu a evolutiei progresive în limbă: .Este evident că evolutia progresivă se realizează în ritmuri diferite de la un nivel al limbii la altul, de la o epocă la alta din istoria aceleia.şi limbi şi de la o limbă la alta" (p. 175).

Prima afirmaţie din această ordine de idei apare chiar ca o lege: ritmul modi- ficărilor. lingvistice este direct proportional cu numărul elementelor intre care se stabilesc relatii.

Dar evoluţia mai lentă din fonetică şi rnorfoloqie se explică nu numai prin numărul mic de unităţi funcţionale, ci şi prin faptul ca. factorii pr()qrcsului stnt interni (prossunca sisl.emuluu, de exemplu) şi numai meddat progresul în acest compartiment este determinat de factorii cxtrehnqvistici. O anumită inerţie şi stabi- litate a unor sisteme ale Iinnb ii face ca abia în punctele de interferenţă, Il sectoa- relor sft fie mai evident progresul.

Cea de Il doua afirmaţie a autoarei, cu privire la dependenta ritmului progre- sului intr-o limbă dată de factori istorici (în primul rînd culturali, după cum subli- niază autoarea), este exemplificată cu situatia limbii engleze în perioada medie, a limbii române în perioada leqătur ilor cu limba slavă etc. Acţionează şi factorii geo- grafici .. ( de unde dezvoltarea lingvistică independentă a grupurilor izolate aparţinînd aceleiaşi limbi, sau teoria er iilor Iater ale ), dar, aşa cum remarcă cu dreptate autoarea, numai împreună cu alti factori mai importanti.

Tot în acest capitol sînt trecute în revistă şi cîteva aspecte speciale ale pro- blemei progresului în limbii: raportul dintre aspectul scris şi aspectul vorbit al unei limbi, dintre tendinţa de unificare şi tendinţa de diversificare stilistică. Autoarea remarcă şi felul în care cerinţele vieţii culturale şi ştiinţifice contemporane duc 11'1 stabilirea de contacte Intre limbi diferite, de unde o tendinţă nouă de apropiere Il limbilor, . evidentă la nivelul Iexicului mai ale'! sau prin organizarea analitică Il mesajului,

Acest capitol se încheie cu observaţii deosebit do inter es ante (cu atît mai mult cu cît .sînt făcute in maniera autoarei de a evita simplismul sau exclusivlsmul ) rela- tive la caracterul conştient (creaţie) sau inconştient (transformare) al aparitiei noii calităţi În limbă: .Spre deosebire de alte domenii, unde .rreeţie" şi .transformare" sînt concepte polare, în limbă creaţia e aproape sinon.irnă cu transformarea (p. 192).

In capitolul Reqr esul În limbă autoarea discerne, pornind de la observaliile anterioare, după grade de fenomene regresive in limbă: un regres total şi de lunqă

21 CRITICA ŞI BIBLIOGRAFIE 199

durată, datorat unor condiţii sociul-Jstor ice nefavorabile, putînd duce chiar la dis- pariţia unei limbi (Jimba latini1, de excmpl\l) şi un rcqres de scurtă durată şi micii profunzime (dezechilibru care se produce în oricemomen!: şi este reversul tendintei de armonie il. sistemului, fază necesară în evoluţie).

Capitolul Regresul în limbă este, pentru economia întregii cărţi, cu atît mai important cu cît, domonstrtnd cauzele qenerale ale r eqrosului, examinează pe plan general şi cauzele -- direct opuse, ca şi formele de manifestare ale progresului.

Ultimul capitol este o sinteză a concIuzrilor deja formulate de autoare în decursul demonstraţiei. Reţinem, dintre ele, pe aceea care ni se pare cea mai gene- rală şi indiscutabilă: .l\rogreslll în limbă (esie conditionat, în ultima instanţă, de progresul vieţii sociale" (p. 209).

ton Florea

LITURGHIERUL LUI CORESI, text stabilit, studiu introductiv iindi('e de Al. Mares, Bucureşti, 1969, 188p. +42 foi Iacsimilc.

La împlinirea a 400 de ani de la aparitia celPide a şaptea cărţi tipărite In limba română dediaconul Cor esi, Liturqiiia lui Ioan Gură de Aur a fost publicată într-o editie ştiinţifică.

Liturghie reprezintă xm text destinat să fie.reprezentat", slefuit de mai multe generatii de tnvătati care, ptnă în secolul al IV-lea, i-au dat forma în care se. păs- trează şi astăzi, iar limba Iiturqică este boqată şi nuanţată. Ea a trecut dintr-o epocă într-alta cu variante nccsentiete, simphftctndu-se şi stilizjndu-se, pentru ca în cele dinuTInil să ajunqă prin excelenţă monumentul s-cris al elenism:ului cr eştin 1. In secolul al IX-lea, liturqhiilo qrccesti au fost traduse în limba slavă, ca urmarea rccunoaster ii acesteia ca .limbă sfîntă.". După versiuni slave a fost făeutii şi prima traducere a liturqhiei în limba română, de către diaconul Coresi 2.

Despre eXilS.tenţ'a traduccrbi Linirqhiei s-a ştiut dintr .. u scrisoare a episoonuâui Pavel Tordasi, din 9 decernbr ie 1570, către primarul din Bistriţa, prin care se reco- manda acestuia să trimită preoţii [inu lu l ui la un siriod ce urma să aibă loc la Cluj şi să.le atr'ugă .a,toenţi.a ,să-şi :aduc6 b,a<J;lli de dleM.uiaIă, eia să cumpere r ăr ti româneşti: Psaliirea pe oare s-a plăt:e1wscă cu un florin,. ahă carle Utruqllia, pe care s-o plăt'e1asciJ cu 32 de. di nart".

Unicul exemplar al Liturqhierulu! 11 fost descoperit şi semnalat de N. Sulică Tn 19273• Autorul presupunea dî liturqhierul, ale cărui principale caracteristici: hîrtia

1 Sophie Antoniadis a stabilit, în studiul Place de la liturgic dans to trodit ion des Jet/fes qtecaues, Leiden, 1939, Iil iatii Înlre autorii Iiturqhiilor şi diferitele şcoli filozofice, pe baza termenilor filozofiei întîlniţi în unele rugăciuni. Instructiapri- mită de scriitorii creştini respectivi în celebrele şcoli de retorică şi filozofie din orasele Asiei Mici sau ale Egiptului, precum şi în cele din Grecia, explică apro- pierile de .natură literară dintre liturqhii şi scrierile păgîne di.n aceeaşi epocă.

2 După o sută dp ani va apare o .fi doua traducere, făcută de Dosoftei, care insă foloseşte un prototip In limba grEacă, probabil un liturghier greco-lat'in, qe prove" nienţă polonă, ef. opinia lui P. Vintilescu, în Contributii la revizuirea Jitwghiewlui român, Bucureşti, 1931. p. 37. AI. Man;ş afirmă că a ajuns la. convingerea, pe .bazil ceroetărilor comparative, că între versiunile acestor două cărţi.' Litmghierul lui Coresi şi LiturghiemI lui Dosoftei, nu se poate stabili nici () legătură (p. 42). Cre- dem că In argumentatie trebuia invocat. şi faplul că deosebirile se datoresc limbilor din care S-Ii făcut fieCl'lre dintre traduceri.

3 N. Sulică, O nouă publicaţie românească din secolul al XV [·[ca: liturghielUl diacoIlu]ui CalC si, tipărit la Braşov, în 1570, Tîrgu Mure?! 1927,

200 CRITICĂ ŞI BIBLIOGRAFIE 22

de provenienţă brasovcenă, format, caractere tipografice, limba şi ortografia sint asemănătoare Psaltirii din 1570, este o tipăritură coresiană şi a identificat-o ca fiind .cărţuliaH pomenită tn 1570, într-o insemnare de la 1 septembrie care se referă la o .Buchlein· tipărită sub patronajul episcopului Pavel Tordasi, pe care acesta o tri- mitea principelui Ioan Sigismund la Alba Iulia, şi acpeaşi cu Litut qbietul citat la 9 decembrie 1570.

Specialiştii nu erau totuşi pe deplin convinşi de existenta tipăr iturii în şirul operelor coresiene, ln primul rind pentru că textul nu fusese editat şi, deci, nu se puteau face studii ştiintifice asupra lui. O primă retipărire 11 textului a fost făcută acum citiva ani de Spiridon C!ndea 4, pe baza e x ernplarului ajuns în biblioteca Arhiepiscopiei din Sibiu.

Al. Meres realizează acum prime editie ştiinţifică care beneficiază de acnbia filologului şi de eutor ite te e Iinqvistului in interpretarea grafiei. Aplicarea metodei interpret atrve răspunde deziderat ului exprimat, în ultimii ani, de toţi specialiştii. SIntem de aceeaşi părere cu Al. Maros care sustine, pe bună dreptate, că numai transcrierea interpretativă .poate stimula cercetările de interpretare a grafiei ehi- rilice şi, prin urmare, poale aduce un progres In studierea limbii române vechi" (p. 121). Liiutobletul lui Coresi este prima ediţie de texte vechi româneşti care utiIlzcază integralalceastă met.odă. bacsimile1e ofer ă specielistilor posibiditetee COD- fruntilriisistemului de transcriere folosit cu originalul.

Intr-un amplu studiu introductiv se ajunge la solutionarea tuturor problemelor litigioase privind .datarea liturghierului, locul de imprimare, persoana tipoqr afului, alcătuirea versiunii, problema prototipului slav al tr aducer ii, vechimea traducerii 5i problema revizuir ii ei, provenienta originalului traducerii" etc. Analiza critică a diferitelor elemente: dale documentare In legături'! cu activitatea tipografică de la Braşov, calitatea hirtiei şi vignetele, care se intîlnesc numai în hlrtie documentelor din 1570, conduce spre unica, presupunere că tipanrca s-e efectuat în Braşov, intre 1 iunie - 15 iulie 1570.

O privire de ansamblu asupra fenomenului traducerii din secolul al XVI-leII, necesară pentru stabilirea curentului care a iniţiat această tiparire, este realizată în capitolul lmpreţurările istorice ale apariţiei primului Iitutqhiet românesc. Opinia autorului este că: ,principalul rezultat al propagandei oalvine pentru biserica roma- nească l-a coniSHltuÎl trpăruea Liturqhletnlui, dalbor,1tă căruia, pen1nl ÎnUi,a oară în istoria poporului nostru, slujba ortodoxă s-a putut desfăşura integral In limba romănă" (p. 10). In capitolul Curentul literar cate a initiat traducerea şi tipărirea Lit urqhletului se urmăreşte procesul de românizare a liturghiei, dar consideratiile sînt extinse asupra procesului de naţionalizare a cultului ortodox. Al. Mareş pune semnul egalităţii Intre cult şi liturghie, apreciind că .abia la sfîrşitul secolului al XVII-lea putem vorbi despre naşterea unui curent intern caro urmarea românizarea cultului" sau cii .primele Incerrărt de a se desprinde de tradiţie se fac abia la sfîrşitul secolului al XVII-Iea in cele două ţări româneşti, dar despre aşa ceva nu poate fi vorba un secol mai devreme" [p, 42). in ceea ce priveşte întîrzierea gene- ralizării liturqhiei în limba română, faptul se datoreşte unor raţiuni complexe, care n-au fost încă suficient studiate. Chiar dacă efectuerea slujbei liturghiei In limba română nu s-a impus prin difuzarea tipărit urii lui Core si, existenţa traducerii demon- strează că acţiunea era posibilă. Dar adoptarea practicii slujirii liturghiei In limba română este doar un aspect el problemei rornânizăr ii cultului, care are o sferă mull mai Iarqă. Olllotul divin cuprinde I otoiitat ea ,r.tLl1'alurlilm religiE)i creştine nu numai slujba principală, iar românizarea cultului resle un proces şi nu un moment dependent de slujirea liturghiei în limba. ml'lternă. Acest proces include practicarea în limba română şi a celorlalte slujbe şi rugăciuni al căror text era tradus. De altfeL

4 Spiridon C!ndea, Textul liturghieruJui românesc publicat de diaconul Coresi, In .Mitropolia Ardealului" V (1960), nr. 1-2, p. 70-92.

23 CRITIcA ŞI BIBLIOGRAHE JOI

daca in prealabil n-er fi fost in uz Tet.raev ancheiul. Apo,slolul, Cu7,Qnja etc., erec- luarea Iitnr qhiei n-er fi fost posibilă.

Considerăm că procesul de introducere il limbii române în cult a avut o des" făşurare mai îndelungată decît cea propusă de AL Mare',> şi există fapte care ne fac să sustinem că acel .curent intern" care urmăr ea r ornanizarc a cultului s-a manifestat încă din prima jumătate a secolului al XVII· lea. Difel'enţt'le de opinie privind natio- nalizarea cultului se dator csc modului cum este conceput acest proces: impus, de sus în jos, sau izvorît din mase. Cl e r i rii ortodocşi care •. au intro- dus treptat limba română în cult, răspunzînd unei c'?rintc a conştiinţei nationale" 5, după cum se exprimă AL Dutu, au început' prin a oficia ruqăclunile şi slujbel« de mai mică importanţă in limba română, pentru care aveau la tndcmmă texte traduse. Este, de asemenea, cunoscut că apostolul, evanghelia, cezanre se citeau în lnnba română în secolul al XVII-lea, chiar În timpul oficierii li turqhie! In limba sle vonă sau we'Jcă. Dol Chi aro a consemnat Iaptul cEi boierimea nu vedea cu ochi buni slujirea în l iniba română 'i, iar Paul de Alep aminteşte şi despre cintarea în rUiTii) .. neş1'J8r le str an ă, a f'U'9fichlID.ilor,

Fireşte că se impune făcută o disociere Între atitudinea conservatoare aînal,· tului cler şi a boier im ii, al căror traditionalism este explicabil, şi tendinţa clerului mirean de li sluji româneşte, manifestată atît în Transilvania cît şi in Moldova şi Ţara Românească. O dovadă a practicării slujbei în linnb a româna în Transilvania este. indicaţia patriarhului Dositei ele il nu sluji. altfel decît s lavonoştc şi greceşte, citată, de altfel, şi de Al. Mar es (p. 42). Existenta manuscriselor in limba română 'ii a cărtilor tipărite de la mijlocul secolului al XVII-lea care cuprind texte de slujbe atestă un proces lent, a cărui fază de qenernltzare şi extindere a. avut loc la înce- putul secolului al XVIII-lea. Liturqhie li fost ultima modalitate de r ezistentă a tra- ditionalismului greco-slavon în biserică. Trecerea la Iiturqhia in limba română în- seamnă desăvîrşirea nationelizări! cultului.

Inceputul de drum l-an făcut tipăriturile lui Cor esl. Circulaţia cărţilor de cult a constituit unul dintre elementele de coeziune 1\ românilor din toate provinciile iar cărţile tipărite la Braşov in secolul al XVI-lea S"!:IU vîndut foarte bine, şi nu numai în Transilvania, ci şi in Tara Românească şi Moldova 7, Al. Marcs Il arătat că "suc· cesul acestei dîrtî {Liturqhietul n.n.] trebuie să ni .. l închipuim a fi fost foarte mare" (p. 10). La 15 ani de la apariţia Lilmghierului, în 1585, la Braşov nu se mai gă.sea nici un exemplar ncvindut. Chiar dacă ortodocşii n-au initia.ţ ei înşişi tipărirea ciir- ţi lor de cult, interesul lor pentru cartea bisericească în limba' română est" indubitabil.

:Rînă acum, după cite ştim, nu s-a remarcat faptul rii cele dintîi cărţi traduse cuprind scrieri care puteau fi folosite şi de dHre laici, ca. lecturi religioase, Liturqliieru! este unica tipărit ură care putea fi achiziţionată numai pentru folosirea ei în cult. Fără îndoială că Liturqhterul lui Coresi, cerc era copiat şi după o sută de ani ele la aparitie, de către popa Ursu din Cotiqlet, l.Iavul un rol. în stimularea mişcării pentru slujba In limba română.

In capitolul Alcătuirea versiunii Liturqtiierului se dernonstr ează, cu IIjutorul unei întinse comparaţii a textelor principalelor rugăciuni, care există în forme asemă·· nătoare şi în manuscr,iseanLerioi1<re, că 1.eXltuJ T.iturghieruJlli DlJ a fosli tr.adus inrteqraI, ci reprezintii o colaţioJlare de; traduceri din diferite epoci, revizlli1;r" în vedera tipa- rului. Astfel se explica. cele două stral.uri de limbll, evidente la o juxtapunere de termeni. Dubletele sinonimice fără o justiflcare stilistică pol fi înglobate în llceas':'î

5 Al. Duţu, Explorări în istoria li/eralurii române, Bucur,eşti, 1969, p. 2:1. 6 Antonmaria deI Chi<'lIO, Istoria delle moderne rivo!u:z;ioni della Valacl1ia, eel.

de N. Iorga, Vă1,enii de Munte, 1914, p. 87. 7 E. Hunmuzachi, Documente privitoare la istoria wmâniloI, pubJicllte de N.

Iorga, vo1. XI, Bucur,eşti, 1900, p. 656. CI. Op'iin.i.a noastra Î1n recen[i,a la volurrml Mariei Ră.duI.escu, Originalul slav al Evangheliei cu lnvăţătwa a cJiaconuIui Coresi, în .Studll ŞI cl?rcetări ştiintifice (filologie)', laşi. Xl (1960), fase. 1, p. 149-150.

202 CRITICĂ ŞI BIBLIOGRAFIE 24

categorie (şerib - rob, gură - rost) (p. 117). Aplicarea metodei substrtuţiei ar fi dovedit că acele sunonirne, despre .car o enrtoru] la!firmă că: .nu pot fi explioete nici prin raportarea la textul slav, nici prin punerea la contributie a unor texte gat/) traduse, diferite sub raportul Iexioului de textul propriu-zis al Liturqhierului" (p. 117), sint cerute de context. In cazul perechii mărie-slavă, atunci cînd cuvintul slavă este urmat de adj. posesiv pers. II-a, (Cu multă slava ta, p. 128), înlocuirea sa prin cuvîn- tul mărie nu e posibilă din cauza omonimiei intolerab.ile cu formula de edrcsare măria la I De asemenea numele rugăciunii Slava (p, 135) se păstrează pînă astazi cu acest titlu, chiar dacă Inceputul ei exista in două variante: Slava tatălui... şi Mărire tatălui ... i nici in acest caz nu se putea folosi cuvintul mătie, ci doar mărire. O ana- liză statistică ar putea determina preferinta, In unele subdialecte, pentru unul dintre cei doi termeni. Din urmarirea unui număr de texte religioase putem afirma că astăzi rn Muntenia şi Oltenia se foloseşte cuvîntul mărie (şi mărite), In loc de slavă,consi- derat invechit.

In paragr!lful Calitatea traducerii Al. Mareş a relevat grija pentru reproducerea topicii prototipului slavon, printr-o echivalare cuvînt cu cuvint a textului, ceea ce' dovedeşte ca interesul' pentru redarea sens ului era secundar, dacă nu chiar inexistent Printre exemplele de echivalări nereuşite putea fi citată t.raducerea propozitiei MIf- !1W<M> r<ocnoA>Oş IIM\OMi<M>C. .lutniei domnului să ne rugăm" (p. 1331, evident greşită, In loc de .cu pace ... ", din cauza confuziei care 5-11 făcut Intre cele două omonime din limba slavă: MH!1Z .pace", der şi .lume". Traducerea oferă şi exemple de neolo gisrme care n-au pătruns !n limba română, printre care şesiocrilo: adj .• (!nger) care are şase srip!" (p, 110) < slavonul WeC'I"'OKjlHlldl"Z.

La capitolul Lexic au fost examinate, după afirmaţia autorului, cuvintele dispă- rute astăzi din limbă sau puţin cunoscute, precum şi cuvintele cu forme sau sensuri deosebjte de cele din limba ac!1:UJa,lă. Credem că in aceaslă 'oategori,e ar putea in:tra toţi termenii bisericeşti, deoarece au statut specific terminologiilor, fiind folositi numai tn anumite Impr ejurări. De aceea, nu se poate considera că numai cuvintele eădisau copie (P. 107) sint mai puţin cunoscute.

Ne vom permite să facem la acest capitol două categorii de observatii: unele privind conţinutul definitiilor, altele privind forma sub care au fost înregistrate în indice cuvintele titlu.

1. A cădi .a afuma cu tămlie, .;" (p. 107), nu • a arde tămîie, .. .". Jăriăv nic (p. 108) nu este .masă din altar pe care se pregătesc sfintele darurt", ci .firidă In peretele de nord al altarului, unde se săvîrşeşte proscomidia". In definitia cuvintului poctov (o. 109) .pînz'ă, postav cu Clare să acopere un vas sfîn!" , folbsir ea cuvîntului postav eStte nepotrivltă. Pentru cuvîntul patrahi: recomandăm defiriiţ ia din DM, mult mai precisă decît definitia din Scrib an, Dicţionaru limbii româneşti S.V., care a fost reprodusă la p. 117 j de asemenea, definiţia la proscomidie .partea slujbei bisericeti, dnd se oferă prescură şi vin la vedemi€" (p. 118), C!lTe o reproduce pe cea din dic- tionarul lui Scriban e greşită, corectii e definiţia din DM: .parte din slujba litur- ghiei în care preotul pregăteşte p!inea şi vinul pentru lmpartăşanie".

2. Inregistrarea !n Indice a cuvintelor derivate cu sufixul -lor 5-a făcut în două feluri: cuvintele vechi, care nu mai, sînt astăzi atestllte In dicţionare, au fost reproduse cu grafia originală, deci: dereptătorill, deSpllietorill, nepriitorju; cuvintele atestate numai la plural sau cele care circulă şi astăzi au primit forma titlu în -tOI, deci: dătător, mîngîietor, mîntuitor. Există Insă o evidentă inconsecventă, deoarece alo/tii/oriu, făcă/oriu şi feri/oriu, deşi formează cuvint-titlu in dicţionarele actuale, in DA şi, respectiv, la Scriban, apar totuşi cu grafia veche, Credem că era mai bine ca toate formele 'în -(ofiu să fi fos înregistrate cuvînt-titlu cu grafÎla of!iginală. deoa- rece inconsecventa de Inregistrare poate lasa impresia că in secolul al XVI-lea au existat forme In -tOl.

CRITIcA ŞI BIBLIOGRAFIE 203 ---_._----------- ----'_.---

In cazul cuvintului spăs! .a mîntui ", credem că trecerea celui de al doilea s la Ş nu a fost obligatorie, aşa după cum afirmă autorul la p. 69, ef. forma titlu spăşi ,<iP. 182). Şi astăzi cuvintul circulă în forma spăsÎ, mai ales cu sensul de .8 se arăta smerit", ef. Scriban, D., CADE. DA s.v, ispăşi glosează .a mîntui, a spăsi", Verbul vie, prcz. ind. pers.!. pl. vrern, p. 106, 187 ar fi trebuit înregistrat in forma via, ef. DM. Vistiiar s.n. • vistierie" este, in contextul din Litutqhier, substantiv masculin, avind sensul de • vistlernic'": .Impăratul certului.... vist'iiariul dulcetilor şi viiată- dătătoriu" (p. 111).

Asemenea observaţii de amănunt nu pot diminua valoarea certă a editiei de fată. Prin apariţia Llturqbierului lui Coresi specialiştilor li s-a pus la îndemînă încă Ull instrument pretios pentru studiul limbii române din secolul al XVI-lea.

Zamfira Mihail